CUPRINS:

1.Consiliere si orientare scolara si profesionala

- alegerea vocationala expresie a personalitatii
- consilierea pentru orientarea profesionala
- consilierea pentru orientarea profesionala
2.Copii strazii exigente metodologice
- un punct de vedere
- cercetare
- psihologul si asistentul social
3.Tinerii in spirala violentei
4.Radiografia unei relatii : parinte adolescent
5.Parinti de adolescenti
6.Reprezentarea celuilalt si aspiratia catre celalalt in adolescenta
- cine este celalalt ?
- doresc sa-l cunosc pe celalalt ?
7.Adolescenta cautarea identitatii - ancheta
8.Parinti si copii vulnerabili
9.Adolescenta si implicatiile ei
10.Personalitatea adolescentilor : in cautarea unei identitati
11.Reprezentarile sociale ale caminului la adolescenti
12.Comunicarea interactiva la tineri
13.Adolescentul si cinematografia
14.M I S C
15.Raportul dintre factorii de personalitate si creativitatea adolescentilor

Consiliere si orientare scolara si profesionala

Orientarea profesionala este acea activitate in cadrul careia o persoana

este ajutata sa se dezvolte si sa accepte o imagine completa despre sine, despre
rolul sau in societate ; testarea conceptiilor acesteia si transformarea lor in
conformitate cu realitatea inconjuratoare, astfel incat acea persoana sa obtina
satisfactii si sa desfasoare o munca benefica societatii.
Orientarea carierei consta in acele activitati si programe prin care indivizii
sunt ajutati in asimilarea si integrarea cunostintelor , a experientei, in corelatie
cu :
autointelegerea care include cunosterea propriei personalitati si
raportarea acesteia la personalitatile altora.
- intelegerea mecanismelor de functionare a societatii si deci a acelor
factori care contribuie la schimbarea continua a acesteia, incluzand aici si
atitudinea fata de munca.
- constitentizarea rolului pe care-l poate juca timpul liber in viata
personala.
- intelegerea necesitatii existentei unei multimi de factori cu rol activ in
planificarea carierei.
- intelegerea necesitatii informatiilor si a abilitatilor in obtinerea succesului
si a satisfactiei de munca, dar si in activitatile desfasurate in timpul liber.
- invatarea procesului de luare a deciziilor in alegerea si dezvoltarea
carierei.
Alegerea vocationala expresie a personalitatii
Dupa John Holland, alegerea profesiei reprezinta o expresie a
personalitatii; inventarele de interes sunt inventare de personalitate; membrii
aceluiasi domeniu de activitate au personalitati similare, precum si istorii
similare ale dezvoltarii personalitatii ; indivizii unui grup vocational, avand
personalitati similare, vor raspunde, in multe situatii si la multe probleme, in
mod similar, punandu-si amprenta asupra mediului de munca, dandu-i acestuia
anumite caracteristici ; satisfactia profesionala, stabilitatea si realizarea in
profesie depind de congruenta dintre propria personalitate si mediul in care
lucreaza.
John Holland ajunge la urmatoarele concluzii :
- in cultura nostra, majoritatea oamenilor pot fi impartiti in sase tipuri de
personalitate : realist, intelectual, social, conventional, intreprinzator si
artistic
sunt sase cateorii de medii de munca : realist, intelectual, social,
conventional, intreprinzator si artistic

1.

2.

3.

4.

5.

6.

oamenii cauta medii si vocatii care sa le permita sa-si exerciteze

deprinderile si aptitudinile, sa-si exprime si valorile, sa rezolve probleme
sau sa joace roluri agreabile si sa le ocoleasca pe cele dezagreabile
comportamentul unei persoane poate fi explicat prin interactiunea
personalitatii sale cu mediul inconjurator
Cele sase tipuri de personalitate sunt :
Tipul Realist ( motor ) ii plac activitati care impun forta fizica ; este
agresiv ; are o organizare motorize buna; nu are deprinderi verbale si de
relationare interpersonala; prefera sa rezolve probleme concrete concrete
si nu pe cele abstracte ; este nesociabil. Preferintele sale se indreapta spre
acele activitati care nu solicita manipularea ordonata si sistematica a
obiectelor , instrumentelor , masinilor. Achizitioneaza competente
manuale in domeniul mecanic, agricol, tehnic. Ii displac activitatile
sociale si educationale.
Tipul Intelectual ( investigator) este orientat in sarcina; gandeste
problemele; incearca sa inteleaga si sa organizeze lumea; ii plac sarcinile
ambigue si activitaile intraceptive; este orientat spre abstract. Preferintle
sale se orienteaza spre acele activitati care implica investigatii creatoare
ale fenomenelor fizice, biologice si culturale. Achizitioneaza competente
stiintifice si matematice. Ii displac activitatile persuasive, sociale si
repetitive.
Tipul Artistic ( estetic) prefera relationarea personala indirecta, printr-o
autoexprimare proprie mediului artistic. Preferintele sale sunt axate pe
activitati nestructurate, care presupun manipularea materialelor pentru a
crea forme artistice noi. Achizitioneaza competente artistice in domeniul
musical, lingvistic, al artelor plastice, literar. Ii displac activitatile
ordonate, administrative, sistematizate, de afaceri.
Tipul Social ( de sustinere ) alege roluri de predare si/sau terapeutice; ii
plac lucrurile sigure; are deprinderi verbale si interpersonale; este orientat
social. Preferintele sale se indreapta spre acele activitati care implica
informarea, pregatirea, dezvoltarea, grija pentru alte persoane.
Achizitioneaza competente in stabilirea unei bune relationari cu alte
persoane. Ii displac activitatile manuale si tehnice care presupun utilizarea
de materiale, masini, unelte de lucru.
Tipul Intreprinzator (persuasiv) prefera sa-si foloseasca deprinderile
sale verbale in situatii care-i furnizeaza ocazii de vanzare, de dominare, de
conducere a altora. Prefera acele activitati in care solicita alte persoane
pentru atingerea scopurilor sale organizatorice sau financiare. Are
competente de lider, de persuasiune, de relationare interpersonala. Ii
displac activitatile stiintifice, de observare.
Tipul Conventional ( conformist) prefera activitatile in care foloseste
cifre ; alege rolurile de subordonat ; isi realizeaza scopurile prin

conformism ; este loial sefilor. Prefera activitatile care solicita folosirea

ordonata si sistematica a datelor.
Sunt zile cand orele de matematica ti se par o pierdere de timp , cand ai
abandona orele de literatura cu draga inima, istoria te plictiseste de moarte...
De fapt, ele iti vor pemite in viitor sa dobandesti acele deprinderi generale
pe care orice patron de firma le solicita angajatilor sai. Este un mare avantaj sa
le poti adauga studiilor tale in cadrul unui C.V, pentru ca iti asigura succesul :
- capacitatea de a analiza problemele ivite si de a gasi solutii ;
- capacitatea de a expune clar si precis cauzele, conditiile, faptele ;
- aptitudinea de a lucra in echipa si adaptarea la noi situatii ;
- o puternica motivatie, initiativa si perseverenta in realizarea oricaror
sarcini ;
- aptitudini de organizare;
- asumarea de responsabilitati;
- respectarea termenelor si punctualitatea;
- capacitatea de a utiliza calculatorul si de a invata noi programe.
De multe ori, vanatorii de slujbe sunt angajati in locul unor candidati
foarte bine pregatiti profesional, dar inabili in prezentarea unui interviu.
Defecte in cadrul unui interviu :
*aroganta, infumurare, pripeala ;
*lipsa unui plan vocational, a scopurilor si obiectivelor in cariera ;
dezinteres, pasivitate, indiferenta ;
*neincredere si instabilitate ;
*interesul exagerat pentru venituri si salariu ;
*invocarea de scuze ;
*impolitetea, lipsa de maniere ;
*denigrarea fostilor patroni ;
*evitarea privirii interlocutorului ;
*imprastiere, superficialitate ;
*intarzierea la interviu fara un motiv serios ;
*depasirea timpului acordat interviului ;
*incapacitatea de a raspunde clar si la obiect ;
*provizoratul in slujba, nehotararea ;
*lipsa de pregatire ( profesionala) ;
*rigiditatea in opinii si atitudini ;
*prezenta personala dezordonata si neingrijita.
In functie de imprejurari si de cei care te judeca, unele din trasaturile tale
de personalitate pot fi considerate fie calitati, fie defecte.
Astfel ceea ce crezi tu a fi un mare defect, poate fi un atu la angajare. De
exemplu :

1. Prea meticulos = Prietenii te cred ciudat pentru ca iti aranjezi prea atent
lucrurile
= Sunt inzestrat cu calitati organizatorice si cu capacitate de
planificare
2. Prea direct = Spui intotdeauna oamenilor exact ce gandesti si ce simti chiar
daca ii priveste personal
= Am incredere in mine si abordez problemele in mod direct. Imi
place sa ma angajez in solutionarea unor probleme dificile.
3. Prea lenes = Iti incepi mereu treburile pe ultima suta de metri. Daca exista un
motiv pentru care sa nu faci ceva, il vei gasi.
= Pot face fata sarcinilor de ultim moment si pot lucra sub
presiune.
4. Prea zgomotos = Cand vorbesti nu se aude decat glasul tau. Iti place sa fii in
centrul atentiei.
= Sunt entuziast si deschis. Intr-un grup intru in relatii firesti
cu ceilalti.
5. Prea incapatanat = Nu suporti sa recunosti ca ai gresit sau sa renunti.
= Sunt perseverent. Predau totdeauna un proiect la termen.
6. Prea vorbaret = Cand participi la o conversatie, nimeni nu poate scoate un
cuvant. Monopolizezi discutia.
= Ma exprim bine si imi place sa vorbesc in public, sunt
convingator si stiu sa-mi prezint ideile.
7. Prea bizar = Nu mergi de obicei in pas cu ceilalti si faci lucrurile in felul tau.
= Sunt inventiv si pot oferi intotdeauna un punct de vedre
original. Imi place sa am initiativa.
8. Prea apatic, indiferent = Nu pari sa ai vreodata o parere ferma si nimic nu
pare sa te stimuleze.
= Sunt adaptabil si se poate conta pe calmul meu in
situatii stresante.
9. Prea sensibil = Pui totul la inima.
= Sunt o persoana binevoitoare si perspicace, abila in relatile
interpersonale si dornica sa placa altora.
10. Prea serios = Totul ti se pare important. Pari mereu incordat .
= Sunt o persoana prudenta si de nadejde. Stiu sa tin seama de
toate posibilitatile.
11. Prea extermist = Reactionezi intodeauna in maniera excesiva. Fiecare
eveniment din viata ta pare extras dintr-un roman.
= Sunt o persoana creativa. Imaginatia mea abunda in idei.
12. Prea timid = Orice persoana nou intalnita te face nervos. Sfarsesti prin a
face totul singur.
= Stiu sa ma motivez. Lucrez bine in mod independent si nu am
motive de supraveghere.

Abilitati cerute pe piata muncii :

Cei care ajgajeaza prefera persoanele care:
Comunica:
- inteleg si vorbesc limba ocupatiei pe care o solicita
- asculta , inteleg, si invata
- citesc, inteleg si folosesc adecvat materialele scrise : grafice, harti,
diverse alte modalitati de a expune date
- scriu si vorbesc usor si eficient in limbile solicitate de ocupatie
Gandesc :
- gandesc critic si actioneaza logic in evaluarea situatiilor , in rezolvarea
problemelor si in luarea deciziilor
- inteleg si rezolva probleme care presupun cunostinte matematice si stiu sa
foloseasca rezultatele obtinute
- folosesc tehnologii, instrumente, unelte si sisteme de informatii
- au cunostinte variate in diferite domenii si le pot aplica in situatii
concrete.
Invata :
- invata permanent din experienta de viata
Pentru a intelege totul despre o meserie, adolescentii ar trebui sa-i intrebe
pe cei care o exercita. Adolescentii ar putea apela la consilierul scolar sau la
diriginte sa le faciliteze posibilitatea de a fi pentru o vreme umbra unui
profesionist de a carui meserie sunt interesati.
O alta cale este de a intocmi o lista a persoanelor experte in domeniu care
ar putea fi rugate sa le vorbeasca despre profesia lor.
La sfrasitul intrevederii trebuie sa se multumeasca interlocutorul pentru
timpul si informatiile acordate.
Lista de intrebari : Cum ati inceput sa exercitati aceasta meserie ? Ce fel
de experienta aveati inainte de a intra in acest domeniu ? Ce fel de aptitudini
sunt necesare pentru aceasta meserie ? Ce calitati personale se cer pentru a o
exercita ? Ce pregatire profesionala se cere ? Ce nivel de educatie ? Este posibila
calificarea la locul de munca ? Este necesara o diploma sau un atestat ? Ai
nevoie de unelte sau instrumente specifice meseriei ? Cum se desfasoara o zi
obisnuita la acest loc de munca ? Cum va simtiti cand munciti ? Care sunt
momentele de varf si cele de destindere ? Ce va atrage cel mai mult la caest gen
de munca ? Dar cel mai putin ? Care sunt prognozele in legatura cu meseria
dumneavoastra ? Este in crestere sau in declin ? Ce schimbari majore in plan
tehnic-tehnologic au intervenit in acest domeniu si cum le-au afectat ele pe
angajati? Care sunt posibilitatile de avansare ? Daca ar fi sa o luati de la inceput,
ati alege aceeasi meserie ? Ati proceda in mod diferit ? Recomandati altora sa
aleaga acesta ocupatie ?

Consilierea profesionala poate fi descrisa ca ansamblul activitatilor care ii ajuta

pe participanti (clienti) sa constientizeze calificarea si abilitatile de care dispun ,
astfel incat sa-si imbogateasca resursele si optiunile in relatia cu sistemul
educational, cu piata muncii si viata in general. Consilierea profesionala este un
proces interactiv intre informare, monitorizare, activitati practice si interviuri
personale informale.
Beneficiarii activitatii de consiliere sunt : persoanele individuale
(dezvoltare personala, incredere, siguranta); familia ( siguranta sociala si
economica); mediul de afaceri ( personal calificat disponibil la momentul
portivit) ; societatea la nivel local, national, global ( cresterea veniturilor,
cunoasterea ca instrument democatic).

Orientarea are trei directii de abordare :

1. Orientarea scolara privind optiunile scolare si sprijinirea elevilor ;
2. Orientarea profesionala privind optiunile si plasarea in rolurile
ocupationale si locurile de munca;
3. Orientarea/consilierea individuala.
Orientarea profesionala este acea activitate in cadrul careia o persoana
este ajutata sa se dezvolte si sa accepte o imagine completa despre sine, despre
rolul sau in societate, presupune testarea conceptiilor si transformarea lor in
conformitate cu realitatea inconjuratoare, astfel incat acea persoana sa obtina
satisfactii si sa desfasoare o activitate benefica societatii.
Orientarea carierei consta in acele activitati si programe prin care indivizii
sunt ajutati in asimilarea si integrarea cunostintelor, a experientei in corelatie
cu : autointelegerea, care include cunoasterea propriei personalitati si raportarea
acesteia la personalitatea altora ; intelegerea mecanismelor de functionare a
societatii si a acelor factori care contribuie la schimbarea permanenta a acestora,
incluzand aici si atitudinea fata de munca ; constientizarea rolului pe care il
poate juca timpul liber in viata personala ; intelegerea necesitatii existentei unei
multimi de factori cu rol activ in planificarea carierei ; intelegerea necesitatii
informatiilor si abilitatilor in obtinerea succesului si a satisfactiei in activitatile
de munca, dar si in activitatile desfasurate in timpul liber ; invatarea procesului
de luare a deciziilor in alegerea si dezvoltarea carierei.
Consilierea pentru orientarea scolara
Acest tip de consiliere consta in indrumarea clientului in vederea alegerii
unei forme de invatamant potrivit nivelului de pregatire atins anterior si, mai
ales, potrivit aptitudinilor , intereselor profesionale si personalitatii lui. Nivelul
cunostintelor si deprinderilor poate fi cunoscut prin examene si probe
profesionale. La acestea se adauga diagnosticul psihologic stabilit de specialist
prin aplicarea unor baterii de teste psihologice : teste de aptitudini, teste de
interese profesionale, teste si chestionare de personalitate.
7

In urma evaluarii, clientului i se fac recomandari privind continuarea

educatiei, i se ofera informatii despre unitatile scolare care corespund cerintelor
sale educationale, despre conditiile de acces la aceste unitati si despre
formalitatile ce trebuie indeplinite in acest scop. Apoi se alcatuieste un plan de
actiune. Orientarea scolara este o etapa premergatoare orientarii profesionale si
este important ca inca din aceasta etapa sa se tina seama de criteriul integrarii
ulterioare a actualului elev in viata activa.
In concluzie, putem spune ca o informare asupra principiilor care guverneaza
piata muncii, despre situatia privind perspectivele reale de angajare, despre
posibilitatile profesionale oferite de un anumit nivel de educatie reprezinta un
demers util inca din perioada scolarizarii. Prin consilierea scolara si profesionala
acordata elevilor se urmareste cresterea increderii acestora in fortele proprii si
in capacitatea lor de a alege.
Consilierea pentru orientarea scolara este un serviciu care se ofera atat
clientilor individuali, cat si unor grupuri de clienti ( de exemplu, elevii unei
clase) . Orientarea scolara prsupune si o serie de activitati dedicate parintilor si
profesorilor. Influenta acestora asupra deciziei copilului poate fi mai mare sau
mai mica, in functie de mentalitate, de pozitia sociala, de nivelul lor cultural.
Colaborarea cu parintii se poate face prin intrevederi, reuniuni, seminarii,
conferinte. Profesorilor li se pot propune stagii de formare prin activitatea de
orientare si li se pot furniza materiale informative. Scopul este acelasi :
transformarea parintilor si profesorilor in aliati in procesul de orientare
constienta si realista a copiilor pe un drum profesional care sa corespunda
aptitudinilor , dar si posibilitatilor concrete oferite pe piata muncii.
Parintii pot participa la sedintele de consiliere sau pot fi informati ulterior
asupra mersului acestora. Ei pot sa-si prezinte propria experienta de munca daca
aceasta ofera informatii interesante pentru elevi.
Consilierea pentru orientarea profesionala
Acesta este strans legata de alegerea , schimbarea sau evolutia profesiei.
Ea se imbina cu orientarea scolara atunci cand se acorda elevilor care se
indreapta spre o scoala profesionala, o scoala de specialitate ( liceu tehnologic,
liceu de muzica, liceu sportiv, etc. ) sau care doresc sa urmeze o facultate.
Consilierea pentru orientare profesionala se acorda si adultilor care doresc
sa actioneze pe plan profesional din diferite motive : sunt someri si se afla in
cautarea unui loc de munca ; nu sunt someri, dar doresc un loc de munca mai
bun ; au un loc de munca si vor sa il pastreze ; intentioneaza sa-si schimbe
profesia, deoarece aceasta nu le mai ofera satisfactii profesionale sau materiale,
le creeaza probleme familiale, etc. ; nu intentioneaza sa-si schimbe profesia, dar
doresc sa evolueze profesional prin specializari, calificari suplimentare,
perfectionari.

