MARGUERITE

YOURCENAR
POVESTIRI ORIENTALE

Marguerite Yourcenar a fost o scriitoare de origine francez, nscut in Belgia,

fiind prima femeie care devine membr a Academiei Franceze (1980), iar in anul 1982
devine membr i a Academiei Americane de Arte si Litere. A primit numeroase premii
printre care: Prix Femina n 1968, Grand Prix National des Lettres n 1975, Premiul
Academiei Franceze n 1977, Premiul Erasmus n 1983. Opera ei const in romane,
("Alexis sau Tratat despre lupta zadarnic", "Memoriile lui Hadrian", "Piatra filozofal")
eseuri si povestiri, memorii, poeme, dobndind faima internaionala prin caracterul istoric
si metafizic pe care il abordeaz aceste lucrri dar si prin realizarea unor portrete
psihologice deosebite ale unor personaje apartinnd trecutului ndepartat, portrete care
conin n acelai timp i elemente de factur modern cum ar fi homosexualitatea.
Figurile centrale din operele lui Yourcenar oscileaz intre conformarea la normele
unei societi nenelegtoare i propriile lor pasiuni. Un fapt interesant legat de
personajele principale ale acestei scriitoare este c majoritatea lor sunt brbati, dar fiecare
dintre acetia are cel puin o latur feminin, mai mult sau mai putin vizibil. Totui,
Marguerite Yourcenar este o feminist convins, fiind ins adepta unui feminism
echilibrat, ntruct a afirmat ntr-un interviu c feminismul este doar "o form de rasism
pe dos". In aceste povestiri se poate observa cu uurin o reluare a unei "obiectificri" a
femeilor cu scopul de a surprinde concret spiritul epocii in care se petrec ntmplrile
respective; astfel ele sunt descrise uneori ca "ngeri", "sirene", "vrjitoare" , orice altceva
n afar de fiine umane.1
Marguerite Yourcenar ocup n literatur, dup cum ea nsi declara, portretul
"fiicei fr mam, al femeii fr copil i al amantei fr brbat". 2 Predilectia pentru
anumite teme, cum ar fi istoria sau mitul sau chiar Orientul poate fi explicat prin
afirmatiile sale: astfel, istoria este "Iubire pentru trecut iubire pentru via, fiindc
majoritatea vieii e n trecut", iar mitul "Un mod de a te apropia de absolut. ncearc s
dezvluie ceea ce e durabil, etern n om", iar Orientul "Fixeaz si reine omul in adncul
propriei sale fiine".
1

Simone de Beauvoir, Al doilea sex, apud Popescu, Liliana, Politica sexelor, Editura Maiko, Bucuresti,
2004
2
http://www.adevarul.ro/actualitate/Marguerite-Yourcenar_0_22798518.html

