Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
referitor la cate puncte sunt necesare pentru a completa modelul este Nu stiu. Multe.
Medierea va consta in principal in crearea nevoii unei abordari in care sa fie inclusa
sumarea prin solicitarea constanta a cuantificarii (de ex. calcularea, adunarea, scaderea) si
de a tine minte produsele comportamentului sumativ pentru a putea opera cu ele. Repetarea
comportamentelor sumative, chiar si atunci cand nu este necesar pentru executarea sarcinii
va determina consolidarea abordarii si transformarea acestei intr-un obicei. Ca o ilustrare,
putem face apel la sarcina de Organizare a Punctelor ca si antrenament si ca test, in care
nevoia de a calcula este determinata direct de necesitatea gasirii celor patru puncte din patrat
(comparat cu cele trei puncte din triunghi). Calculul este deci o parte integrala a strategiei de
cautare pentru cele patru fete echilaterale ale patratului. In acelasi fel, prin folosirea repetata
a comportamentului sumativ determina stabilirea unei orientari spre cautarea unui fenomene
periodice care pot fi grupate.
In sfarsit, mijloacele variate descrise mai sus si in continuare (vezi reglarea
comportamentului) pentru inhibarea impulsivitatii fac parte si parceleaza medierea nevoii de
a planifica comportamentul.
Lipsa sau deficienta de a obtine argumente logice. Aceasta deficienta e caracterizata printr-o
formulare inadecvata a motivelor pentru afirmarea concluziilor si lipsa nevoii de a cauta
explicatii pentru un fenomen incongruent. Chiar daca o incompatibilitate este experimentata
si inregistrata printre fenomenele din campul perceptual (sau intre un obiect sau un
eveniment dat si o informatie stocata anterior), persoanele deprivate mediational nu simt
nevoia de a cauta o consistenta logica sau o explicatie logica prin care sa restaureze
echilibrul. Lipsa nevoii pentru evidenta logica poate fi observata prin comunicare cu
examinatorul, cand acesta il intreaba: de ce? iar subiectul raspunde Pentru ca. Daca
examinatorul solicita explicatii suplimentare, subiectul raspunde in continuare in aceeasi
maniera.
Nevoia de a obtine argumente logice afecteaza toate cele trei faze ale actului mental. Faza
de output este afectata prin a-l determina pe subiect sa argumenteze si sa emita judecati intrun mod acceptabil pentru cineva care il asculta sau sa foloseasca reguli care sunt acceptabile
de ambele parti ale tranzactiei. In faza de input, datele adunate trebuie sa fie complete si
precise daca trebuie aduse dovezi pentru a sustine o afirmatie. Lipsa nevoii de a pune in
evidenta aspectul logic nu trebuie confundata cu incapacitatea de a opera intr-un mod logic,
pentru ca persoana deprivata mediational demonstreaza frecvent o intelegere si o consistenta
logica atunci cand i se cere acest lucru. Medierea pentru nevoia de evidenta logica va incepe
destul de devreme in cadrul interactiunii.
Daca ne vom referi la protocolul Matricilor Progresive Raven in care examniatorul le cere
subiectilor sa-si argumenteze raspunsul prin unul sau mai multe argumente. Aceasta cerinta
intr-o sarcina elementara, cum este completarea unei parti lipsa intr-un gestalt, orienteaza
subiectul intr-o interactiune care il face responsabil de a-l convinge pe examinator ca
alegerea unui raspuns este corecta si incurajeaza discriminarea abordarii variatelor motive
pentru a justifica raspunsul. Produsul in sine, oricat de corect ar fi, nu este in general
acceptabil pentru un examinator fara un suport adecvat. Prin repetitie, acest mod de
interactiune va fi intarit si subiectii vor incepe in mod spontan sa insoteasca raspunsurile lor
cu evidente logice, dand raspunsurile cu pentru ca urmat de motivarea alegerii facute.
Examinatorii trebuie sa demonstreze nu numai nevoia de a aduce suport logic, ci si tehnici
prin care se pot deriva informatiile si se pot formula informatii inferate. Intrebari cum ar fi
De unde stii ca acest trebuie sa fie un cerc? Arata-mi sursa acestei informatii. De ce nu
poate exista un alt raspuns? orienteaza cautarea pentru explicatii logice: Daca acesta ar fi
un cerc, ne-ar trebui un patrat, dar pentru ca este un patrat avem nevoie de un cerc. Fiecare
figura are un partener diferit in fiecare sir.
