Curs de analiza complexa

Gabriela Apreutesei

Iasi, 2010

Capitolul I
Structura algebric
a
si topologic
a a mul
timii numerelor complexe
I.1. Mul
timea numerelor reale
Pe tot parcursul acestui curs vom considera binecunoscute informatiile esentiale referitoare la multimea numerelor reale R, la structura sa algebric
a si
cea topologic
a:
Reamintim c
a multimea numerelor reale R, mpreun
a cu adunarea si nmultirea uzuale, formeaz
a un corp comutativ.
Pe acest corp se consider
a relatia de ordine uzual
a " "; deci o relatie care
este:
i) reexiva : x x; pentru orice x 2 R;
ii) antisimetrica : dac
a x y si y x atunci x = y;
iii) tranzitiva : dac
a x y si y x atunci x z:
Aceast
a relatie este compatibil
a cu operatiile algebrice de pe R : dac
a a;
b 2 R astfe nct a b; atunci a + c b + c si a d b d, pentru orice c; d 2 R;
d 0:
Relatia este de totala ordine, adic
a oricare ar dou
a numere reale a si b
avem e a b, e b a:
S-a obtinut astfel un corp comutativ total ordonat. n plus, R veric
a axioma
completitudinii (sau axioma Cantor-Dedekind ): orice multime nevid
a a lui R
care este majorat
a admite cel putin o margine superioar
a.
Pentru ecare element a 2 R sistemul vecinatatilor V(a) este format din
toate multimile V
R care contin intervale deschise centrate n a; adic
a multimile V pentru care exist
a " > 0 cu (a "; a + ") V:
Denirea sitemului vecin
at
atilor pentru ecare punct a permis introducerea
urm
atoarelor notiuni: sir convergent de numere reale, limita si continuitate a
unei functii reale ntr-un punct, functii reale derivabile si integrabile Riemann.
Toate aceste denitii vor utilizate n continuare si le vom considera cunoscute.
I.2. Forma algebric
a a numerelor complexe
Deni
tia I.1:Prin multimea numerelor complexe vom ntelege multimea
C = f(a; b) ; a; b 2 Rg; dotat
a cu dou
a operatii:
adunarea : " + " : C C ! C; (a; b) + (c; d) = (a + c; b + d);
nmultirea : " " : C C ! C; (a; b) (c; d) = (ac bd; ad + bc):
Teorema I.1: Tripletul (C; +; ) formeaza un corp comutativ.
Observa
tia I.1: Remarc
am c
a R poate identicat cu un subcorp al lui C
prin aplicatia : R ! C;
(x) = (x; 0):

Astfel se poate considera x = (x; 0) pentru orice x 2 R: Deci 0C = 0R :

Vom nota n continuare (0; 1) = i; are loc relatia i2 = ( 1; 0), adic
a i2 =
Astfel putem ajunge la urm
atoarea scriere a numerelor complexe:

1:

oricare ar (a; b) 2 C avem (a; b) = (a; 0) + (b; 0) (0; 1) = a + bi:

Deni
tia I.2: Aceast
a scriere ( (a; b) = a+ib) se numeste scrierea algebrica
uzual
a a numerelor complexe.
Atunci cnd am xat un sistem de coordonate ortogonal n plan , orice num
ar
complex z = a + ib se poate reprezenta n mod unic ca un punct avnd abscisa
a si ordonata
b; numerele reale a si b sunt partea reala (Re z), respectiv partea imaginara (Im z) a lui z. Reciproc, oric
arui punct din plan i corespunde un num
ar
complex, numit axul punctului respectiv (gura I.1).

Figura I.1
Acest plan, n care reprezent
am numerele comlpexe z; l vom numi plan
complex, iar axele orizontal
a si vertical
a vor denumite axa reala, respectiv axa
imaginara a planului complex si le vom nota cu Ox, respectiv Oiy:
Deni
tia I.3: Prin functia modul se ntelege aplicatia j j : C ! R;
def p
jzj = ja + ibj = a2 + b2 :
Pentru un element dat z; num
arul jzj are semnicatie geometric
a si anume
el reprezint
a lungimea segmentului determinat de origine si punctul din plan de
ax z = a + ib:
Din denitia de mai sus rezult
a imediat urm
atoarele trei propriet
ati:

Propriet
a
ti:
1) jzj = 0R , z = 0C ;
2) jz1 z2 j = jz1 j jz2 j ;
3) jz1 + z2 j jz1 j + jz2 j :
Deni
tia I.4: Prin operatia de conjugare se ntelege functia
: C ! C;
def
z = a + ib = a ib:
n reprezentarea din plan a unui num
ar complex z, conjugatul s
au z este
simetricul lui z fata de axa real
a.
Se arat
a usor c
a au loc egalit
atile:
1) z1 + z2 = z1 + z2 ; 8z1 ; z2 2 C;
2) z1 z2 = z1 z; 8z1 ; z2 2 C;
3) z = z; 8z 2 C;
2
4) jzj = z z; 8z 2 C;
1
5) z 1 = (z) ; 8z 6= 0;
6) z = z , Im z = 0:
I.3. Scrierea trigonometric
a a numerelor complexe
Dac
a z = a+ib este un num
ar complex nenul, atunci este bine denit unghiul
2 ( ; ] format de directia pozitiv
a a axei Ox cu raza vectoare a punctului
din plan asociat lui z.
Leg
atura dintre si z este dat
a de relatiile trigonometrice n triunghiul bine
determinat de punctele O, z, a:
cos =
Observa
tia I.2: Unghiul

a
b
; sin =
:
jzj
jzj

(1)

care veric
a relatiile (1) exist
a si este unic.

a
b
+ i jzj
sau
Orice num
ar complex z 6= 0 se poate scrie sub forma z = jzj jzj
z = jzj (cos + i sin ) : Din cele de mai sus se vede c
a exist
a o corespondenta
bijectiv
a ntre numerele complexe nenule z si solutiile ale de sistemului (1).

Figura I.2
Deni
tia I.4: 1. Scrierea z = jzj (cos + i sin ) a unui num
ar complex
z 6= 0 este numit
a forma trigonometrica a num
arului z (gura I.2):
2. Se poate deni functia bijectiv
a
arg : Cnf0g ! (

; ] , arg z = ;

numit
a argumentul redus al lui z:
3. Dac
a pentru sistemul (1) nu cerem ca solutiile s
a se g
aseasc
a n intervalul ( ; ]; atunci multimea solutiilor o vom nota cu Arg z si este numit
a
argumentul neredus al lui z.
Deci Arg z = farg z + 2k ; k 2 Zg; iar dac
a 2 Arg z; atunci
arg z = (mod 2 ) 2 ( ; ]:
n plus, dac
a z = a + ib si a 6= 0; atunci arctg ab 2 Arg z:
Scrierea trigonometric
a a num
arului complex z 6= 0 devine:
z = jzj (cos arg z + i sin arg z):
Exemplul I.1: S
a se calculeze modulul, conjugatul si argumentul num
arului
complex z = 1 + i:
p
p p
p
Evident jzj = 2; z = 1 i; cum z = 2 22 + 22 ; elementul 2 ( ; ]
p

pentru care cos = 22 si sin = 22 este = 4 ; deci arg z = 4 :

Observa
ti I.3: Cercetnd scrierea numerelor complexe att n forma lor
algebric
a, ct si cea geometric
a, nu se observ
a pe multimea C nici o relatie de
total
a ordine adecvat
a (compatibil
a cu operatiile de pe C). Aceasta face s
a
nu putem vorbi pe C de numere pozitive sau negative deoarece aceste notiuni

presupun compararea cu 0: Vom considera ca singura relatie de ordine pe C;

ordinea uzual
a ntre numerele reale.
I.4. Interpretarea geometric
a a opera
tiilor uzuale pe C
Utiliznd scrierea algebric
a a numerelor complexe remarc
am c
a orice num
ar
complex z = a + ib poate identicat cu un vector din plan avnd originea n
O si vrful n punctul M din plan de ax z: Dac
a vom nota versorii de pe axele
!
real
a si imaginar
a cu x
b; respectiv yb; putem scrie c
a z OM = ab
x + bb
y:
Fie acum punctele M1 si M2 de axe respectiv z1 = a1 + ib1 si z2 = a2 + ib2 :
!
!
Atunci OM1 + OM2 = (a1 x
b + b1 yb) + (a2 x
b + b2 yb) = (a1 + a2 ) x
b + (b1 + b2 ) yb =
z1 +z2 ; deci adunarea numerelor complexe poate privit
a ca adunarea vectorilor
corespondenti din plan dup
a regula binecunoscut
a a paralelogramului (gura
I.3).

Figura I.3
Dac
a acum vom utiliza scrierea trigonometric
a a dou
a numere complexe
z1 = r1 (cos 1 + i sin 1 ) si z2 = r2 (cos 2 + i sin 2 ) ; atunci, conform denitiei
nmultirii numerelor complexe, avem z1 z2 = r1 r2 [(cos 1 cos 2 sin 1 sin 2 ) +
i (cos 1 sin 2 + sin 1 cos 2 )]; adic
a z1 z2 = r1 r2 [cos ( 1 + 2 ) + sin ( 1 + 2 )]:
Aceast
a formul
a ne indic
a semnicatia vectorial
a a produsului a dou
a numere complexe: z1 z2 este un vector cu vrful n origine, de lungime egal
a cu
produsul lungimilor vectorilor z1 si z2 ; iar directia este dat
a de semidreapta
care face axa Ox unghiul sum
a orientat 1 + 2 (gura I.4). Reamintim n
nal formula lui Moivre: dac
a z = r (cos + i sin ) si n 2 N f0g atunci
z n = rn (cos n + i sin n ) ; care poate dedus
a din formula de nmultire a
dou
a numere complexe puse sub form
a trigonometric
a:

Figura I.4

I.5. Ecua
tii uzuale n planul complex
Vom rescrie n continuare n limbaj complex binecunoscutele ecuatii ele
dreptei si ale cercului.
Ecua
tia dreptei prin dou
a puncte date:
Consider
am M1 si M2 dou
a puncte distincte din plan, de axe z1 si z2 : S
a
exprim
am n functie de z1 si z2 axul z al unui punct M de pe dreapta M1 M2 :
Deci dac
a M 2 M1 M2 atunci zz2 zz11 = t 2 R si reciproc.
Deci ecuatia canonica a dreptei M1 M2 exprimat
a n temeni de numere complexe este
z z1
= t 2 R:
z2 z1
De aici se g
aseste usor si ecuatia parametrica a dreptei M1 M2 :
z = (1

t)z1 + tz2 ; t 2 R:

Se obtin de asemenea ecuatiile canonice si parametrice ale semidreptei jM1 M2 :

M 2 jM1 M2 ,

z
z2

z1
= t 2 R+ , z = (1
z1

t)z1 + tz2 ; t 2 R+ ;

respectiv ale segmentului jM1 M2 j :

M 2 jM1 M2 j ,

z
z2

z1
= t 2 [0; 1] , z = (1
z1

t)z1 + tz2 ; t 2 [0; 1]:

Figura I.5
Distan
ta dintre dou
a puncte date:
Dac
a M1 si M2 sunt dou
a puncte distincte din plan, de axe z1 si z2 ; s
a
exprim
am distanta d dintre ele. Pentru aceasta e z1 = x1 + iy1 si z2 = x2 + iy2
scrierea lor algebric
a. Atunci
p
d = (x2 x1 )2 + (y2 y1 )2 = jz2 z1 j :
Ecua
tia cercului de centru
si raz
a date:
S
a presupunem c
a avem un punct M0 de ax z0 n planul complex si vrem s
a
exprim
am ecuatia cercului de centru M1 si raz
a dat
a r > 0 : dac
a z este axul
punctului M si z = x + iy; z0 = x0 + iy0 ; atunci M descrie cercul dac
a si numai
dac
a distanta de la M si M0 este r (gura I.6), adic
a
jz

z0 j = r:

Figura I.6

I.6. Topologizarea mul

timii numerelor complexe
Deni
tia I.6: Prin vecinatate a unui punct z0 2 C ntelegem orice multime
V
C cu proprietatea c
a exist
a D(z0 ; ") astfel nct: D(z0 ; ") V; unde prin
D(z0 ; ") s-a notat discul deschis de centru z0 si raza " > 0; adic
a D(z0 ; ") =
fz 2 C j jz z0 j < "g (gura I.7):
Familia vecin
at
atilor unui punct arbitrar z0 2 C este V(z0 ) = fV
C; 9 D(z0 ; ") astfel
nct D(z0 ; ") V g:
Observ
am de asemenea c
a familia U(z0 ) = fD(z0 ; ") j " > 0g formeaz
a un
sistem fundamental de vecin
at
ati pentru punctul z0 :

Figura I.7

Reamintim acum urm

atoarele denitii, adaptate multimii C:
Deni
tia I.7:
1. O multime D
C se numeste deschisa dac
a e D = ;,e D 6= ; si
8 z0 2 D 9 D(z0 ; ") D:
2. O multime F C se numeste nchisa dac
a CnF este deschis
a.
3. O multime K
C se numeste compacta dac
a este nchis
a si m
arginit
a:
9 M > 0 astfel nct jzj M; 8 z 2 K:
4. O multime D C se numeste conexa dac
a oricare ar A D; A 6= ;; A
simultan deschis
a si nchis
a, rezult
a c
a A = D:
5. Un punct z0 2 C se numeste punct de acumulare pentru o multime D C
dac
a orice vecin
atate a lui z0 intersecteaz
a multimea D n m
acar un punct diferit
de
z0 : 8V 2 V(z0 ); (V 8 fz0 g) \ D 6= ? :
6. Un punct z0 este punct interior multimii D dac
a exist
a un disc D(z0 ; ")
D; unde " > 0:
S
a vedem n cele ce urmeaz
a la ce revine n aceast
a topologie convergenta,
respectiv conditia Cauchy pentru un sir de numere complexe.
Deni
tia I.8: Un sir (zn )n2N
(C; j j) se numeste convergent dac
a exist
a
z0 2 C cu proprietatea c
a 8V 2 V(z0 ) 9nV 2 N astfel nct 8n nV ; xn 2 V:
Vom nota zn ! z0 :
10

