Marea Neagr, unul dintre cele mai cunoscute eseuri ale lui George Meniuc, este o

serioas prelegere despre art, fr s aib ns forma prelegerii i spiritul ei rigid,

de speculaie intelectual abstract, raional. Pe alocuri, autorul apeleaz la
imagini demne de arta veritabil: "n puterea unei nopi de var, fr lun, numai
cu licurici zburnd n ntuneric, marea se frmnt, rsufl adnc, ofteaz, i
zdrelete valurile nprasnice de bolovani, se retrage n larguri enigmatice, apoi
revine, aruncndu-se cu muget peste falez...".
Chiar citatul (din Ovidiu, din Tacit) se "topete" n text i n-are valoare de citat
propriu-zis, ci e mai curnd o impresie personal a eseistului, exprimat nc pn
la el.
O poezie realizat cu mijloace diferite de acelea ale poeziei iat ce este eseul
Marea Neagr. O poezie din care nu lipsesc gnduri filozofice, ca acela despre
izvoarele perfeciunii (zice Meniuc despre mare: "...Prin ce zbucium a trecut, ce
furtuni i-a fost dat s sufere o noapte ntreag, spre a fi, n sfrit, sublim i
maiestuoas dimineaa?"se refer la omul creator, omul n creaie, care e ca o mare
n furtun pe timp de noapte.).
Tinzand sa fie arta, eseul e plasmuit cu mijloacele si procedeele acelei ramuri a
artei, in care activeaza eseistul cand nu compune eseuri. Fondatorul eseului,
scriitorul si filozoful francez Michel de Montaigne (1533 1592), cultivand proza,
considera ca eseul este proza analitica. Eseurile lui George Meniuc sunt, in
majoritatea lor, poezii.