Dand un inteles unei astfel de comunicari, poate cere examinatorului sa simuleze conditiile
care fac posibil accesul lor la informatii. (Sa presupunem ca eu nu sunt aici si descrie-mi ce
vezi si de ce crezi ca raspunsul pe care l-ai dat este corect sau Nu inteleg. Te rog explicami raspunsul pe care l-ai dat). O asemenea simulare produce in subiect constiinta ca
formularea unui raspuns adecvat si logic poate raspunde unei nevoi reale care poate exista in
anumite situatii si poate determina cresterea motivatiei de a invata sa faca acest lucru.
Pentru a sumariza cele spuse pana acum, medierea pentru corectarea deficientei functionale
va: (a) crea nevoia pentru evidenta logica, (b) oferi tehnici pentru cautarea evidentei logice
si (c) instrui formularea adecvata a unui raspuns sprijinit de evidente logice.
Lipsa sau deficienta gandirii ipotetice si lipsa sau deficienta strategiilor pentru testarea
ipotezelor. Aceasta deficienta se reflecta prin lipsa nevoii si /sau a disponibilitatii de a cauta
diferite alternative prin care sa poata explica fenomenele si relatiile dintre ele. Persoanele
deprivate mediational se rapoteaza mai mult la realitatea concreta decat la interiorizarea
acesteia. Daca o ipoteza implicita este produsa intr-un anumit moment este considerata ca o
posibilitate unica, exclusiva si nu ca un grup de posibile explicatii. De aceea interesul pentru
a cauta alte ipoteze este limitat.
Propozitia daca... atunci, care este expresia gandirii ipotetice, reclama o reprezentare si o
anticipare a unor rezultate viitoare a validarii ei. Posibilitatile alternative trebuie retinute,
testate si apoi ori respinse, ori acceptate inainte de a selecta ipoteza valida dintre cele
existente.
Procesul mediational va consta in oferirea unor oportunitati de a formula raspunsuri
alternative in conditiile modificate ale stimulilor. O data inlocuita deficienta din gandirea
ipotetica, examinatorul va media tipurile de activitati daca...atunci printr-o evaluarea
dinamica, indiferent de natura sau calitatea raspunsului dat de subiect. Cat mai multe
ipoteze posibile pot fi generate ca raspuns la stimulii modificati.
Lipsa sau deficienta comportamentului planificat. Planificarea este incercarea de a face
legatura intre prezent si viitorul inexistent. Comportamentul planificat implica astfel fixarea
scopurilor care depasesc situatia de aici si acum si face diferentierea dintre scopuri si
mijloacele prin care acestea pot fi atinse. Etapele prin care se atinge un obiectiv trebuie sa
fie detaliate, organizate in timp si evaluate in termenii accesibilitatii, economiei si eficientei.
Comportamentul planificat depinde astfel de nevoia si abilitatea de a enumera si insuma
activitatile necesare si compararea lor cu rezultatele anticipate. Deficientele in planificare
comportamentelor si anticiparea rezultatelor se pot datora deficientei la nivelul interiorizarii
si reprezentarii si lipsei locusului intern de control. Acestea pot fi generate de asemenea de
atitudinile determinate de conditiile de viata care nu permit predictia evenimentelor din
viitor.
Un factor potential in lipsa planificarii comportamentului este impulsivitatea. Exista o
relatie circulara intre aceste doua deficiente ale functiilor cognitive. Lipsa planificarii
comportamentului (de ex. lipsa organizarii datelor, in directia folosirii mai eficiente si mai
adecvate a stimulilor) va fi reflectata in propensiunea de a raspunde la fiecare stimul in mod
fragmentar, episodic. Dimpotriva, tendinta de a raspunde imediat si fara a se gandi inainte la
prima stimulare primita, nu permite stabilirea unui raspuns integrat, planificat la un grup de
stimuli, tinand cont de caracteristicile scopului.
Primul pas in medierea planificarii comportamentului este cel de a stabili scopuri clare si
constienta complexitatii lor. Scopurile care sunt puse vor fi direct responsabile pentru
cautarea mijloacelor prin care acestea pot fi atinse. Daca scopul in a desena o figura
complexa , de exemplu, poate fi acela de a preciza unde si cum este localizat fiecare detaliu
al figurii, dupa care medierea trebuie directionata inspre divizarea spatiului prin mijloacele
care ofera posibilitatea de a obtine precizia dorita.