Teorema I.2: 1. Un sir (zn )n2N

C este convergent la z0 2 C daca:
8" > 0 9n" 2 N astfel nct 8n n" ; jzn z0 j < "
2. Un sir (zn )n2N
C; zn = xn + iyn ; 8 n 2 N ; este convergent la z0 =
x0 + iy0 daca si numai daca xn ! x0 si yn ! y0 n R:
Observa
tia I.4: De fapt convergenta unui sir de numere complexe revine la
convergenta a dou
a siruri de numere reale; acestea pot si sirurile modulelor,
respectiv a argumentelor, atunci cnd sirul este nenul.
Deni
tia I.9: Un sir (zn )n2N
C se numeste sir Cauchy dac
a:
8" > 09n" 2 N astfel nct 8n n" ; 8p 2 N avem jzn+p zn j < ":
Teorema I.3: Un sir (zn )n2N
C; zn = xn + iyn este sir Cauchy daca si
numai daca sirurile reale (xn )n2N ; (yn )n2N sunt siruri Cauchy.
Teorema I.5: Pe spatiul (C; j j) orice sir Cauchy este convergent..
Deni
tia I.11:
1. Se numeste serie de numere complexe un culpu de siruri (zn )n2N ; (Sn )n2N ,
unde zn 2 C si Sn = z0 + z1 + ::: + zn pentru orice n 2 N: zn se numeste temenul
general al seriei, iar Sn se numeste sirul sumelor pertiale. Vom nota seria cu
1
X
zn :
n=0

2. O serie de numere comlpexe

1
X

zn se numeste convergenta dac

a sirul

n=1

sumelor sale partiale Sn = z1 + z2 + ::: + zn este convergent n C: n mod

echivalent (n virtutea faptului c
a C este un spatiu Banach) avem
1
X
Teorema I.6: Seria
zn este convergenta daca si numai daca este nn=1

deplinita conditia de tip Cauchy:

8" > 09n" 2 N astfel nct 8k 2 N si 8n
":

n" avem jzn+1 + zn+2 + :::zn+k j <

Observa
tia I.5: Scriind, de exemplu, ecare termen zn n forma algebric
a
zn = xn + yn ; putem descompune sirul sumelor partiale a seriei sub forma
1
X
Sn = (x1 + x2 + :::xn ) + i(y1 + y2 + :::yn ); deci studiul seriei complexe
zn
revine la studiul seriilor reale
1
X

n=1

zn =

1
X

n=1

xn + i

1
X

1
X

xn si

n=1

1
X

n=1

yn :

n=1

11

n=1

yn : n caz de convergenta avem

I.7. Punctul de la innit. Sfera lui Riemann

Multimea R a numerelor reale se completeaz
a prin dou
a puncte, anume 1
si +1; obtinndu-se dreapta real
a ncheiat
a. n mod similar putem completa
multimea C; dar printr-un singur punct, notat 1, obtinndu-se planul complex
extins sau planul lui Gauss.
Vom nota C1 = C [ f1g:Aceasta se poate topologiza la rndul ei.
Deni
tia I.12: Prin vecin
atate a punctului 1 vom ntelege orice multime
V
C1 care contine exteriorul unui disc, deci
V 2 V(1) dac
a exist
a " > 0 astfel nct V
C8D(0; ") (gura I.8):

Figura I.8
n cele ce urmeaz
a vom exprima faptul c
a un sir de numere complexe are
limita 1:
Deni
tia I.13: Un sir (zn )n2N C are limita 1 (sau diverge la 1) dac
a:
8V 2 V(1) 9nV 2 N astfel nct 8n nV ; xn 2 V:
Vom nota zn ! 1.
Teorema I.8: Un sir (zn )n2N C are limita 1 daca si numai daca
R
jzn j ! +1 sau, echivalent,
zn 6= 0; 8n 2 N ( sau ncepnd cu un rang n0 ) si
12

1
! 0:
zn

Asa cum pentru multimea numerelor complexe am g

asit o imagine geometric
a, anume planul complex, am dori s
a punem n evidenta un model geometric
si pentru multimea C1 : Vom ar
ata c
a pentru aceasta poate aleas
a o sfer
a
din R3 : Pentru usurinta calculelor vom considera sfera cu centrul n origine si
de raz
a 1; adic
a sfera unitate, pe care o vom nota cu S3 (0; 1) (aceast
a alegere
ns
a nu este esential
a, demonstratia putndu-se adapta si pentru alte sfere din
R3 ). Vom descrie aceast
a corespondenta bijectiv
a dintre C1 si S3 (0; 1) mai
nti printr-o constructie geometric
a: e sistemul de coordonate n R3 dat de
originea O si axele de cooronate x1 ; x2 ; x3 : Not
am cu N punctul de coordonate
(0; 0; 1) ; pe care l vom numi polul nord al sferei. Vom identica planul x1 Ox2
cu planul complex, deci orice punct de coordonate (x1 ; x2 ; 0) poate identicat
cu punctul de ax z = x1 +ix2 : Fie acum M (x1 ; x2 ; x3 ) un punct oarecare de pe
S3 (0; 1) ; diferit de N: Dreapta M N intersecteaz
a planul x1 Ox2 ntr-un punct
P de ax z (gura I.9): Consider
am aplicatia denit
a geometric astfel:
: S3 (0; 1) ! C1 ;

(M ) =

P; dac
a M 6= N;
1; dac
a M = N:

Vom numi aceast

a aplicatie proiectia stereograca.

Figura I.9
Teorema I.7: Aplicatia proiectie stereograca este un bijectie ntre sfera
unitate S3 (0; 1) si planul complex extins C1 .
Vom reveni asupra multimii C1 n capitolul urm
ator.
13

Capitolul al II-lea
Func
tii complexe de o variabil
a complex
a
II.1. Limit
a
si continuitate pentru func
tii complexe
O functie complex
a este o functie f : D C ! C; deci pentru orice z 2 D
avem f (z) 2 C; astfel f (z) = u(z) + iv(z); unde u; v : D ! R: Prin identicarea lui C cu R2 (adic
a f
acnd identicarea x + iy (x; y)), putem considera
multimea D ca ind o submultime a lui R2 :
Deci f (x + iy) = u(x; y) + iv(x; y); cu u; v : D
R2 ! R: Rezultatele de
baz
a referitoare la functiile reale de dou
a variabile reale se consider
a stiute.
Vom adapta n continuare unele denitii cunoscute din cazul real n contextul
functiilor complexe.
Deni
tia II.1: Fie f : D
C ! C si z0 punct de acumulare pentru
multimea D: Spunem c
a functia f are limita l n punctul z0 dac
a pentru orice
sir (zn )n2N
D; zn 6= z0 cu zn ! z0 avem f (zn ) ! l: Scriem lim f (z) = l:
z!zo

D
am unele reguli de calcul, similare cu cele din R:
Propriet
a
ti (opera
tii cu limite):
I. Fie f; g : D C ! C; z0 punct de acumulare pentru D:
Daca exista lim f (z) = l1 ; lim g(z) = l2 cu l1 ; l2 2 C atunci:
z!z0

z!z0

1) Exista lim ( f + g)(z) = l1 + l2 ; oricare ar scalarii

z!z0

2) Exista lim (f g)(z) = l1 l2 ;

, 2 C;

z!z0

3) Daca g(z) 6= 0 pe o vecinatate a lui z0 si l2 6= 0;atunci exista lim

z!z0

l1
l2 :

f
g

(z) =

II. Daca f : D
C ! E
C; g : E ! C; z0 este punct de acumulare
pentru D si exista lim f (z) = l; iar l este punct de acumulare pentru multimea
z!z0

f (D); cu f (z) 6= l pe o vecinatate a lui z0 si exista lim g(w) = l1 ; atunci functia

w!l

g f : D ! C are limita n z0 si lim (g f )(z) = l1 :

z!z0

Limitele din proprietatea de mai sus sunt nite; facem conventia a + 1 = 1

pentru orice a 2 C; iar cazul 1+1 este nedeterminat. Deasemenea 1 1 = 1;
a 1 = 1 dac
a a 6= 0; iar 0 1 este caz de nedeterminare. Convenim ca a0 = 1
0
dac
a a 6= 0 si 1
a = 1 pentru a 6= 1. Cazul 0 este nedeterminat.
Deni
tia II.2: Fie f : D
C; z0 2 D: f se numeste continua n z0 dac
a
pentru orice sir (zn )n D; zn ! z0 avem f (zn ) ! f (z0 ):
Observa
tia II.1: Dac
a z0 este punct de acumulare pentru D, atunci f este
continu
a in z0 dac
a si numai dac
a exist
a lim f (z) = f (z0 ):
z!z0

Dac
a z0 este punct izolat pentru D, atunci f este n mod sigur continu
a n
z0 :
Propriet
a
ti (opera
tii cu func
tii continue):
1. Daca f; g : D ! C; z0 2 D si f; g sunt continue n z0 ; atunci f + g si
f g sunt continue n z0 :

14

Daca n plus g( z0 ) 6= 0; atunci este bine denita functia fg pe o vecinatate

a lui z0 si este continua n z0 :
2. Daca f : D
C!E
C; g : E ! C; z0 2 D; f continua n z0 si g
continua n w0 = f ( z0 ); atunci g f : D ! C este continua n z0 :
n mod specic are loc urm
atoarea teorem
a:
Teorema II.1 (caracterizarea limitei
si continuit
a
tii n C):
Fie f : D C ! C; f (x + iy) = u(x; y) + iv(x; y):
1) Daca z0 = x0 +iy0 este punct de acumulare pentru D; atunci exista lim f (z) =
z!z0

l1 + il2 daca si numai daca exista

lim
u(x; y) = l1 si
lim
(x;y)!(x0 ;y0 )

(x;y)!(x0 ;y0 )

v(x; y) = l2 :

2) Daca z0 2 D; f este continua n z0 daca si numai daca u; v sunt continue

n (x0 ; y0 ):.

Teorema II:2: Proiectia streograca denita n paragraful I.7 este un homeomorsm ntre sfera lui Riemann S3 (0; 1) si planul complex extins C1 :
Observa
tia II.2: Dac
a dou
a multimi D si E sunt homeomorfe (adic
a dac
a
exist
a ntre ele un homeomorsm ) atunci structura topologic
a de pe una dintre
multimi se trasport
a prin n structura topologic
a a celeilalte. Astfel multimile
deschise, nchise, compacte, conexe ale lui D sunt duse prin n multimi de
acelasi tip ale lui E:
II.2. Derivabilitatea
si diferen
tiabilitatea func
tiilor complexe
Vom considera n cele ce urmeaz
a multimea deschis
a si conex
a D C . Dac
a
D nu este conex
a, se realizeaz
a studiul pe ecare component
a conex
a a lui D:
Deni
tia II.3: Fie f : D C ! C; z0 2 D:
1) Prin derivata functiei f n punctul z0 ntelegem num
arul (unic) din
f (z) f (z0 )
0
0
; atunci cnd aceast
a
C [ f1g; notat cu f (z0 ); unde f (z0 ) = lim
z z0
z!z0

limit
a exist
a.
2) Functia f se numeste derivabila n z0 dac
a f 0 (z0 ) 2 C:
3) Spunem c
a f este olomorfa pe D dac
a f este derivabil
a n orice punct al
lui D:
4) f se numeste diferentiabila n z0 dac
a exist
a 2 C si ! : D ! C;
cu lim !(z) = !(z0 ) = 0; astfel nct
z!z0

f (z) = f (z0 ) + (z

z0 ) + !(z)(z

z0 ); 8z 2 D:

Observa
tia II.3: Ideea de baz
a n denitia functiilor diferentiabile este de
a aproxima, atunci cnd este posibil, functiile complexe prin functii mai simple
si anume prin functii ane. Cu notatiile de mai sus, o asemenea functie an
a
este df (z; z0 ) = f (z0 ) + (z z0 ):
15

Teorema II.3: Fie f : D C ! C; z0 2 D: Functia f este derivabila n

z0 daca si numai daca f este diferentiabila n z0 :
n plus, constanta din denitia diferentiabilitatii este A = f 0 (z0 ):
Leg
atura dintre derivabilitate si continuitate este similar
a cu cea din R:
Teorema II.4: Fie f : D
C ! C derivabila n z0 2 D: Atunci f este
continua n z0 :
Proprietatea II.1 (opera
tii cu func
tii derivabile):
I. Fie f; g : D C ! C; z0 2 D; f; g derivabile n z0 : Atunci:
1) f + g este derivabila n z0 cu (f + g)0 (z0 ) = f 0 (z0 ) + g 0 (z0 );
2) f g este derivabila n z0 si (f g)0 (z0 ) = f 0 (z0 ) g(z0 ) + f (z0 ) g 0 (z0 );
3) Daca n plus g(z0 ) 6= 0; atunci fg este derivabila n z0 unde
f
g

(z 0 ) =

f 0 (z0 ) g(z0 ) f (z0 ) g 0 (z0 )

:
g 2 (z0 )

II. Fie f : D ! E; g : E ! C; D; E
C multimi deschise, z0 2 D si
w0 = f (z0 ): Daca f este derivabila n z0 si g este derivabila n w0 ; atunci g f
este derivabila n z0 cu (g f )0 (z0 ) = g 0 (f (z0 )) f 0 (z0 ):
III. Fie D; E multimi deschise din C; f : D ! E bijectie, z0 2 D si inversa
f 1 : E ! D continua astfel nct f 0 (z0 ) 6= 0:
Daca f este derivabila n z0 ; atunci f 1 este derivabila n w0 = f (z0 ) si
are loc:
1
1
(f 1 )0 (w0 ) = 0
= 0
:
f (z0 )
f (f 1 (w0 ))
Reamintim c
a o functie : D
R2 ! R este diferentiabil
a ntr-un punct
(x0 ; y0 ) 2 D dac
a exist
a 1 si 2 2 R si exist
a ! k : D ! R; k = 1; 2; cu
lim
! k (x; y) = ! k (x0 ; y0 ) = 0 astfel nct:
(x;y)!(x0 ;y0 )

(x; y)

(x0 ; y0 ) + 1 (x x0 ) + 2 (y y0 ) +
+! 1 (x; y)(x x0 ) + ! 2 (x; y)(y y0 ); 8 (x; y) 2 D:

Constantele reale 1 si 2 sunt de fapt derivatele partiale ale functiei n

raport cu x; respectiv y : 1 = @@x (x0 ; y0 ); 2 = @@y (x0 ; y0 ):
Urm
arim s
a stabilim n continuare o caracterizare a derivabilit
atii unei functii
complexe prin intermediul p
artii ei reale si a p
artii imaginare. Rezultatul difer
a
esential de cel g
asit n cazul continuit
atii:
Teorema II.5 (teorema lui Riemann de caracterizare a derivabilit
a
tii):
Fie f : D
C ! C ,f = u + iv;o functie complexa si z0 2 D: Functia
f este derivabila n z0 daca si numai daca functiile u; v : D
R2 ! C sunt
diferentiabile n (x0 ; y0 ) si n plus au loc conditiile Cauchy-Riemann:
(
@v
@u
@x (x0 ; y0 ) = @y (x0 ; y0 )
:
@u
@v
@y (x0 ; y0 ) =
@x (x0 ; y0 )
16

n acest caz f 0 (z0 ) =

@u
@x (x0 ; y0 )

i @u
@y (x0 ; y0 ) .

