Perioada interbelica a avut un rol important pentru literatura

deoarece a contribuit la dezvoltarea, si in acelasi timp la modernizarea

ei. In aceasta perioada au aparut numeroase reviste si tendinte in
evolutia literaturii :
Perioada dintre cele doua razboaie mondiale cuprinde anii 1918-1944.
Aceasta se caracterizeaza pe plan european prin infrangerea
Germaniei, prabusirea imperiului Austro-Ungar si revolutia din Rusia.
Pe plan national se realizeaza unitatea nationala si integrarea in ritmul
european de modernizare.
In literatura tendintelor umaniste democratice care domina in epoca li
se opun forme de ideologie rasista: Fasciste, reactionare. De aceea
viata literara cunoaste conflicte si polemici violente. In acest contest
se impun personalitati ca Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil
Petrescu, Mateiu Caragiale, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, ion Barbu,
Eugen Lovinescu, Tudor Vianu.
Reviste si curente:
Dupa primul razboi mondial ziarele si revistele literare sporesc la
numar. Asa avem Viata romaneasca. Apare la 6 martie 1906 la Iasi
sub conducerea lui Constantin Stere, si Paul Bujor. Director stiintific
devine profesorul dr. Ion Cantacuzino, iar proprietarii revistei sunt
Constantin Stere, Ion Botez, Garabet Ibraileanu. Insa, din 1915
directorul unic ramane Garabet Ibraileanu. In timpul primului razboi
mondial revista isi inceteaza aparitia pana in 1920, cand reapare sub
conducerea lui Ibraileanu. Din 1930 se muta la Bucuresti, conducerea
fiind preluata de Mihail Relea si George Calinescu. Din 1948 va
aparea seria care continua pana astazi.
In Viata romaneasca accentul se pune pe autenticitate si
specificul national inteles ca dimensiune sociala, important fiind
poporul si rasa,europenizarea ca asimilare a spiritului national,
repudierea decadentismului si simpatia pentru taranime.
In jurul acestei reviste se dezvolta curentul literal cunoscut sub numele
de poporanism. Dintre scriitori de la Viata romaneasca amintim pe

Spiridan Popescu, Calistrat Hogas, Jean Bart, Patascanu, Mironescu,

Sadoveanu, Topirceanu, Ionel Teodoreanu si altii.
In perioada interbelica disputele literare se duc in jurul
modernismului si al traditionalismului.
Modernismul denumeste tendinta inovatoare intr-o anumita etapa a
unei literaturi. Acest curent apare in literatura secolului al XX-lea,
opunandu-se traditionalismului si proclamand noi principii creatiei.
Tendinta modernista sustine:
- europenizarea (sincronizarea) literaturii nationale cu literatura
Europei
- promovarea scriitorilor tineri
- teoria imitatiei
- eliminarea decalajului in cultura
- trecerea de la o literatura cu tematica rurala la una de inspiratie
urbana
- cultivarea prozei obiective
- evolutia poeziei de la epic la liric si a prozei de la liric la epic.
In literatura romana Eugen Lovinescu teoretizeaza asupra
modernismului in revista Sburatorul si in cenaclul cu acelasi titlu.
Aceasta publicatie apare la Bucuresti intre anii 1919-1922 si apoi intre
1926-1927, avandu-l ca si conducator pe Eugen Lovinescu. Cenaclul
Sburatorul are o existenta mai indelungata : intre 1919 si 1947.
Obiectivele gruparii erau:
- promovarea tinerilor scriitori
- imprimarea unei tendinte moderniste in evolutia literaturii romane.
Primul obiectiv s-a realizat prin lansarea unor nume ca Ion
Barbu, Camil Petrescu, Ilarie Voronca, George Calinescu, Pompiliu
Constantinescu.

Al doilea obiectiv a cunoscut un proces mai indelungat de

constituire. Eugen Lovinescu isi dezvolta conceptiile sale moderniste
in lucrarile Istoria civilizatiei romane moderne si Istoria
literaturii romane contemporane . In aceste lucrari modernismul
lovinescian porneste de la ideea ca exista:
- un spirit al veacului explicat prin factori materiali si morali, care
imprima un proces de modernizare a civilizatiilor de integrare intr-un
ritm de dezvoltare sincronica
- teoria imitatiei care explica viata sociala prin interactiunea reactiilor
sufletesti
- principiul sincronismului care in literatura inseamna acceptarea
schimbului de valori a elementelor care confera noutate si modernitate
fenomenului literar.
Dintre colaboratorii la revista Sburatorul amintim pe Ion Barbu,
Ilarie Vorunca, Tristan Tara si altii.
Prin traditionalism se intelege continuarea vechilor curente
traditionale preluandu-se ideea ca istoria si folclorul sunt domeniile
relevante ale specificului unui popor. La aceste conceptii se adauga de
catre Nechifor Crainic factorul spiritual, credinta religioasa ortodoxa
care ar fi elementul esential de structura a sufletului taranesc.
Consecinta acestei teze era ca opera de cultura cu adevarat
romaneasca trebuia sa includa in substanta ei ideea de religiozitate.
O revista traditionalista este Gandirea , ce apare la Cluj in 1921 sub
conducerea lui Cezar Petrescu si Cucu. In 1922 revista se muta la
Bucuresti si trece sub conducerea lui Nechifor Crainic. Va continua sa
apara pana in 1944. Scriitorii traditionalisti au cautat sa surprinda in
operele lor particularitatile sufletului national prin valorificarea
miturilor autohtone a situatiilor si credintelor stravechi.
Dintre scriitorii traditionalisti amintim Lucian Blaga, Ion Pillat,
Vasile Voiculescu, iar dintre prozatori Cezar Petrescu, Mateiu
Caragiale si dintre dramaturgi Adrian Maniu si Lucian Blaga.