Al doilea pas in mediere este disocierea scopurilor de mijloacele prin care aceste sunt atinse
informatii diferite este de a-i cere sa inchida ochii si sa prezinte datele. Subiectii trebuie sa
invete ca sunt in stare intr-adevar sa foloseasca un comportament reprezentational
interiorizat. Examinatorii trebuie sa faca apel la tehnici pas-cu-pas care sunt disponibile
subiectilor, cum ar fi aceea de a le aminti care sunt aspectele de a care nu isi aduc aminte
sau a-i lasa sa redescopere alte informatii care le sunt accesibile. Multe oportunitati sunt
oferite pentru operatiile de interiorizare in sarcina de evaluare dinamica.
Lipsa elaborarii unor anumite categorii cognitive. Aceasta deficienta se refera la lipsa sau
insuficienta nevoii persoanei deprivate mediational de a elabora si organiza datele adunate
intr-o categorie supraordonata. Functiile in faza de input, pe care se bazeaza categorizarea
includ perceptia analitica, conservarea, disponibilitatea conceptelor si instrumentelor
verbale si folosirea simultana a mai multor surse de informatie. In stadiul de elaborare este
nevoie de comportamentul sumativ, folosirea dimensiunilor relevante si stabilirea relatiilor
virtuale. Trebuie avut grija in faza de output in diagnosticarea deficientei atata timp cat
instrumentele verbale si conceptele pot masca o abilitate intacta de a cauta si a gasi
principiile din spate si de a subsuma fenomenele in categoriile corespunzatoare. Poate exista
constiinta transformarilor care au loc dar nu pot traduce aceasta constiinta intr-o regula
pentru ca lipsesc conceptele prin care se pot descrie schimbarile de pozitie, orientarea,
culoarea si relatiile de continut ale figurii.
Modalitatile de comunicare egocentrica. Aceasta deficienta este o functie a lipsei de
diferentiere in care vorbitorii nu percep pe cei care asculta ca fiind diferiti de ei insisi.
Afirmatiile si raspunsurile sunt limitate la minim atata timp cat celor care vorbesc le e clar
ca partenerul lor de interactiune prin comunicare stiu ceea ce stiu si ei. Egocentrismul este
reflectat prin lipsa de detalii, precizie, explicitare si argumentare necesara pentru ca cel care
asculta sa inteleaga informatia care le este data. Lipsa nevoii de evidenta logica poate
agrava si mai mult modul de comunicare egocentrica.
Egocentrismul poate fi de asemenea descrisa in termenii lipsei de decentrare in care
persoana deprivata mediational nu este constienta ca poate fi sau chiar exista un punct de
vedere diferit de a sa. Medierea pentru modalitatile de comunicare decentrata constau in
general in a stabili scopuri clare de comunicare (ex. As vrea sa inteleg, Vreau sa stiu
exact ce vrei sa spui, Nu stiu ce intelegi tu prin asta si nu stiu ceea ce stii tu daca nu imi
spui, Spune-mi cum de ce si in ce scop). Procedurile de evaluare statica uzuale tin cont
de situatiile particulare care nu sunt necesare pentru ca accentul se pune mai mult pe produs
decat pe procesul care l-a provocat. Abordarea orientata pe proces a evaluarii dinamice
consta in accentuarea comunicarii bogate, detaliate care este folosita pentru a oferi
posibilitatea de intelegere a procesului care insoteste un raspuns specific.
Una din modalitatile prin care examinatorul poate stimula nevoia de a invinge stilul de
comunicare egocentrica este de a stimula o inabilitate de a intelege raspunsul oferit si/sau
lipsa dorintei de a accepta raspunsul, doar daca este oferita informatie suplimentara.
Intrebarile provocatoare (Esti sigur ca asta ai vrut sa spui?) ca si folosirea absurdului sunt
de ajutor in solicitarea unor raspunsuri mai adecvate. In multe situatii, examinatorii trebuie
sa modeleze modalitati de comunicare potrivite (ex. Da-mi voie sa-ti spun si sa vad daca ai
inteles ce ti-am spus).
Deficiente in proiectarea relatiilor virtuale. Aceasta deficienta se refera la aplicarea relatiilor
care au fost recunoscute, intelese si stabilite in faza de elaborare in situatii noi. Aceasta
implica nevoia de a restructura o configuratie data si apoi de a schimba de la un tip de
relatie la alta pe masura ce acest lucru este cerut de sarcinile noi.