Teorema II.6: Fie D un domeniu (multime deschisa si conexa) si f : D !

C olomorfa astfel nct Re f sau Im f este constanta. Atunci rezulta ca f este
constanta.
@v
=0
Observa
tia II.4: La baza demonstratiei de mai sus au stat conditiile @x
@v
si @y = 0, deci enuntul se poate reformula n felul urm
ator:
@v
Corolar II.1: Daca pe o multime deschisa conexa D au loc relatiile @x
=0
@u
@u
@v
si @y = 0 (sau, echivalent, @x = 0 si @y = 0) atunci f este constanta. n

particular, daca f 0 = 0 pe D atunci f este constanta.

Corolar II.2: Fie D o multime deschisa si conexa si f : D ! C olomorfa
astfel nct una din urmatoarele functii este constanta: jf j sau arg f (n cazul
n care f (z) 6= 0; pentru orice z 2 D). Atunci f este constanta.
II.3 Func
tii armonice
Vom stabili n continuare leg
atur
a care exist
a ntre functiile armonice u :
R2 ! R si functiile olomorfe f : D C ! C:
Deni
tia II.4: O functie u : D
R2 ! R de clas
a C 2 (D) se numeste
functie armonica dac
a veric
a ecuatia lui Laplace: u = 0; unde

u=

@2u @2u
+
:
@2x @2y

Expresia u se numeste laplace-ianul functiei u; iar conditia u = 0 se

numeste conditia de armonicitate pentru functia u:
Teorema II.7: Fie D
C un domeniu (multime deschisa si conexa) si
f : D ! C olomorfa, f = u + iv: Daca u; v 2 C 2 (D) atunci u si v sunt functii
armonice.
Vom folosi acest rezultat n diverse aplicatii.
Reciproca Teoremei II.7 nu are loc, asa cum se poate vedea n Problema
II.13. Totusi, impunnd conditii mai tari pentru domeniul D; proprietatea are
loc. Vom avea nevoie, pentru demonstratie, de urmatoarea denitie:
Deni
tia II.5: O multime D
C este convexa dac
a pentru orice dou
a
puncte z1 ; z2 2 D segmentul cu capetele n z1 si z2 este continut n ntregime n
D (adic
a z = tz2 + (1 t)z1 2 D;oricare ar t 2 [0; 1]):
Teorema II.8: Consideram D o multime convexa din plan si u : D ! R
armonica. Atunci exista o functie f : D ! C olomorfa cu f = u + iv:
Observa
tia II.5: 1. O asemenea functie armonic
a v se numeste conjugata
armonica a lui u: n general aceasta nu este unic
a; stiind v; urmeaz
a c
a si functia
v + c (unde c este o constant
a real
a) este o conjugat
a armonic
a a lui u.
2. Teorema II.8 are loc pe multimi mai generale (multimi simplu conexe, pe
care le vom deni n capitolul al III-lea). Deoarece n demonstratia teoremei din

17

acest caz este nevoie s

a denim integrala complex
a l
asam acest rezultat pentru
capitolul IV, ca exercitiu (Problema IV. 16).
3. Demostratia f
acut
a n cazul multimilor convexe (teorema II.8 de mai sus)
familiarizeaz
a cititorul cu metoda care ne permite g
asirea unei functii olomorfe
cunoscndu-i partea real
a (a se vedea problemele II.6 - II.9). In esenta ea se
refer
a la a integra partial conditiile Cauchy-Riemann.
II.5. Func
tii elementare
1. Func
tia exponen
tial
a
Deni
tia II.6: Prin functia complexa exponentiala se ntelege functia exp :
C ! C; exp(x + iy) = ex (cos y + i sin y):
Aceast
a functie se noteaz
a de asemenea si prin ez ; unde z = x + iy:
n

este convergent cu limita ex ;sirul

Motivatie: n R , sirul xn = 1 + nx
z n
complex zn = 1 + n este de asemenea covergent, iar limita sa este ex (cos y +
i sin y) (a se vedea si Problema I.11):
Proprietatea II.2:
1. exp jR coicide cu functia exponentiala reala;
2. exp este periodica de perioada principala 2 i;
3. exp(2 i) = 1, exp ( i) = 1;
4. exp(z1 + z2 ) = exp z1 exp z2 ;
0
5. exp este functie olomorfa pe C cu exp = exp :
2.Func
tia logaritm
Urm
arim, n cele ce urmeaz
a,s
a introducem o functie similar
a logaritmului
natural din R:
Functia exponential
a n complex, ind periodic
a, nu este injectiv
a, deci nu
admite invers
a. Dar dac
a vom restrnge functia la o band
a paralel
a cu axa
imaginar
a, de l
atime 2 (perioada principal
a a functiei este 2 i), vom obtine o
functie injectiv
a, deci inversabil
a. De exemplu, s
a consider
am
D0 = fz 2 C j

< Im z < g

si
Dk = D0 + 2k i = fz + 2k i; z 2 D0 g ; k 2 Z:
Vom nota n continuare Cn( 1; 0] = Cn fz 2 C; Re z

18

0g :

Figura II.1
Deni
tia II.7: Numim determinarea principala a functiei logaritm functia f0 :
not
Cn( 1; 0] ! D0 ; f0 (z) = ln z = ln jzj + i arg z:
Mai general, prin determinare a functiei logaritm vom ntelege orice functie
not
fk : Cn( 1; 0] ! Dk ; fk (z) = ln z = ln jzj + i arg z + 2k i; k 2 Z:

Proprietatea II.3:
1. Restrictia functiei f0 la semiaxa reala pozitiva f0 : (0; +1) ! D0 coincide
cu logaritmul natural real .
2. Are loc egalitatea efk (z) = z ( adica exp fk = 1Cn( 1;0] ):
3. Totu
si fk (ez ) = z +2m i; k; m 2 Z; n particular pentru k = 0 si z 2 D0
are loc f0 exp = 1D0 :
4. Pentru orice k 2 Z; functiile fk sunt olomorfe cu fk0 (z) = z1 :

Observa
tia II.6: Proprietatea II.3 ne spune c
a functia logaritm complex
nu veric
a toate propriet
atile cunoscute ale logaritmului real ( de exemplu
ln exp = 1R asa cum se poate vedea n Problema II.12). Semnal
am, de asemeln z1 z2 6= ln z1 + ln z2
nea, c
a n general, n complex,
:
n ln z 6= ln z n ; n 2 N:
p

3
1
Fie z1 =
si z2 =
2 + i2
trigonometric
a si g
asim

z1 = cos

1
2

+i

3
2 :

Scriem numerele z1 si z2 sub form

a

7
7
4
4
+ i sin
; z2 = cos
+ i sin
;:
6
6
3
3

deci jz1 j = jz2 j = 1, arg z1 =

7
6

si arg z2 =

ln z1 + ln z2 = ln 1 + i

4
3

; de unde

7
4
5
+ ln 1 + i
=i :
6
3
2

(1)

Produsul lor este

15
15
z1 z2 = cos
+ i sin
= cos(2 + ) + i sin(2 + ) = cos + i sin
6
6
2
2
2
2
19

si astfel
ln z1 z2 = ln 1 + i :
2

(2)

Confruntnd (1) cu (2) g

asim rezultate diferite. n general, dac
a arg z1 +
arg z2 2 ( ; ] egalitatea are loc, n caz contrar, nu.
3. Func
tia putere
Deni
tia II.8: Pentru ecare a 2 C se poate deni functia f : Cn( 1; 0] !
not
C; f (z) = ea ln z = z a ; numit
a functia putere, unde prin ln s-a notat o determinare oarecare a logaritmului complex.
Proprietatea II.4:
1. Restrictia la R a functiei putere complexe n cazul a 2 R coincide cu
functia putere reala.
2. Daca a = n 2 N; avem o singura determinare a functiei putere, iar
i n sunt numere naturale prime ntre ele) avem n
n cazul a = m
n (unde m s
determinari ale sale.
3. Functia putere complexa este olomorfa cu derivata (z a )0 = a z a 1 ; 8 z 2
Cn( 1; 0] (a xat n C):
Observa
tia II.7: Datorit
a propriet
atilor speciale ale functiei logaritm complex va rezulta c
a unele dintre relatiile vericate de functia putere din R nu au
loc si n C; de exemplu (z a )b 6= z ab si (z a )b 6= (z b )a (n general). L
as
am aceasta
ca un exercitiu pentru cititor.
4. Func
tiile trigonometrice
Deni
tia II.9: Vom deni functiile sinus si cosinus n complex prin formulele:
eiz e iz
sin : C ! C; sin z =
;
2i
cos : C ! C; cos z =

R:

eiz + e
2

iz

Proprietatea II.5:
1. Restrictiile functiilor sin jR si cos jR sunt tocmai functiile cunoscute din
2. sin si cos sunt olomorfe pe C cu sin0 = cos; cos0 = sin :
3. Au loc formulele cunoscute n R pentru sin si cos; de exemplu:
sin2 z + cos2 z = 1;
sin(z1 + z2 ) = sin z1 cos z2 + sin z2 cos z1;
cos(z1 + z2 ) = cos z1 cos z2

20

sin z1 sin z2 ;

Observa
tia II.8: F
ar
a a necesita o denire special
a, dar cu un rol important
n teoria functiilor de o variabil
a complex
a, sunt functiile:
-polinomiala : P : C ! C; P (z) = a0 z n + a1 z n 1 + ::: + an 1 z + a0 ; cu
a0 ; :::; an 2 C si
P (z)
-rationala : R : Cn fz1 ; :::; zk g ! C; R(z) = Q(z)
; unde P; Q sunt functii
polinomiale, iar z1 ; :::; zk sunt r
ad
acinile lui Q : Q(z1 ) = ::: = Q(zk ) = 0 si
Q(z) 6= 0 pentru z 6= z1 ; :::; zk :

21

Capitolul al III-lea
Integrale curbilinii n Rn
III.1. Drumuri
si curbe n Rn
Pentru a deni integralele curbilinii de speta nti si de speta a doua, vom
introduce mai nti notiunile de drum si curb
a.
Deni
tia III.1: Numim drum parametrizat n Rn o functie
: [a; b] !
R continu
a. Pentru t 2 [a; b]; not
am (t) = ( 1 (t); :::; n (t)): Ecuatiile
8
< x1 = 1 (t)
::::::::::
:
; t 2 [a; b]
(1)
:
xn = n (t)
n

denesc reprezentarea parametrica a drumului :

Cazuri particulare: a) n = 2: Atunci un drum n R2 se poate scrie sub
forma (t) = (f (t) ; g (t)) ; t 2 [a; b] ; unde f; g sunt functii continue pe [a; b] :
Putem de asemenea scrie pentru orice t 2 [a; b] ;
x = f (t)
y = g (t) :

:
b) n = 3: Un drum
t 2 [a; b] sau

n R3 se poate scrie n forma

8
< x = f (t)
y = g (t)
:
:
z = h (t) ;

(2)
(t) = (f (t) ; g (t) ; h (t)) ;

(3)

unde functiile f; g; h sunt continue pe [a; b] :

Deni
tia III.2: Dac
a
: [a; b] ! Rn este un drum, atunci multimea
([a; b]) = f (t) ; t 2 [a; b]g (imaginea intervalului [a; b] prin functia ) se numeste imaginea drumui (sau traiectorie sau hodograf ).
Exemplul III.1:
1) Consider
am drumul denit parametric prin
1

x = cos t
y = sin t;

unde t 2 [0; ] : Imaginea acestui drum este semicercul de centru O si raz

a 1
aat n semilpanul superior,parcurs n sens trigonometric.
p
2) Fie drumul dat prin ecuatia implicit
a y = 1 x2 ; x 2 [ 1; 1]:El poate
paremetrizat prin
xp= t
2 :
y = 1 t2 ;
t 2 [ 1; 1]: Se constat
a c
a acest drum are aceeasi imagine ca si drumul precedent,
dar este parcurs invers.
22

Deni
tia III.3: Numim opusul drumului
: [a; b] ! Rn ; drumul notat
n
: [a; b] ! R ; denit prin
(t) = (a + b t) ; (8) t 2 [a; b] : Observ
am c
a
(a) = (b) ;
(b) = (a) :
Deni
tia III.4: Dac
a 1 : [a; b] ! Rn si 2 : [b; c] ! Rn sunt drumuri
cu proprietatea c
a 1 (b) = 2 (b) ; numim juxtapunerea lui 1 cu 2 drumul
n
[
:
[a;
c]
!
R
;
1
2
(

2 ) (t)

(t) ; t 2 [a; b]
(t) ; t 2 [b; c] :

Deni
tia III.5: Un drum : [a; b] ! Rn = ( 1 ; :::; n ) se numeste drum
neted, dac
a functiile 1 ; :::; n 2 C 1 ([a; b]) : Un drum : [a; b] ! Rn se numeste
neted pe portiuni dac
a se poate scrie ca o juxtapunere a unui num
ar nit de
drumuri netede.
Vom deni n cele ce urmeaz
a notiunile de drum recticabil si lungimea unui
drum si vom da o metod
a de calcul a lungimii unui drum din Rn : Idea de baz
a
n denirea lungimii unei curbe este o idee fundamental
a n matematic
a, anume
aceea de aproximare, asa cum se va vedea mai jos.