Atracia acestei scriitoare pentru Orient si pentru valorile acestuia, sunt

manifestate i in "Povestiri orientale", o carte care adun zece povestiri diverse, din care
patru sunt retranscrieri (observndu-se amprenta personala a autoarei) ale unor basme si
legende autentice. "Izbvirea lui Wang-Fo" pleac de la un apolog daoist din China
veche, "Zmbetul lui Marko" i "Laptele mortii" provin din dou balade balcanice
medievale, Kali deriv dintr-un inepuizabil mit hindus. "Cel care le-a iubit pe nereide" si
"Vduva Aphrodissia" au ca punct de pornire fapte diverse ori superstiii din Grecia de
astzi, din moment ce redactarea lor se situeaza intre 1932 si 1937. "Sfnta-Fecioar-aRndunelelor" este o fantezie personal a autoarei, iesit din dorina de a explica numele
fermector al unei mici capele din Atica. n "Cea din urm dragoste a printului Genghi",
personajele i cadrul povestirii sunt mprumutate de la un mare text literar al trecutului,
"Genghi Monogatari", al scriitoarei Murasaki Shikibu, care relateaz in apte volume
aventurile unui Don Juan Asiatic. "Moartea lui Kralievici" are ca punct de plecare un
fragment dintr-o epopee srbeasc in care eroul moare de mna unui trector misterios,
banal i alegoric. "Mhnirea lui Cornelius Berg" a fost conceput pentru a servi drept
incheiere unui roman pn acum neterminat. Astfel, Orientul prezentat n aceast carte
cuprinde ri precum Serbia, Grecia, Albania dar i ndeprtatele Japonia i India.
Unitatea acestor povestiri este datorat modalitii de scriere ale acestora; scriitoarea
reuete s rup barierele ntre mit, istorie i ficiune, cititorul avnd impresia ca toat
cartea e de fapt pur ficiune, talentul de a reinventa i remodela al scriitoarei
observndu-se cu claritate. Astfel, istoria pare a deveni, in cel mai critic secol, (al XXlea), un veritabil mit, ntrucat mitul este cea mai tiinifica dintre faculti, fiind singurul
capabil s neleaga analogiile universale. 3 Totodat, aceast remodelare a scriitoarei are
drept rezultat i o anumita moralitate care se poate regsi n fiecare dintre povestiri; de
obicei morala acestora se poate regsi la final, concretizat in vorbele pline de
nelepciune ale vreunui nelept sau chiar in vorbele unei Diviniti (cum ar fi in SfntaFecioar-a-Rndunelelor).
Dei doar Vduva Aphrodissia i Kali au drept personaj central o femeie, n
fiecare dintre povestiri este prezent o ipostaz a femeii: astfel, n "Izbvirea lui WangFo" apare femeia-victim (victim a artei), "Zmbetul lui Marko" prezint femeia
3

Babeti, Coriolan, Istoria ca arena a disputei arhetipale, Editura Curtea Veche, Bucuresti, 2007, p. 17

vindicativ, (rzbunarea ca urmare a violenei "conjugale"), "Laptele morii" reflect

ipostaza femeii-mame (mama apare i ea n dou ipostaze: mama/femeia superficiala ,
preocupat mai mult de aspectul fizic dect de ngrijirea copiilor i mama arhetipal,
capabil de orice sacrificiu pentru copilul ei. "Cea din urm dragoste a prinului Genghi
prezint ipostaza femeii indrgostite fr speran, devotate pn la moarte unui singur
brbat: "Cel care le-a iubit pe nereide" reflect ipostaza femeii supranaturale, iar "SfntaFecioar-a-Rndunelelor" dezvolt ipostaza femeii divine, arhetipul major, Noua Eva
care inhiba prin perfectiunea ei umanitatea femininului 4. "Vduva Aphrodissia" si "Kali"
prezint ipostaza femeii adultere, demonice, precum si dualitatea, iar "Moartea lui Marko
Kralievici" i "Mhnirea lui Cornelius Berg" prezint ipostaze nu att ale femeii in sine,
ct ale unor elemente ale naturii considerate prin excelen feminine: Btrnul (fiind un
simbol de fapt al Morii, care n esena ei este feminin) i florile (care sunt de asemenea
de natur feminin, reprezentnd un simbol al perfeciunii naturii).
Prima povestire are ca tem arta, care apare sub trei aspecte: arta ca obsesie, arta
care dezumanizeaz i arta ca salvare. Arta ca obsesie apare att la personajul principal,
Wang-Fo, ct i la discipolul su, Ling. Obsesia lui Wang-Fo pentru art se manifest n
dezinteresul su pentru orice alt lucru n afar de admirarea imaginilor i redarea lor pe o
pnz: "Lui Wang-Fo nu lucrurile i erau dragi, ci imaginile lor, i nimic nu i se prea
vrednic de dobndit n afar de pensule, borcane cu lac si cerneluri din China, suluri de
mtase ori hrtie de orez." El "punea stpnire pe zori i-i insuea amurgul", fiind
considerat de preoi "nelept" iar de oamenii din popor "vrjitor". Aceasta adevarat
obsesie pentru art se manifest si la Ling, care a prsit totul pentru a-l urma pe pictor
oriunde s-ar fi dus, ntocmai cum discipolii au lsat lucrurile lumeti pentru a se altura
lui Isus, aprnd astfel ideea de sacralizare a artei (arta devine ea nsi o Divinitate).
Totui, arta are i un anumit aspect care dezumanizeaz; acest aspect se poate observa n
modalitatea n care Ling o percepe pe tnra sa soie dup ntlnirea cu btrnul pictor.
Astfel, el incepe s fie mai indrgostit de portretele sale decat de nsei fiina ei: "De cnd
lui Ling ii plcea mai puin de ea dect de portretele pe care i le facea Wang-Fo, chipul ei
a inceput s se vetejeasc, ca floarea btut de un vnt cald sau de ploile verii."
Disperarea sotiei sale ia sfrit n momentul n care aceasta se sinucide (aceast
4