Teoriile privind deezvoltarea carierei vizeaza modul in care oamenii

invata sa-si administreze propriile cariere. Ele ofera descrieri privind modul de
alegere a ocupatiei, explicatii privind cauzele si avanseaza predictii despre ceea
ce se poate intampla in anumite conditii.
Conceptul de gestionare a carierei are doua obiective :
1. cel al individului , care cauta sa-si valorifice cat mai bine potentialul fie
prin avansarea in cariera, in cazul salariatilor, fie prin redobandirea unui
loc de munca, in cazul somerilor.
2. cel al firmei, care cauta sa gaseasca criteriile cele mai bune de alegere a
salariatilor.
Consilierul ca persoana si profesionist exprima doua entitati care se
impletesc si nu pot fi separate in realitate. Succesul in activitatea de consiliere
depinde de urmatoarele aspecte :
- consilierul este interesat de cum apare lumea din punctul de vedere al
clientului ;
- consilierul are opinii pozitive despre oameni ; ii considera demni de
incredere, capabili si prietenosi ;
- consilierul are o imagine de sine pozitiva si incredere in propriile
abilitati ;
- interventia in calitate de consilier se bazeaza pe valori personale.
Consilierul poate fi util clientului in probleme precum alegerea sau gasirea
unui loc de munca sau adaptarea la cerintele postului sau climatului din
organizatia din care face parte. El poate ajuta clientii sa ajunga la o mai buna
intelegere a propriei persoane si a pietei muncii, sa coreleze propriile interese si
talente cu solicitarile asociate diferitelor oportunitati ocupationale. Consilierea
devine o componenta semnificativa a serviciilor furnizate in domeniul muncii si
al realtiilor de munca, precum si o conditie pentru o plasare adecvata.
Intr-o piata a fortei de munca aflata in contiunua miscare exista o presiune
asupra valorilor salariatilor si nu numai. In mediul competitiv al economiei de
piata, managerii ii determina pe angajati sa adere la valorile circumscrise
carierei si in special la cele ale intreprinzatorilor. In economia de piata tot mai
multe regului, roluri si valori ale salariatilor sunt puse sub semnul intrebarii de
celelalte seturi de valori ( ale intreprinzatorului si celui ce doreste sa faca o
cariera). Intrebarea care se pune este daca se pot schimba seturile de valori.
Consilierea poate facilita acest proces prin incercarea de a supune atentiei
clientului ciocnirea dintre noile valori si vechile valori. Este indicat sa privim
cele trei seturi de valori ca fiind complementare si nu opuse. Fiecare perspectiva
are ceva de oferit : cel ce vrea sa faca o cariera este pasionat de munca lui ;
salariatul este echilibrat, iar intreprinzatorul este flexibil. In orice activitate ar
trebui sa le regasim pe toate trei. Consilierul ii ajuta pe clienti sa mentina
echilibrul intre aceste trei perspective.

Copii strazii. Exigente metodologice

Un punct de vedere
La o analiza mai recenta, cu trimiteri la un anumit spatiu statistic, se
observa ca, poate cu exceptia capitalei, in toate celelalte orase ale tarii minorii
cu probleme de comportament (in special cei cu varsta mai mica de 14 ani)
reprzinta un segment destul de mic din totalul populatiei minore. Departe de a
reprezenta un fenomen social de amploare, copii strazii inglobeaza mai
degraba grupuri de minori, mai mult sau mai putin izolate, ce se manifesta in
plan social prin comportamente si atitudini specifice.
Prin raportare la norma, copiii strazii se identifica in doua segmente de
populatie :
1. minorii cu un comportament predelincvent. Acesta include acele categorii
de copiii ce incalca frecvent normele morale, plasandu-se in majoritatea
lor, prin atitudini, intr-un camp de comportamente antisociale. Opinia
publica ii accepta intr-o forma tacita, iar sanctiunea morala suprema,
pentru unii dintre ei , o constituie deliciul de a fi in centrul atentiei
mass-mediei romanesti. Vagabondajul, cersitul, micile furturi, consumul
de alcool si tutun ne apar ca fapte absolut firesti, prin raportare la varsta
subiectilor nostrii. Toleranta la astfel de comportamente atinge cota
maxima.
2. minorii cu un comportament delincvent se refera la acea componenta a
copiilor strazii ce au comis acte antisociale, fiind sanctionati penal sau
conventional. Comportamentul acestora impune un grad ridicat al
pericolului social, iar sanctiunile sunt pe masura faptelor lor.
Care ar fi coordonatele psihosociale ale acestor categorii de minori aflati
in cele doua secvente comportamentale? Raspunsurile obtinute s-ar putea
circumscrie urmatoarelor enunturi: parasirea temporara sau definitiva a familiei
si a domiciliului ; abandonarea invatamantului scolar obligatoriu ; majoritatea
apartin unor familii dezorganizate, cu venituri mici si instabile, familii ce nu le
pot asigura un trai la nivelul decentei minime ; o parte dintre ei prezinta
deficiente fizice si psihice ; consumul de alcool , tutun si droguri reprezinta ceva
normal pentru varsta lor ; pot fi intalniti in locuri publice (gari, piete, strazi
aglomerate, terenuri virane, canale, etc.), dar si in jurul unor asezaminte de
genul restaurantelor sau hotelurilor ; uneori sunt manipulati de adulti pentru
obtinerea unor foloase materiale, pe cai mai mult sau mai putin licite ; o buna
parte dintre ei devin un fel de abonati ai centrelor de primire a minorilor
(urmare a Ordonantei de urgenta nr. 26/1997, centrele de primire a
minorilor se numesc centre de plasament temporar) ; o alta categorie de minori
sunt implicati in activitati de pedofilie sau prostitutie.
Pornind de la o cercetare
10

In anul 1997 s-a realizat o cercetare de teren cu referire la minorii internati

in Centrul de primire a minorilor (CPM) Slatina, Olt, in perioada 1994-1997.
Iata cateva concluzii:
- In ultimii ani am asistat la o usoara crestere a minorilor cu probleme de
comportament in judetul Olt;
- Se pastreaza un raport constant intre baieti si fete ( raportul este de 4 la 1
in favoarea baietilor) ;
- Cea mai mare parte a acestora provin din mediile urbane ale judetului Olt,
iar un procent neinsemnat il reprezinta minorii internati in CPM , avand
domiciliul in alte judete. Asadar , orasul Slatina, cel mai mare centru
urban din judet, nu constituie un punct de atractie pentru astfel de
categorii de minori ;
Cum au fost depistati acesti minori ? Prin elemente specifice
comportamentului lor : furturi (uneori neinsemnate sub aspect valoric),
vagabondaj , cersetorie, limbaj indecent, prezente nejustificate , avand in vedere
varsta, in anumite locuri publice. Analizand in detaliu comportamentele acestor
minori, putem sustine ca marea majoritate a acestora, cu referire la componenta
psihosociala, nu fac parte nici din categoria infractorilor inraiti, nici din ceea ce
am putea numi marginalizare irecuperabila . Comportamentul lor reprezinta
intersectia intre esuarea socializarii cu deficitul educational specific varstei.
Primele semne ale tulburarilor de comportament se manifesta in jurul
varstei de 7-8 ani. In intreaga perioada cat persoana este minora (pana la
implinirea varstei de 18 ani) exista o repartitie neuniforma dar continua pentru
toate grupele de varsta a unor astfel de comportamente. Se poate sustine ca astfel
de atitudini comportamentale sunt grefate pe o componenta bio-organogena
constitutionala sau dobandita precoce. Intr-o faza ulterioara, cea a pubertatii, pot
fi identificati alti vectori ce incadeaza astfel de comportamente. Cauzele unor
astfel de comportamente aflate in perimetrul predelincventei sau al delincventei
pot fi identificate ca avand un caracter multiplu.

Frecvent se impune o analiza individualizata, care sa permita o evaluare

corecta a masurilor ce se vor lua pentru reusita terapiei sociale. Fata de
elementele constatate ce poarta o anumita specificitate, credem ca am putea sa
utilizam cu mai bune rezultate in investigatia psihosocilogica, teoretica sau
practica, conceptul de comportament predelincvent sau delincvent. Toate aceste
consideratii ar permite o mai buna evidentiere a cauzelor si motivelor aflate in
spatele unor asemenea comportamente.
In prea putine situatii din Romania s-au identificat copii ai strazii ,
intelesi ca o banda in care coeziunea este asigurata prin intermediul unei
diviziuni a sarcinilor. Fiecare, in functie de asteptarile si capacitatile sale are o
11

misiune de indeplinit . Prin complexitate, durata, amplitudine si structura,

copiii strazii din Romania nu indeplinesc coordonatele necesare pentru a fi
subsumati unor fenomene sociale.
Psihologul si asistentul social moderatori intre copiii cu probleme de
comportament si societate
Asistentul social si psihologul vor fi intr-o mare masura in stare sa
cunoasca si sa conecteze toate punctele triadei familie-unitate de invatamantinstitutii specifice implicate in procesele de preventie, de terapie propriu-zisa si
de recuperare a aminorilor cu probleme de comportament.
Astfel de actiuni pot fi realizate printr-o colaborare stransa, cu caracter
interdisciplinar. Implicatiile individulale si sociale ale comportamentului
predelincvent sau delincvent sunt complexe, aflandu-se mai tot timpul in
primele pagini ale mass-mediei. Ca factori educativi si de cunoastere in terapia
individuala si colectiva a minorilor cu probleme de comportament, psihologul si
asistentul social ar putea contribui decisiv la resocializarea acestor categorii de
minori. Cele doua profesii asigura asistenta de specialitate in toate etapele
procesului de recuperare si reinsertie sociala a acestora. Se impune a se realiza
intr-un interval de timp previzibil o asistenta sociala individualizata, activitate
la care sa fie atrasi si sociologi, pedagogi si medici.
Fara a ne hazarda in prognoze privind dinamica unor astfel de
comportamente, putem avertiza asupra cresterii gradului de periculozitate
sociala a unor astfel de comportamente.
In acest context, psihologul si asistentul social, ajutati de elemente
specifice cunoasterii stiintifice, pot interveni in traiectul unor asemenea destine.
Acest demers trebuie sustinut de un cadru legislativ adecvat. In alte conditii vom
continua sa importam sfaturi si ajutoare venite din strainatate, iar evaluarea
copiilor strazii va avea un caracter sincretic, in loc de unul teoretic-conceptual.
Tinerii in spirala violentei
Violenta este dominanta a comportamentului tinerilor, atat sub forma
agresivitatii fizice, cat si sub forma agresivitatii de limbaj. Acestea sunt moduri
de manifestare a personalitatii in formare si a teribilismului varstei, dar si de
aparare in fata duritatii vietii cotidiene, a comportamentului expansiv si
dominant al realitatii (autoritati, parinti, grupuri de presiune, mass-media, stres,
etc ) in sfera vietii private. Limbajul dur , plin de vulgaritati, cu tonul ridicat si
timbru masculin la fete, este pentru ei una din sursele de afirmare personala,
consolidare a statutului in microgrup si descurajare a eventualilor agresori.
Comportamentul agresiv este de asemenea un instrument de afirmare sociala si
defensiva. Pe langa toate acestea, agresivitatea mai are si o functie
compensatorie , fiind un canal de refulare a tensiunilor si frustrarilor, materiale
12

si afective, prezente la tanara generatie azi maimmult ca oricand. Extinderea

acestor tipuri de comportamente cu caracter violent poate merge pana la
transformarea lor in componente de baza ale stilului comportamental, cu rol
detrminant in obtinerea succesului in plan social si chiar a mijloacelor de
subzistenta , ajungand la conduite deviante si manifestari de delincventa.
Cercetarile comparative pe care le-am intreprins asupra unor loturi tinta
de tineri cu comportament normal (elevi de liceu din Bucuresti) si deviant
(internati in Centrul de resoacialiozare pentru minori Pinocchio) au vizat
diferentele si similitudinile de atitudini si comportament si stabilirea cauzelor
deviantei. In urma aplicarii unei scale de atitudini fata de valorile fundamentale
ale societatii a reiesit o atitudine estrem de favorabila pentru ordinea sociala la
ambele categorii, care se diferentiaza insa cand este vorba de schimbare, sansa,
competitie si conflict. In contextul unui mod de viata nesigur si al unei lupte
pentru adaptare si supravietuire , deviantii sunt mai favorabili acestora, indicele
mobilitatii atitudinale este mult mai ridicat in cazul lor , dovedind flexibilitate si
deschidere la noi exzperiente. Tendintele de evolutie a personalitatii si a
manifestarilor comportamentale prezinta multe similitudini.
Aplicarea chestionarului Woodworth-Mathews a aratat prezenta in egala
masura la ambele cateegorii a tendintelor impulsive si deviante. Deviantii au
insa o mai mare inclinare spre instabilitate si sunt mai putini emotive
comparative cu ceilalti. Investigarea proiectiva a personalitatii subiectilor cu
ajutorul testului Rosenzweig a aratat optiunea pentru reactii agresve, ostilitatea
fata de persoanele si obiectele exterioare (considerate de ambele categorii
raspunzatoare pentru frustrarile se esecurile inregistrate) si preferinta pentru o
solutie sigura la problemele cu care se confrunta. La tinerii normali ea este
asteptata de la ceilalti (mai ales adultii, de care sunt legati si care ii sprijina), ij
timp ce tinerii devianti se orienteaza spre cautarea si solutionarea problemelor
pe cont propriu. Mediul ostil in care traiesc (familii cu probleme, strada, etc.),
lupta continua pentru subzistenta ii fac sa apeleze la solutii aflate la limita
permisivitatii sociale , mici delicte (cersetorie, prostitutie, furturi marunte si
agresiuni fizice), in care ulterior se perfectioneaza si se specializeaza, devenind
modurin de viata si conduite delincvente.
Esential este ca aceste manifestari de invata si sunt promovate in interiorul
colectivitatii, unde functioneaza un dublu mecanism. In primul rand sunt valorile
si modelele comportamentale promovate de societate, in care domina puterea ,
liberul arbitru, inechitatea si mai ales violenta , preente in relatiile politice si
sociale, in care multe medii familiale (fie ele considerate defavorizate sau nu) si
in mass-media (care , de cele mai multe ori nu reflecta realitatea, ci o
deformeaza, o deturneaza pe cordonatele senzationalului si subiectivitatii). Apoi
este vorba de experienta lor directa, de modul in care sunt perceputi ( tineri
imorali si salbatici, care aduc sfarsitul lumii ) si de reactiile indiferente si chiar
ostile pe care le intampina. Barierele sociale si competitiile inechitabile ii
determina sa reactioneze in aceeasi maniera agresiva si intoleranta cu care s-au
13