Figura III.1
Fie : [a; b] ! Rn un drum dat de reprezentarea parametric
a (1) : Consider
am o diviziune
2 D ([a; b]),
: a = t 0 < t1 <
< tp = b si
drumul
poligonal (reuniunea segmentelor) cu vrfurile n punctele Ak ( 1 (tk ); :::; n (tk )) 2
, (8 )k = 1; p: Atunci lungimea segmentului de dreapt
a cu vrfurile n punctele
Ak 1 ( 1 (tk 1 ); :::; n (tk 1 )) si Ak ( 1 (tk ); :::; n (tk )) este
p
2
2
2
[ 1 (tk )
1 (tk 1 )] + [ 2 (tk )
2 (tk 1 )] ::: + [ n (tk )
n (tk 1 )]

si deci lungimea drumului poligonal

l(

)=

este

p
X

k=1
p
X
p
=
[

1 (tk )

2
1 (tk 1 )]

jAk

1 Ak j

+ ::: + [

n (tk )

2
n (tk 1 )] :

k=1

Linia poligonal
a nscris
a A1 A2 :::Ap aproximeaz
a curba dat
a.

23

(4)

Deni
tia III.6: Spunem c
a drumul are lungime nita sau c
a este recticabil dac
a multimea fl( );
2 D ([a; b])g este m
arginit
a. n acest caz,
lungimea l ( ) a drumului se deneste prin
l( ) =

sup

l(

):

2D[a;b]

Prezent
am mai jos cteva propriet
ati ale lungimii unui drum.
Propozi
tia III.1: a) Pentru orice drum recticabil ; avem l ( ) = l ( ) ;
b) Daca 1 ; 2 sunt drumuri juxtapozabile recticabile, atunci 1 [ 2 este
recticabil si l ( 1 [ 2 ) = l ( 1 ) + l ( 2 ) :
Teorema III.1: (de reprezentare integral
a a lungimii unui drum) Fie :
[a; b] ! Rn un drum neted reprezentat parametric prin relatiile (1). Atunci
drumul este recticabil, iar lungimea sa este
Zb q
[
l( ) =

0 (t)]2
1

+ :::[

0 (t)]2 dt:
n

(5)

Analiz
am acum un caz particular important pentru aplicatii, anume cazul
drumurilor date implicit: y = f (x) ; el se poate paremetriza considernd x ca
parametru.
Corolar III.1: Presupunem ca : [a; b] ! R2 este un drum denit parametric prin
x = x;
:
(6)
y = f (x) ;
pentru x 2 [a; b] ; unde f 2 C 1 ([a; b]) : Atunci
este drum recticabil, iar
lungimea sa este
Z bq
2
l( ) =
1 + f 0 (x) dx:
(7)
a

Vom deni n continuare notiunea de drumuri echivalente. Fie : [a; b] ! Rn

un drum si t = ' ( ) : [c; d] ! [a; b] o bijectie continu
a strict cresc
atoare. Atunci
' este tot un drum si se numeste drum obtinut din
prin schimbarea de
parametru t = ' ( ) :
Deni
tia III.7: Spunem c
a drumurile 1 : [a; b] ! Rn si 2 : [c; d] ! Rn
sunt drumuri echivalente prin relatia s de schimbare de parametru (si not
am
a exist
a o functie ' : [c; d] ! [a; b] bijectiv
a, continu
a si strict cresc
a1 s 2 ) dac
toare astfel nct 2 = 1 ':
Un exemplu de drumuri echivalente este dat de 1 si 2 din exemplul III.1.
Se poate demonstra cu usurinta urm
atorul rezultat:
Teorema III.2: Relatia s mai sus denita este o relatie de echivalenta pe
multimea drumurilor din Rn :
Deni
tia III.8:. Numim curba orientata o clas
a de drumuri echivalente n
raport cu relatia s de schimbare de parametru.
Observa
tia III.1: Se poate ar
ata c
a lungimea unei curbe nu depinde de
parametrizare.
24

Spunem c
a o curb
a este de clasa C 1 (sau curba neteda ) dac
a un reprezentant al clasei de echivalenta care este curba este drum de clas
a C 1 (neted).
Analog se deneste o curb
a neted
a pe portiuni. De altfel, vom identica clasa
de echivalenta (curba) cu un reprezentant (drum).
Se poate ar
ata c
a dac
a 1 s 2 ; atunci l ( 1 ) = l ( 2 ) :
III.2: Integrale curbilinii de spe
ta I
Pentru a introduce integrala curbilinie de speta I, s
a lu
am un exemplu din
_

zic
a: e AB un arc de curb
a (de exemplu n plan), pe care ni-l imagin
am ca
pe un r material (gura III.1). Presupunem c
a stim densitatea (M ) a rului
_

n punctul M al arcului AB.

Consider
am o diviziune a arcului AB: A = A0 , A1 , . . . , Ak

1,

Ak , . . . , An =

B (n aceast
a ordine) si punctele intermediare Mk 2 Ak

1 Ak ; (ceea ce revine la considerarea

_
Ak 1 Ak : Ea se aproximeaz
a

aceast
a divizare). Calcul
am masa portiunii de r
cu
_
_
_
(Mk ) l Ak 1 Ak ; unde l Ak 1 Ak este lungimea arcului Ak 1 Ak : Deci,
n
X

masa AB t

(Mk ) l Ak

_
1 Ak

k=1
_

De aici rezult
a c
a masa AB =

lim

jj jj!0

n
X

(Mk ) l Ak

_
1 Ak

; unde jj jj =

k=1
o
n
_
a a unei probmax l Ak 1 Ak ; k = 1; n : Aceasta este o prezentare intuitiv
leme practice care a condus la introducerea notiunii de integral
a curbilinie de
speta nti.

Fie : [a; b] ! Rn un drum recticabil, = ( 1 ; 2 ; :::; n ) si F : ([a; b]) !

R o functie dat
a. Vom deni integrala curbilinie a lui F n raport cu lungimea
de arc. Pentru aceasta, e : a = t0 < t1 < ::: < tp = b diviziune a intervalului
[a; b] si k 2 [tk 1 ; tk ] ; k = 1; p un sistem de puncte intermediare. Not
am
Pk = (tk ) si sk lungimea segmentului de dreapt
a de extremit
ati Pk 1 si Pk ;
adic
a

sk = l ([Pk

1 Pk ])

q
[

(tk )

(tk

25

2
1 )]

+ ::: + [

(tk )

(tk

2
1 )] :

unei diviz
ari a int

Figura III.2
Atunci suma Riemann atasat
a functiei F n raport cu lungimea curbei ;
diviziunii si sistemului de puncte intermediare = f k gk=1;p este
S (F; ; ) =

p
X

F( (

k )) sk

k=1

p
X

k=1

F(

1(

k ) ; :::;

n(

k ))

q
[

(tk )

Reamintim c
a prin norma diviziunii

(tk

2
1 )]

+ ::: + [

(tk )

(tk

2
1 )] :

ntelegem num
arul

jj jj = max tk

tk

1; k

= 1; p :

Deni
tia III.9: Spunem c
a functia F este integrabila n raport cu lungimea
curbei dac
a exist
a un num
ar real I cu proprietatea c
a (8) " > 0; (9) = (") >
0 astfel nct (8)
2 D ([a; b])(=multimea diviziunilor intervalului [a; b]) cu
jj jj < (") si oricare ar sistemul de puncte intermediare = f k gk=1;p ; s
a
avem
jS (F; ; k ) Ij < ":
n acest caz, num
arul I se numeste integrala curbilinie (pe curba ) a functiei
Z
F si se noteaz
a I = F (x) dl:
Demonstr
am n cele ce urmeaz
a un rezultat care asigur
a, n anumite ipoteze
suplimentare, existenta integralei curbilinii si n plus ne d
a o formul
a de calcul
a acestei integrale cu ajutorul integralei Riemann.
Teorema III.3 (Teorema de reducere a integralei curbilinii de spe
ta
I la o integral
a Riemann):
Fie : [a; b] ! Rn ,
8
< x1 = 1 (t)
:::::::::::
:
(8)
:
xn = n (t) ;

t 2 [a; b] ; o reprezentare parametrica a curbei netede (de clasa C 1 ) sau netede

pe portiuni si F : D
Rn ! R ( D domeniu ce contine curba ) o functie
26

continua. Atunci exista integrala curbilinie

Z

F (x1 ; :::; xn ) dl =

F ( (t))

q
(

F (x) dl si avem

0
1

(t)) + ::: + (

0
n

(t)) dt:

(9)

Din denitie rezult

a cu usurinta urm
atoarele propriet
ati ale integralelor curbilinii de speta I. Demonstratiile lor le l
as
am n seama cititorului.
Propozi
tia III.2: Ra) Daca R 1 s 2 si F este integrabila pe 1 ; atunci F este
integrabila si pe 2 si F dl = F dl:
1
2
R
b) Daca F este integrabila pe ; atunci F este integrabila si pe
si F dl =
R
F dl:
pe

c) Daca 1 si 2 sunt drumuri juxtapozabile si F este o functie integrabila

a pe 1 si pe 2 si
1 [ 2 ; atunci F este integrabil
Z
Z
Z
F dl = F dl + F dl:
1[ 2

d) Daca F; G sunt doua functii integrabile pe si ; sunt doi scalari reali,

atunci F + G este o functie integrabila pe si avem
Z
Z
Z
( F + G)dl =
F dl +
Gdl:

III.3: Integrale curbilinii de spe

ta a II-a

Deni
tia III.10: Numim forma diferentiala pe domeniul D Rn o expresie
de tipul ! = P1 dx1 + ::: + Pn dxn ; unde P1 ; :::; Pn : D ! R sunt functii date
depinznd de n variabile. Aceste functii Pj ; j = 1; n se numesc coecientii
formei diferentiale !.
Deni
tia III.11: Dou
a forme diferentiale ! = P1 dx1 + ::: + Pn dxn si !
e=
f1 dx1 + ::: + P
fn dxn se numesc egale dac
fj ; pentru orice j = 1; n:
P
a Pj = P
Cazuri particulare: a) Pentru n = 2; not
am variabilele independente cu
x; y si astfel o form
a diferential
a ! denit
a pe un domeniu D din R2 se va scrie
n forma
! = P (x; y) dx + Q (x; y) dy:
a) Pentru n = 3; not
am variabilele independente cu x; y; z: O form
a diferential
a
! denit
a pe un domeniu D din R3 va avea forma
! = P (x; y; z) dx + Q (x; y; z) dy + R (x; y; z) dz:
27

Vom deni n continuare integralele curbilinii de speta a doua sau dintr-o

form
a diferential
a !: Pentru aceasta, e : [a; b] ! Rn un drum dat parametric
prin
8
< x1 = 1 (t)
:::::::::::
:
(10)
:
xn = n (t) ;

si P1 ; :::Pn : ([a; b]) ! R functii date. Not

am ! = P1 dx1 + ::: + Pn dxn : Fie
diviziunea
: a = t0 < t1 < ::: < tp = b a intervalului [a; b] si = f k gk=1;p ;
k 2 [tk 1 ; tk ] ; k = 1; p un sistem de puncte intermediare. Construim suma
Riemann asociat
a formei diferentiale !; diviziunii
si sistemului de puncte
intermediare n raport cu :
S (!;

; )=

p
X

k=1

fP1 ( (

+::: + Pn ( (

k )) [ 1

k )) [ n

(tk )

(tk )

(tk

(tk

1 )] +

1 )]g:

Deni
tia III.12: Spunem c
a forma diferential
a ! este integrabila pe
dac
a exist
a un num
ar real I astfel nct (8) " > 0; (9) (") > 0 astfel ca (8) 2
D ([a; b]) cu jj jj < (") si (8) = f k gk=1;p un sistem de puncte intermediare,
s
a avem
jS (!; ; ) Ij < ":
(11)
Num
arul real I; dac
a exist
a, se numeste integrala formei diferentiale ! pe
Z
si se noteaz
a I = !:
Propozi
tia III.3: 1) Daca ! 1 ; ! 2 sunt
R forme diferentiale Rintegrabile
R pe
curba si 1 ; 2 sunt scalari reali, atunci ( 1 ! 1 + 2 ! 2 ) = 1 ! 1 + 2 ! 2

(liniaritatea integralei curbilinii de speta a doua n raport cu forma diferentiala).

2) Daca 1 ; 2 sunt drumuri juxtapozabile si forma diferentiala ! este integrabil
R a pe Rcurba R 1 [ 2 ; atunci ! este integrabila att pe 1 ; ct si pe 2
si
! = ! + !:
1[ 2

3) Daca ! este o forma diferentiala integrabil

aR pe ; iar
R
; atunci ! este integrabila si pe
si
!=
!:

este opusul lui

D
am si n acest caz o metod
a de calcul a integralei cu ajutorul integralelor
Riemann.
Teorema III.4 (Teorema de reducere la o integral
a Riemann): Consideram un drum recticabil : [a; b] ! Rn , neted sau neted pe portiuni, dat
parametric prin relatiile (5:10) si ! = P1 dx1 + ::: + Pn dxn o forma diferentiala,
unde P1 ; :::; Pn : D Rn ! R sunt functii continue si
D ( D ind domeniu). Atunci ! este integrabila pe si are loc relatia

28

!=

Zb

[P1 ( (t))

1 (t)

+ ::: + Pn ( (t))

n (t)]dt:

(12)

Observa
tia III.2: Se stie c
a lucrul mecanic al unei forte conservative F
_
R
care se deplaseaz
a parcurgnd arcul AB este dat de L =
F dr; deci el se
_

AB

exprim
a cu ajutorul unei integrale curbilinii de speta a doua:
Z
L=
P1 dx1 + P2 dx2 + P3 dx3 ;
_

AB

unde (P1 ; P2 ; P3 ) sunt componentele fortei F ; iar r = (x1 ; x2 ; x3 ) este deplasarea.

