Facultatea de Teologie Andrei aguna

Elevii pasivi n clas

Student:Ionescu Angelo-George

SIBIU
2015

Elevii pasivi n clas

n practica pedagogic am vzut muli, poate prea muli elevi pasivi, care nu doreau s
se implice n ceea ce nsemna ora, i erau acolo, dar se temeau s ridice mna.
Comportamentul pasiv, non-asertiv implica negarea drepturilor proprii ce reiese din
refuzul exprimarii gandurilor si convingerilor. Aceasta este un stil autodistructiv, de scuza, de
autonegare, lipsa de consideratie fata de propria persoana, dispret, abuz, manipulare din partea
celorlalti. Oamenii pasivi sunt inspaimantati ca afirmarea de sine ar putea displace celorlalti
iar ei s-ar putea sa nu fie acceptati, ar putea pierde aprobarea celorlalti.
Cel care este pasiv permite altora sa treaca peste el, lasa pe altii sa ia hotarari in locul
lui, nu cere nimic pentru sine, nu permite nevoilor proprii sa treaca inaintea nevoilor celorlalti
sau sa fie la fel de importante, chiar daca presiunea acestora este resimtita dureros. Pasivitatea
este un raspuns invatat la abuzuri, la negliarea din partea celorlalti.
Comportamentul verbal si nonverbal al persoanelor pasive au cateva strategii de
comunicare, de a se invarti in jurul subiectului, a evita sa spuna ceea ce isi doresc, de a fi vag,
neclar in formularea unei cereri, foloseste formule exagerate de politete toate acestea
exprimate cu o voce moale, nesigura, cu umerii lasati, cu o postura de retragere. Arata de
parca ar fi rusinati de ceea ce spun. Aceste persoane isi pot frange mainile, arata de parca ar fi
pierdute.
Scopul comportatamentul pasiv este de a evita orice ciocnire sau conflict. Mesajul
comunicat este "eu nu contez". In spatele acestei supuneri exista mesajul ascuns "ai grija de
mine, eu nu vreau sa pierd afectiunea ta si pentru asta te protejez de orice ar putea sa te
atinga". Asteapta rasplata celorlalti pentru lipsa de egoism. Fiind un personaj fara initiativa, va
fi considerat fara responsabilitati si nu va fi certat. Pretul pe care plateste este implicarea in
relatii de supunere, umilitoare, acceptarea unor solicitari nerezonabile. La aceste persoane
exista spaima de respingere, de critica, frica de a ramane singuri.
Aceste lucruri le-am remarcat i m-au uimit, eu fiind pasionat de psihologie. Acesti
elevi mi-au parut tare dezechilibrati si neincrezatori, pentru ca pareau ca nu stiu ce pot, nici ce
dorec cu adevarat. Cred ca in spatele unor elevi pasivi se ascund copii destepti, dar care poate
chiar din lene nu vor sa se afirme. Cel mai des insa, cred ca ei nu se afirma pentru ca nu cred
ca pot, si nu doresc sa piarda o imagine pe care cred ca o au in fata clasei. Ei cred ca daca nu
incearca nu pot gresi. Daca incerci, apare riscul sa gresesti, iar ei considera asta un prilej
potrivit pentru clasa sa rada. Ei nu realizeaza ca se stigmatizeaza singuri, ca oricum colegii ii
vor lua in ras, pe cand daca ar fi avut curajul sa iasa in fata cand trebuie, ar fi avut parte de
ractii mult mai bune.
Pot spune ca ma sperie acest eu nu contez pe care ei il transmit mereu. Imi dau
seama ca totul pleaca din familie si ca acesti copii au probabil traume, mai usoare sau mai
grave.

Cred ca profesorul are un rol determinant in a-i ajuta pe acesti elevi. Profesorul trebuie
sa ii sprijine, sa ii scoata incet-incet din aceasta apatie si sa ii integreze, aratandu-le ca grupul
nu ii uraste, ci este de multe ori inspaimantat in aceeasi masura ca si individul.
In concluzie, eu cred ca profesorul este cel ce are rolul cheie de a uni clasa si de a-i
face sa lucreze impreuna, formand prietenii, iar acest lucru poate fi realizat doar adresandu-se
fiecaruia in parte, fiecaruia pentru nevoile lui, fiecare rol asumat de catre elev fiind un mod de
a-si ascunde nesigurantele in fata grupului si a profesorului.