Catrina Duca, personaj atestat istoric, este fiica lui Duca-voda si o personalitate feminina bine

individualizata in roman, prin firea autoritara, hotarata, asemanatoare cu a bunicii ei, DafinaDoamna. Portretul tinerei este conturat prin ochii abatelui de Marenne, care, cerand sa fie primit
la curtea domneasca, remarca privirea suava, dar si energia si voluntarismul expresiv al vocii
tinerei domnite.
Catrina este indragostita profund de Alecu Ruset, dusmanul de moarte al lui Duca-voda, de
aceea ei sunt considerati ca fiind "Romeo si Julieta in spatiul medieval romanesc". intr-o lume
plina de minciuna, ipocrizie si interese meschine, rezistenta acerba a Catrinei privind obligatia de
a se casatori cu Stefan, fiul lui Radu-Voda denota un spirit modern, lipsit de prejudecati. Eroina
se lupta cu mult curaj si hotarare pentru dragostea ei, isi convinge tatal s-o ia in calatorie ta
Tarigrad, unde infrunta prejudecatile mahomedane despre conditia umila a femeii si-i cere
sultanului sa-i anuleze logodna fortata. in final, ea va accepta totusi casatoria cu beizade Stefan
ca sa-si salveze familia de prigoana turcilor, indignati de cutezanta printesei de a-si revendica un
drept pe care il au numai barbatii, anume acela de a-si alege partenerul de viata.
Ain finalul romanului, Catrina este pusa intr-o situatie cutremuratoare: imbracata in rochia alba
de mireasa, ea asista -neputincioasa si inmarmurita de suferinta - la uciderea iubitului ei, Alecu
Ruset, de catre tatal ei.
Duca-Voda, personaj atestat istoric, se afla la a treia domnie pe tronul Moldovei de la sfarsitul
secolului al XVII-lea si intruchipeaza domnitorul hain, tiran, crud si despot, care duce tara intr-o
saracie jalnica, marcand una dintre cele mai neguroase perioade de decadere materiala si
spirituala din istoria ei.
Mihail Sadoveanu il prezinta pe voda Georgie Duca in anul de domnie "de la Hristos 1679",
cand in Moldova se instalase o atmosfera de suspiciune si teroare din cauza lacomiei sale, care
marea dajdiile poporului pentru "a plati mucaremeaua" (taxa pe care trebuia sa o plateasca
turcilor pentru innoirea domniei - n.n. confisca averile boierilor, ii chinuia si "ii izbea cu
buzduganul de moarte".
Fiind personaj atestat istoric, portretul domnitorului Georgie Duca este preluat in cea mai mare
parte din documente istorice si cronici. Cele mai multe trasaturi morale reies prin caracterizare
indirecta, mai ales din faptele, gandurile si vorbele personajului. Necrutator, rau, inuman, ducand
o viata izolata din pricina firii sale inchise, rautacioase, Duca -Voda inspira teama tuturor, pentru
ca, suspicios si ursuz, este neinduplecat fata de slabiciunile si pacatele omenesti. Ramane
complet impasibil la suferintele oamenilor.

Duca stapaneste arta disimularii, pe care o exercita cu maiestrie in perioada domniei, pentru a
prinde si pedepsi pe orice boier care ar incerca sa iasa de sub tiranie: "Vazandu-ma pe mine vesel
si nebanuind nimic, daca sunt langa noi, unii din vinovati nu vor scapa".
Iute ia manie si neiertator, domnitorul le cruta viata celor adusi la judecata, dar porunceste cu
cruzime sa-i schingiuiasca "pana ce satele lor vor plati de doua ori cat arata tabelele vistieriei",
lacomia sa fiind fara limite.
Duca-Voda este avid de putere si de stapanire, ocupa, pe langa tronul Moldovei si pe cel al
Ucrainei turcesti, pe care il dobandise "in ziua impacarii sale cu Stefan beizade, fata fiind Sultan

Mehmet". Voda voia sa organizeze nunta fiicei lui cu mare fast, numai din infatuare si snobism,
pentru ca sa se vorbeasca peste tot in lume "de marirea sa si sa ramaie insemnat si-n letopiseti".
Tirania domnitorului, placerea lui de a chinui oamenii se apropie de sadism atunci cand il ucide
pe Alecu Ruset, simtind "infiorarea bucuriei" si, desi era ziua nuntii fiicei sale, domnitei Catrina,
il izbeste cu "buzduganul cel mic, cu care batuse in ajun pe vornicii de targ".
Criticul Nicolae Manolescu vede in Duca-Voda "un despot de tip turcesc, machiavelic prin
natura si traditie".
Romanul "Zodia Cancerului sau Vremea Ducai-Voda" de Miltail Sadoveanu este o specie a
genului epic, in proza, de mare intindere, cu actiune complexa si complicata, desfasurata pe mai
multe planuri narative, care se intersecteaza, avand o intriga complicata. Personajele numeroase
Si puternic individualizate sunt angrenate in conflicte adanci, structura narativa este ampla si
contureaza o imagine bogata si profunda a vietii moldovenilor. Principalul mod de expunere este
naratiunea, iar personajele se contureaza direct prin descriere si indirect, din propriile fapte,
ganduri si vorbe, cu ajutorul dialogului si al monologului interior. Elementele realiste ilustrate de
adevarul istoric, preluat de Mihail Sadoveanu din "Letopisetele" cronicarilor definesc aceasta
opera drept un roman istoric.