Este stiut faptul c
a lucrul mecanic al fortei conservative F care si deplaseaz
a
punctul de aplicare, nu depinde de drumul parcurs, ci doar de doar de extremit
atile drumului.
Acest exemplu zic ne sugereaz
a introducerea notiunii de independenta de
drum a unei integrale curbilinii de speta a doua.
Deni
tia III.13: Fie ! = P1 dx1 + ::: + Pn dxn o form
a diferential
a, unde
P1 ; :::; Pn : D
Rn ! R si 1 ; 2 dou
a curbe din domeniul D avnd
acelea
R
R si
capete. Integrala formei ! se numeste independenta de drum dac
a ! = !:
1

Deni
tia III.14: Forma diferential
a ! = P1 dx1 +:::+Pn dxn ; cu P1 ; :::; Pn :
D Rn ! R; se numeste exacta dac
a exist
a o functie f : D ! R diferentiabil
a
nct
df = !:

(13)

n acest caz ; f se numeste primitiva pentru forma diferentiala !; iar conditia

df = ! revine la urm
atoarele egalit
ati:
@f
@f
@f
= P1;
= P2 ; :::;
= Pn :
@x1
@x2
@xn

(14)

Vom da n continuare o generalizare a Teoremei Leibniz-Newton pentru integralele curbilinii de speta a II-a.
Teorema III.5: Fie forma diferentiala exacta ! avnd coecientii continui
pe D
Rn si curba neteda
: [a; b] ! D: Daca f este o primitiva pentru
!; atunci:
Z
! = f ( (b)) f ( (a)):
(15)
Observa
tia III.3: Proprietatea r
amne valabil
a si pentru drumuri netede
pe portiuni. ntr-adev
ar, dac
a = 1 [ ::: [ m ; unde 1 ; :::; 2 sunt netede,

29

atunci
Z
Z
Z
! = ! + ::: +
! = f ( (b1 ))
1

f ( (a)) + ::: + f ( (bm ))

f ( (bm

1 ));

unde bm = b si R(a; b1 ) ; (b1 ; b2 ) ; :::; (bm 1 ; b) sunt extremit

atile drumurilor
! = f ( (b)) f ( (a)):
2 ; ..., m : Deci

1;

Observa
tia III.4: Aproximnd drumurile recticabile prin linii poligonale
nscrise (care sunt drumuri netede pe portiuni), putem aplica Observatia III.3
pentru a deduce c
a Teorema III.5 se mentine si pentru drumuri recticabile.

Prezent
am acum o teorem
a de caracterizare a independentei de drum a integralelor curbilinii de speta a doua.
Teorema III.6: Fie ! o forma diferentiala avnd coecientii continui pe
D. Integrala lui ! este independenta de drum daca si numai daca pentru
orice
R
drum inclus n D; : [a; b] ! D Rn ; nchis ( (a) = (b)), avem ! = 0:

Figura III.3
Deni
tia III.15: Multimea deschis
aD
Rn se numeste multime conexa
(prin arce) dac
a orice dou
a puncte ale sale pot unite printr-o linie poligonal
a
inclus
a n multimea D:
Teorema III.7: 1) Orice forma diferentiala exacta cu coecienti continui
pe o multime D are integrala independenta de drum.
2) Daca D este deschisa si conexa (prin arce), are loc si reciproca.
Urm
arim n cele ce urmeaz
a s
a stabilim conditii (necesare si suciente) care
s
a asigure faptul c
a o form
a diferential
a este exact
a.
Deni
tia III.16: Fie ! o form
a diferential
a, ! = P1 (x1 ; :::; xn )dx1 + ::: +
Pn (x1 ; :::; xn )dxn ; cu Pi : D
Rn ! R de clasa C 1 : Forma diferential
a ! se
numeste nchisa dac
a
@Pk
@Pj
=
; (8) k; ; j = 1; n ; k 6= j:
(15)
@xj
@xk
Teorema III.8: Fie ! = P1 dx1 + ::: + Pn dxn ; Pi : D
Rn ! R; i =
1
1; n de clasa C pe D. Daca forma diferentiala ! este exacta, atunci ! este
nchisa.
30

Reciproca Teoremei III.8 nu este n general adevarat

a. Ea are loc totusi pe
multimi cu o structura mai special
a, numite multimi simplu conexe.
Deni
tia III.17: O multime D Rn se numeste simplu conexa dac
a este
conex
a si orice dou
a curbe 1 ; 2 : [a; b] ! D pot deformate n mod continuu
una n alta, deform
arile r
amnnd n multimea D: (sau, echivalent, orice curb
a
nchis
a : [a; b] ! D poate restns
a la un punct din D f
ar
a a iesi din multimea
D).
Observa
tia III.5: Din punt de vedere intuitiv, un domeniu simplu conex
este o multime f
ar
a "g
auri".
De exemplu, orice curb
a simpl
a : [a; b] ! Rn (adic
a injectiv
a pe [a; b)) si
nchis
a,
D; delimiteaz
a un domeniu simplu conex inclus n D:
De asemenea orice bil
a din spatiul Rn este o multime simplu conex
a.
Formul
am acum reciproca teoremei III.8 pe multimi simplu conexe:
Teorema III.9: Fie ! = P1 dx1 + ::: + Pn dxn ; Pi : D Rn ! R; i = 1; n de
clasa C 1 pe multimea simplu conexa D. Daca forma diferentiala ! este nchisa,
atunci ! este exacta.
Corolar III. 2: Daca D este o multime simplu conexa din Rn ; iar ! =
P1 dx1 + ::: + Pn dxn este o forma diferentiala nchisa cu coecientii Pi : D
Rn ! R; Pi 2 C 1 (D) ; i = 1; n; atunci integrala lui ! pe orice curba nchisa
inclusa n D este zero.

31

Capitolul al IV-lea
Integrala func
tiilor complexe
IV.1 Deni
tia
si propriet
a
tile integralei complexe
Deni
tia IV.1: Fie f : ( ) ! C; unde : [a; b] ! C este un drum din planul
complex. Pentru a deni integrala functiei f pe curba ( ) consider
am o divizare
a intervalului [a; b]:
:
a = t0 < t1 < ::: < tn = b care induce pe curba o divizare prin
punctele zk = (tk ); 8 k = 1; n:
Fie si sistemul de puncte intermediare (s.p.i.) ( k ); unde k = ( k ) 2
( ); 8 k = 1; n; k 2 [tk 1 ; tk ]:
Norma divizarii
este k k = maxfjtk tk 1 j ; k = 1; ng; iar suma Riemann atasat
a functiei f pe divizarea
si sistemului de puncte intermediare
(s.p.i.) este
n
X
f ( k )(zk zk 1 )
S ; (f ) =
k=1

Functia f se numeste integrabila pe curba ( ) dac

a:
exist
a I 2 C nct pentru orice " > 0 exist
a " > 0 cu proprietatea c
a oricare
ar divizarea ; cu k k < " si oricare ar sistemul de puncte intermediare
( ) avem jS ; (f ) Ij < ":
R
n cazul n care num
arul I exist
a, l vom nota cu f (z)dz si l vom numi
integrala functiei f pe curba ( ).
Observa
tia IV.1: I este limita sumelor Riemann luate pe toate diviziunile
cu norma k k ! 0: Rezult
a c
a num
arul I denit mai sus, atunci cnd exist
a,
este unic (ca limita unei sir din R).
( )

Teorema IV.1: Fie f : D

C ! C; f (x + iy) = u(x; y) + iv(x; y) si
D o curba. Daca f este integrabila pe ( ); atunci:
Z
Z
Z
f (z)dz = u(x; y)dx v(x; y)dy + i v(x; y)dx + u(x; y)dy:

Vedem astfel c
a integrala unei functii complexe se reduce la dou
a integrale
curbilinii de specia a II-a. Aplicnd rezultatele cunoscute pentru integralele curbilinii de specia a II-a (a se vedea formula (12) din teorema III.4) , obtinem
urm
atoarea teorem
a:
Teorema IV.2: Daca f : ( ) ! C este o functie continua, iar
C este o curba neteda, atunci f este integrabila pe ( ) si are loc:
Z

f (z)dz =

Zb

f ( (t))

32

(t)dt

: [a; b] !

(1)

sau, echivalent,
Z

f (z)dz =

Zb

[u( (t); (t))

(t)

v( (t); (t))

(t)]dt+

+i

Zb

[v( (t); (t))

(t)

u( (t); (t))

(t)]dt;

(2)

unde

(t) = (t) + i (t):

Teorema IV.3: Daca f este integrabila pe ( ) atuci are loc inegalitatea:

Z

f (z)dz

l( ) sup jf (z)j ;
z2

unde l( ) este lungimea curbei ( ):

n cele ce urmeaz
a intention
am s
a d
am o formul
a de tip Leibniz-Newton
pentru integrelele functiilor complexe.
Deni
tia IV.2: O functie f : D
C ! C admite primitive dac
a exist
a
F : D ! C olomorf
a nct F 0 = f: Functia F se numeste primitiva pentru
functia f:
Observa
tia IV.2: Dac
a F = U + iV; iar f = u + iv; conditia ca F s
a e
primitiv
a pentru f se scrie ( din teorema lui Riemann ):
8
< u = @U
@x
@U
@V
:
a
@x + i @x = u + iv;adic
:
v = @V
@x

Pe de alt
a parte, asa cum am vazut n teorema IV.1, calculul oric
arei integrale
complexe revine la calculul a dou
a integrale curbilinii de specia a doua.
Aceasta ne sugereaz
a c
a pentru a stabili o formul
a de tip Leibniz-Newton
am putea utiliza primitivele pentru forme diferentiale asa ca n Capitolul III
(Denitia III.13). Teorema urm
atoare d
a leg
atura dintre cele dou
a maniere de
a deni primitivele.

Teorema IV.4: n cazul n care functia f : D

C ! C este continua,
f = u + iv; functia F = U + iV este primitiva a lui f daca si numai daca U
este primitiva pentru forma diferentiala ! 1 = udx vdy;iar V este primtiva
pentru ! 2 = vdx + udy:
Dac
a not
am cu ! 1 = udx vdy; ! 2 = vdx + udy; teorema IV.4 arm
a c
a
formele diferentiale ! 1si ! 2 sunt exacte.
Atunci, particulariznd rezultatele n ceea ce priveste independenta de drum
a integralelor curbilinii de specia a II-a, obtinem:

33

Teorema IV.5 (formula Leibnitz-Newton): Daca f : D C ! C este

o functie continua si admite primitiva F; atunci pentru orice drum recticabil
: [a; b] ! D are loc:
Z
f (z)dz = F ( (b)) F ( (a)):
Teorema IV.6: Functia continua f : D C ! C admite primitiva daca si
numai daca , pentru orice doua curbe recticabile ( 1 ); ( 2 ) D avnd acelea
si
capete, avem ca
Z
Z
f (z)dz = f (z)dz
1

sau, echivalent, daca si numai daca

f (z)dz = 0 pe orice curba nchisa din D:

n continuare ne vom ocupa de integralele functiilor olomorfe.

Teorema IV.7 (teorema fundamental
a a lui Cauchy): Fie D C un
domeniu simplu conex, f R: D ! C o functie olomorfa cu f 0 continua si ( ) D
o curba nchisa. Atunci f (z)dz = 0:

Observa
tia IV.3 (referitoare la teoremele IV.4 - IV.7): Fie D un domeniu
simplu conex, f : D ! C olomorf
a. Din demonstratia teoremei IV.7 urmeaz
a c
a
formele diferentiabile ! 1 = udx vdy si ! 2 = vdx + udy sunt nchise. Atunci,
conform teoremei III.9, ! 1 si ! 2 sunt exacte, adic
a adimit primitive. Teorema
IV. 4 spune c
a si f admite primitive. O primitiv
a se poate g
asi, conform teoremei
IV.5, l
asnd
arbitrar
cap
a
tul
(b)
=
w
al
curbei

s
i
notnd
(a) = z0 ; astfel
R
F (w) =
f (z)dz este primitiv
a pentru f; unde prin z0 w ntelegem orice curb
a
z0 w

recticabil
a avnd aceste capete (integrala unei functii care admite primitive nu
depinde de drumul ales: teorema IV.6).
Deci dat
a o functie olomorf
a f pe un domeniu simplu conex D ; o primitiv
a
pentru f poate calculat
a prin formula
Z
f (z)dz; z0 w ind un drum recticabil cu capetele z0 si w:
F (w) =
z0 w

Vom da f
ar
a demonstratie o variant
a a teoremei IV.7 care are loc n conditii
mai generale.
Deni
tia IV.3: Fie D C un domeniu. O curb
a nchis
a ( ) D se numeste omotopa cu un punct n D dac
a, pentru orice z0 2 ( ); ( ) se poate
deforma n mod continuu la curba degenerat
a z0 ; deform
arile r
amnnd n
multimea D:
Observa
tia IV:4:
34

1) Se vede usor c
a un domeniu D este simplu conex dac
a si numai dac
a orice
curb
a nchis
a din D este omotop
a cu un punct n D:
2) Dac
a D este deschis
a si ( ) este omotop
a cu un punct n D, atunci domeniul D determinat de curba ( ) este simplu conex.
Teorema IV.8 (teorema fundamental
a a lui Cauchy - forma general
a):
Fie D C deschisa, f : D ! C olomorfa si ( ) D curba nchisa omotopa
cu un punctR n D:
Atunci f (z)dz = 0:

Exemplul IV.1: Consider

am ( )
nchis
a si a 2 Cn(
):
R
S
a calcul
am zdza :

C o curba simpl
a (f
ar
a autointersectii)

Functia f : Cnfag ! C; f (z) = z 1 a este olomorf

a (cu derivat
a continu
a).
Distingem dou
a situatii:
1) a 2
= D ;unde D este domeniul determinat de curba nchis
a ( ):

