Urciorul de aur, naratiune fantastica, apartine ciclului Fantezii n maniera lui Callot si cuprinde

iubirea studentului Anselmus pentru frumoasa Serpentina. Numeroasele situatii fantastice,

ncercari prin care trece eroul, amintesc de basmele din literatura noastra. Naratiunea aduce in
prim-plan unul dintre conflictele clasice ale romantismului: cel dintre realitatea restrictiva si
mediocra si imaginatia poetica, inzestrata cu o nelimitata capacitate creativa. Anselmus este un
student cu o fire poetica si visatoare, dar si cu un ghinion iesit din comun, ce-l impinge spre
visare, spre izolarea de lumea reala. Neindemanarea sa in societatea Dresdei provine din
capacitatea sa de a percepe lumea populata de fiinte magice, cum ar fi arhivarul Lindhorst si fiica
sa, serpoaica verde Serpentina. Anselmus intuieste existenta acestei lumi fantastice in urma
altercatiei cu o precupeata, in ziua Inaltarii Domnului. Ramas fara banii de buzunar, el se duce pe
malul Elbei, de unde aude un clinchet de cristal. Apropiindu-se de socul din care se auzea
sunetul, a zarit trei serpoaice de aur verde si s-a indragostit de cea cu ochii albastri. La
propunerea directorului Paulmann, Anselmus s-a dus la arhivarul Lindhorst, care l-a angajat sa-i
copieze manuscrise rare. Veronica, fiica lui Paulmann, fiind indragostita de Anselmus, a apelat la
o vrajitoare pentru a o ajuta sa dobandeasca dragostea acestuia. Vrajitoarea era doica din
copilarie a fetei, vrajmasa lui Lindhorst, dar si precupeata cu care Anselmus s-a certat in piata in
ziua Inaltarii. Cele doua s-au dus intr-o noapte la o rascruce de drumuri si, rostind un descantec
malefic, au creat o oglinda cu ajutorul careia fata il putea face pe alesul inimii sale sa se
gandeasca la ea. Anselmus traducea textele intr-o camera, dupa ce arhivarul ii prezentase casa
in intregime si dupa ce zarise intr-o incapere albastra un urcior de aur. Studentul nu trebuia sa
greseasca in copierea manuscriselor si sa nu scape, sub nici o forma, vreo picatura de cerneala
pe originale. Cand a primit manuscrisul intitulat Despre casatoria salamandrei cu serpoaica
verde, Serpentina, cea cu ochi albastri, i s-a infatisat si i-a povestit despre ce era vorba.
Salamandra era Lindhorst iar serpoaica verde era mama ei si a celor doua surori ale sale, asupra
carora fusese rostita o vraja. Fiecare dintre ele trebuia sa vrajeasca pe cineva astfel incat sa se
indragosteasca de ele si fiecare avea cate un urcior. Serpentina il avea pe cel de aur. Desi parea
sa fie indragostit de serpoaica de aur verde, studentului i-a tresaltat inima la vederea Veronicai si
toate lucrurile care, mai inainte, pareau minunate in casa arhivarului, acum ii pareau fade.
Anselmus a sfarsit copierea manuscrisului, iar Lindhorst i-a dat altul, insa pe acesta, studentul a
picurat cerneala din greseala si a sfarsit inchis intr-o sticla, pe un raft, unde a descoperit ca nu
era singur, ci erau langa el mai multi studenti inchisi din acelasi motiv. Dintr-un ceainic a aparut,
dintr-o data, vrajitoarea, care a ras de nenorocirea lui; insa, dupa o lupta crancena cu Lindhorst,
acum sub identitatea Salamandrei, vrajitoarea a fost ucisa iar Anselmus a sarit din sticla ce-l tinea
captiv direct in bratele Serpentinei. Desi Veronica era atrasa de student, ea a acceptat cererea in
casatorie a noului consilier aulic, domnul Heerbrand si le-a povestit, atat lui, cat si lui Paulmann,
tatal sau, tot adevarul despre Lindhorst, vrajitoare si oglinda fermecata. Ca proaspat ginere al
arhivarului, Anselmus s-a mutat, impreuna cu Serpentina, la mosia acestora din Atlantida
simbolul perfect al universului romantic: o lume imaginara, dar inzestrata cu o existenta obiectiva