confruntat, realitatea demonstrandu-le ca aceasta ete calea pe care isi vor

satisface necesitatile materiale si aspiratiile sociale, astfel ca pentru multi tineri
de azi aproape ca nun exista alternativa : sunt angrnati in spirala violentei, care-i
orienteaza ireversibil pe directiile deviantei si criminalitatii.
Radiografia unei relatii : PARINTE ADOLESCENT
Cercetarile facute in ultimii ani asupra adolescentei, au aratat ca , desi
aceasta este varsta unor permanente schimbari a imaginii de sine, ea nu trebuie
insotita neaparat asa cum s-a sustinut mereu de tensiune, revolta si crize
adaptative. Se pare ca aceste caracteristici neplacute ale adolescentului vin din
aspectul si calitatea, autenticitatea realtiilor cu familia, scoala si grupul de
prieteni.
Adolescentul se afla la granita care marcheaza sfarsitul unei perioade de
ascultare si supunere fata de mediu care reprezenta valoarea-etalon, scopul de
atins sfarsitul epocii copiluluiterapeut, a copiluluiobiect de satisfactie si
placere pentru parinti. In fata dorintei firesti a tanarului de a fi respectat ca fiinta
independenta, cu propriul lui contur spiritual, parintii sunt dezamagiti, uneori
pana la disperare, facand eforturi inutile de a-si pastra comoara tineretii lor
trecute. Daca privim in urma, toata copilaria este marcata de idealul de a deveni
adult si de dorinta punitiva a parintilor de a avea un copil normal, ca toti ceilalti,
ca ei insisi. Aceasta atitudine numita in psihologie adultocentrism este prima
si cea mai grava greseala in educatia copilului. El nu are decat o singura sansa :
sa devina ca oamenii mari. Tentatia conformismului prezenta din prima zi de
nastere a copilului pana in adolescenta, vine din nevoia de securitate, chiar daca
ea este reductionista, chiar daca ea ascunde adevarul. Copilul poate fi vaccinat
impotriva bolilor, dar nu poate fi vaccinat impotriva imitarii adultilor, a
identificarii abuzive cu acestia. Dragostea parintilor este intotdeauna posesiva,
in loc sa fie eliberatoare si detasata. Se pare ca parintii au pentru copiii lor o
dragoste care este tot timpul parazitata de nevoia de a devora. Parintele este
adesea devorat de relatia cu propriul copil :sau este sedus sau este respins ;
sau doreste sa-l comande, sa-l dreseze, dar intotdeauna cu o dragoste derivata
din propriul narcisism, pentru ca el este - asa cum genial a observat Freud prin
complexul Oedip trup din trupul nostru.
Varsta adolescentei este a doua nastere, sa-i spunem renasterea intru
sine in care cordonul ombilical gravitand intre familie si tanar este
indepartat. Maturizarea fiziologica rapida, aparitia semnelor preganante ale
sexualitatii, experimentarea primelor relatii intime sunt acompaniate de o
puternica nevoie de conturare a imaginii de sine, a continuturilor profunde ale
vietii. Refuzul parintilor de a accepta eliberarea , dorinta lor de a viola
continuu intimitatea propriilor copiii, teama ascunsa, neinteleasa de forta si
14

increderea lor nelimitata duc, in final, la distorsionarea evolutiei firesti spre

maturitate, spre autentica feminitate sau masculinitate.
Nu de putine ori, adolescentului i se vorbeste ca unui parazit, parintii
enumerand toate sacrificiile facute, ceea ce implica impunerea dorintelor lor,
exprimate inconstient in maniera tutelei materne sau paterne. Mania protectiei,
cu radacini adanci in copilarie, se manifeata in continuare.
Adultocentrismul vizeaza sa repete societatea adultilor, ceea ce inseamna,
in esenta, amputarea fortelor creative, inventine, indrazanete, poetice ale
copilariei si tineretii, oprind reinnoirea societatii.
Adolescentul nu mai vrea sa fie terapeutul, preluind esecurile, nevroza sau
depresia parintilor. Mananca, sa cresti , i se spunea cand era mic. La varsta
adolescentei aceasta inseamna pleaca , pentru a creste ( a pleca evident in
afara familiei). Casa devine un hotel mobil, luicru de altfel absolut necesar.
Parintii patronii hotelului mobil trebuie sa fie bucurosi daca tinerii revin
dupa distractia din exterior. Panica familiei in fata acestei frustrari este bine
cunoscuta. Le e greu parintilor sa inteleaga ca adolescentii lor nu mai sunt
instrumente de dorinta, ca ei nu maim aduc placeri. Ei nu mai vin decat sa
profite. De aceea, in Occident exista institutii specializate in adapostirea
adolescentilor care vor sa divorteze un timp de parintii lor, care vor sa
evadeze din spatiul familial sufocant. Pedagogii responsabili din aceasta
institutie anunta parintii la telefon : Copilul dv. Este la noi ; e mai bine asa
decat sa stea in strada ! .
Adolescenta inseamna momentul de maxima evolutie psihosomatica si
spirituala si poate de aceea adultilor le este teama sa elibereze anumite energii
care ar pune in umbra autoritatea, pozitiile lor sociale. Parintii proiecteaza
asupra adolescentilor dorintele lor contradictorii, raul fiintei lor, impunandu-le
propriul model.
Exista la varsta adolescentei numeroase forme de egocentrism, in cadrul
carora un element dominant il reprezinta identitatea sexuala. Este grav faptul ca
nimeni nu spune nimic despre coeziunea pe care o produce sexualitatea , despre
faptul ca ea este creatoare de placere, de fericire, de implinire la nivelul profund
al intimitatii. Cucerirea si apararea intimitatii reflecta nevoia de diferentiere,
anuntand capacitatea de a stabilii realtii intime, fiind in acelasi timp declaratia
de independenta fata de parinti. Sexualitatea premaritala este o relitate frecventa
aultimelor decenii ; in schimb, adolescentul ar trebui sa afle ca angajarea in
astfel de relatii implica asumarea unei responsabilitati de ordin intim si social ca
aceasta presupune afectiune si daruire fata de celalalt si nu de putine ori si o
independenta materiala.
Componenta sociala in procesul adaptarii este, in mare parte, definita de
relatiile adolescentului in cadrul scolii. Fr. Dolto propune termenul de scoala
digestiva , in care elevul bun este cel care accepta faptul ca adultul i-a taiat
radacinile sale si il forteaza sa l imite. Aceasta place societatii, pentru ca ea are
teama de schimbare si repetitia este preferata. A nu fi elev bun reprezinta un esec
15

pentru tanar, iar pentru parinti o umilinta. Elevii buni se integraza in rol, in
comedia sociala care este ceruta. Adolescentul care devine executantul zelos,
elevul silitor opereaza in fapt o regresie comportamentala la pozitii antterioare
de comanda si supunere, ceea ce blocheaza evolutia sa psihica si sociala printr-o
nevroza obsesionala scolara. Si iata, educatorii si parintii se fe,licita pentru
reusita copilului lor. Este reluata, practic, relatia prgenitala intre mama si sugar,
cand mama stia tot ce ewste necesar copilului, iar el nu trebuia decat sa se
supuna. Aeasta este atitudinea digestiva a unei scoli traditionale : elevii buni nu
au nimic de spus, totul in mintea lor pare in ordine, astfel ca ei dezvolta nevrotic
o mamiera de a fi hraniti, indopati si invatati.
Dintre tendintele proprii acestei varste una sinura atinge plenitudinea si
ramane profund umana : evolutia spre dimensiunea transcedentala a spiritului,
nevoia puternica de detasare de o lume stramta si meschina. Rasturnand
cunoscutul rationament despre aspectul conflictual al varstei adolescentei, vom
spune ca adultii intra intr-o noua criza atunci cand copiii lor devin adolescenti :
ei afla ca si-au tradat idealul tineretii lor, descopera ca nu mai sunt capabili sa
traiasca pe deplin sinceritatea, daruirea, loialitatea, entuziasmul si libertatea.
Aceasta frustrare ii face sa proiecteze asupra copiilor lor propria criza de
identitate.
Invocarea normalitatii de o parte sau de alta in cadrul relatiei parinteadolecent poate fi facuta reamintind definitia data de Krapf : normalitatea este
capacitatea de adaptare flexibila fata de situatiile conflictuale, cand, desi se
pastreaza tendintele instinctuale fundamentale, individul este capabil sa suporte
frustrarile si anxietatea care rezulta din ele
Pentru adolescent, calitatea umana nu poate fi ascunsa sau diminuata,
ignorata. El are geniala intiutie a adevarului : ca viata trebuie cladita pe o traire
autentica si curata. Ca urmare, nu accepta compromisuri si se revolta atunci cand
este obligat sa le faca. Nimic dizarmonic, nimic patologic in mintea acestor
tineri. Ramanem insa cu o nedumerire: pentru cine se manifesta cu adevarat
criza de identitate ?

PARINTI DE ADOLESCENTI
Unii specialisti, au constatat ca la specia umana, spre deosebire de alte
vietuitoare, instinctul matern lipseste. Se admite astfel, ca sentimentul matern ia
nastere si este alimentat prin canale sociale, incapand cu jocul cunpapusi si
terminand cu influentele venite pe cai educationale, prin scoala si mass-media.
Absenta la om a instinctului parental ar putea fi cu usurinta admisa cel
putin daca se au in vedere cazurile de pruncucidere, bandonarea copiilor,
16

comercializarea lor, situatii in care, de regula, este condamnata mama si nu tatal,

care, adesea, este complice.
Lasand la o parte aici aspectul juridic si moral si privind problema din
punct de vedere psiho-socio-pedagogic, se poate afirma ca parintii nu se nasc, ci
devin parinti, asa cum devin muncitori, ingineri, doctori, etc. Dar, daca pentru a
deveni specialist intr-o meserie este4 neaparat nevoie de o scoala, pentru a
deveni parinte nu se urmeaza nici o scoala, deci nimeni nu-i invata pe oameni sa
fie parinti. Se lasa totul pe seama experientei empirice a fiecaruia si, eventual, pe
autoinformarea din lucrari care, nu rareori, sunt prea voluminoase sau puitn
accesibile omuliui obisnuit.
Ar fi poate mult mai util si nu foarte greu de realizat o scoala a parintilor
inca din perioada in care se hotarasc sa aiba copii, prelungita pe parcursul
concediului pre si postnatal si chiar in continuare. Asemenea cursuri cu parintii
ar putea fi realizate cu ajutorul medicilor pediatri, specialistilor in puericultura,
psihologilor, pedagogilor, asistentilor sociali, etc.
S-ar putea spera astfel intr-o ameliorare a relatiilor parinti-copii, cu
beneficii si satisfactii de ambele parti.
Daca varsta copilariei nu pune in general, parintilor probleme deosebite,
cu totul altfel stau lucrurile in prioada adolescentei. In aceasta etapa, rolul
parintilor devine mai dificil intrucat tinerii incep sa-si revendice independenta de
opinie si actiune in toate planurile :intelectual, comportamental ,sexual.
De regula, adolescenta este considerata in psihologie varsta cea mai
critica din viata unui om , acum confruntandu-se copilaria cu maturitatea,
experienta de viata redusa cu interesele si preocuparile adultului.
Multi parinti se vad parca pusi in fata unui alt copil decat cel pe
care il stiau ; parca nu-i mai asculta si nu-i mai respecta in aceeasi masura,
devine nonconformist si chiar rebel. S-ar putea spune ca , daca in anii anteriori
au invatat sa devina parinti in general , acum au nevoie de o noua
specializare , trebuind sa devina parinti de adolescenti .
Asa s-ar explica de ce multi dintre tinerii care au frati mai mari nu
acuza in mod deosebit relatii incordate cu parintii lor , acestia avand deja o
experienta privind manifestarile specifice adolescentei, cu alte cuvinte
sunt vacinati .
In etapa de varsta la care ne referim, tinerii, capabili sa judece
singuri, isi cauta identitatea, incearca sa se autodefineasca prin compararea cu
cei din jur (parinti, frati, colegi)
Nevoia firesca de perfecftionare a adolescentilor ii face sa fie foarte
critici fata de ceilalti, dar si fata de ei insisi ; isi descopera cele mai diverse
defecte, mai mult sau mai putin reale, pe care nu rareori le reproseaza parintilor :
ca au nasul prea mare (mostenit de la tata),parul prea cret ( ca al mamei), ca ei iau facut prea grasi, prea scunzi, goisti, rai, etc.
Complexele de inferioritate nu sunt rare la tineri si ele au fost
adesea discret alimentate inca din copilarie, chiar de parintii care nu-si dau
17

seama intotdeauna ce efecte pot avea asupra copiilor lor unele vorbe critice
aparent nevinovate. De pilda, o adolescenta foarte inteligenta isi exprima
neincrederea in cpacitatea sa intelectuala pentru ca in copilarie parintii o
considerau fatis cam prostuta ; o alta , in pragulm absolvirii liceului si sub
tensiunea examenelor cu care avea sa se confrunte, traversa o cadere psihica ,
intrucat parintii voiau s-o ambitioneze spunandu-i ca nu va fi in stare sa faca
nimic in viata..
Desigur ca asemenea parinti nu au o suficienta cultura psihologica
si nu cunosc eficacitatea motivatiei pozitive in comparatie cu cea negativa ;
altfel spus, ei ignora faptu ;l ca , in general, incurajarea , lauda au efecte
benefice asupra majoritatii oamenilor, fata de descurajare, critica, pedeapsa, etc.
Dar reprosurile aduse de copii parintilor lor se extind uneori chiar si
asupra valorilor general recunoscute pe care acestia le-au sadit in sufletul
urmasilor ; astfle, sunt unii tineri care, fiind nevoiti sa plece din caminul
parintesc si sa dea piept cu realitatea, ii invinovatesc pe cei care le-au dat
viata pentru ca, educandu-i in spiritul adevaruluio si omeniei, nu i-au pregatir
pentru lumea reala actuala, care le apare cu totul altfel.
O categorie aparte, chiar daca nu prea cunoscuta, o constituie copiii
adoptati, care, necunoscandu-si situatia cat sunt mici, nu pun probleme
deosebite ; acestea rabufnesc insa adesea atunci cand adevarul iese la iveala in
perioada adolescentei. Deja bulversati de transformarile biologice si psihologice
specifice varstei, acesti tineri traiesc o drama vazandu-se brusc intr-o noua
lumina din punct de vedere familial si social-general. Cel putin din literatura si
cinematografie, daca nu si din realitate, este bine cunoscut zbuciumul sufletes
prin care trec acesti tineri care, nu rareori, parasesc casa in care au crescut si
chiar tara,pentru a se regasi .
Poate ca astfel de situatii ar puteafi evitate daca parintii adoptivi ar
spune adevarul copiilor inca de la inceput.
O alta situatie circumscrisa problematicii abordat aici ar fi
rivalitatea intre frati. Lasand la o parte substraturile cele mai profunde
identificate de psihanalisti ca generatoare ale acestui fenomen, se poate admite
ca el este intretinut de atitudinile diferite ale parintilor fata de copii. Aparitia si
mentinerea unei tratari diferentiate a copiilor nu sunt insa de regula
constientizate de parinti care afirma , cu buna credinta ca-si iubesc la fel toti
copiii, ceea ce desigur , nu este recunoscut si de acestia. Asemenea parinti ,
precum si fii lor , care se simt nedrepatiti, nu cunosc insa un alt fenomen
psihologic, acela ca investitiile sufletesti facute intr-o persoana creeaza
sentimente mai puternice si mai durabile la persoana investitoare. Asa se explica
de ce un parinte care a fost nevoit sa faca eforturi mai mari pentru unul dintre
copiii sai ( fie pentru ca acesta este mai bolnavicios sau a traversat alte
evenimente mai dificile0 va fi mai sensibil la nevoile acestuia dand astfel
impresia ca il iubeste mai mult.

18

Iata de ce afirmam din nou ca un plus de cunostinte psihologice ar

atenua cel putin, daca nu ar rezolva unele dintr rapporturile incordate dintre
oameni.
Alta categorie de tineri, insinuata printre ceilalti despre care am
amintit, este alcatuita din cei care au fost cresuti in primii ani de viata de catre
bunici sau late persoane, revenind ultrior la parintii adevarati. Indiferent de
cauzele care au condus la astfel de situatii (parinti prea tineri, despartiti, fara
suficiente posibilitati materiale sau din considerente profesionale) la varsta
adolescentei apar adesea conflicte. In asemenea cazuri, neexistand de la inceput
acele raporturi curente impuse de traiul in comun, parintii aparand doar episodic,
nu se pot stabili realtii afective tranice, premisa absolut necesara pentru
intelegerea ulterioara. Astfel, dupa un numar de ani, pe de o parte tinerii
considera ca au fost neglijati din lipsa de iubire , iar pe de alta parte parintii lor ,
lipsiti in buna masura de experienta reala, directa, a cresterii copiilor, ii
intimpina cu prejudecati, idei nerealiste, , adesealivresti. In aceste conditii este si
de asteptat sa apara trairi interne negative de ambele parti, iar relatia dintre ele
sa para ireconciliabila.
Exista , de asemenea, o alta categorie de tineri ale caror relatii
nesatiafacatoare (nu neaparat conflictuale) cu parintii au relevat cauze mult mai
ascunse, cu radacini chiar inainte de nasterea copilului ; este vorba de acle
sarcini ( si respectiv nasteri) nedorite, nepalnificate, impuse, etc. , caci, oricum
li s-ar spune, toate exprima ideea aducerii a unui copil impotriva dorintei mamei
(si /sau a tatalui0. Si trebuie sa recunoastem ca adolescentii nostrii din prezent
au vazut lumina zilei intr-o epoca in care nasterile erau reglementate prin
decret prezidential ;prin urmare este de asteptat ca unii dintre ei sa nu fi fost
copii doriti de parintii lor, cu atat mai mult cu cat au si frati mai mari , ai
aparand la momentul respectiv ca o grutate in plus . Unii parinti recfunosc
deschis acest lucru in fata copiilor, fara insa a-i asigura de schimbarea ulterioara
a sentimentelor lor, ceea ce provoaca adolescentilor tensiuni si conflicte
intrapsihice , ei considerandu-se o povara pentru familie. Alti parinti, genitori
fara voie, raman permanent cu atitudine ostila neconstientizata fata de copilul
respectiv, caruia ii ofera adesea tot ce pot sub aspect material, nu insa si afectiv,
aspect ce este mai important in relatia parinte-copil.
Toti tinerii la care am putut identifica o asemenea cauza la originea
neitelegerilor lor cu parintii au gasit ulterior confirmarea , deducand-o din alte
informatii detinute sau din surse credibile (bnici, alte rude, etc.). Explicarea
situatiei lor in lumina noilor descoperiri le-a adus totusi revelatia unor parinti
care au facut tot ce au putut pentru a-si creste copilul eventual nedorit, in
comparatie cu acei parinti care isi abandoneza copiii sau chiar ii ucid.
Probabil ca situatia aceasta ar trebui studiata mai in profunzime de catre
specialisti, ea putand fi o cheie in inteegerea relatiilor dintre parinti si copii
precum si in interventiile psihoteraeutice asupra acestor relatii.