Apoi intra Revista fundatiilor regale care apare lunar la Bucuresti in

doua serii. Prima intre 1934-1945 si a doua intre 1945-1947. Revista
isi propune sa fie o publicatie cu radacini in toate terenurile activitatii
nationale. Primul redactor sef al revistei este Paul Zaripol, care
orienteaza revista pe directia maioresciana. Dupa 1934 conducerea
revistei o ia Camil Petrescu si apoi Dumitru Caracostea. Seria noua
apare sub conducerea lui Al. Rosetti.
Pintre colaboratori ai revistei amintim pe Tudor Arghezi, Gala
Galaction, Ion Barbu, Hontensia Papadat Bengescu.
In aceasta perioada apar publicatii de avangarda. Avangardismul
european are ca punct de plecare curentul non-conformist numit
dadaism. Acesta a fost initiat la Zrich de Tristan Tara. Dadaistii isi
exprimau dispretul fata de o lume incapabila sa opreasca barbaria si
crima. Ei cultivau antiliteratura, antimuzica, antipictura, ajungand in
domeniul absurdului. Din acest curent decurg curentele de avangarda:
constructivismul si suprarealismul.
Constructivismul romanesc s-a grupat in jurul revistei
Contemporanul condusa de Ion Vinea. Constructivistii subliniau
necesitatea unei corespondente intre arta si spiritul contemporan al
tehnicii moderne care inventeaza forme noi, conturand natura. Ion
Vinea a solicitat ca si colaboratori ai revistei pe scriitorii Arghezi, Ion
Barbu, Camil Petrescu, dar si pictori si sculptori, printre care si
Constantin Brancusi. Sunt si alte reviste constructiviste ca Integral
si Punct.
Suprarealismul a fost teoretizat si practicat de revistele Alge si
Urmuz. Suprarealismul urmarea, prin programul sau, patrunderea
artei in planul inconstientului, al visului, al delirului in care spatiile
umane scapa controlul constientei. Dintre reprezentatii
suprarealismului amintim, pe plan European, pe: Louis Aragon, dintre
pictori Picasso, iar dintre scriitorii romanii Aurel Baranga, Sasa Pana
si chiar Tudor Arghezi.
PROZA

Anii interbelici se caracterizeaza in literatura romana printr-o

remarcabila dezvoltare a romanului care in scurt timp atinge nivelul
valoric european.
Romanul romanesc isi largeste tematica, el cuprinzand medii sociale
diferite si problematici mai bogate si mai complexe.
Aparitia in 1920 a romanului Ion , de Liviu Rebreanu, marcheaza
deplina izbanda a acestei specii (Ciocoii vechi si noi a lui Nicolae
Filimon, Romanul comanestilor a lui Duliu Zamfirescu, Mara de
Ion Slavici si Neamul soimarestilor de Mihail Sadoveanu). Ion
este insa primul roman romanesc comparabil cu capodoperele
universale prin impresia coplesitoare de viata pe care o degaja.
In romanul interbelic se continua inspiratia rurala prin operele lui
Sadoveanu, si Rebreanu, dar pe trepte valorice superioare si cu
modalitati specifice. Acum apar romanele citadine in care cadrul de
desfasurare al actiunii este orasul modern. Asa avem creatiile lui
Camil Petrescu, Calinescu, Hontensia Papadat Bengescu. Legat de
mediul citadin se dezvolta si problema intelectualului stralucit ilustrata
de romanele lui Camil Petrescu.
In perioada interbelica se intensifica dezbaterile cu caracter teoretic in
legatura cu romanul.In studiul "Creatie si analiza" G.Ibraileanu
constata existenta a doua tipuri de aceste specii literare :
1) Unul care prezinta personaje prin comportamentul lor : roman de
creatie.
2) Unul interesat de viata interioara : roman de analiza.
Romancierii in perioada interbelica experimenteaza tehnici
multiple ale romantismului.
Romanul interbelic cunoaste si alte orientari:
- Lirica (I.Teodoreanu)
- Estetizata si simbolica (M.Caragiale)
- Memorialistica (C.Stere)
- Fantastica (Mircea Eliade)
Astfel avem tendinta de revenire la modelele traditionale precum
cel balzacian pe care George Calinescu il foloseste in Enigma