Figura IV.1
Multimea Cnfag nu este simplu conex
a, dar dac
a not
am cu s semidreapta
cu vrful n a, paralel
a cu axa real
a, ce nu interscteaz
a ( ); multimea Cns este
domeniu simplu conex n care f este olomorf
a (gura IV.1).
Aplicnd
teorema
fundamental
a
a
lui
Cauchy
functiei f pe Cns rezult
a c
a
R dz
=
0:
z a
2) a 2 int D :

35

Figura IV.2
Ar
at
am n acest caz c
a

dz
z a

dz
z a

jw aj=r

Realiz
am o t
aietur
a ce uneste curba ( ) cu cercul C(a; r) de ecuatie jw aj =
r ( unde alegem r > 0 astfel nct C(a; r) D ) prin dou
a segmente paralele
la distanta " una de alta, notate I1 si I2 (vezi gura IV.2).
Consider
am acum curba obtinut
a prin parcurgerea curbei de la A la B
n sens trigonometric, apoi I1 , apoi cercul C(a; r) n sens invers trigonometric,
apoi I2 (n sens opus lui I1 ).
Curba este simpl
a nchis
D n
R a si putem alege un domeniu simplu conex
R
Cnfag nct
D: Atunci f (z)dz = 0: Pe de alt
a parte avem c
a f (z)dz =
R
R
R
R
R
f (z)dz si pentru " ! 0 f (z)dz
f (z)dz
f (z)dz + f (z)dz
I1
I1
R
RC(a;r)
R I2
f (z)dz = 0; de unde f (z)dz
f (z)dz = 0:

I2

C(a;r)

Acum, pentru calculul integralei pe cerc, parametriz

am cercul:
C(a; r) : z
Atunci

dz
z a

C(a;r)

n sintez
a,
Aplicatie:

a = r(cos t + i sin t); t 2 [0; 2 ]:

r( sin t+i cos t)
r(cos t+i sin t) dt

C(a;r)
dz
z a

dz
z2 1

0; dac
aa2
=D
2 i; dac
a a 2 int D

2
R
0

idt = 2 i: Deci

dz
z a

= 2 i:

pentru r = 1=2 si r = 2:

C(0;r)

D
am urm
atoarea variant
a a teoremei fundamentale a lui Cauchy, util
a n
demonstrarea unor formule integrale, ct si n unele aplicatii:
Teorema IV.9: Fie D
C un deschis, iar ( ); o curba simpla nchisa
omotopa cu un punct n D; z0 2 D n si f : D ! C continua, olomorfa pe
D nfz0 g: R
Atunci f (z)dz = 0:
36

IV.3. Integrale complexe parametrice

Deni
tia IV.4: Prin
integrala parametrica vom ntelege o expresie (care
R
depinde de z) de tipul f (w; z)dw; unde f : ( ) D ! C; cu D C un domeniu

si ( ) o curb
a plan
a.
Teorema IV.10: Fie D
C un domeniu si ( ) o curba recticabila din
planul
complex.
Dac
a
func
t
ia
f
: ( ) D ! C este continua, atunci F (z) =
R
f (w; z)dw este de asemena continua n D:

Teorema IV.11: 1. Daca functia gw : D ! C; gw (z) = f (w; z) este

0
olomorfa pentru orice w 2 ( ); iar gw
(z) = @@ fz (w; z) este continua de ansamblul
variabilelor pe
D; atunci si functia F este olomorfa n D cu
Z
@f
0
(w; z)dw:
F (z) =
@z
2. Fie g : ( ) ! C functie continua si
Z
g(w)
dw;
F (z) =
w z
unde z 2 C n ( ):
Atunci F este olomorfa pe C n( ) si admite derivate de orice ordin:
Z
g(w)
F (n) (z) = n!
dw:
(w z)n+1

Teorema IV.12 (formula integral

a a lui Cauchy): Fie D
C un
deschis, ( )
D curba simpla nchisa, omotopa cu un punct n D; z0 2
intD ; f : D ! C olomorfa.
Atunci
Z
1
f (z)
f (z0 ) =
dz:
2 i
z z0
Are loc, de asemenea, si urm
atorul rezultat important:
Teorema IV.13 (formula integral
a a lui Cauchy generalizat
a): Consideram D C un deschis, ( ) D o curba simpla nchisa omotopa cu un punct
n D;iar f : D ! C o functie olomorfa. Atunci, oricare ar z0 2 intD ; f
admite derivata de orice ordin n z0 ;iar derivata sa de ordin n este:
Z
f (w)
n!
(n)
dw::
f (z) =
2 i
(w z)n+1
37

Observa
tia IV:5: 1) Fie D
C; ( )
D: Teorema IV.12 ne spune c
a
este sucient s
a cunoastem valorile unei functii olomorfe pe o curb
a ( ) simpl
a,
nchis
a, omotop
a cu un punctR n D; pentru a obtine valorile ei n orice punct
z 2 intD ; anume f (z) = 21 i (w f (w)
si lucru este valabil si pentru
z)n+1 dw ; acela

valorile derivatelor sale f (n) (z) (teorema IV.13).

Deci putem reface functia f cunoscnd doar valorile pe o curb
a simpl
a
nchis
a ( ):
2) Functiile olomorfe pe multimi deschise admit derivate de orice ordin n si
acestea sunt date de formula din teorema IV.13.
Teorema IV.14 (formula integral
a a lui Cauchy pentru dou
a curbe):
Fie f : D ! C o functie olomorfa, unde D este o multime care contine cercurile
C(0; R1 ) si C(0; R2 ): Daca z 2 C nct R1 < jzj < R2 ; are loc formula
f (z) =

1
2 i

f (w)
w z dw

jwj=R2

1
2 i

f (w)
w z dw:

jwj=R1

Iat
a n continuare o reciproc
a a teoremei fundamentale a lui Cauchy:
Teorema IV.15 (teorema lui Morera): Fie
C ! C o functie
R f :D
continua, unde D este multime deschisa. Daca f (z)dz = 0 pe orice curba

simpla nchisa omotopa cu un punct n D; atunci f este olomorfa pe D:

Corolar IV.1: Fie f : D C ! C continua si olomorfa pe Dnfz0 g; unde
D este multime deschisa si z0 2 D: Atunci f este olomorfa pe D:
Aceast
a consecinta a teoremei lui Morera are un rol important att n unele
rezultate teoretice,ct si n rezolvarea unor probleme.
Formul
am n continuare o aplicatie la formula integral
a generalizat
a a lui
Cauchy :
Teorema IV.16 (teorema lui Liouville): Daca f : C ! C este o functie
olomorfa si marginita atunci este constanta.

38

Capitolul al V-lea
Serii Taylor
si serii Laurent
V.1. Serii de func
tii
n acest capitol vom prezenta dou
a tipuri speciale de serii de functii, anume
seriile Taylor si seriile Laurent. Ele se vor dovedi deosebit de importante atunci
cnd vom introduce notiunea de singularitate izolat
a a unei functii complexe si
de reziduu.
Vom reaminti la nceput cteva denitii referitoare la seriile de functii reale
(convergenta punctual
a, absolut
a si uniform
a), ct si enuntul unor criterii de
convergenta. Vom puncta apoi care dintre aceste rezultate se mentin si n cazul
functiilor complexe.
Pentru o abordare unitar
a vom nota n acest capitol prin corpul R sau C:
Deni
tia V.1: Fie fn : D
! ; 8 n 2 N: Se numeste serie de functii
de termen general fn cuplul format din sirurile (fn )n2N si (Sn )n2N ; unde Sn este
sirul sumelor partiale:
1
P
Sn = f0 + f1 + ::: + fn ; 8 n 2 N: Vom nota aceast
a serie cu
fn :
Deni
tia V.2: Seria

1
P

n=0

fn se numeste convergenta n z0 dac

a seria

n=0

de numere din

1
P

fn (z0 )

n=0

este convergent
a.
1
P
Deni
tia V.3: Seria
fn se numeste punctual convergenta pe o multime
D dac
a seria

1
P

n=0

n=0

fn (z) este convergent

a n orice z 2 A:

Deoarece pe sirurile convergente coincid cu sirurile Cauchy, denitia de

mai sus este echivalent
a cu conditia Cauchy:
8 z 2 A 8" > 0 9 nz;" 2 N astfel nct 8 n

nz;" ; 8p 2 N )

) jfn+1 (z) + ::: + fn+p (z)j < ":

Deni
tia V.4: Seria
D dac
a seria

1
X

n=0

1
X

n=0

fn se numeste absolut convergenta n punctul z 2

jfn (z)j este convergent

a ca serie de numere reale pozitive.

Deni
tia V.5: Multimea punctelor n care o serie de functii este convergent
a punctual se numeste multime de convergenta .
n baza conditiei Cauchy putem formula si alte denitii n mod convenabil:
1
P
Deni
tia V.6: Serie
fn este uniform convergenta pe o multime K
n=0

dac
a

8" > 0 9 n" 2 N a:i: 8 n

n" ; 8 p 2 N )

) jfn+1 (z) + ::: + fn+p (z)j < "; 8 z 2 K:

39

Deni
tia V.7: Seria

1
P

fn este uniform convergenta pe compactele din D

n=0

dac
a oricare ar un compact K

D,

1
P

fn este uniform convergent

a pe K:

n=0

8K

D compact, 8" > 0 9 nK;" 2 N astfel nct 8 n

nK;" ; 8 p 2 N )

) jfn+1 (z) + ::: + fn+p (z)j < "; 8 z 2 K:

Uniforma convergenta pe compactele dintr-o multime asigur
a convergenta
punctual
a pe acea multime. De asemenea convergenta uniform
a treansfer
a unele
propriet
ati (continuitate, integrabilitate) de la termenii seriei la suma seriei:
Propozi
tia V.1: Fie fn : D
! un sir de functii astfel nct seria
1
P
fn este uniform convergenta la f pe compactele din multimea de convergenta
n=0
D1 :

1) Atunci

1
P

fn este si punctual convergenta pe D1 :

n=0

2) Presupunem ca fn sunt continue pe D1 ; atunci f este de asemenea continua.

3) Daca
= R si fn sunt integrabile Riemann, atunci f este integrabila
Riemann.
4) Consideram = C:
Z 1
P
Daca fn sunt continue pe o curba neteda
D1 atunci
fn (z)dz
n=0

converge uniform la

f (z)dz:

Presupunem ca fn sunt olomorfe. Atunci f este olomorfa si n plus seria

1
P
(k)
derivatelor de orice ordin k;
fn este uniform convergenta pe compactele
n=0

din D1 la f (k) :
Un rezultat de uniform
a convergenta a unei serii de functii reale sau complexe
este:
Teorema V.1 (criteriul lui Weierstrass): Daca fn : D
! este un
sir de functii astfel nct
9(
si

1
P

n )n2N

[0; +1) cu jfn (t)j

este convergenta, atunci seria

n=0

1
P

n;

8 n 2 N; 8 t 2 D

fn este absolut si uniform conver-

n=0

genta pe D.
Vom reaminti nc
a dou
a rezultatei de uniform
a convergenta specice seriilor
de functii reale:

40

Teorema V.2 (criteriul lui Abel de uniform

a convergen
ta
): Fie
1
X
fn ; gn : D
R ! R doua siruri de functii. Daca seria
fn este uniform
n=0

convergenta pe D, iar sirul de functiile gn este monoton descrescator si uniform marginit pe D (exista M > 0 astfel nct jgn (t)j M; pentru orice t 2 D),
1
X
atunci seria
fn gn este uniform convergenta pe D:
n=0

Teorema V.3 (criteriul lui Dirichlet de uniform

a convergen
ta
): Fie
1
X
fn ; gn : D R ! R doua siruri de functii. Daca seria
fn are sirul sumelor
n=0

partiale Sn = f1 +f2 +:::+fn uniform marginit pe D, iar sirul de functiile gn este

1
X
fn gn este
monoton descrescator si uniform convergent la 0 , atunci seria
n=0

uniform convergenta pe D:

V.2. Serii Taylor complexe

Cele mai multe rezultate din paragraful precedent se pot transpune si pentru serii complexe. n continuare le vom formula pe cele mai importante si,
acolo unde exist
a deosebiri semnicative de n demonstratii, vom indica rationamentele respective.
Deni
tia V.8: Se numeste serie de puteri n panul complex (sau serie
Taylor ) o serie de functii de variabila z 2 C de forma
1
X

an (z

z0 )n

(5)

n=0

unde z0 2 C este un num

ar xat, iar (an )n2N este un sir de numere
complexe.
n acest caz functiile termen sunt fn : C ! C; fn (z) = an (z z0 )n : Lund
z0 = 0 obtinem seria
1
X
an z n :
(5)
n=0

Pentru seriile (5) si (5 ) suntem interesati s

a r
aspundem la aceleasi probleme
ca n paragreful anterior referitor la structura multimii de convergenta, tipul
de convergenta a serii (50 ) si propriet
atile functiei sum
a. Informatiile esentiale
obtinute pentru seria (50 ) se vor transfera print-o translatie de pas z0 la seria
(5) :

41

Exemplul V.2: Seria geometric

a

1
P

z n este convergent
a pe discul unitate

n=0

deschis jzj < 1 si are suma

f (z) =
Pentru jzj

1
1

pentru jzj < 1:

1; seria nu este convergent

a.