19

Aspectele prezentate sunt desigur numai cateva din multele care pot
fi intalnite ; toate insa ar merita o mai mare atentie din partea psihologilor si
educatorilor in general, caci pare foarte credibila ideea ca asa-numitul conflict
intre generatii este si va fi etern ; intotdeauna, parintii ca adulti, vor avea
principii stabilizate, verificate, o doza de scepticism, in timp ce tinerii vor avea
idealuri, vor tinde spre perfectiune, fiind mai increzatori. Dar, intrucat tot ei,
tinerii, sunt fortele progresului, poate ca riscul vesnicului conflict ar trebui
asumat de fiecare.
Reprezentarea celuilalt si aspiratia catre celalalt in adolescenta
Cautarea celuilalt, corelata imaginii celuilalt, constituie una dintre
structurile innascute ale fiintei umane pe care se va organiza treptat, pintr-o
continua invatare, socializarea individului.
Ne propunem sa suprprindem cateva dimensiuni ale imaginii celuilalt si
ale aspiratiei catre celalalt in adolescenta. Metodele folosite au fost chestionarul
cu raspunsuri libere si bservatia psihosociala. Subiectii investigati sunt
adolescenti de 17-18 ani, cu preponderenta fete.
Cine este celalalt ?
Raspunsurile pun in evidenta ca pentru 75, 85% dintre adolescenti celalalt
este alteritatea (cineva diferit de mine), iar pentru 24, 15% celalalt este analogul
( este eu in alta ipostaza). Pentru mai putin de un sfert dintre adoescentii
investigati, celalalt sunt eu in ipostaza de tu , el , ei . Pentru trei
sferturi dintre adolescenti, celalalt este altul decat mine si altfel. In adolescenta
experienta alteritatii este mai bogata si precede experienta analogului ( a
celuilalt ca dublul sinelui).
Principiul de individualizare in reprezentarea celuilalt, in menatlitatea
adolescentului, il reprezinta valorile. Printre cele mai frecvente sunt valorile
neposedate de eul propriu al evaluatorului prezente in referentialul celalalt
( Celalalt este ceea ce nu sunt eu ) ; puternica proiectie a aspiratiilor, a aeului
propriu( Un vulcan de dorinte si aspiratii ) ; misterul , enigma ( O entitate a
misteriosului ngrenaj universal ) ; melancolia tipic adolescentina ( O umbra
trecatoare asa cum suntem toti ) ; valori ale autoreferintei ( Un punct de reper
fata de care noi suntem mai buni sau mai rai ) ; valori ale introspectiei (
Celalalt pot fi eu insumi sau o parte a eului meu pe care nu o descopar decat in
unele situatii, de obicei limita ).
Identitatea de varsta este o valoare prezenta la toti adolescentii investigati.
Pentrua acestia , celalalt este tot un adoescent , un membru al aceleiasi generatii.
Este ca si cum generatiile ar constituiii inele concentrice pe axa timpului
fiintarii, universurile existentiale gasindu-si implinirea in sine si pentru sine.
Adolescentul nu vrea sa se distinga de cei ce apartin varstei sale , doreste sa fie
20

asemeni lor, dar in acelasi timp vrea sa fie el insusi. Celalalt este pentru
adolescent cel care apartine inelului existential al varstei adolescentei.
Martin Heidegger ( Fiinta si timp , Editura Jurnalul Literar, bucuresti, 1994) a
explicat acest fenomen : Ceilalti nu definesc totalitatea acelei multimi ramasa
in afara mea , fata de care eul meu se distinge : ceilalti sunt mai dgraba aceia de
care eu insumi nu ma pot, de cele mai multe ori, distinge si printre care sunt si
eu .
Deci valoarea identitatii de varsta se plaseaza pe primul loc in raportarea
la celalalt
Valorile prieteniei se plaseaza imediat dupa valoarea identitatii de varsta.
Pentru 83% dintre subiecti, celalalt este posibilul prieten , psibilul partener de
comunicare afectiva, niciodata indiferentul sau dusmanul potential. Chiar daca
se recunoaste ca celalalt poate avea trasaturi negative, acestea sunt considerate
de ctre adolescent ca fiind tolerabile cu putinta de a fi indrepatate si ca
neimpietind asupra posibilei prietenii. Acersta ne indrepateste sa afirmam ca
adolescentul are o imagine pozitiva despre celalalt , imagine pe care o putem
interpreta ca fiind o reminiscenta a credulitatii infantile. Remanenta credulitatii
infantile este generata de experientele sciale sarace ale adolescentului si de
caracterul protejat al acestuia de catre familie si scoala.
Pe aceasta baza de reprezentari pozitive despre celalalt are loc
expansiunea relationala a sinelui in adolescenta.
Doresc sa-l cunosc pe celalalt ?
Toti adolescentii investigati isi manifesta dorinta de a-l cunoaste pe
celalalt. Dorinta de celalalt si aspiratia catre celalat cunosc o expansiune
maxima, un maximum maximorum in aceasta etapa a vietii. Se pare ca acum se
structureaza constiinta neputintei fara celalalt , frica instrainarii prin neaccederea
la celalalt. Ceea ce sublinia K. Jaspers : Dar eu nu fiintez decat impreuna cu
ceilalti ; singur nu sunt nimic ( Originile filosofiei , in Texte filosofice .
Editura Politica, Bucuresti, 1980) se contientizeaza incepand cu adolescenta.
Acest maximum maximorum al asipratiei catre celalalt exprima cautarea
obiectului de devotiune pentru adolescent. Celalat , prietenul sau potentialul
prieten , apare frecvent in ipostaza de obiect al devotiunii. Printre primele valori
ale devotiunii, la aproximativ 82% dintre adolescenti gasim solicitudinea ( Si
celalat are nevoie de ajutor, chiar daca nu recunoaste acest lucru ; Sa-i ofer
sansa de a se cunoaste mai bine si de a-si regasi increderea in propriile
forte ; Sa il ajut , etc.)
Deoarece 85% dintre subiectii investigati sunt fete, s-ar putea ca aceasta
sa explice de ce cea mai proclamata valoare a dorintei de celalat este grija,
solicitudinea. Tzvetan Todorov, in studiul sau Face a lxtreme (Edition du
Suil, Paris, 1991) , face o constatare similara. Virtutile cotidiene - cum le
numeste Todorov grija , servirea binlui celuilalt, solicitudinea au fost constatae
de autor ca fiind prezente preponderent la femei. De aceea el le numeste virtuti
feminine .
21

Celalat este pentru adolescent un ansamblu de asteptari si promisiuni

pozitive care indrepatesac ipostazierea lui in obiect de devotiune sau psibil
obiect de devotiune. Aceasta reprezentare a celuilalt cqa posibil obiect al
devotiunii constituie unul dintre mecanismele cele mai profunde ale cuceririi
umanitatii de catre adolescent. El este absolut necesar echilibrului afectiv al
tanarului si viitorului adult care va deveni acesta, asa cum remarca Erich
Fromm : Omul are nevoie nu umai de cadre de orientare , ci si de obiecte de
devotiune care devin o necesiatate vitala pentru echilibrul sau afectiv
( Speranta si revolutie in Texte alese , Editura Politica, Bucuresti, 1983).
In adolescenta obiectul dorit al adolescentei este celalalt ; el merita
aceasta consacrare. In acest fel imaginea celuilalt este pentru
adolescent celebrare a fiintei - ca sa folosim o minunata expresie a lui
Emmanuel Lvinas.
Din acesta nevoie de a se devota se naste cultul prieteniei in adolescenta.
El este celebrat in diferite modalitati specifice, adeseori ritualizate, cum
observam in grupurile de prieteni.
Pentru 76,86% dintre subiecti, determinatiile cele mai repudiate in
intalnirea celuilalt sujt minciuna, fatarnicia, duplicitatea. Aproape toti subiectii
considera ca minciuna este corelata intotdeauna cu un ansamblu de determinatii
negative. Sa nu minti - este prima porunca morala in intalnirea cu celalalt ;.
Putem conchide ca in adolescenta, reprzentarea celuilalt este o proiectie a
afectivitatii ai imaginarului si mai putin a rationalitatii. Celalalt este promisiunea
binelui, niciodata a raului. Taramul intalnirii cu celalalt este pentru adoescent
taramul spiritual si cel etic. Prin urmare, afirmatia lui Lvinas : Nu e sigur ca
la inceput a fost razboiul , pare valabila in cadrul intalnirilor din concentrul
erxistential al adolescentei.
Adolescenta cautarea identitatii
Ancheta Institutului de Cercetare a calitatii Vietii, realizata in 1992 sub
denumirea Experienta de viata a tinerilor a adresat fiecaruia dintre cei 2496
de subiecti indemnul de a raspunde succint la intrebarea : Cum va fi viata ta
peste 10 ani ?
Intrebarea, de tip proiectiv, ii confrunta pe subiecti cu o situatie imaginara.
Ea este menita sa releve semnificatiile pe care aceasta situatie le are pentru
subiecti. Proiectia va transfiorma astfel procesul subiectiv al reprezentariloe
intr-un numar de discursuri care vor scoate la lumina nivelurile proceselor de
asimilare si acomodare fata de realitate, asa cum rezulta ele din experienta de
viata a subiectilor.
Rezultatele anchetei

22

La intrebare au raspuns circa 73% dintre subiecti. Intre raspunsuri, 65, 1%

au caracter clar, precizand un mod de organizare familiala, o ocupatie, inclinatii
spre activitati profesionale sau de timp liber ; 37,4% sunt raspunsuri vagi,
neprecizand nimic, constand doar din expresii generale, cum ar fi , de exemplu,
va fi bine .
Analioza statistica a datelor care descriau prin elmente obiective statutul
famililor din care proveneau adolescentii care au facut obiectul anchetei au
relevat faptul ca subiectii care au dat raspunsuri clare apartin, in principal,
familiilor in care parintii au cel putin studii medii, in timp ce elevii care au dat
raspunsuri vagi apartin familiilor ai caror parinti au studii primare sau
elementare.
Discutia pe marginea acestui rezultat a plecat de la ipoteza ca adolescentii
care provin din randul familiilor cu un statut social mai scazut nu-si fac iluzii cu
privire la viitor.
In termeni mai rigurosi, ipoteza ar avea urmatoarea forma : Daca
statutul social al familiei este scazut, atunci copiii acelei familii dau rasounsuri
vagi . Caracterul vag al raspunsului presupune insa asocierea modului de
reperezenttare a realitatii sociale cu o mare doza de incertitudine. De aici
concluzia : Cu cat nivelul social al familiei este mai scazut , cu atat copiii
acelei famlii au reprezenari mai incerte cu privire la realitatea sociala .
Acestui grad de incertitudine ii corespunde o forma incipienta de viziune
obiectiva a realitatii care presupune o puternica asimilare a realului la eul care se
simte intr-o pozitie de a controla slab mediul si imposibilitatea de a adopta un
punct de vedere dintr-o perspectiva mai optimista , cu sanse in evolutia
ulterioara a personalitatii sale.
De aici reiese ca subiectii care raspund vag nu se pot detasa de rezultatul
experientei proprii pentru a adopta un punct de vedre eliberat de eu. Acesti
adolescenti nu se pot detasa de experienta lor imediata, in sensul ca nu o pot
corecta printr-o reprezentare constructiva care sa implice o acomodare la un
punct de vedere mai general care include un intreg sistem de realtii.
Concluzii :
Conform teoriei controlului social , elaborata de Travis Hirschi in
1969, esecul socializarii constand in absenta sau intensittatea scazuta a
modelelor parentale absenta scopurilor educationale si neaccepatrii validitatii
morale a normelor sociale , devine principala cauza a comportamentelor
deviante. Cristalizarea tipului de comportament deviant se face in timp dar isi
are originile in raporturile timpurii ale copilului cu parintii si cu celelalte
instante de socializare cu care copilul este confruntat. Ceea ce intereseaza
cerecetarea nostra in legatura cu teoria controlului social este modul in care
aceasta teorie concepe explicatia delincventei ca pe o consecinta a modului in
care se realizeaza consistenta interna a factorilor care contribuie la esecul
socializarii.

23

Conceptia teoretica a lui E. Durkheim si M. Mauss privitoare la modul de

reprezentare a lumii stabileste ca omul incepe sa-si reprezinte lucrurile
referindu-se la el insusi , dar dupa accentul pus, teoria la care ne referim este
un sociocentrism. Referindu-se la sine, omul se refera de fapt la grupul sau. Asa
se ajunge la faptul ca orice ierarhie logica este doar un aspect al ierarhiei sociale
, iar unitatea cunoasterii este adevarata unitate a comnitatii, extrapolata la
realitatea totala.
Rezultatele anchetei intreprinse de noi in randul adolescentilor evidentiaza
deci, pe de o parte, modul in care structureaza pentru cele doua tipuri de familii
factorii care contribuie la socializarea adolescentilor si, pe de alta parte , modul
in care aceste procese transpar in povestile despre viitor ale acestora.
Famiile formate din parinti cu studii medii si superioare favorizeaza
socializarea adolescentilor, fapt ce rezulta si din reprezentarile clare pe care
acestia si le fac despre propriul viitor. Familiile formate din parinti cu studii
primare sau elementare sunt in mai mare masura cadre propice pentru esecul
socializarii, lucru care se evidentiaza printr-o estompare a imaginarii viitorului
de catre adolescentii proveniti din aceste familii.
Am putea concluziona, conform lui Durkheim si Mauss, ca ceea ce redau
prin continut si forma povestirile despre viitor ale adolescentilor nu este altceva
decat gradul de coerenta si consistenta interna a mediilor familiale in care
debuteaza socializarea lor.