Otiliei. El considera absolut necesar dezvoltarea romanului romanesc

pe linia studiului caracterului.
Ca reprezentant de seama a prozei interbelice, Liviu Rebreanu este
considerat intemeietor al romanului romanesc obiectiv prin publicarea
romanului Ion ,data publicarii fiind considerata o data istorica in
procesul de obiectivare a literaturii noastre epice(Eugen Lovinecsu).
Prin Ion, Rebreanu deschide calea romanului romanesc modern
dand o capodopera in maniera realismului dur afirmat in literatura
universala prin romanele lui Balzac, Stendhal sau Zolac.
Liviu Rebreanu creeaza romanul romanesc modern pe cand
Mihail Sadoveanu desavarseste povestirea romaneasca.Sadoveanu,
Stefan cel Mare al literaturii romane cum i-a spus G.Calinescu, are o
opera monumentala a carei maretie consta in densitatea epica si
grandoarea compozitionala.
Cele trei secole ilustrate de proza istorica sadoveniana marcheaza
zbuciumata istorie a Moldovei, capodopera acestui gen creator
constituindu-l romanul Fratii Jderi,care evoca epoca de glorie a
Moldovei in secolul al XV-lea.
Primul autor remarcabil de proza subiectiva, promotor in dramaturgie
al conflictelor de idei, eseist percutant, ganditor modern este Camil
Petrescu. Autenticitatea este esenta noului in creatia literara a
autorului,a carui inspiratie catre autenticitate confera momente
autentice de simtire in roman.Inscriindu-se in modernismul
lovinescian al epocii, ale carui noi directii isi propuneau sincronizarea
literaturii romane cu literatura europeana C. Petrescu se va inspira din
mediul citadin si va crea eroul intelectual lucid, analitc si intorspectiv.
Enigma Otiliei (1938) constituie o revenire la formula obiectiva
de roman, la metoda balzaciana. Romanul lui Calinescu devine astfel
unul polemic, replica literara la cultivarea asidua in epoca a formulei
procustiene, dar si o ilustrare a conceptiei sale despre curente literare.
Perioada interbelica pentru romanului romanesc e o perioada de
efervescenta spirituala nemaiantalnita in cultura noastra.Viata
culturala cunoaste infaptuiri stralucite, multe din ele cu ecou mondial
(nume ca Iorga, Enescu, Brancusi trec de hotarele tarii) dar si de

degradari dezolante in anii fascismului. Niciodata literatura romana na avut intr-o singura perioada atatia reprezentanti ilustri (Sadoveanu,
Arghezi, Rebreanu, Balga, H. Papadat-Bengescu, G.Calinescu, Camil
Petrescu), niciodata n-a trait si o mai aprinsa dispozitie la
contestarea valorilor.Tabloul activitatii scriitoricesti prezinta, prin
urmare, o mare varietate si complexitate, inregistrandu-se dintr-o
tesatura deasa de lumini si umbre puternice.
ROMANUL OBIECTIV ROMANUL SUBIECTIV
Romanul specie a genului epic in proza cu actiune mai
complicata si de mai mare intindere decat a celorlalte specii epice in
proza,desfasurata de regula pe mai multe planuri,cu personaje
numeroasa.
Romanul obiectiv
Iilustreaza tipul de roman care isi propune sa descrie lumea in
mod impartial,in toata realitatea ei sociala,morala si psihologica. De
obicei,romanul obiectiv apartine esteticii realismului. Prin opozitie cu
romanul modern,romanul obiectiv este numit si roman traditional sau
vechiul roman.Exemplu tipic de roman obiectiv este Ion de Liviu
Rebreanu, in care naratorul este o instanta
invizibila,demiurgica,omniscienta. Un roman obiectiv este si Padurea
spanjuratilor, in care apartine dimensiunea psihologica a vietii
personajului principal,dar prezentata prin intermediul persoanei a IIIa.Tot romane obiective sunt si Baltagul de Mihail Sadoveanu,Concert
din muzica de Bach de Hortensia Paoadat-Bengescu sau Enigma
Otiliei de G. Calinescu.In Arca lui Noe,Nicolae Manolescu a numit
romanul obiectiv roman doric.
Romanul subiectiv
Este definit astfel prin opozitie cu romanul obiectiv sau cu
romanul traditional.cele mai pregnante caracteristici ale sale au in
vedere instantele narative(povestirea la persoana I),o problema noua
care consta in sondarea lumilor interioare,a constiintei naratorului,dar
si modul de organizare a textului,foarte apropiat de jurnalul
interior.Naratiunea clasica din romanul obiectiv este frencvent

inlocuita cu monologul.Un exemplu de astfel de roman il constituie

Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de razboi.Romanul subiectiv
mai poarta numele de roman modern,noul roman sau romanul
ironic(Nicolae Manolescu).