Cercet
am structura de convergenta a seriei de puteri (50 ). Similar cazului
seriilor de puteri reale avem si n complex urm
atoarea teorem
a:

1
P

Teorema V.4 (teorema lui Abel n planul complex):

1
P
1) Daca exista z0 2 C; z0 6= 0; astfel nct
an z0n converge, atunci
n=0

n=0

an z n converge pentru orice z 2 C cu jzj < jz0 j :

Mai mult, convergenta este absoluta si uniforma pe compactele din discul

D(0; jz0 j):
1
1
P
P
2) Daca exista z1 2 C nct
an z1n diverge, atunci
an z n diverge
n=0

n=0

pentru orice z 2 C cu jzj < jz1 j :

Teorema V.5 (teorema razei de convergen

ta
): Pentru seria de puteri
1
P
n
(5 )
an z exista si este unic elementul r 2 [0; +1] astfel nct:
0

n=0

1) Daca r = 0; convergenta seriei (50 ) are loc numai n z0 = 0:

1
P
2) Daca r 2 (0; 1); seria
an z n converge absolut si uniform pe compactele
n=0

din D(0; r) si diverge pe Cn D(0; r); pe cercul jzj = r convergenta se studiaza

de la caz la caz.
1
P
3) Daca r = +1; atunci
an z n converge absolut si uniform pe compactele
n=0

din C:

Deni
tia V.9: Vom numi raza de convergenta pentru seria (50 ) elementul
(unic) r 2 [0; +1] a c
arui existenta este asigurat
a de teorema precedent
a.
Teorema V.6(formule de calcul pentru raza de convergen
ta
n C):
1) Formula lui Hadamard: Raza de convergenta r pentru seria (50 ) este
data de
r=

p
1
; unde l = lim sup n jan j
l
n!1

(unde s-a facut conventiapr = +1 pentru l = 0 si r = 0 pentru l = +1).

2) Daca exista lim n jan j = l1 ;atunci raza de convergenta a seriei considn!1

erate este r =

1
l1 :

42

j
3) Daca exista lim sup jajan+1
= l2 ;atunci raza cautata este
nj
n!1

1
l2 :

Informatiile referitoare la functia sum

a a unei serii de puteri complexe le
vom enunta sintetic n urm
atorul rezultat:
Teorema V.8: Daca r > 0 este raza de convergenta pentru seria de puteri
1
1
P
P
an z n ; atunci functia f : D(0; r) ! C; f (z) =
an z n este olomorfa.:
n=0

n=0

Observa
tia V.6: Seria

1
P

z0 )n este absolut si uniform convergent

a

an (z

n=0

pe compactele din D(z0 ; r); iar suma sa este olomorf

a pe D(z0 ; r) .
Deni
tia V.10: O functie f : D C ! C (unde multimea D este deschis
a)
se numeste analitica pe D dac
a:
Oricare ar z0 2 D exist
a discul D(z0 ; r); r > 0 si exist
a (an )n2N
C
1
P
astfel nct f (z) =
an (z z0 )n ; pentru orice z 2 D(z0 ; r):
n=0

Folosind teorema V.8pe ecare disc D(z0 ; r)

D obtinem:

Teorema V.10: Orice functie analitica este o functie olomorfa.

V.3. Serii Laurent

Vom studia n continuare un alt tip de serii de functii, specice spatiului C; ce

se vor dovedi ulterior deosebit de importante n clasicarea singularit
atilor
izolate ale functiilor.
Deni
tia V.11: 1) Se numeste serie Laurent o serie de forma:
1
X

an (z

n= 1

unde prin sumarea de la

1
X

an (z

z0 )n ; z0 2 C xat, an 2 C; 8n 2 N;
1 la +1 se ntelege

z0 )n =

n= 1

sau

1
X

n= 1

an (z

(6)

1
X

an (z

z0 )n +

n= 1

z0 )n =

1
X

1
X

an (z

z0 )n

n=0

m (z

m=1

z0 )

1
X

an (z

z0 )n :

n=0

Prima dintre cele dou

a serii n care se descompune seria Laurent se numeste
partea principala, iar a doua se numeste partea analitica (sau partea tayloriana )
a seriei Laurent.
2) O serie Laurent se numeste convergenta dac
a att partea principal
a, ct
si partea sa taylorian
a sunt convergente.
43

Pentru o serie Laurent ne vor interesa aceleasi probleme ca n cazul seriilor

de puteri: structura multimii de convergenta, tipul de convergenta a seriei si
propriet
atiile functiei sum
a.
1
P
an (z
Teorema V.11: Multimea de convergenta pentru o serie Laurent
n= 1

z0 )n este o coroana circulara centrata n z0 :

D(z0 ; r1 ; r2 ) = fz 2 C j r1 < jz

z0 j < r2 g; 0 < r1 < r2 :

Convergenta este absoluta si uniforma pe compactele din D(z0 ; r1 ; r2 ), iar

suma seriei este olomorfa.
V.4. Func
tii olomorfe pe mul
timi deschise
n continuare vom urm
ari s
a studiem problema reciproc
a: n ce conditii o
functie complex
a se poate dezvolta n serie Taylor sau Laurent?
Abord
am mai nti cazul seriilor Taylor.
Dat
a o functie f : D
C ! C; unde D este un deschis, ne ntreb
am ce
proprietate a lui f asigur
a analiticitatea sa (adic
a posibilitatea de a se dezvolta
n serie de puteri n jurul ec
arui punct z0 2 D) :
f (z) =

1
X

n=0

an (z

z0 )n ; 8 z 2 D(z0 ; r):

De asemenea, ne ntreb
am ce relatie exist
a ntre coecientii an si functia f
, dar si cum s
a g
asim raza de convergenta r f
ar
a (eventual) a face dezvoltarea
lui f n serie de puteri. R
aspunsul este dat de urm
atoarea teorem
a:
Teorema V.12 (analiticitatea func
tiilor olomorfe): Daca f : D C !
C este olomorfa, iar D un deschis, atunci f este analitica, anume
pentru orice z0 2 D exista r = d(z0 ; F r D) astfel nct 8 z 2 D(z0 ; r) are
loc dezvoltarea:
1
X
f (n) (z0 )
f (z) =
(z z0 )n :
n!
n=0
Observa
tia V.7: Teoremele V.10 si V.12 ne spun c
a, n cazul complex,
functiile derivabile si cele analitice coincid (n R, functiile analitice nu sunt tot
una cu functiile derivabile, nici m
acar cu cele de clas
a C 1 ).
Exemplul V.3:: S
a dezvolt
am n serie de puteri n jurul originii functiile
elementere:
I. f : C ! C; f (z) = ez : Stabilim nti multimea de convergenta:
z0 = 0 ) r = d(0; F rC) = +1:
44

Apoi an =

f (n) (0)
n!

1
n!

(f (n) (z) = ez ; 8 n 2 N ): Atunci

ez =

1
X
1
z n ; 8 z 2 C:
n!
n=0

II. f : C n [ 1; 1] ! C; f (z) = ln (1 + z) :
Raza de convergenta este r = d (0; [ 1; 1]) = 1; deci dezvoltarea va avea
loc n D(0; 1):
Derivatele succesive ale logaritmului sunt
2
3
1
; f 00 (z) =
(1 + z) ; f 000 (z) = 1 2 (1 + z) ; ::::;
f 0 (z) = 1+z
n 1
n
f (n) (z) = ( 1)
(n 1)! (1 + z) ; :::;
n 1 1
1
de unde a0 = 0; a1 = 1; a2 = 2 ; a3 = 13 ; ::: ; an = ( 1)
n ; ::: .
Deducem c
a dezvoltarea n serie Taylor a lui f este
ln(1 + z) =

1
X

n 1

( 1)

n=0

1 n
z ; 8 z 2 D (0; 1) :
n

III. f; g : C ! C; f (z) = sin z; g (z) = cos z:

Dezvoltarea are loc pentru ambele functii n tot planul complex.
Calcul
am derivatele functiei f :
f 0 (z) = cos z; f 00 (z) = sin z; f 000 (z) = cos z; f IV (z) = sin z si apoi
derivatele se repet
a din patru n patru; urmeaz
a c
a
1
1
a4k = 0; a4k+1 = (4k+1)!
; a4k+2 = 0; a4k+3 = (4k+3)!
; k 2 Z si dezvoltarea
n serie de puteri a functiei f este
sin z =

1
X

n=0

( 1)

1
z 2n+1 ; 8 z 2 C:
(2n + 1)!

n mod similar pentru g derivatele se repet

a din patru n patru si va avea
loc dezvoltarea
1
X
1
n
cos z =
( 1)
z 2n ; 8 z 2 C:
(2n)!
n=0
V.5. Func
tii olomorfe ntr-o coroan
a circular
a
Putem formula acum problema reciproc
a pentru dezvolt
ari Laurent: dat
ao
functie pe o coroan
a circular
a D(z0 ; r1 ; r2 );s
a g
asim conditii care s
a ne asigure
dezvoltarea ei n serie Laurent dup
a puterile (pozitive si negative) ale lui (z z0 ):
Teorema V.13: Daca f : D(z0 ; r1 ; r2 ) ! C este olomorfa, atunci f se
poate dezvolta n serie Laurent dupa puterile lui z z0 :
Deni
tia V.12: Se numeste disc punctat coroana circular
a D(z0 ; 0; r); cu
r > 0:
45

Observa
tia V.8: Seriile de puteri sunt n leg
atur
a cu discurile si functiile
olomorfe pe disc, iar seriile Laurent sunt asociate coroanelor circulare si functiilor olomorfe n coroane circulare . Mai exact pentru D o multime deschis
a si
z0 2 D; dac
a f : D
C ! C este olomorf
a, atunci f se dezvolt
a n serie
de puteri n jurul lui z0 pe un disc D(z0 ; r); iar dac
a f : D nfz0 g ! C este
olomorf
a, atunci f este dezvoltabil
a n serie Laurent n jurul lui z0 pe discul
punctat D(z0 ; r)nfz0 g = D(z0 ; 0; r):

46

Capitolul al VI-lea
Reziduuri
VI.1. Singularit
a
ti izolate.
Deni
tia VI.1: Se numeste punct singular izolat pentru o functie f un
punct z0 dintr-o multime deschis
a D
C astfel nct f : D nfz0 g ! C este
olomorf
a.
Observa
tia VI.1: Dac
a z0 este un punct izolat singular pentru f; rezult
a
c
a f admite dezvoltare Laurent pe discul punctat 0 < jz z0 j < r :
f (z) =

1
X

z0 )n +

an (z

n=0

1
X

n (z

z0 )

n=1

n functie de felul cum se prezint

a partea principal
a din aceast
a dezvoltare,
putem avea urm
atoarele tipuri de singularit
ati izolate:
Deni
tia VI.2:
1. z0 este punct singular aparent dac
a partea principal
a n dezvoltarea de
mai sus lipseste:
a n = 0; 8n
1:
2. z0 este pol (de ordin n0 ) dac
a partea principal
a este o sum
a nit
a:
9 n0

1 nct a

n0

6= 0, iar a

= 0; 8 n > n0 :

3. z0 este singularitate esential

a dac
a partea principal
a este o serie efectiv
a
(multimea coecientilor nenuli din partea principal
a este innit
a):
cardfn 2 N ; a

6= 0g =

o:

Exemplul VI.1:
f (z) =

ez

1
z

; z 2 C n f0g este functie olomorf

a.

Se observ
a c
a punctul z0 sete singulsritate izolat
a pentru functia f:

ez =

1
1
1
X
X
1 X zn
zm
zn
) f (z) =
=
; care este serie de puteri efectiv
a,
n!
z n=1 n!
(m + 1)!
m=0
n=0

de unde rezult
a c
a z0 = 0 este singularitate aparent
a.
Exemplul VI.2:
1
f (z) = n ; z 2 Cnf0g
z
este gata dezvoltat
a n serie Laurent n jurul punctului singular izolat z0 = 0 cu
partea taylorian
a 0, iar partea principal
a z1n , de unde rezult
a c
a z0 = 0 este pol
de ordin n:
47

Exemplul VI.3:
1
f (z) = sin ; z 2 C n f0g;
z
avnd singularitatea izolat
a z0 = 0:
Folosind dezvoltarea functiei sin w n serie de puteri, f
acnd w =
f (z) =

1
X
( 1)n
1
(2n + 1)! z
n=0

1
z

avem:

2n+1

avnd partea principal

a chiar seria

1
X
( 1)n
1
; de unde rezult
a c
a z0 = 0 este singularitate esential
a.
2n+1
(2n
+
1)!
z
n=0

Pentru o functie f : D n fz0 g ! C olomorf

a urm
arim n continuare s
a caracteriz
am tipurile de singularit
ati izolate cu ajutorul limitei functiei f n punctul
z0 . Un prim rezultat, referitor la singularit
ati aparente, este:
Teorema VI.1 (teorema de caracterizare a singularit
a
tilor aparente):
Fie f : D n fz0 g ! C olomorf
a, unde D C este un deschis si z0 2 D: Atunci
au loc echivalentele:
1. z0 este singularitate aparent
a;
2. 9 lim f (z) 2 C;
z!z0

3. f este m
arginit
a ntr-o vecin
atate V (z0 ) n fz0 g;
4. (caracterizarea lui Riemann) 9 lim (z z0 ) f (z) = 0:
z!z0

Deni
tia VI.3: O functie g are un zerou de ordin n n z0 dac
a exist
a o
functie olomorf
a g1 avnd acelasi domeniu de denitie ca g nct g1 (z0 ) 6= 0 si
g(z) = (z z0 )n g1 (z) pe o vecin
atate a lui z0 .
Teorema VI.2: Fie f : D n fz0 g ! C olomorf
a, unde D C un deschis si
z0 2 D: Urm
atoarele armatii sunt echivalente:
1. z0 este pol de ordin n pentru f ;
2. Functia (z z0 )n f (z) are n z0 singularitate aparent
a, cu
lim (z z0 )n f (z) 2 C n f0g
z!z0

3. Functia

1
f

are n z0 un zerou de ordin n:

Teorema VI.3 (teorema de caracterizare a polilor): Fie f : D n fz0 g !

C olomorf
a, unde D C este multime deschis
a si z0 2 D:
f are n z0 pol dac
a si numai dac
a 9 lim f (z) = 1:
z!z0

sin z
z3 ;

Exemplu VI.4: Fie f (z) =

z 2 C n f0g; punctul z0 = 0 este singularitate izolat
a pentru f: Pentru a stabili tipul singularit
atii calcul
am
lim f (z) = lim sinz z z12 = 1; (deoarece sinz z ! 1 si z12 ! 1 atunci cnd
z!z0

z!0

z ! z0 ), deci z0 este pol.