Blocajele. Blocajele pot varia de la lipsa initiativei pentru raspunsuri noi la evitarea deschisa
a stimulilor care pot determina o reactie din partea subiectului. Blocajul este deseori
precedat de esecul care urmeaza unei activitati prelungite de incercare-eroare. In acest
context, se poate considera ca raspuns la un esec cognitiv care afecteaza pregatirea unei
persoane pentru a intra din nou in situatia care poate duce la esec. Medierea pentru
invingerea blocajului este discutat mai jos in Reglarea comportamentului.
Comportamentul de incercare si eroare. Interpretarea episodica a realitatii (vezi mai sus)
afecteaza capacitatea persoanei deprivate mediational de a face relatia dintre efectul unui
anumit comportament antecedent de rezultatele acestuia. Secventa temporala si spatiala a
evenimentelor si aspectele ei cantitative si calitative, chiar daca sunt observate nu sunt
relationate de catre cei retardati mental cu natura, calitatea si locatia produselor actiunilor
lor.
Comportamentul de incercare si eroare este de valoare limitata pentru cei care nu
sistematizeaza intotdeauna cautarea unui scop, si nici nu conserva scopurile pe care le-au
pus pentru ei insisi. In plus, deficientele in nevoia de perceptie precisa, completa,
comportamentului comparativ, comportamentului sumativ, gandirii reflective si cautarea
unei relatii (teleologice) pentru cauza si pentru mijloacele pentru atingerea scopurilor se
reduc la minimum de eficienta a incercarii si erorii ca un mod de invatarea a celui retardat
mental.
Medierea pentru a reduce comportmentul de incercare si eroare poate fi facut la doua
niveluri. Primul este acela de a controla impulsivitatea si de a substitui considerarea
anticiparii rezultatelor in locul actiunii directe si imediate fata de stimulii perceputi. Al
doilea este de a ajuta subiectul sa se angajeze in incercare si eroare si sa invete din
incercarile lui nevoia de modalitati mai adecvate de comportament. Astfel, in anumite
cazuri, examinatorul poate in mod deliberat sa permita subiectilor sa foloseasca incercari
care vor duce la o eroare pentru a interpreta insuccesul lor in obtinerea performantei dorite
ca un rezultat direct al comportamentului inadecvat, nepotrivit. Examinatorii trebuie sa fie
atenti la faptul ca singura valoare in a-i lasa pe subiecti sa esueze consta in interpretarea
esecului si ce poate fi invatat pentru activitatile viitoare.
Deficientele in transportul vizual. In deficienta transportului vizual, imaginea nu poate duce
ochii mintii dintr-un loc in altul fara a o pierde pe drum. Dificultatea este evidenta cand
subiectului i se cere sa transporte vizual o parte de care este nevoie pentru a completa un
intreg sau de a gasi o imagine complementara care lipseste dintr-un numar de alternative.
Acelasi subiect de multe ori indeplineste cu succes sarcina cand raspunsul este vizual-motor
sau grafic (ex. subiectul deseneaza figura completata in aer).
Dificultatea in transportul vizual se poate datora existentei a doi factori: (a) instabilitatea in
perceptia in sine datorita naturii vulnerabile a sistemului de suport pentru elementele
percepute; si/sau (b) ingustimea campului mental asa incat atunci cand subiectul isi muta
privirea de la sursa de date este derutat de amanunte nerelevante.
Un motiv foarte important pentru deficientele la nivel de transport vizual este lipsa unui
sistem de referinta care, daca ar fi prezent, ar servi ca sistem de suport pentru transportarea
stimulilor vizuali si ar oferi control impotriva unor posibile distorsiuni care pot aparea pe
parcurs. Acest lucru devine evident atunci cand subiectul poate completa partea lipsa a unui
cerc prin desenarea acesteia cu degetul dar nu poate alege partea complementara dintre mai
multe parti orientate diferit. Lipsa unui sistem de referinta este de asemenea evidenta in
dificultatea in invatarea pozitiilor; o data ce se descopera sau anticipeaza deficienta,
medierea in consta in a le oferi subiectilor sisteme de referinta prin care sa descrie relatiile si
legaturile dintre obiecte si/sau fenomene.