Babeti, Coriolan, Istoria ca arena a disputei arhetipale, Editura Curtea Veche, Bucuresti, 2007, p.67

sinucidere ar fi putut reprezenta un semnal de alarma pentru cei doi dezumanizai de

art), dar de fapt ea produce doar nc o surs de inspiraie pentru Wang-Fo si Ling:
"Wang-Fo a mai pictat-o o ultima oar pentru c i plcea tenta aceea verzuie care se
ntinde pe chipurile morilor. Discipolul su ii pregtea culorile, iar ndeletnicirea aceasta
i cerea atta srg nct uita s verse lacrimi." Astfel, femeia apare in aceasta povestire ca
victim a artei, ntruct arta cere sacrificii. Ea reprezint doar un model pentru pictor i
discipolul su, doar o alt imagine, adevratele sale dorine i nevoi nefiind luate n
seam (dei ei nu-i plcea s fie pictat, accepta orice doar s-i fie pe plac soului su.)
Dezumanizarea pe care o produce arta in cazul lui Wang-Fo se observ si la finalul
povestirii, cnd Ling este ucis de Imparat: "Wang-Fo, dezndjduit, admira frumuseea
petei stacojii pe care sngele discipolului su o fcea pe luciul verde al pardoselii de
piatra". Dezumanizarea este o caracteristic i a mpratului, intruct el a fost crescut n
singurtate, intr-o ncapere unde erau niruite tablourile lui Wang-Fo, percepnd lumea
din punct de vedere al imaginilor, mai frumoas dect era in realitate; astfel, la contactul
cu realitatea, la vrsta de 16 ani, rmne dezamgit deoarece "lumea nu este altceva dect
o ngrmdire de pete confuze, mnjite pe vid de un pictor znatic, terse mereu de
lacrimile noastre. mpria Han nu este mprtia cea mai frumoas, iar eu nu-i sunt
mpratul. Singurul imperiu n care merit s domneti este acela in care ptrunzi tu,
btrne Wang, pe calea celor O Mie de Conture i a celor Zece Mii de Culori." Astfel, el
hotrte s se rzbune pe talentul artistic al pictorului, tindu-i mainile si arzndu-i
ochii, principalele instrumente cu care si crea arta. Arta, totui, poate s reprezinte i o
salvare, in situatia n care este neleas cum trebuie. Astfel, ultima pictur a artistului se
dovedete a reprezenta salvarea lui Wang-Fo de furia mpratului precum si nvierea lui
Ling, datorit ntelegerii de catre acesta a valorii oamenilor i lucrurilor n sine, i nu doar
a imaginilor lor.
"Zmbetul lui Marko" e o povestire in ram, in care un inginer francez povestete
prietenilor si, un arheolog grec i un pa egiptean despre un viteaz srb, a crui pasiune
erau femeile. Prin urmare, in aceasta naraiune ntlnim dou contraste feminine: femeia
care condamn si femeia care salveaz. Primul tip de femeie e reprezentat de vduva unui
pa turc, "cu snii grei, picioarele groase si sprncenele care i se imbinau drept in
mijlocul fruntii", sugernd tipul de femeie balcanica, temperamentala. Temperamentul