Parinti si copii vulnerabili

Nimeni nu ne invata meseria de parinte ! Fiecare urmeaza aceasta
scoala atunci cand isi creste copiii, numai ca din aceasta oportunitate unii
invata mai mult , altii mai putin. Calitatea de parinte poate fi obtinuta voit ,
planificat, dar si printr-o serie de imprejurari accidentale. In prezent, pe bancile
scolilor noastre se afla, cu siguranta, inca destui copii care au aparut pe lume
neplanificati, ca urmare a constrangerilor legislatiei ceausiste. Astfel, aproape in
mod inevitabil si adesea neconstientizat, unparinte care si-a dorit copilul se va
comporta fata de el diferit de unul pentru care micutul vlastar a aparut
nepoftit, parca pentru a complica situatia familiei.
O alta sursa de dezamagire este, uneori, nasterea unui al doilea copil de
acelasi sex cu primul, fapt ce i face pe unii parinti sa manifeste, mai fatis sai
mai mascat, o atitudine de ostilitate fata de copilul care n-a vrut sa fie altfel.
Asemenea situatii genereaza atitudini periculoase la acei parinti care nu
constientizeaza ca fiii lor n-au absolut nici o vina ca au venit pe lume cand sau
cum nu trebuia ! De aceea copiii aparuti in asemenea conditii sufera adesea pe
nedrept tratamente neadecvate ; aceste anu inseamna neaparat ca sunt pedepsiti
24

frecvent cu severitate maxima, ci mai ales ca sunt abandonati pe la bunici in

primii ani de viata, tocmai atunci cand ar trebui sa se instaleze acele realtii
afective fundamentale dintre parinti si copil. In aceste conditii, cum sa se nasca
dragostea parinteasca sau cea filiala, sentimente obligatorii pentru o convietuire
ulterioara fericita ,fara conflicte ? Am intalnit deatui adolescenti in aceasta
situatie care marturiseau ca-i iubesc mai mult pe bunici decat pe parinti. Si oare
sunt de condamnat ?
Alteori, chiar daca parintii isi tin puii pe langa ei, ii trateaza cu destula
raceala, interesandu-se numai daca au mancat, si-au facut temele, sin au luat
note mari la scoala. Prietenii, gandurile, preocuparile si temerile lor le raman
adesea necunoscute pentru ca nu au niciodata timp suficient sa stea de vorba cu
copiii lor.
O alta categorie de parinti considera ca fac tot ce pot pentru copii daca ii
aglomereaza cu meditatii si programme de limbi straine, muzica, sport, gandind
ca, daca vor fi ocupati tot timpul, nu vor fi atrasi de activitati periculoase. Dar si
in astfel de situatii rezultatul este tot o indepartare a copilului de parintii sai, ba
mai mult, o perceptie denaturata a lumii reale, cocrete,careia va trebui sa-i faca
fata candva.
Nu pot fi ignorate nici situatiile in care intre parinti persista neintelegerile,
care le consuma practic toate resursele de bunavointa sin tandrete care ar trebui
sa se reverse si asupra copiilor. Ca sa nu mai vorbim despre parintii care-si
pedepsesc fiii si fiicele pana la varste realtiv avansate, convinsi fiind ca bataiai rupta din rai . Eu l-am facut , eu il omor , declara cate un parinte, convins
cab are drepturi totale si exclusive asupra urmasilor sai. Astfel de parinti se pare
ca n-su aflat ca in tari cu adevarat civilizate copiii sunt protejati prin lege chiar
de agresiunile parintilor.
In orice fel si din orice cauze s-ar produce ea, distantarea afectiva a
paritilor de copii ii face pe acestia mai vulnerabili, mai fragili din puct de vedere
psihic, si prin aceasta, mai predispusi la comportamente deviante diverse.
Orice om are nevoie de unsentiment de siguranta pentru a-si putea duce
existenta in mod normal ; aceasta siguranta insa nu provine numai din posedarea
a cat mai multor bunuri materiale, ci mai ales din certitudinea ca, la nevoie
cineva ii va acorda ajutor, intelegere si simpatie. Or, cum ar pute un copil sau uj
adolescent sa traiasca acest sentiment de securitate daca nu-si simte parintii
aproape,daca acestia, fie prin agresiune, fie printr-o cvasiindiferenta, ii
determina la instrainare ?
Un copil normal, dupa vasrta de 12 ani, poate intelege orice , daca i se
explica in mod corespunzator , dar este firesc sa mai faca inca multe greseli
datorita redusei sale experiente de viata. De aceea, in locul bataii care nu-i
atrage decat teama si ura copilului parintele trebuie sa foloseasca rabdarea
infinita si disponibilitatea la dialog. Calea negocierilor este in educatia in
familie, cea mai profitabila pe termen lung.

25

In mod specfial, in relatia cu adolescentii, parintii ar trebui sa utilizeze

exclusiv forta argumentelor si anu argumentul fortei ! Adolescentii aflandu-se in
etapa afirmarii de sine, a arevendicarii prorpiei independente, isi fac un titlu de
merit din a incalca aproape orice interdictie impusa de parinti si, in general, de
adulti.
Lovindu-se de asprimea exagerata a parintilor, copilul isi va cauta un loc
unde sa se simta mai bine ; astfel el se poate refugia intr-o sexualitate
precoce sau in consumul de tutun, alcool, droguri, ori in lumea tenebroasa a
diverselor secte, care nu fac decat sa subjuge trupul si mintea acestor tineri.
Copiii mai interiorizati din fire sunt cu atat mai vulnerabili in fata diverselor
influente din exterior daca nu-si gasesc un support psihologic real in mijlocul
familiei.
Adolescentii nu-i asculta si nu-i urmeaza decat pe cei pe care ii apreciaza ;
de aceea parintii trebuie s caute cntinuu cai de a se bucura de aprecierea si
admiratia copiilor lor, nerenuntand la fermitate, dar avand grija sa nu cada nici
in extrema supraprotejarii sau a permisivitatii absolute.
Persoanlitatea unui om nu se formeaza in cateva zile , ci in ani intregi ;
modificarea unei personalitati deja strucurate negativ necesita, de asemenea, un
timp considerabil , fapt ce-i obliga pe educatori ( fie ei parinti sau cadre
didactice) la interventii meticuloase, o perseverenta si o rabdare demne de o
cauza cu adevarat nobila.

Adolescenta si implicatiile ei
Adolescenta ramane perioada celor mai inflcarate visuri, perioada in care ,
adeseori, ne punem atatea intrebari si ne dam atat de putine raspunsuri. Ea
reprezinta un fel unic de a fi al fiecaruia, mai ales ca tinerii trec de la o stare de
dependenta socio0economica totala in care scoala si familia ii calauzeau
activitatea la o independenta relativa. Aceasta independenta da personalitate
individului, il face sa simta ca ia viata in propriile lui maini , desi, in multe
cazuri, comportamentul ii este dirijat in mod inconstient de catre alte persoane in
fata carora cedeaza afectiv, lasandu-se prada sentimentelor, atat de proprii
acestei varste.
Psihologii au incercat sa explice acet fenomen, dar diversitatea punctelor
de vedere a impiedicat aparitia unei conceptii unitare si coerente. Din aceasta
perspectiva, un model de explicare a problemelor caracteristice adolescentei il
ofera Jean Rousselet, in lucrarea Adolescentul, acest necunoscut .
Autorul considera ca paritia feminitatii la fete este caracterizata printr-un
sentiment de jena. Fata se simte dintr-o data impura : nu intelege de ce este atat
de diferita de cea dinainte si ii invidiaza pe baieti , care se tansforma in barbati
26

fara nici o incercare penibila. De multe ori, parintii agraveaza inconstient acest
sentimnet de inferioritate fata de sexul masculih. Ascultand convorbirile
adultilor, in care unele familii se plang ca au o fata si nu un baiat, sau vazandu0i
pe unii parinti temandu-se pentru viitorul fetei lor, careia i se face mai greu un
rost in viata decat unui baiat, ele tremura la gandul ca proprii lor parinti pot avea
regrete asemanatoare. Pentru a se linisti, cersesc cu stangacie dovezi de
dragoste, nu se mai dezlipesc de parintiilor, ii coplesesc cu tandrete si sfarsesc
prin a-i enerva. Alrtele, dimpotriva, se izoleaza de ai lor spre a nu le impune
prezenta dezagreabila, pentru ca apoi sa se mire cu triste ca nau fost parasite ,
lucru care nunexista decat in imaginatia lor. In ambele cazuri, izolate fiind, cauta
iubirea in alta parte. Au nevoie de o prietena de suflet. Eii incredinteaza toate
aceste taine, este geloasa pe ea, viseaza sa nu se mai desparta niciodata de ea.
Uneori, doua prietene se asociaza numai ca sa se sprijine reciproc in
intalnirile lor cu baietii. Timiditatea si sentimentul de inferioritate dispar din
momentul inn care observa ca nu mai sunt respinse,iar tovarasia lor este ,
dimpotriva, cautata de baieti. Fiecare dintre ele va avea reactii proprii
descoperind puterea sa asupra barbatilor. Nu-I mai ajunge sa fie iubita, va dori,
acum sa iubeasca la randul ei.
Din clipa in care crede ca a intalnit dragostea, adolescenta este
intotdeauna convinsa ca va gasi la partenerul sau aceeasi inflacarare.
Adolescentul nu se poate darui , insa, cu o generozitate identica. Dupa ce
entuziasmul initial se stinge, el alearga catre alte aventuri, fata cunoscand atunci
tristetea unei deceptii in dragoste. Uneori, pentru a retine langa ea un partener
mai putin grabit, tanara indragostita nu pregeta sa-i acorde mai mult decat ar fi
vrut el in realitate. Aceasta daruire de sine nu face decat sa intarzie sfarsitul
aventurii, facandu-l si mai amar.
Pe de lat parte, o data cu pubertatea, tanarul simte nevoia, constient
sau nu, sa-si afirme virilitatea. Se considera matur si vrea sa-si dovedeasca lui
insusi, ca si prietenilor, acest lucru. Placerea simtita in urma ejacularilor
nocturne spontane ii dovedeste ca aparatul sau genital este capabil sa-i provoace
satisfactii. Dar se intampla ca el, uneori, sa si le provoace prin masturbare.
Majoritatea baietilor intre 13 si 18 ani cad, mai mult sau mai puitn, in acest
pacat . Indiferent daca adolescentul are sau nu aceste obiceiuri, la un moment
dat corpul lui cere si alte satisfactii : cauta partenera posibila in fiecare
trecatoare pe care o intalneste.
Daca o educatie sexuala bine gandita a reusit sa le transmita
respectul pentru anumite valori morale, ei se opresc de la orice flirt impins
dincolo de limitele permise sau cauta intr-o casatorie precoce imbinarea
aspiratiilor romantice cu dorintele sexuale. Daca, dimpotriva, evolutia lor
sexuala n-a fost supravegheata, acesti adolescenti, fara a-si da seama de lasitatea
pozitiilor lor, se lasa tarati intr-un vartej de aventuri, unele mai jalnice decat
altele. Se satura repede de aceste trasaturi efemere, si , putin cate putin, aceasta
atitudine sterilizeaza in ei orice posibilitate de dragoste adevarata in viitor. De
27

altfel, dintotdeauna, mici Don Juani au facut sa sufere fetele din jurul lor, ei
insisi ramanand la fel de nesatisfacuti.
Desigur nu am luat in calcul cupluile echilibrate , bazate pe
sinceritate si afectiune, petru ca acestea sunt mult mai putine procentual si, pe
masura trecerii timpului, tind sa devina si mai putine. Pe de alta parte, am cautat
sa insisitam asupra faptului ca majoritatea iubirilor au un scop final precis
( actul sexual0 , chiard daca individul nu constientizeaza atractia sexuala. El
crede ca iubeste. Dar, oare, stie el ce este iubirea la 18 20 de ani ? De cele mai
multe ori, un tanar se inflacareaza de o traire imaginara, peste care se suprapun
emotii si dorinte. Este varsta naivitatilor, a instabi8litatilor si a atumultului
chinuitor din interior, cand persoana de care te apropii parca ar veni sa realizeze
imaginea visului launtric pe care il intrupeaza. Pana la aflarea dragostei, se trece
prin atatea cautari, incercari, esecuri, iluzii pierdute si apoi regasite
Deci, cel putin din punctul de vedere al gasirii parteerului ideal si al
dragostei adevarate, adolescenta ramane atat de complicata, tocmai aceasta
caracteristica conferindu-i frumusete si mister.

Personalitatea adolescentilor : in cautarea unei identitati

Adolescenta este perioada schimbarilor intr-o lume a schimbarilor.
Civilizatia umana se confrunta acum cu multipla probleme ce tin de epuizarea
resurselor conventionale de energie , de poluare , de dezechlibru in sistemele
ecologice, de suprapopulare. Problemele tinerilor de 14 20 de ani nu mai
seamana cu cele ale generatiilor anterioare. Li se cere acum sa fie independenti
si autonomi, sa-si asume responsabilitatea unui adult. In acelasi timp, cultura
adultilor cunoaste inn Romania o tranzitie nu totdeauna usoara. Adolescentii
raman adesea dependenti financiar de familie. Isi continua pregatirea pentru o
profesie, constienti de incertitudinea unui loc de munca. Locuiesc cu familia si
trebuie sa se supunaa standardelor ei. Valorile promovate de parinti si profesori
au incetat sa mai fie valorile societatii romanesti. Ce alegere vocationala sa
faca ? Unde vor lucra ? Cine va fi partenerul de viata ? Unde vor locui ?
Identitate, versus confuzia identitatii este dilema cu care se confrunta
adolescentii. Identitatea este o stradanie inconstienta pentru continuitatea
experientei , un sentiment al solidaritatii cu idealurile grupului , un simt
constient al unicitatii individuale (Erikson, 1968). Identitatea este suma tuturor
identificarilor cu cei de care individul depinde si cu care ar vrea sa semene. Dar
identitatea nu se limiteaza la aceasta, ea este un produs unic , un mod propriu
de integrare a impresiilor personale despre sine si a opiniilor celorlalti despre
sine. Erik Erikson considera adolescenta ca o recapitulare a tuturor conflictelor
nucleare din copil si ca o anticipare a tuturor crizelor adultului.
28

Cum este influentata personalitatea adolescentilor de criza

identitatii de dezvoltare intelectuala si morala, de specificul relatiilor
interpersonale, de contextul social-istoric-cultural ? Raspunsul are la baza datele
obtinute de la adolescenti din bucuresti, elevi la Colegiul National Sf. Sava
si Scoala Normala. Analiza factoriala a pus in evidenta 5 factori, diferiti din
punct de vedere al continutului si incarcaturii de cei din NEO-PI si ABCD-M
(modelul romanesc de personalitate pentru adulti). Factorii identificati sunt :
agreabilitatea, nevrotismul, infatisarea, constiinciozitatea si extraversia.
Agreabilitatea este descrisa prin atribute ca : amabil, milos, generos,
politicos, tandru, sufletist, afectuos, iubitor, rabdator, darnic, tolerant,
respectuos, sensibil, melancolic. Aceasta dimensiune tine de relatiile
interpersonale, definindu-se ca tendinta de a fi simpatic, sensibil la problemele
celorlalti si gata sa ofere sprijin. Conform teoriei lui Erikson, adolescentii se afla
in cautarea propriei identitati. Relatiile interpersonale contribuie la clarificarea
eului si asigura cadrul unor noi identificari. In acelasi timp, rezolvarea crizei
propriei identitati influenteaza pozitiv interactiunea cu ceilalti. Conformarea la
grupul de varsta creste de a lungul copilariei, atingand un maxim in
adolescenta , apoi scade treptat. Trasaturi ce tin de agreabilitate asigura o
puternica acceptare si intelegere reciproca in grup. Peter Blos vorbea
despre uniformismul adolescentilor, adica imersiunea in grupul de varsta si
acceptarea normelor acestuia ca fiind infailibile. Se accepta depasirea
dependentei de familie, existand inca nevoia unei surse de control extrem.
Agreabilitatea s-a diferentiat pe primul loc poate si ca urmare a
structurii lotului de subiecti , 80% fiind fete. Studiile lui Gilligan relevau
tendinta femeilor de a-si defini identitatea in termeni ce tin mai mult de relatiile
interpersonale decat de realizari, cum fac barbatii. De aici valorizarea crescuta a
agreabilitatii.
Aplicand din nou metoda analizei factoriale s-au diferentiat in
cadrul agreabiltatii doua fatete : altruismul si caldura afectiva. Altruismul se
refera interesul activ pentru binele celorlalti, dorinta de a aajuta si de a oferi
intelegere. Caldura afectiva implica un comportament agreabil, dublat de o calda
participare emotionala. Adolescentii au nevoie de relatii afective, anticipand
criza intimitatii specifica tineretii.
Nevrotismul este tendinta de a trai stresul psihic sub forma unor
stari emotionale negative. Variabilele caracteristice sunt : nervos, mandru,
ingamfat, superficial, rau, razbunator, lenes, delasator, mincinos, infumurat.
Adolescentii trebuie sa se adapteze unei societati ce se modifica continuu, cu un
sistem de valori in criza. Ei traiesc sentimente negative ca : teama, apatie,
nervozitate, frustrare, vinovatie, . Se remarca prezenta unor trsaturi ce tin de
dezagrabilitate. Fatetele evidentiate sunt : apatia, inganfarea, ostilitatea. Ap[atia
semnifica descurajarea, lipsa de speranta, tendinta de retragere si neimplicare.
Aceasta tendinta depresiva se contureaza prin raportarea la ceilalti. Fata de cei
din jur, adolescentii se percep ca fiind indiferenti , egoisti sau falsi. Poate fi
29

vorba de o comunicare defectuoasa. Ingamfarea, opusa modestiei, apare ca o

tendinta de supraevaluare, compensand starea de frustrare si incertitudine .
Perceperea unei autoaprecieri crescute poate fi si efectul raportarii la norma
sociala. Cultura romaneasca traditionala valorizeaza modestia , dar modelul
cultural european nu promoveaza aceasta trasatura. Tinerii sunt primii care
accepta valori noi , cum ar fi manifestarea deschisa a aprecierii de sine.
Ostilitatea este definita prin tendinta de a se infuria usor si printr-un anumit
disconfort psihic. Se poate interpreta ca o reactie la un mediu lipsit de
receptivitate si inflexibil. Probabil controlul asupra situatiei este perceput in
exterior. Criza tranzitiei spre varsta adulta este traita ambivalent.
Infatisarea este cel de-al treilea factor, caruia nu i s-au putut releva
mai multe fatete. Cuprinde caracteristici ce se refera la imaginea fizica :
atragator, frumos, aratos, dragut, elegant, placut, simpatic. Se evidentiaza
preocuparea pentru dezvoltarea propriului corp. Adolescentii sunt constienti de
transformarile fizice pe care le sufera. Corpul este vazut , perceput si trait intrun mod diferit de cel din copilarie. O alta presiune privind infatisarea o
reprezinta idealul corporal, tipul fizic considerat dezirabil si atractiv de catre
cultura. Filmele, publicitatea, idolii din sport, muzica sau film cultiva mitul uni
corp ideal. Infatisarea agrabila influenteaza integrarea in grupul de varsta si
gasirea unui partener de viata. Factorul acesta particularizeaza structura de
personalitate a adolescentilor in raport cu cea a adultilor.
Constiinciozitatea contine trasaturi specifice, referitoare la vointa,
hotarare in realizarea scopului, indeplinirea indatoririlor ( sigur pe sine, demn de
incredere, hotarat), cu note de extraversiune ( optimist versus pesimist ) si
deschidere ( inteligent). Probabil dorinta de realizare este perceputa ca antrenand
un comportament de afirmare si sentimente pozitive. Cei care se simt
competenti, deci mai pregatiti pentru viata, au un nivel crescut al stimei de sine
si traiesc stari de satisfactie, fata de cei care se considera mai putin pregatiti, mai
putin siguri pe ei si care traiesc stari de descurajare si deruta. Adolescentii
considera ca performanta include capacitatea de a defini si urmari scopurile ,
dar si abilitaile cognitive si emotiilepozitive. Cele doua fatete ale
constiiciozitatii sunt : dorinta de realizare si incopetenta. Dorinta de realizare
(conducator, enegic, hotarat, pasionat ) schiteaza imaginea unei persoane ce isi
cinduce energic viata intr-o anumita directie, fata de oamenii cu un nivel de
aspiratie mai scazut si o vointa mai slaba. Adolescentul dispune de resurse
energetice considerabile. Incvompetenta ilustreaza lipsa organizarii proprii,
capacitati cognitive deficitare si principii neclarificate ( prost, cicalitor,
delasator, nehotarat, nedemn de incredere). Majoritatea subiectilor sunt elevi in
clasa a-XII-a . Urmeaza sa se confrunte in scurt timp cu experienta muncii ,
pentru care nu se simt pregatiti. Exista abilitati verbale critice, dar lipsesc
capacitatile cognitive si volitive care sa le sustina. Nu exista dorinta asumarii
responsabilitatii si nici aderarea stricta la principii etice. Apare si un fond de
anxietate , legat probabil de viitorul profesional.
30