Stabilirea comportamentelor de baza. Aceasta categorie interactiva reflecta cea mai
definitorie caracteristica a interactiunii in procesul de mediere, principiul transcendentei, in
care se recunoaste
intelesul mai larg si aplicatiile conceptului continut in sarcina in sine. Ceea ce este important
si esential in aceste interactiuni este ca ele ofera oportunitati pentru dezvoltarea
comportamentului si functiile necesare, de baza care vor fi necesare pentru succesul ulterior
in cele mai complexe si mai abstracte sarcini. Asemenea comportamente si functii trebuie
invatate devreme si exersate pentru a fi stabilite si pentru a fi la indemana, astfel reducanduse investitia care va fi necesara in sarcinile de rezolvari de probleme mai complexe.
Investitia mai tarzie poate fi folosita ulterior pentru sarcini din ce in ce mai grele.
Este ceva obisnuit in sa identificam copii care nu sunt in stare sa faca fata unor sarcini
relativ usoare si la sarcini mai grele se descurca mai bine, pentru ca au invatat strategii de
rezolvare de probleme pe parcurs si deficientele specifice in functiile cognitive cerute de
sarcini au fost corectate. De exemplu, itemul A1 din Matricile Progresive Raven, prima
sarcina din serie, cere pur si simplu completarea unui pattern continuu, o sarcina care poate
fi rezolvata eficient intr-o maniera intuitiva, perceptuala. Sarcina este deci aceea de a
transforma de la o simpla completare a unui gestalt la un mijloc pentru stabilirea unui
proces cognitiv adecvat care va fi necesar pentru solutia la probleme complexa.
Completarea in acest mod la sarcini simple in stadii timpurii duce la modificarea proceselor
cognitive care pot fi generalizate si relativ durabile si care vor fi disponibile la momentul
potrivit. Astfel, in prima sarcina a testului Raven, parametrii cum sunt culoarea, marimea,
orientarea, numarul, forma si caracteristicile interne si externe vor fi introduse pentru a fi
folosite ulterior. (Acestea pot fi chiar scrise si puse in fata subiectului pentru a se putea
folosi de acele informatii in rezolvare unor sarcini). Folosirea acestor parametrii vor deveni
cheia solutiilor pentru probleme complexe. De exemplu, prin definirea caracteristicilor A, B,
si C comparate cu A1, B1 si C1 subiectul poate anticipa ca A2, B2 si C2 trebuie sa fie
raspunsul. Invatand inmultiri logice si sisteme combinatorice vor fi facilitate mult o data ce
parametrii sunt stabiliti si conceptele supraordinate sunt disponibile. Setul Variatiilor LPAD
de Variatii II, sarcina C este rezolvata simplu o data ce subiectul face apel la parametrii
achizitionati anterior cum sunt forma, numarul, orientarea, figura, si tipul de linii. (In
sarcina C exista trei forme; 2,3 si 4 numere de figuri; trei orientari; trei tipuri de linii care
trebuie combinate pentru a reprezenta si anticipa structura piesei care lipseste).
In mod similar, in Organizarea Punctelor, stadiul initial al conectarii a patru puncte in forma
unui patrat sau a trei puncte sub forma unui triunghi nu este lasat la nivelul elementar al
actului vizual-motor. Sarcina devine punctul de plecare pentru o serie de activitati ca si
comparatia, etichetarea verbala, selectarea dimensiunilor relevante de cele nerelevante si
definirea caracteristicilor constante ale figurilor standard.
Doua dintre comportamentele de baza constituie regulile de baza si secventierea. Acestea
vor fi discutate in continuare.
Invatarea de reguli. Una dintre comportamentele de baza care trebuie sa fie detinute pentru a
putea trece dincolo de aici si acum intr-o anumita sarcina este cautarea relatiilor, regulilor
si principiilor. Constiinta regulilor si proceselor corespunzatoare unor anumite forma de
gandire si de rezolvari de probleme este cruciala pentru a folosi in mod adecvat metodele si
strategiile achizitionate in situatii similare. Astfel, de exemplu, in Progresia Numerica,
invatarea regulilor orienteaza subiectul sa caute intervale care se repeta si sa caute directii
generale de crestere sau descrestere in progresie. In mod similar, in itemii B10, B11 si B12
din Matricile progresive Raven in care adunarea si scaderea iau locul una alteia si subiectul
trebuie sa invete nu numai ca exista o schimbare ci sa si descrie in termeni de mai mult
(adunare) si mai putin (scadere) si cat de mult sau de putin, sau nu exista schimbare
(identitate). Aceste sarcini si altele creeaza in subiect tendinta de orientare pentru cautarea
de reguli.