aprig va iei la iveala in momentul in care Marko rspunde afectiunii si devotamentului

su cu violena, datorit unei greseli culinare svrsite de aceasta din neatentie: "a luat-o
de pr cu mainile slinoase de sos si a inceput s zbiere". Astfel, si atrage mnia vduvei,
care il trdeaz, dndu-l pe mna turcilor, care la ndemnul acesteia l testeaza daca mai e
in viata supunndu-l la chinuri groaznice. Marko trece peste primele doua incercri, dar
la dansul fetelor nu se poate abine s nu-i scape un surs care s demonstreze c nc
este n via; cea mai frumoasa dintre fete, cea care i atrage atenia si lui Marko, este cea
care il salveaz, acoperindu-i fata cu nframa roie pe care o avea. Astfel, dorinta de o
femeie a fost "chinul cel mai dulce" pentru Marko, 'neputnd s se mpotriveasc
frumuseii". Astfel, femeia apare aici ca o putere de temut, avnd posibilitatea de a oferi
via sau moarte.
"Laptele morii" cuprinde o serie de reflecii asupra femeii din ziua de azi, in
special asupra mamelor; unul dintre naratorii povestirii se plnge de mama lui care e
"frumoas, zvelt, machiat, dur ca un cristal...cnd ieim mpreuna, lumea crede c sunt
fratele ei mai mare". Aceast caracterizare sugereaz lipsa autenticittii a femeilor din
ziua de azi, care pun prea mare pre pe aspectul fizic n loc s se concentreze asupra
lucrurilor cu adevrat importante. Prin urmare, unii brbai viseaz la rentoarcerea
femeilor din trecut: "Cteva duzini de mame si de femei indrgostite m-au facut prea
incasabil cu ppusile astea care trec drept realitti...femeile, sterilizate impotriva
nenorocirilor si a btrneii nceteaz s mai existe cu adevrat"(brbaii si manifest
dorina de rentoarcere la autenticitate a femeilor aa-zis moderne). Aceste discuii
provoac povestirea unei legende despre o mam adevarat (foarte asemntoare cu
"Monastirea Argeului") deoarece "doar in legendele rilor pe jumtate barbare mai poi
gsi fpturi bogate in lapte si in lacrimi a cror odrasl ai fi mndru s poi fi". Titlul
acestei povestiri provine de la laptele fetei zidite in turn, lapte care nu a ncetat s-i curg
nici chiar dup moarte, reuind astfel s-si hrneasca copilul. Acestei mame adevarate i
este opus prezentarea altei mame, denaturate (una dintre multele ignci care cereau
folosindu-se de copiii lor).
"Cea din urm dragoste a prinului Genghi" prezint povestea unui adevrat Don
Juan asiatic, care spre vrsta de 50 de ani a hotrt c e timpul s se retrag din viaa
public i s-i caute un loc izolat unde s-i astepte moartea. Dintre toate femeile pe care