Extraversiunea este cel de-al cincilea factor relevat de analiza

factoriala. Cuprinde trasaturi ca : deschis, vesel, sociabil, vorbaret, indraznet,
tacut, glumet, descurcaret.Adolescentul este un optimist. Se simte in largul lui
printre oameni, are deprinderi sociale. Este vorbaret si are simtul umorului.
Toate aceste atribute ii faciliteaza patrundere in grupul de varsta, ca si in
societatea adulta. Adolescentul apare ca fiind plin de resurse pentru a face fata
tensiunilor si incertitudinilor. Fatetele delimitate au continuturi aparent opuse :
activism, emotii pozitive, introversiune. Activismul se manifesta printr-un
comportament afirmativ in cadrul grupului si prin deprinderi sociale. In relatiile
interpersonale, individul este perceput ca fiind mai putin sensibil la problemele
altora, fara sa fie egoist.Este vorba de un activism prezent in relatiile de
competitie, nu de cooperare . Emotiile pozitive reprezinta tendinta de a trai stari
afecive pozitive, precum bucuria, fericirea, veselia.
Simtul umorului ste trasatura centrala. Adoleescentul are o atitudine
pozitiva in fata vietii, gata mereu sa intampine situatiile cu rasul sau.
Intrroversiunea delimitata in cadrul celui de-al cincilea factor pare paradoxala.
Este tendinta de retragere, de evitare a coompaniei celorlalti, de inhibare.
Adolescentii au relatii ambivalente in raportarea la lume si la sine. Dominanta
extravertita este insotita in plan secund de note de introversiune, de repliere
asupra propriei persoane si de retragere sociala. Adolescentii se decopera pe ei
insisi si au o relatie mai nuantata cu mediul si cu propriul eu.
Corelatiile interfactorilae indica existenta unui acord intre
infatisarea fizica si agreabilitate ( 0,67). Persoanele atragatoare sunt percepute a
fi mai simpatice, mnai altruiste si mai calde emotional. Aceasta ofera o
explicatie pentru tratamentul favorizant de care se bucura oamenii frumosi.
Constiinciozitatea, in sensul aspiratiei spre performanta, coreleaza negativ cu
prezentarea fizica (- 0,63). Apare tendinta de a-I consider ape cei realizati scolar
ca fiind mai putin atragatori. Poate fi efectul a ceea ce M. Horner numea teama
de success. Constiinciozitatea corealeaza pozitv cu extraversiinea ( 0,70) .
Trasaturi ce tin de extraversiune faciliteazq obtinerea succesului scolar, iar
acesta stimuleaza starile afective positive si activismul.
Solutia factoriala privind personalitatea adolescentilor difera
semnificativ de cea obtinuta pentru adulti. Costa si McCrae sustin ca cei cinci
factori identificati prin chestionarul NEO-PI sunt stabili la maturitate, in cuida
trecerii anilor. Ramane de verificat ipoteza unei diferentiei succesive a
continutului si incarcaturilor principalilor factori pe parcursul formarii si
dezvoltarii personalitatii.

Reprezentarile sociale ale caminului la adolescenti

31

Adolscentii isi construiesc reprezentarile sociale ale caminului din

experientele lor socio-cognitive, printr-un proces de comparare sociala a
propriului camin cu alte modele reale sau ideale, concrete sau abstracte. Aceste
reprezentari includ intotdeauna si un sistem de expectante ca vectori ai lor in
dinamica vietii.
Ne-am propus o analiza a continuturilor semantice ale reprezentarilor
sociale ale caminului in adolescnta relevand , pe cat ne-a stat in putiinta, si
sistemul de expectante pe care acestea le integreaza. Ca metode de cercetare am
folosit observatia psihosociala, convorbirea, metoda anchetei prin chestionar si
metoda scarilor de opinii. Cercetarea s-a realizat pe o populatie de adolescenti
9104 subiecti0, cu preponderenta fete (75%), intre 18 si 19 ani ( elevi ai Scolii
Normale, profil invatatori-educatoare si profil filologie-teologie).
Analiza continuturilor semantice ale reprezentarilor caminului la
adolescentii investigati pune in evidenta , de la inceput, puternica lor functie
identitara ( Jean-Claude Abric, in Psihologia campului social : Reprezentari
sociale , Editura Stiinta si Tehnica, 1995). Ea este cea care defineste identitatea
grupurilor de adolescenti fetele, pe de o parte , si baietii, pe de alta.
Vom folosi aceasta functie identitara pentru a face comparatie intre
reprezentarile sociale ale caminului la fete si reprezentarile caminului la baieti.
Prima determinatie afectivitatea. Prezenta vocatiei caminului cu
preponderenta la fete. Aproximativ 73,55% dintre subiecti considera ca
afectivitatea cu toate aspectele si formele pe care le implica, este o nota
definitorie a caminului. Daca la fete predomina atasamentul declarat fata de
camin, cultivarea vlaorilor simbolice ale caminului, la baieti remarcam o
oarecare detasare fata de acste valori afective, iar la o parte dintre ei se face
simtit un gen de teribilism fata de aceste valori : se considera o slabiciune
atasamentul fata de valorile afective ale caminului. Fetele sunt integrate mai
profund in structura afectiva si in functionalitatea caminului, se simt ocrotite si
aparate in camin, isi doresc aceasta structura securizanta a vietii.
Fetele sunt capabile de o reflexivitate mai profunda decat baietii. Suntem
indreptatiti sa afirmam ca la fete, prin natura subiectivitatii lor, valorile afective
ale caminului activeaza si dezvolta vocatia caminului. Poate ca nu in ultimul
rand isi spune cuvantul inconstruirea vocatiei caminului, vocatia maternitatii pe
care o au fetele. Nu intamplator, in gandirea mitica ( Roma antica), cea care
intretinea focul sacru, protectoarea vetrei caminului, era o divinitate de gen
feminin Vesta.
Fetele se decalra fara reticente ca sunt purtatoare ale iubirii, ele primesc si
daruiesc in acelasi timp iubire in caminul lor. Mai mult, ele considera ca intre
parinti trebuie sa existe iubire care sa reverbereze asupra copiilor .
Baietii sunt, in general, mai indiferenti la acest aspect. Ei manifesta un
gen de egocentrism, se manifesta mai mult ca primitorii de afectiune in
camin si mai putin daruiesc aceste sentimente.
32

Poate ca Emmanuel Lvinas spune acelasi lucru cand afirma :

Elementul masculin reprezinta legea omeneasca , iar elementul feminin legea
divina, care este si lege a caminului ( Emmanuel Lvinas, Moartea si
timpul , Cluj, Editura Bibliotecii Apostrof, 1996)
Nevoia de comunicare cu parintii. Una dintre valorile cele mai proclamate de
catre adolescenti, si fete si baieti, in raport cu caminul lor (58,90%) este
comunicarea intre parinti si copii, intalnire si comunicare pe care le-ar dori
permanetizate intr-un fel sau altul. Asteptare socio-afectiva fundamentala,
adeseori nerealizata, comunicarea cu parintii ramane, pentru multi adolescenti, o
nostalgie. Intr-o lume tot mai grabita, cu amenintari si orizonturi de asteptare
precare pentru cei mai multi adulti se pare ca parintii au tot mai putin timp sa
comunice cu copiii lor ( a vorbi nu inseamna a comunica ) se inscrie de
asemenea in nodul central al reprezentarii sociale a caminului. Ei sriu : Imi
place mult atunci cand am ocazia sa vorbesc cu maica-mea despre anumite
lucruri care poate imi sunt necesare in acel moment ; Cel mai mult imi place
cand suntem toti impreuna ; Cel mai mult imi place caminul nostrum atunci
cand ne pregatim de marile sarbatori, ador atmosfera din preajma sarbatorilor,
mai ales de Paste, Craciun, Anul Nou.
Nevoia de afi impreuna la masa, nevoia de sarbatoare celebrata in camin,
deschisi comunicarii fata in fata, aminteste de masa totemica ce intretinea
membrilor unei comunitati primare atasamentul pentru strramosii comuni. Pe
adolescent, aceasta impartasanie cu parintii l-ar ajuta sa se elibereze de
angoasele varstei, l-ar putea ajuta sa se remonteze , sa-si incarce bateriile .
Cei mai multi adolescenti plaseaza acest moment al intalnirii seara
ritualul cinei. Cel mai mult imi place cand manmcam toti la masa mare si cand
ne adunam seara si povestim : tata, mama, bunica, surorile mele si eu ; Ar
trebui ca familia sa se intalneasca zilnic, cel putin la cina. Eu consider acest
lucru absolut necesar .
Gasom o stranie concordanta intre astptarile serii formulate de catre
adoescentii investigati si cele marturisite de Soren Kirkegaard intr-o confesiune
din Banchetul : Acea nostalgie a caminului la care oricine aspira cu
venirea serii
Parintii nu ar trebui sa piarda din vedere ca pentru fiecare membru al
familiei caminul reprezinta sau ar trebui sa reprezinte vatra in care arde focul ce
intretine viata familiei, si nu doar un acoperis deasupra capului.
Spre independenta, prin democratia de camin . 61,23% dintre adolecentii
investigati ar dori ca forma de guvernamant in caminul lor sa fie democratia,
in cadrul careia lor sa li se acorde mai multa incredere. Ei afirma ca ii
nemultumeste neincrederea parintilor fata de noi , copiii . Trebuie , totusi,
sa apreciem faptul ca parintii nostrii au facut progrese deosebite in atitudinea lor
fata de noi, in felul in care ne privesc - scrie o adolescenta.
Valorile democratiei caminului , in conceptia adolescentului, sunt :
increderea intre membrii familiei, orice problema sa se rezove prin discutii si
33

nicidecum prin certuri sau alte modalitati , intelegerea , respectul, sa asculte

fiecare parerile celorlalti , sa se sfatuiasca, sa fie uniti, fara jigniri , copiii
sa-ai asculte parintii, iar acestia sa-si ocroteasca copiii , comunicarea deplina
intre parinti si copii, problemele care apar sa nu-i dezbine, ci sa-i uneasca si
mai mult .
Familia deschisa este, in conceptia adolescentului, om valoare a
democratiei caminului. Peste jumatate dintre subiecti prefera caminul deschis :
sa primeasca si sa faca vizite, sa iasa impreuna in natura, etc. Ar dori ca parintii
lor sa fie mai dispusi spre deschidere si iesire in lume.
Respingerea conduitelor autoritare, indeosebi a autoritarismului tatalui,
este o latura a democratiei de camin . O adolescenta scrie : Tatal este
distant cu noi si nu ne da voie sa ne apropiem prea mult de el, caci crede ca vom
deveni obraznice. Dintre parinti, tatal este cel mai criticat, el nu se implica atat
cat si cand ar trebui in treburile casei ca s- o ajute pe mama cand noi nu putem,
datorita faptului ca este orgolios .
Are loc o redistribuire a autoritatii in cadrul familiei. Autoritatea suprema
pentru subiectii investigati este de acum propria lor ratiune. Ei si-ai interiorizat
structurile de autoritate in eul propriu, dar aceasta constructie este inca fragila.
De aceea continua sa accepte si sa dotreasca autoritatea parintilor, dar, de regula,
numai pentru a-si valida prin aceasta autoritate propriile judecati apreciative. De
cele mai multe ori, ei stiu sa forteze nota pentru a-i convinge pe parinti sa
accepte aceasta validare, astfel ca, adeseori, parintii sunt cei care adopta
criteriile de validare a unor atitudini ale adolescentilor. Cand parintii ajung sa
comita erori datorita acestei atitudini, se intampla sa se produca rebeliunea si
revolta parintilor fata de adolescenti. Tot atat de adevarata este si situatia cand
adolescentii se revolta impotriva parintilor pentru ca li s-au impus criterii
parentale care s-au dovedit neproductive.
50% dintre subiectii investigati se plang ca parintii nu le acorda increderea
pe care o doresc si pe care o merita. Aceasta este o atingere adusa autoritatii
proprii pe care inca nu stiu sa o gestioneze suficient de productiv in relatiile cu
sine si cu ceilalti.
Obiectivitatea si simtul realitatii conditii absolut necesare pentru o fiinta
normala, cum scrie Eric Fromm, sunt valori ce tind sa devina tot mai consistente
si mai stabile in aprecierea caminului. Trebuind sa aleaga un calificativ pentru
caminul lor, dintr-o scala de aprecieri ce cuprinde valori de la foarte bine
pana la nesatisfacator , optiunile lor sunt :
45% - Bine
26,50% - Satisfacator
17% - Mediu
7,5% - Nesatisfacator
3,87% - Foarte bine
Gradul de adecvare a subiecctilor investigati se obiectiveaza si in
intelegerea categoriei de camin ideal . Un raspuns titpic : Caminul ideal nu
34

exista. Cu toate acestea, nu incetam sa aspiram spre idealul nostru de caminSi

totusi, ce este caminul ideal ?
Trei tipuri de solidaritate ce apara onorabilitatea caminului si eul social. In
reprezentarile sociale ale adoolescentilor investigati, caminul este un grup
coeziv bazat pe cel putin trei tipuri de relatii de solidaritate : filiala, parentala,
fraternala. Diferitele tipuri deconflicet ce se manifesta in cadrul caminului nu
ajung sa ameninte sau nu sunt percepute ca amenintand coeziunea acestuia,
deoarece statutul si prestigiul social al adolescentului sunt dependente de statutul
si prestigiul social al caminului, al gerupului generic de apartenenta. Intre parinti
si copii, frati si surori, bunici si copii, parinti si parinti sunt percepute relatii
bazate pe afectiune si intrajutorare, pe acceptarea diferentelor si toleranta fata de
diferente.
Aproximativ 51% dintre subiecti traiesc in familii largite. In ciuda
arhaismului ei, familia largita si-a conservat si valentele pozitive bunicii sunt
purtatorii unor valori ca modestia, austeritatea, altruismul, munca. Poate nu in
ultimul rand, prezenta lor are darul de a cultiva cultul caminului, ideea si
imaginea de camin strabun ce perpetueaza viata. Prezenta bunicilor transmite
, la nivel subliminal , acel sentiment al echilibrului si participarii nepotilor la
lungul lant al fiintei. In cadrul nici unui alt grup,adolescentul nu are sentimentul
solidaritatii si continuitatii vietii prin stramosi si urmasi. Adolescentii isi
introduc bunicii in familie, ii considera membrii ai caminului cu drepturi
depline, acordandu-le aceeasi afectiune ca si celorlalti membrii. (Vezi in acest
sens relatia bunica nepot din Testamentul francez , romanul autobiographic
al lui Andrei Makine.)
Excesiva ancorare a reprezentarilor sociale ale caminului. Remarcam in
analiza continuturilor semantice ale reprezentarilor sociale ale caminului la
subiectii investigati ca semnificatia acestora este dublu determinata, asa cum
sustine J.c Abric , de contextul discursiv, mai intai si de contextul social,
mai apoi .
In ancheta efectuata, adolescentii au produs o reprezentare sociala a
caminului onorabila. Nici unul dintre subiecti nu a relatat fapte sau aspecte
reprobabile care sa intre sub incinta oprobiului moral sau al codurilor juridice.
Subiectii se simteau datori sa apere prestigiul caminului, prestigiu ce este
integrat identitatii de sine.
Reprezentarile sociale ale caminului poarta in mod univoc determinatia
culturii. Comparand reprezentarile sociale ale caminului la adolescentii de la
profilul pedagogic cu ale celor de la profilul filologie-teologie, constatam ca
primii considera ca civilizatia cainului este data exclusiv de nivelul de educatie
al membrilor sai, iar cei din a doua categorie exclusiv de credinta in Dumnezeu.
In acest aspect gasim cel mai mare exclusivism.
Concluzii :
Nodul central al reprezentarilor sociale ale caminului la adolescentii
investigati il constituie valorile afectivitatii, nostalgia comunicarii cu
35

parintii, cucerirea independentei prin democratia de familie si

apararea prestigiului social. Fiecare atribut are continuturi bogate si
semnificatii multiple.
Adolescentii investigati fac parte din categoria normalitatii, asa cum fac
parte din aceasta categorie marea masa a adoelscentilor dintr-o societate.
Ei sunt infinit mai multi decat deviantii.
Prietenii si cultul prieteniei, pentru subiectii invstigati, nu se substituie
caminuluio, dupa cum nici caminul nu se substituie primilor enumerati.
Cele doua grupuri sunt reprezentate ca fiind complementare. In
reprezentarile sociale ale subiectilor cele doua grupuri alternante de viata
coexista doua nise socio-culturale, prioritare avand nisa caminului
( Familia nu-si tradeaza niciodata copiii )
Cu toata imaginea coeziva a caminului, adolescentii investigati incep sa
simta tot mai mult in caminul originar o singularitate in comuniune, isi
simt tot mai mult independenta ca un inceput de insingurare in coeziune si
inradacinare. Se construiesc astfel marile antinomii ale existentei prin care
adolescentul se pregateste pentru viata de adult.