Scopul de a constientiza subiectul de existenta regulilor si principiilor este in doua directii.
Prima este aceea ca ajuta la evaluarea capacitatii subiectului de generare spontana a
regulilor si principiilor prin folosirea tuturor datelor relevante si disponibile provenind din
diferite surse. In al doilea rand, permite evaluarea capacitatii subiectului si pregatirea lui de
a folosi reguli si principii care au fost achizitionate anterior si de a le aplica in situatii noi
care sunt mai mult sau mai putin indepartate de cele initiale in care ele au fost stabilite si sau aplicat. In plus, examinatorii pot infera din interactiunea lor cu subiectii masura si natura
efortului necesar pentru a face subiectul sa-si asimileze principiile si sa le faca parte
integranta a repertoriului lor de comportament eficient.
Invatarea de reguli detine de asemenea si un aspect motivational pentru ca exista o
dependenta redusa fata de ajutorul exterior si datermina independenta subiectului in
obtinerea performatelor si a judecatilor. In procedura de evaluare dinamica, asemenea
schimbari motivationale sunt usor de observat si contribuie in mare masura la ghidarea
invatarii ulterioare.
Medierea in cazul invatarii de reguli poate fi verbala, nonverbala sau o combinatie a celor
doua. Se intreaba: Poti sa-mi spui regula corespunzatoare acestui mod de aranjare?. Daca
raspunsul nu este satisfacator, poate fi folosit modul de comunicare nonverbal pentru a face
diferite elemente ale sarcinii mai proeminente cu scopul de a focaliza atentia subiectului
spre stimuli relevanti pentru emiterea regulii sau a principiului.
Secventarea. Secventarea este o abilitate de baza pentru rezolvarea adecvata de probleme
intr-o varietate de sarcini. Cu cat problema este mai complexa, cu atat este mai mare nevoia
pentru secventiere sistematica, atat in culegerea datelor cat si in elaborarea lor pentru
solutionarea problemei. Gandirea divergeta si cautarea solutiilor alternative poate complica
procesul de secventiere. Persoanele retardate pierd adesea urma secventei sau pot fi complet
inconstienti de importanta ei in rezolvare problemei. deficientele in secventiere pot influenta
interpretarea episodica a realitatii si lasa prea putin loc pentru cautarea relatiilor logice
dintre diferite elemente a situatiei.
Procesul de mediere este uneori focalizat spre a constientizarea subiectilor de necesitatea
relationarii ordinii evenimentelor si descoperirea ordinii preferate in organizarea stimulilor
intr-o sarcina data. Poate fi de folos medierea mai directa prin indicarea secventelor
specifice care sunt cerute de subiect in elaborarea stimulilor relevanti pentru gasirea solutiei
corecte. In rezolvarea unor sarcini, de exemplu, poate fi necesar sa se inceapa precesarea
datelor de la capat decat in ordinea in care sunt date ele.
Cand subiectii sunt rezistenti la mediere, mai multe repetari in secventiere sunt necesare.
Pot fi folosite modalitatile verbale si cele nonverbale de comunicare. Desi medierea verbala
este predominanta, simpla demonstrare poate fi de asemenea eficienta. In testul Raven,
pentru a-l face pe subiect sa perceapa cel mai bine directionarea, sa inteleaga secventierea si
sa fie constient de transformari, se va arata in mod repetat cu degetul de la dreapta le stanga
de-a lungul randului (si /sau de sus in jos de-a lungul coloanei). Aceasta focalizare motorie
va fi in final intarita prin modalitati verbale.
Medierea pentru secventiere este de asemenea importanta pentru unii subiecti datorita
tendintei lor de a sari peste anumite parti din informatie care sunt oferite in cautarea
imediata pentru pozitia din urma sau care lipseste din problema. Medierea va fi directionata
astfel spre o cautare sistematica asa incat datele lipsa nu vor impiedica gasirea solutiei
potrivite pentru problema.
Reglarea comportamentului. Medierea pentru reglarea comportamentului poate fi divizata in
trei categorii mai largi: medierea indreptata inspre evitarea comportamentului impulsiv,
medierea pentru imbogatirea repertoriului functiilor cognitive ale subiectului si medierea
pentru adaptarea ritmului de lucru la caracteristicile sarcinii in termenii nivelului lor de
complexitate si dificultate. Ace