le-a iubit, doar una dintre ele, Doamna-din-Satul-Florilor-ce-Mor i-a rmas devotat, ea
fiind tipul femeii indrgostite, modeste, slabe de caracter, dornic sa fac orice pentru
omul iubit. Datorit slabiciunii ei de caracter, nu reueste sa se impuna in fata prinului,
fiind supus dorinelor sale, neremarcndu-se prin nimic deosebit care s-i atrag acestuia
atenia. Prin urmare, cnd printul e pe moarte i ncepe s mediteze asupra unicitatii
momentului, si aduce aminte de toate iubirile lui, uitand un singur nume: pe al ei.
Meditaiile lui Genghi asupra momentului sugereaz importana tririi clipei: "Nu m
plng de faptul c lucrurile, fiinele, inimile, sunt sortite pieirii: o parte din frumuseea lor
st tocmai in durerea aceasta. Ce m intristeaz este c ele sunt unice...Alte femei vor
inflori, la fel de zmbitoare ca cele pe care le-am iubit, sursul lor va fi ns un alt surs,
i alunia care m strnea ii va fi schimbat imperceptibil locul pe obrazul lor.Alte inimi
vor fi zdrobite sub povara cruda a iubirii dar lacrimile lor n-or sa mai fie lacrimile
noastre. Mini jilave de patima se vor tot strnge sub migdalii nflorii, dar niciodata nu
se scutur de dou ori deasupra fericirii omeneti aceeai ploaie de petale".
"Cel care le-a iubit pe nereide" reia mitul ielelor din folclorul romnesc, in
folclorul grec fiind numite nereide, tipul femeii din aceasta povestire fiind aadar femeia
supranatural. Astfel, nereidele erau "zne care se ivesc in ceasul tragic al amiezii,
scldndu-se in taina zilei si in puterea ei...sunt crude, frumoase, goale, rcoritoare si
nefaste ca apa din care bei germenii febrei; cine le-a vazut o dat se stinge incet incet
mistuit de dor, sectuit de puteri iar cei care s-au incumetat s se apropie de ele rmn
pentru totdeauna mui, pentru ca nimeni s nu tie taina dragostelor lor." Astfel, un medic
grec istorisete o ntmplare ciudata, conform creia un tnr grec, le-a vzut pe nereide,
si de atunci a rmas fermecat, uitndu-se pe sine si cutndu-le mereu din nou:
"Nereidele l-au fcut pe tnr s ptrunda intr-o lume a iubirii, alta dect cea a fetelor de
pe insul; i-au dat extatica beie a necunoscutului, istovirea celui care a vzut o minune,
lumina plin de fulgere negre a fericirii ca pur fericire." Astfel, nereidele sau ielele ofer
o alternativ a vietii cotidiene, prezentnd un element necunoscut in monotonia vietii de
zi cu zi, ins cu un pre: pierderea pentru totdeauna a normalitii propriu-zise. Ele
reprezint practic, o incercare esuat de atingere a absolutului, ntruct absolutul este
creat intr-un asemenea mod nct nu poate fi atins; din acest motiv, tanarul Panaiotis este
pedepsit de ctre acestea prin luarea minilor.