Comunicarea interactiva la tineri

In conditiile in care viteza de transmitere a informatiilor de la distanta,
prin mijloace tot mai sofisticate si mai diversificate, atinge dimensiuni
nebanuite, nevoia de comunicare directa, interactiva a persoanelor si grupurilor
umane in viata lor sociala devine imperioasa.
In cercetarea intreprinsa de noi si prezentata in continuare, conceptul de
comunicare interactiva este inteles ca find distinct si diferit de cele de
comunicare persuasiva, manipulativa, promotionala, didactica sau de alt tip.
Comunicarea interactiva, in acceptia psihologiei sociale (A. TucicovBogdan, 1998) se refera la o relatie speciala a partenerilor comunicarii prin viu
grai (comunicare verbala) in care acestia isi exprima opiniile , accepta, resping
sau aduc completari la opiniile si judecatile celorlalti in problemele lor de viata,
in care sunt nemijlocit implicati. Este asadar o comunicare intersubiectiva,
mutual-evaluativa, de consens, disparitati sau opozitii verbale ale partenerilor.
Destul de frecvent, acest gen de comunicare este utilizat in procesul
negocierilor, in care partile isi disputa un tel comun, la impaciuiri, in procesul de
reconciliere, in elaborarea unor decizii colective, dar si in viata de familie, in
grupurile de psihoterapie si in orice situatie de comunicare in care au loc
dialogul, dezbaterea tematica, discutia la masa rotunda , consilierea, etc.

36

Stimulata si cultivata in randul tinerilor preadolescnti si adolescenti,

comunicarea interactiva, in opinia noastra, poate avea efecte educative benefice.
Evident, asemenea celorlalte genuri de comunicare umana, comunicarea
interactivaa interlocutorilor urmareste modificarea comportamentului lor social
(G.miller, 1956 ; TH. Newcomb, 1970). Sub aspect psihologic, comunicarea
inetractiva este mult mai angajanta decat alte forme de comunicare si, de regula,
este focalizata pe satisfacerea unor interese ale inyterlocutorilor, avand o
puternica motivatie cognitiva si afectiva.
Exersata de catre tineri, comunicarea poate deveni, si este de dorit sa
devina, o comunicare interactiv-atitudinala, cu deschidere pozitiva catre
influentele cultural-educative din societate (familie, scoala, grup de prieteni,etc.)
Observatiile comunicarii libere a tinerilor , preadolescnti si adolescnti,
sondajele de incitare la replica verbala , impreuna cu datele unor probe
experimentale preliminare aplicate pe teren, ne contureaza o imagine putin
satisfacatoare asupra limbajului si, in general, a comunicarii verbale a acestor
tineri.
Astfel, alaturi de exuberanta si dorinta de a comunica domina vorbirea
neingrijita sub aspect lingvistic, cu expresii de argou, formule socante,
stereotipii verbale, formule aluzive, cu tendinte spre ironie sociala. Adesea,
saracia si nuantarea simbolurilor verbale, frazele mai putin coerente, cu
intreruperi si preluari, uneori paralelisme si suprapuenri, din care mai geru se
poate decela ideea principala, sunt relevante pentru tendinta de exprimare a
tinerilor.
Cu toate acestea, se poate sesiza un context implicit (T. Slama-Cazacu,
1954,1959,1968,1973,1995) comun informatiilor, ceea ce denota existenta unei
experiente de grup a tinerilor care imprima caracteristici comune vorbirii lor.
In opinia generala a adultilor, adolescntii au un limbaj agresiv, cu expresii
ireventoase si vulgare, si figureaza, de obicei, sintagme de felul : adolescentii
vorbesc urat , nu gandesc atunci cand vorbesc , vorbesc de dragul dea
vorbi , etc. consideratii care, dupa parerea noastra, nu sunt intotdeauna si
total justificate.
Cercetarea intreprinsa de noi porneste de la ipoteza ca ideatia tinerilor nu
se reduce la exprimarea lor verbala, ca sensurile elaborate si intelegerea relatiilor
si evenimentelor umane sunt mult mai bogate decat instrumentul lingvistic in
care sunt formultae si exprimate.
Proba acestei idei o aduce un experiement desfasurat dupa urmatorul
design :
Tabel nr.1 Design experimental
Lot
subiecti

Varsta Grupele
experimental
e

Categoriile
experimentale

Subgrupele

Tema
investigata

37

Nr. = 36
Fete =18 16-18
Baieti=18

1. = 12 f
2. = 12 b
3. = 6f + 6b

A=avertizatii
A = 6f ,6b,
B=neavertizatii, mixta-3f+3b
receptivii
B = -6f,6b,
mixta 3f+3b

Comunicare
interactiva
parinti-copii

*A avertizatii = emit opinii, intretin discutia, stimuleaza participarea la

discutie
B neavertizatii, receptivii = asista la discutie, nu-si exprima opiniile , ulterior
comenteaza tema discutata.
Subiectii provin dintr-un liceu din Bucuresti, sunt elevi in clasele
terminale si au participat voluntar, intr-un cadru informal la o discutie de grup,
cu inregistrare audio accepatat de subiecti, timp de 15 minute la fiecare grupa
experimentala.
Inregistrarea discutiei a fost transcrisa si analizata sub aspectul ideilor din
continutul replicilor verbale ale participantilor, permitand urmatoarele
constatari :
Subiectele care apar in mod dominant in discutiile tinerilor investigati cu
parintii sunt prietenile si prietenii acestor tineri, inclusiv prietenia parintecopil ; incerderea reciproca dintre parinti si copii ; dreptul tinerilor
adolescnti la experientele proprii ; inconsecvente in opiniile si
comportamentele parintilor, s.a.
In acelasi timp, apar relevante in replicile verbale ale subiectilor dorinta
de comunicare cu parintii si apelul la experienta de viata a acestora.
Remarcabial este sublinierea de catre tineri a ceea ce pretuiesc ei in
conduita parintilor cinstea, corectitudinea, ajutorul dat la nevoie,
protectia, etc.
Participarea subiectilor la discutia de grup, in functie de stimularea unora
( avertizatii) si retinerea altora de a participa (neavertizatii), conform
instructajului primit, a fost apreciata si cantitativ, prin numarul interventiilor in
discutie, asa cum apare in tabelul de mai jos :
Tabel nr. 2 Frecventa interventiilor in discutie
Avertizati
Neavertizati, receptivi
Nr.
%
Nr.
%
Grupa 1 (fete)
Grupa 2 (baieti)
Grupa 3 (mixta)

172
210
163

60
54
62

117
178
99

40
46
38

38

Se constata urmatoarele :
In toate grupele experimentale , subiectii avertizati au mai multe
interventii decat cei neavertizati, receptivi.
Subiectii avertizati, din grupa a treia mixta (fete si baieti), sunt mai
participativi decat cei din celelalte grupe.
Argumentarea situatiilor actualizate de subiecti in discutia purtata in grup a
fost facuta ulterior prin discutii in grupe mici, de cate trei subiecti. Din
analiza acestora rezulta urmatoarele :
Argumentele adolescentilor in favoarea si in defavoarea copiilor si
parintilor se refera la caracteristici de personalitate , nevoia de
independenta si experiente personale, atitudinile parintilor (inclusiv cea de
comunicare, intelegere si incredere ), diferentele de opinii, etc.
In toate cele trei grupe experiemntale au fost formulate mai multe
argumente care il justifica pe tanar decat cele care il acuza privind
comportamentul si atitudinile fata de parinti.
De asemenea, este de notat faptul ca adolescentii gasesc mai multe
argumente de acuzare decat de justificare a unor comportamente, atat ale
parintilor cat si ale copiilor. Se manifesta o tendinta dea scoate in
evidenta greselile, defectele, motivele de nemultumire mai mult decat de a
gasi solutii si a cauta sa inteleaga comportamentele vizate.
In concluzie constatam :
O disponibilitate crescuta a tinerilor pentru comunicarea verbala
interactiva, precum si interesul acestora de a discuta relatia dintre ei si
parinti.
Ideatia lor, bogatia gandirii, intelegerea fenomenelor umane depasesc cu
mult nivelul exprimarii verbale si al mijloacelor lingvistice necesare
pentru a comunica interactiv.
In discutiile purtate, tinerii accentueaza atitudinile si valorile implicate in
realtiile lor cu parintii.
In consecinta, consideram ca sunt necesare atat crearea unor contexte
iinformale d stimulare a discutiilor adolescentilor pe teme de interes
pentru ei, cat si exersarea limbii romane pentru a largi exprimarea corecta,
culta in cadrul comunicarii interactive a tinerilor.

Adolescentul si cinematografia
Este greu de imaginat o persoana care sa nu vrea sa-si comunice sau sa
povesteasca observatiile, impresiile, dupa cum este tot atat de greu de imaginat o
fiinta care sa nu fie impresionata de povestile altora.
39

Cinematograful poate fi considerat o arta a coilariei. El pare a hrani in

chipul cel mai direct foamea de real, de joc, de bucurie, de speranta a omului
care a ramas copil. De altfel, spectatorii cinematografelor sunt in marea lor
majoritate copii si tineri. Ei pt fi impresionati , pacaliti de miracolul
imaginilor in miscare. Adolescentii au nevoie de mituri, iar cinematograful le
satisface aceasta necesitate. Asa se explica enormul succes pe care il au filmele
de actiune, care contin mitul eroului aflat in prelungirea eroilor legendari din
basme, balade. Arnold Schwarzeneger, Jean-Claude Van Damme sunt perceputi
ca fiind Hercule ai timpului modern.
Copilul traind intr-o societate plina de mituri devine dependent de
cinematograf, de televizor.
O influenta nefasta asupra personalitatii tinerilor au filmele care sunt
strabatute de ideea razbunarii, violentei. Fata de filmele clasice cu banditi si
criminali ce isi primesc pedeapsa, in zilele nostre genul s-a complicat. Aceste
filme ii invata sa nu aiba incredere in lege si sa-si faca singuri dreptate. Copiii
asteapta retete de conduite, cauta generalitatea care poate fi aplicata ca sablon
situatiilor cotidiene. De aici succesul serialelor care sunt cu si despre tineri
( Sunset beach , Beverly Hills, Melrose Place,salvati de
clopotel,Liceeni).
Dintre actorii barbate, preferintele sunt net de partea celor duri, iar
printer vedetele feminine de paretea tipului sensual.
Cinematograful reflecta unele tendinte socio-psihologice, dar el contribuie
si la accentuarea lor. Rolul jucat de imaginile filmate in psihologia
adolescentului de ambele sexe poate deveni excesiv : ei colectioneaza fotografii
ale vedetelor , le imita comportarea. Procesul de identificare se desfasoara intrun sens care nu intotdeauna le este favorabil.
Pe de lata parte, cinematograful si televiziunea se pot dovedi de o utilitate
extrem de folositoare, mai ales daca pot fi adaptate la numite etape de dezvoltare
mintala.
Intr-o ancheta efectuata de UNESCO se confirma concluzia experientelor
remarcabile ale lui L. Berkovitz, conform carora violenta vazuta la televizor sau
pe marele ecran tinde sa creasca delincventa si agresivitatea adolescentilor,
servindu-le drept baza.
Experientele lui L. Berkovitz incearca sa demonstreze ca si copiii normali
pot fi afectati daca actul de violenta este comis de eroul simpatic, cel cu care se
identifica, si aceasta cu atat mai mult cu cat acest personaj intruneste aprobarea
societatii. De exemplu, western-ul propaga o violenta marcata prin ritualizare.
Violenta eroului pozitiv este mai contagioasa decat cea a banditului din filmele
clasice.
Se cinstata si o diferentiere pe sexe : baietii prefera filmele politiste si
filemele de actiune, iar fetele de actiune, iar fetele se uita mai ales la filmele de
dragoste si la foarte raspanditele telenovele sud-americane.

40

Rezultatele sondajului reflecta cele aratate anterior : imensa forta de

influenta a televiziunii si cinematografiei asupra comportamentului
adolescentilor.

M I S C
pentru un Copil Mai Inteligent si Sensibil
MISC= Mediational Intervention for Sensitizing Caregivers
= More Intelligent and Sensitive Child
Programul este initiat si elaborat de profesor Pnina Klein de la
Universitatea Bar-Ilan, Israel.
Obiectivele programului
Unul dintre obiectivele acestui model este de a ajuta parintii si educatorii
sa identifice si sa inteleaga procesul prin care ei influenteaza dezvoltarea
copiilor, sperand ca se va imbunatatii calitatea relatiilor dintre ei si copiii pe care
ii au in grija. Aceste schimbari pot sa produca, in consecinta, modificari in
dezvoltarea mintala si emotionala a copiilor, pregatindu-i astfel pentru noi
procese de invatare din experientele viitoare.
Cea ce individualizeaza insa acest program de altele asemanatoare este
faptul ca a fost conceput cu scopul de a depasi unele dificultati ce au aparut in
aplicarea altor proiecte de interventie timpurie in diferite tari din Africa, Asia,
Europa. Aceste dificultati sunt reprezentate de trei efecte negative ale acelor trei
proiecte :
- dependenta (datorita folosirii de catre altre programme a unor materiale
specifice jucarii, brosuri etc materiale ce sunt de cele mai multe ori
potrivite unui anumit grup de varsta sau unei situatii bine definite ; astfel
parintii ajung la convingerea ca nu isi pot educa in mod corect copiii daca
nu dispun de astfel de materiale)
- alienarea
- sentimentul de inferioritate al parintilor (mai ales parintii cu un statut
socio-economic scazut ; parintilor li se inoculeaza ideea ca ar exista un
singur model ideal de a-si creste copilul, mai bun decat traditionalul pe
care il cunosc ei ; in acet fel, acestia traiesc sentimente de alienare si de
inferioritate)
Programul MISC reuseste sa faca fata unor astfel de probleme. Una dintre
diferentele de baza dintre MISC si alte programme de interventie mediata consta
in faptul ca, in timp ce acestea urmaresc influentarea abilitatilor si proceselor
cognitive, MISC are ca prim obiectiv sa influenteze sistemul de trebuinte al
copilului, sa creeze noi si diferentiate trebuinte care sa creasca apetitul si
capacitatile sale viitoare pentru invatare.
41