"Sfnta-Fecioar-a-Rndunelelor" prezint ipostaza femeii sfine, a femeii divine,

ntruct apare Fecioara Maria, in postura de aprtoare a unor fiine considerate necurate
de Clugrul Therapion, care se strduia din greu s-i cretineze pe greci. Aceste fiinte
erau, la fel ca in povestirea anterioar, nereidele, care l tot necajeau pe preotul excesiv de
conservator. Sfnta Fecioar este nfisat "mergnd cu capul in pamant, vestmntul si
nframa i erau negre, ins prin pnza intunecat strbtea o lumin de tain, ca si cnd
dimineaa s-ar fi imbrcat in noapte. Cu toate c era foarte tnr, avea gravitatea, pasul
ncet i demnitatea unei femei foarte btrne, iar suavitatea ei era asemeni ciorchinelui
copt si florii imblsmate". Ea apr acele vietuitoare, deschizndu-i orizonturile
clugrului, cerndu-i s-l imagineze pe Dumnezeu ca creator al tuturor fiintelor, inclusiv
al zeittilor considerate pgne, cum ar fi Diana si Apollo. Soluia pe care o ofer
Fecioara Maria este transformarea nimfelor in rndunele "prihana nimfelor se mntuia in
neprihnirea rndunelelor".
"Vduva Aphrodissia" prezint ipostaza cea mai josnic a femeii, fiind animalic,
supus instinctelor primare si iubirilor ptimase, mam denaturat (isi ucide propriul
copil), adulter (si ineala soul cu cel care il ucide.) Iubirea distrugtoare pentru Kosti
cel Rou (un rufctor) este cea care o dezumanizeaz si o face s-i piard raiunea,
scondu-i la iveal latura negativ. Singura solutie care poate s-o elibereze de atata ru
este moartea, prin urmare se va sinucide aruncndu-se intr-o prpastie cu capul nsngerat
al lui Kosti in mini.
"Kali" reprezint ipostaza femeii duale, dar in acelasi timp si demonice (rutate
care a survenit ca urmare a nedrepttilor suferite). Dualitatea ei se datoreaz faptului c
dup uciderea ei de ctre zei, cnd acetia au vrut s-i lipeasc iar capul de trup, i-au
confundat trupul cu al unei prostituate ucise pentru c a incercat s "tulbure cugetarea
unui tnr brahman". Astfel s-a nscut dualitatea ei: raiunea ii era neprihnita in timp ce
trupul era dedat celor mai josnice plceri. Aceast dualitate se regseste tot mai frecvent
si in cazul femeii moderne care ntelege complexitatea intr-o alt modalitate. ntlnirea
lui Kali cu nteleptul se concretizeaz in promisiunea unei pci care va urma curnd,
"cnd Totul se va intoarce in Nimic". Kali isi mrturiseste neputinta si dualitatea, dar
nteleptul o consoleaz: "Niciunul dintre noi nu e intreg, toti suntem mai multe lucruri
deodata, crampeie, umbre si naluci. Veacuri dupa veacuri, toti numai ne-am inchipuit c

plngem, c ne bucurm...Dorinta ti-a aratat propria ei desertciune, regretul iti arat

zdrnicia prerilor de rau. Ai rbdare, Greseala din care cu totii facem parte,Har
nedesvrsit a crui nedesvrire ajunge s se stie pe sine, Turbare care poate nu esti
neaprat sortit nemuririi."
"Moartea lui Marko Kralievici" are drept ipostaza feminin inssi Moartea, care
apare sub forma unui btrn aparent neputincios: "mergnd prin colb, trndu-si putin
picioarele, cu ndragii largi btndu-i coapsele, cu cmasa fluturnd in vant. Mergea
destul de iute pentru anii lui. Deasupra capului sau, n pustiul cerului, zburau gste
slbatice."
"Mhnirea lui Cornelius Berg" are ca tem din nou arta, iar personajul principal e
din nou un pictor, in timp ce ipostaza femeii ar putea fi sugerat de multitudinea de flori
care apar; florile sugereaz delicatetea unei femei dar si superficialitatea. Cornelius Berg
fusese pictor de portrete la Roma, dar se nrvise la vinul din Italia care ii duna
pictatului; astfel, pierzndu-si ndemnarea devine un mizantrop, fiind convins c
oamenii sunt de vina pentru neindemnarea lui. In timp ce era in vizita la btrnul
consilier municipal, care il chemase s-i admire florile, Berg isi aduce aminte de haremul
floral al sultanului din Istanbul de care acesta era foarte mandru, dar in mndria sa nu i-a
dat seama ca slujitorul insrcinat cu aratarea acestui harem era orb; de aici exclamatia lui
Berg care incheie povestirea, demonstrnd un mizantropism profund: "Ce pcat c
Dumnezeu nu s-a marginit s picteze numai peisaje!"

BIBLIOGRAFIE
1.Babeti, Coriolan, Istoria ca arena a disputei arhetipale, Editura
Curtea Veche, Bucuresti, 2007
2. Popescu, Liliana, Politica sexelor, Editura Maiko, Bucuresti,
2004
3. Yourcenar, Marguerite, Povestiri orientale, Editura Humanitas,
Bucuresti, 2003
4. http://www.adevarul.ro/actualitate/MargueriteYourcenar_0_22798518.html

10