Elementele de baza ale medierii

Definirea elementelor de baza ale medierii parinte-copil au fost definite
empiric de catre P.Klein si colaboratorii sai bazandu-se pe teoria modificarii
cognitive a lui Feuerstein si pe alte studii ale acestui autor. Aceste elemente sunt
urmatoarele :
1.Intentionalitatea si reciprocitatea reprezinta orice act sau secventa
de act al unui adult care apare ca directionat spre modificari ale perceptiei sau
comprtamentului copilului. Aceste comportamente sunt considerate reciproce
atunci cand copilul raspunde verbal sau nonverbal.
Exemple : selectarea, exagerarea, accentuarea, gruparea, succedarea sau
regalrea stimulilor. Vorbirea sau manuirea unei jucarii de catre copil este
considerata intentionata si reciproca doar atunci cand devine vizibil ca acest
comportament al adultului nu este accidental si exista un raspuns observabil din
partea copilului. De exemplu, aratandu-i acestuia un obiect, miscandu-l inainte
si inapoi, observand copilul si incercand sa se regleze stimulul pana cand se
concentreaza asupra lui ; miscarea unei sticle sau unei jucarii in fata ochilor
copilului pana cand se concentreaza asupra ei etc.
2.Medierea semnificatiei reprezinta un comportament al adultului care
exprima verbal sau non-verbal aprecierea, emotia, sau oricare alt sentiment in
realtiile cu obiectele, conceptele, valorile.
Aceste comportamente pot include gesturi faciale sau expresii
paralingvistice (sunete/strigat de surpriza), expresii verbale ale sentimentelor,
expresii ale valorizarilor copilului sau adultului. De exemplu : Uite, acum iti
spal manutele ! ; Uite ce floare frumoasa !.
3.Transcendenta/depasirea concretului reprezinta un comportament
al adultului orientat spre extinderea constiintei cognitive a copilului, dincolo de
ce este necesar sa satisfaca trebuinta imediata pe care a vizat-o interactiunea.
Exemple : discutarea cu copilul despre calitatile mancarii in timpul
hranirii, fapt care depaseste ceea ce este necesar pentru asigurarea elementelor
nutritive. Transcendenta poate furniza motivari inductive si deductive,
comparatii spontane, observarea strategiilor pentru memoria de scurta si luga
durata sau activitati de cautarea si rechemare din memorie.
4.Sentimentul mediat al competentei este reprezentat de orice
comportament verbal sau nonverbal al unui adult care exprima satisfactie cu
privire la comportamentul copilului si identifica una sau mai multe componente
specifice ale comportamentului copilului pe care adultul il considera ca participa
la experiementarea succesului.
Exemple : prin expresii ca Bine , Minunat , Da , Bravo ,
deci prin atenta potrivire a expresiei verbale cu gesturile ce privesc sentimentul
se satisfactie , atunci cand copilul a reusit sa realizeze o sarcina sau o parte din
ea.
5.Reglarea
mediata
a
comportamentului
reprezinta
comportamentele adulte care imita, demonstreaza si/sau sugereaza verbal
42

reglarea comportamentului copilului in legatura cu cerintele specifice ale unei

sarcini sau cu orice alt proces cognitiv cerut inainte de executarea actiunii.
Comportamentul este reglat prin procese de adaptare a cerintelor sarcinii la
capacitatile si interesele copilului, ca si prin organizarea si succedrea pasilor
care conduc spre succes.
Exemple : E fierbinte ! S-o racim mai inainte sa o punem in gurita ! ,
Hai sa spalam fata cu atentie si astfel sapunul nu o sa-ti intre in ochi ! sau
mai intai intoarce toate piesele si apoi cauta piesa corecta .
Reglarea mediata a comportamentului poate fi legata de procesele de
perceptie (de exemplu, explorarea sistematica), de procesul de elaborare (de
exemplu, planificarea comportamentului) sau de procesul comportamentului
expresiv (de exemplu, reducerea expresiilor egocentrice si regalrea intensitatii
comportamentului).
Rezultatele obtinute
Dintre cele mai importante efecte obtinute in urma aplicarii acestor
strategii de interventie amintim flexibilitatea gandirii copilului : se dezvolta
capacitatea si apetitul sau de a invata din noile experiente.
Se modifica, de asemenea, calitatea medierii materne si totodata se
modifica si legatura dintre educatia mamei si comportamentul ei fata de copil.
Se clatina astfel convingerea conform careia mamele fara educatie nu pot
dezvolta capacitatile cognitive ale copiilor lor.
Un studiu realizat in Israel a aratat ca 75% din mamele cuprinse in
grupul experimental (si nici una din cel de control) si-au gasit un loc de munca.
Acest fapt s-a asociat cu o pozitivare a imaginii de sine. Cel putin partial,
explicatia este legata de efectele puternice ale medierii. Acele mame, care initial
se considerau neajutorate si ca avand un scazut potential de a influenta
dezvoltaarea copiilor lor, au constientizat ca elementele de baza ale medierii le
pot ajuta si in optimizarea interactiunii lor cu alte persoane (mai ales persoane
straine, autoritati). In acelasi timp, multe mame au dobandit atitudini pozitive
fata de fenomenul educational, scolar.
In concluzie, MISC reprezinta o incercare de a imbunatati calitatea
mediului inconjurator uman pentru copil deoarece include trei comportamente
majore :
centrarea pe experienta culturala si personala a parintilor, pe perceptia
lor asupra rolului parental, pe punctul lor de vedere asupra copilului,
pe obiectivele educationale pe care le au pentru copil ;
centrarea pe climatul emotional al interactiunii parinte-copil, cu scopul
de a asigura varietatea tipurilor de interactiune, care sunt esentiale
pentru medierea emotiilor ;
centrarea pe caracteristicile de baza ale unei medieri adecvate pentru
copil, pentru a se ajusta la lumea in continua schimbare, pentru a
beneficia de noile experiente si pentru a deveni o fiinta cu adevarat
umana si inteligenta.
43

Raportul dintre factorii de personalitate si creativitatea adolescentilor

Privind adolescenta din perspectiva creativitatii se poate adopta o dubla
pozitie :
alaturi de multiplele transformari in plan biologic, psihologic, si
axiologic, creativitatea isi revendica drepturile cu o intensitate mai mare
decat la celelalte etape de varsta ;
creativitatea ar putea si trebuie sa constituie un argument esential al
autodefinirii, autodescoperirii si autoimplicarii adolescentului in plan
social .
Deoarece in literatura de specialitate apar, uneori, informatii contradictorii
in ceea ce priveste raportul creativitastii cu o serie de factori interni sau externi,
am gasit de cuviinta sa studiez implicarea acestor tipuri de factori in
determinarea creativitatii la adolescenti. Lotul investigat a cuprins un numar
total de 183 de subiecti, elevi in clasa a-XII-a la cateva licee din Iasi, ceea ce a
favorizat ca rezultatele obtinute sa permita un anumit grad de generalizare pntru
acest tip de populatie. Alaturi de unii factori biologici si socio-educationali, mam oprit si asupra unor dominante ale personalitatii adolescentilor relevate de
unele teste/chestionare de personalitate.
Pentru a realiza obiectivele cercetarii, care presupun nu numai evaluarea
prezentei si intensitatii sau nivelului unor factori (trasaturi) de personalitate ai
adolescentului, dar si examinarea acestora in raport cu creativitatea, primul pas
care s-a impus a fost gasirea unui criteriu pentru extragerea sau identificarea
subiectilor creativi. Intre a-i selecta pe criteriul creativitatii actualizate si cel al
creativitatii potentiale, am acordat ponderea principala primului criteriu. In acest
sens, am utilizat un chestionar de creativitate manifesta, cu ajutorul caruia am
extras din lotul ales toti subiectii care pana la acea varsta si-au valorificat deja
potentialul creativ.
Scorurile la factorii de personalitate au permis calcularea valorilor medii
ale acestor factori pe intregul lot de subiecti (N=183), pe lotul subiectilor cu
creativitate actualizata () si pe lotul subiectilor cu creativitate potentiala (),
precum si diferenta dintre mediile loturilor ..si.. Similar am procedat si cu
trasaturile gandirii creative (originalitate, fluenta si flexibilitate).
Din lotul total al subiectilor (N=183) am ales cate doua perechi de
subloturi pentru fiecare dintre factoriii de personalitate la care mediile corurilor
sunt relativ mai accentuate, respectiv nevrozism, exaltare, emotivitate si tensiune
energetica. Fiecare pereche de subloturi a fost alcatuitain ordinea scorurilor
maxime (), respectiv minime (sublotul ..), obtinute la factorii de personalitate
amintiti. Fiecare sublot in parte cuprinde un numar de subiecti (primii, respectiv
44

ultimii, in ordinea scorurilor obtinute, subiectii cu scoruri intermediare nefiind

luati in calcul). Limitele intervalurilor fiecarui sublot au fost stabilite prin
metoda quartilelor, fiin alesi subiectii din quartilul 1 si respectiv quartilul 4 (cei
din quartilul 1 alcatuiesc sublotul.., cei din quartilul 4 alcatuiesc sublotul
..). Pentru fiecare sublot astfel format s-au calcualt mediile scorurilor obtinute
a estimarea nivelului fluentei, flexibilitatii si originalitatii gandirii prin proba de
utilizari neobisnuite Bastonul .
Dintre trasaturile considerate a fi mai accentuate la varsta adolescentei,
nevrozismul, exaltarea, anxietatea si emotivitatea s-au dovedit a fi conforme cu
ipoteza, in sensul ca la acestea s-au obtinut valori ale mediilor care sunt oarecum
semnificative, daca ne raportam la populatia etalon. In ce priveste
demonstrativitatea, radicalismul-conservatorismul si dependenta-independenta
fata de grup, mediile obtinute nu ne [permit sa emitem o concluzie clara, chiar
daca la unii subiecti scorurile obtinute au fost destul de ridicate la aceste trsaturi.
In plus, la factorul integrare, mediile obtinute sunt la limita, ceea ce ne-ar putea
sugera faptul ca la aceasta varsta integrarea este in plin proces de desavarsire si
incepe deja sa capete contur. Acelasi lucru se poate spune si despre factorii
considerati a fi nespecifici pentru adolescenta ; forta eului si supraeului si
inroversiunea-extraversiunea, care au valori la limita sau sunt prezentate in egala
masura, cum este cazul celor din urma. La factorul tensiune energetica, mediile
obtinute ne arata prezenta unui oarecare surplus energetic , tradus prin neliniste,
agitare, incordare, iritare si prezenta unui sentiment de frustrare. Pentru a
verifica daca exista diferente semnificative la acesti factori intre lotul subiectilor
cu creativitate actualizata. Si lotul subiectilor cu creativitate potentiala. , am
efectuat un calcul de semnificatie a diferentelor dintre medii pentru fiecare
factor de personalitate in parte. Valori semnificative ale coeficientului de
semnificatie p au fost obtinute pentru urmatorii factori : anxietate (p=0,004),
forta supraeului (p=0,013), radicalism-conservatorism (p=0,028), dependentaindependenta fata de grup (p=0,037) si nevrozism (p=0,05). La ceilalti factori nu
s-au obtinut valori semnificative pentru diferenta dintre medii la cele doua loturi.
Rezultatele enumerate ar pute justifica urmatoarele observatii :
subiectii care nu au reusit sa-si actualizeze potentialul creativ au media
scorurilor la anxietate mult mai mare decat subiectii creativi, ceea ce
sugereaza ideea ca anxietatea ar putea fi un factor inhibitor in calea
manifestarii potentialului creativ ;
mediile la factorul forta supraeului sunt raltiv mici, ceea ce ar putea
insemna existenta unui supraeu slab, aflat in plin proces de formare si
dezvoltare la aceasta varsta. Desre subiectii aflati in avans la acest proces
se poate spune ca sunt in avans si la manifestarea potentialului creativ ;
pentru factorul radicalism-conservatorism mediile sunt studiate in
mijlocul intervalului de notare, facand dificila enuntarea unor comentarii
pertinente. Singura observatie ar putea fi legata de tendinta subiectilor
deschisi spre radiaclism (dorinta de a schimba, de a investiga noul, de a
45

impune progresul) de a-sai manifesta relativ repede potentialul creativ

decat ceilalti ;
pentru factorul dependenta-independenta fata de grup mediile fac parte
tot timpul din mijlocul intervalului de notare, iar diferenta dintre mediile
celor doua loturi ne-ar putea sugera ideea ca subiectii cu o oarecare
dependenta de grup si-ar manifesta relativ mai repede potentialul creativ
decat cei cu tendinta de a fi independenti fata de grup, cu alte cuvinte
grupul ar fi un factor stimulator al potentialului creativ (cel putin la
aceasta varsta) ;
s-ar parea cu o doza de iritabilitate (nevrozism) mai ridicata isi manifesta
potentialul creativ mai tarziu deact ceilalti, insa nu trebuie omis faptul ca
media pe intreg lotul de subiecti sugereaza o oarecare accentuare a
iritabilitatii la varsta adolescentei.
Aceste date privind factorii de personalitate ne permit formarea unei idei
de ansamblu asupra uor tendinte mai mult sau mai putin accentuate, dar nu
exclud nici pe departe existenta unor cazuri care vin sa contrazica ideea
generala. De acea , in abordarile individuale valorile mentionate isi pierd din
relevanta si este necesara o analiza focalizata pe subiectul in cauza.
Din datele obtinute se observa ca diferentele mediilor la gtrasaturile
gandirii creative sunt net in favoarea lotului de subiecti cu potential creativ
actualizat. In verificarea acestei supozitii am calculat si de aceasta data valorile
coeficientului de semnificatie a diferentelor dintre mediile celor doua loturi, care
de fiecare data ia valori mai mici de 0,001, ceea ce confirma (daca mai era
nevoie) ipoteza ca subiectii cu potential creativ actualizat au un randamnet mai
bun al gandirii creative decat cei cu potentialul creativ neactualizat.
Pentru a incerca o raportare a factorilor de personalitate la anumite
trasaturi ale gandirii creative am selectionat patru factori considerati a fi
relavanti atat din punctul de vedere al valorilor obtinute, cat si al dominantei lor
in structura de personalitatea adolescentului, si anume nevrozismul, exaltarea,
emotivitatea si tensiunea energetica. S-a putut observa ca ppentru subloturile
formate () , diferentele dintre mediile trasaturilor gandirii creative la factorii
nevrozism, exaltare si emotivitate sunt relativ mai mici, iar coeficientul de
semnificatie a diferentelor dintre aceste medii a aratat ca nu se pot trage niste
cincluzii ferme, valorile lui p fiind lipsite de semnificatii in aceste situatii. In
schimb, la factorul tensiune energetica diferentele dintre medii s-au dovedit a fi
semnificative , fapt confirmat de valorile lui p ; astfel, pentru originalitate
p=0,001, pentru fluenta p=0,003 si pentru flexibilitate p=0.001. Aceste rezultate
vin sa argumenteze ideea, oarecum surprinzatoare, ca subiectii cu o tensiune
energetica ridicata (agitati, dinamici, tensionati, cu sentimente de frustrare) obtin
performante mai bune la gandirea creativa decat subiectii cu tensiune energetica
redusa (calmi, destinsi, fara sentimente de frustrare) . In acest caz productia
gandirii creative ar putea cintribui la procesul de adaptare si integrare a
adolescetului cu tensiune energetica ridicata in grupul social, bineinteles in
46

masura in care grupul il valorizeaza si il apreciaza pentru produsele creativitatii

sale.
In final se impun cateva concluzii pe care le-am desprins de-a lungul
desfasurarii demersului experimental in toate etapele sale :
1. Creativitatea, atat prin proces, cat si prin produs, are un caracter specific
individului, unicitate conferita de insasi specificitatea persoanei, creatoare
sau nu. De aici necesitatea utilizarii complementare a unor standarde
explicite si consistente pentru evaluarea potentialului si performantei
creatoare si a studiului clinic , strict individualizat. In dinamica
factoriala a creativitatii , dimensiunea psihologica a personalitatii ramane
o conditie esentiala si necesara, dar nu si suficienta ; in cunoasterea si in
educarea creativitatii nu vom ignora factorii biologici (ereditate, varsta,
sex, sanatate mintala), socio-educationali si de experienta a vietii.
2. Creativitatea, ca dimensiune psihica, trebuie descrisa prin insumarea
ponderata a datelor relevante din cercetarile bazate pe crietrii bine definite
si corelarea cu alte dimensiuni psihice, fara a renunta la algoritmul
lucrului cu unitati mici de comparatie si corelatie,raportate la unitatea de
masura a psihismului in globalitatea sa si la caracterul dinamic al
functiilor psihice ; altfel spus, renuntarea la modelul atomist-descriptiv
unilateral, selectiv in intelegerea fenomenului psihic, si transferul
demersului explicativ catre un model de tip sistemic, interactionist, care
sa accentueze relatiile dintre elemente, tipul acestor relatii si eventualele
transformari care ar putea surveni la nivelul lor prin interventia unor
factori bine determinati.
3. Ca orice demers din campul cercetarii psihopedagogice, si cercetarea
creativitatii este tributara subiectivitatii in relevarea si interpretarea
datelor. Din fericire, spre deosebire de unele procese psihice, creativitatea
este o latura perceptibila substantilaizata in produs , ceea ce ii ofera o
relevanta crescuta in aria interpretarilor ulterioare.
4. Finalitatea cercetarii creativitatii are un puternic impact social si
economic tradus prin costul (uneori foarte ridicat) al produselor
creativitatii. Cunosterea in detaliu a specificului proceselor si
fenomenelor, precum si a particularitatilor psihice, biologice, sociale si
educationale implicate in actul creativ va conduce la cresterea eficientei
metodelor si tehnicilor de educare, antrenare si stimulare a creativitatii.
Putem conchide ca adolescenta si creativitatea sunt doua notiuni perfect
compatibile, deoarece adolescenta, privita ca o varsta in sine, poate gasi in
sfera creativitatii argumentele necesare reusitei adolescentului aflat in lin
proces de integrare si devenire sociala, la care stabila este instabilitatea,
constanta este evolutia inconstanta, in salturi si inegala a dimensiunilor
personalitatii.

47

</S

48