G
asim ordinul polului: c
aut
am n 2 N astfel nct 9 lim (z
z!z0

C n f0g:

48

z0 )f (z) 2

sin z
= lim z n
z!0
z3
deci z0 = 0 este pol de ordin 2.
lim z n

z!0

sin z
= 1 2 C n f0g pentru n = 2;
z

Teorema VI.4 (teorema de caracterizare a singularit

a
tilor esen
tiale):
Fie f : D n fz0 g ! C olomorf
a, unde D C este deschis si z0 2 D: Urm
atoarele armatii sunt echivalente:
1. f are n z0 singularitate esential
a;
2. Nu exist
a lim f (z) n C1 ;
z!z0

3. Exist
a dou
a siruri (zn ); (wn ) D n fz0 g; cu zn ; wn ! z0 nct f (zn ) !
A; f (wn ) ! B; iar A 6= B (A; B 2 C1 ):
VI.2. Reziduuri
Deni
tia IV.4: Fie f : D n fz0 g ! C olomorf
a, unde D
C este deschis
si z0 2 D: Atunci f admite pe un disc punctat 0 < jz z0 j < r o dezvoltare
Laurent:
a 1
a n
+ ::: +
+ a0 + a1 (z z0 ) + :::
f (z) = ::: +
n
(z z0 )
z z0
Se numeste reziduul functiei f n z0 coecientul a 1 din aceast
a dezvoltare.
Vom nota a 1 = rez(f; z0 ):
Motivarea no
tiunii: S
a presupunem c
a avem o curb
a simpl
a nchis
a( )
D n fz0 g nct z0 2 intD : Atunci
Z
Z
Z
Z
dz
dz
f (z)dz = :::+a n
+:::+a
+
[a0 + a1 (z z0 ):::] dz:
1
(z z0 )n
z z0
Functia a0 + a1 (z z0 ) + ::: ind olomorf
a pe D(z0 ; r)
0 (conform teoremei fundamentale a lui Cauchy).
Pentru n > 1; functia
1
= (z
(z z0 )n

z0 )

are pe D n fz0 g primitiva

(z

va avea integrala

z0 ) n+1
si deci
n+1

integrala sa pe curba nchis

R a ( ) va 0.
Pentru n = 1 stim c
a z dzz0 = 2 i (exemplul din paragraful III.2).
R
Deci f (z)dz = 2 i a 1 ; ceea ce justic
a interesul nostru pentru coecientul

dintre toti coecientii dezvolt

arii.
Metode de calcul a reziduurilor:
I. Dac
a z0 este singularitate aparent
a pentru f; atunci (partea principal
a
lipsind) avem:
rez(f; z0 ) = 0:
1

49

II. a) Dac
a z0 este pol pentru f , s
a presupunem mai nti c
a z0 este pol de
ordin 1:
f (z) =

a
z

z0

+ a0 + a1 (z

) (z

z0 ) + ::: ; pe 0 < jz

z0 )f (z) = a

+ a0 (z

z0 j < r:

z0 ) + :::;

trecd la limit
a pentru z ! z0 n aceast
a egalitate va rezulta c
a
rez(f; z0 ) = a

= lim (z
z!z0

z0 )f (z):

g(z)
Aplica
tie: Fie f (z) = h(z)
; unde g; h : D C ! C olomorfe, z0 2 D nct
0
g(z0 ) 6= 0 si h(z0 ) = 0; h (z0 ) 6= 0; h va avea n z0 un zerou de ordin 1 :

h(z) = (z

(z z0 )f (z) =

z0 )h1 (z) ; h1 olomorf

a cu h1 (z) 6= 0: Atunci

g(z)
g
g
; functia
ind olomorf
a pe un disc D(z0 ; r);
(z0 ) 6= 0;
h1 (z)
h1
h1

adic
a f are n z0 un pol de ordin 1:
rez(f; z0 ) = lim (z

z0 )f (z) = lim

z!z0

z!z0

g(z0 )
z z0
g(z) = 0
:
h(z)
h (z0 )

b) Dac
a f are n z0 un pol de ordin n > 1; vom avea
(z

z0 )n f (z) = a

+a

n+1 (z

derivnd relatia succesiv de (n

[(z

z0 )n f (z)](n

z0 ) + ::: + a

1 (z

z0 )n

+ a0 (z

z0 )n + :::;

1) ori g
asim:
1)

obtinem rez(f; z0 ) = a

= (n

1)!a
1

(n

+ n!a0 (z

lim [(z
1)! z!z0

z0 ) + :::

z0 )n f (z)](n

1)

III. Dac
a z0 este singularitate esential
a pentru f , neavnd o formula de
calcul pentru reziduu, modalitatea de a-l g
asi este s
a realiz
am n jurul lui z0
pentru f; pe un disc punctat, dezvoltarea Laurent.

50

VI.3. Teorema reziduurilor

Vom da n continuare rezultatul esential legat de calculul integralelor curbilinii pentru functii care au singularit
ati izolate n interiorul domeniului determinat de curb
a.
Teorema VI.5 (teorema reziduurilor): Fie f : D n fz1 ; :::; zn g ! C
olomorf
a cu D C multime deschis
a si z1 ; :::; zn 2 D: Dac
a
D n fz1 ; :::; zn g
este o curb
a simpl
a nchis
a omotop
a cu un punct n D; atunci
Z
X
f (z)dz = 2 i
rez(f; zk ):
zk 2intD

Figura VI.1
O extensie a acestei teoreme este asa numit
a teorema a semireziduurilor:
Teorema VI.6 (teorema semireziduurilor): Fie
un contur simplu
nchis dintr-un domeniu D si f : Dn(fa1 ; a2 ; :::; am g [ fz1 ; z2 ; :::; zn g) ! C
o functie olomorf
a, unde a1 ; a2 ; :::; am 2 intD sunt singularit
ati izolate si
z1 ; z2 ; :::; zn 2 sunt poli de ordin 1.
i) Dac
a adimte tangent
a unic
a n z1 ; z2 ; :::; zn ; atunci
Z

f (z)dz = 2 i

m
X

rez(f; aj ) + i

j=1

n
X

k=1

51

rez(f; zk ):

ii) Dac
a k este unghiul dintre semitangente n zk la ; atunci
Z
m
n
X
X
f (z)dz = 2 i
rez(f; aj ) + i
(
k ) rez(f; zk ):
j=1

k=1

Figura VI.2

VI.4. Aplica
tii ale teoremei reziduurilor n calculul unor integrale
reale
I. Ne propunem s
a calcul
am integrala
I=

Z2

R(cos t; sin t)dt;

unde R este o functie rational

a al c
arei numitor n cos t si sin t se anuleaz
a.
C
aut
am o curb
a ( ) simpl
a nchis
a (t) = x(t) + iy(t) C cu t 2 [0; 2 ] si o
func
a f nct I s
a se poat
a exprima cu ajutorul integralei complexe
R tie complex
f (z)dz:

O alegere convenabil
a este cercul unitate (la fel de bine poate luat orice
alt cerc cu centrul n origine)
: jzj = 1 , z = cos t + i sin t; t 2 [0; 2 ]:
Cum z = cos t i sin t rezult
a
cos t =

z+z
z z
; sin t =
;
2
2i
52

nlocuim z = jzjz = z1 si tinem cont c

a dz = ( sin t + i cos t)dt = izdt; adic
a
dz
dt = iz :
Functia complex
a de integrat va
f (z) = R

z + z1 z z1
;
2
2i

1
:
iz

Atunci, din teorema reziduurilor

I=2 i

jzk j<1

rez R

z + z1 z z1
;
2
2i

II. Fie R o functie rational

a si vrem s
a calcul
am

1
; zk :
iz

R1

eiax R(x)dx: Pentru a

avea asigurat
a convergenta la +1 si 1; conform criteriului de convergenta n
(vezi criteriile de convergenta a integralelor generalizate din functii pozitive);
P
va trebui s
a presupunem c
a:
pentru R = Q
n cazul a = 0; 1 + gradP < gradQ; adic
a 2 + gradP gradQ;
n cazul a > 0; 1 + gradP gradQ:
Ne vom situa n prima ipotez
a. n plus mai presupunem c
a Q(x) 6= 0 8 x 2
R1 iax
R: Asigurati de convergenta integralei I =
e
R(x)dx avem c
a I =
lim

Rr

r!1 r

eiax R(x)dx: Vom considera o curb

a

mentul [ r; r] de pe axa real

a; vom completa
gura VI.3.

2;

unde

cu un semicerc

1
2

este seg-

asa ca n

Figura VI.3
Functia pe care o alegem este f (z) = eiax R(z):
n toate exemplele, ideeaR general
a este de a calcula, pentru o curb
a si o
functie f convenabil alese, f (z)dz prin dou
a metode: prin teorema reziduurilor si prin teorema III.2, alegnd o parametrizare a curbei ( ):
Putem alege r > 0 sucient de mare nct D s
a contin
a toate singularit
atile
izolate ale lui f aate n semiplanul superior.
53

Cum R este functie rational

a, singularit
atile lui f vor n num
ar nit ( vor
printre r
ad
acinile lui Q) si vor poli (anulnd numitorul, vor face ca limita
functiei s
a e 1).
Deci
Z
X
f (z)dz = 2 i
rez(f; zk ):
Im zk >0

Parametriznd curba ( 1 ) avem z = t + i 0; t 2 [ r; r]; de unde dz = dt si

Rr
f (z)dz = f (t)dt:
r
R
Ar
at
am c
a lim
f (z)dz = 0 :
r!1

f (z)dz

l(

2)

sup jf (z)j

z2

r sup eiaz
z2

jR(z)j

eiaz = eiax
Rezult
a

ay

f (z)dz

=e

ay

1 pentru y = Im z > 0:

r sup jR(z)j

jzj=r

M
r2

r!1

! 0:

Obtinem, prin trecere la limit

a pentru r ! 1;
lim

r!1

f (z)dz =

Z1

f (x)dx; adic
aI=2 i

rez(f; zk ):

Im zk >0

III. S
a calcul
am integrala real
a generalizat
aI=

R0

R(x)dx; unde R este o

P (x)
cu Q(x) 6= 0 pentru x 0:
functie rational
a R(x) = Q(x)
Pentru a avea asigurat
a convergenta la 1; conform criteriului n , vom
cere ca 2 + gradP
gradQ: Vom integra functia complex
a f (z) = R(z) ln z
pe curba din gura VI.4, ocolind partea de pe semiaxa real
a negativ
a prin
segmentele I1 si I2 paralele cu aceasta.

54

Figura VI.4

Avem
Z

f (z)dz =

f (z)dz +

f (z)dz

I1

C(0;r)

f (z)dz

f (z)dz:

(1)

I2

C(0; )

Parametriz
am segmentele I1 ; I2 :
I1 : z = x + i"; x 2 [ r; ]; dz = dx
I2 : z = x i"; x 2 [ r; ]; dz = dx
Atunci
Z

I1

f (z)dz

I2

f (z)dz =

[R(x + i") ln(x + i")

R(x

i") ln(x

i")] dx

Pentru a calcula ln z pe cele dou

a segmente observ
am c
a argumentul s
au
dinspre semiplanul superior este ; iar dinspre semiplanul inferior este
:

55

Explicit
am logaritmul complex pe I1 ; I2 :
p
ln(x + i") = ln x2 + "2 + i arg(x + i") ! ln jxj + i ;
"!0

p
i") = ln x2 + "2 + i arg(x

ln(x
Atunci
Z

f (z)dz

I1

f (z)dz = 2 i

I2

i") ! ln x

i:

"!0

r!1

R(x)dx ! 2 i
!0

Z0

R(x)dx:

(2)

Integralele pe cele dou

a cercuri tind la 0:
Z

f (z)dz

2 r sup jR(z)j jln zj

jzj=r

C(0;r)

2 r
Z

f (z)dz

2 r sup jR(z)j jln jzj + i arg zj

jzj=r

M
r!1
(jln rj + ) ! 0
r2

sup jR(z)j (jln jzjj + jarg zj)

jzj=

C(0; )

!0

M ( ln + ) ! 0:

Pentru r > 0 sucient de mare si "; > 0 mici toate r

ad
acinile numitorului
(adic
a singularit
atile lui f ) s
a se g
aseasc
a n intD :
Aplicnd teorema reziduurilor pe g
asim
Z
X
f (z)dz = 2 i
rez(f; zk ):
(3)
zk 2intD

Combinnd acest rezultatele din (1) ; (2) si (3) deducem

Z
X
lim
f (z)dz ! 2 iI; de unde I =
rez(f; zk ):
r!1;"!0; !0

zk 2C

IV. S
a calcul
am integrala real
a generalizat
aI =

R1

R(x)dx; unde R este o

P (x)
functie rational
a R(x) = Q(x)
cu Q(x) 6= 0 pentru x 0:
Pentru a avea asigurat
a convergenta la +1 vom presupune 2 + gradP
gradQ:
Curba pe care o vom alege este cea din gura VI.5 , iar functia de integrat
f (z) = R(z) ln z;

56

Figura VI.5
unde vom presupune pentru functia ln c
a argumentul ia valori n (0; 2 ]
(deci z 2 C n [0; +1); ln z = ln jzj + i arg z):
Observ
am c
a pe semiaxa pozitiv
a Ox, dinspre semiplanul superior argumentul este 0, iar dinspre semiplanul inferior argumentul este 2 :
Putem alege r > 0 sucient de mare si "; > 0 sucient de mici nct toate
r
ad
acinile lui Q (adic
a singularit
atile lui f ) s
a se g
aseasc
a n intD :
Atunci
Z
X
f (z)dz = 2 i
rez(f; zk ):
zk 2intD

Pe de alta parte
Z
Z
f (z)dz =

C(0;r)

f (z)dz +

f (z)dz

I1

f (z)dz

C(0; )

Parametriz
am I1 si I2 similar ca n cazul III anterior:
I1 : z = x + i"; x 2 [ ; r]; dz = dx
57

I2

f (z)dz:

I2 : z = x

i"; x 2 [ ; r]; dz = dx si g
asim
p
ln(x + i") = ln x2 + "2 + i arg(x + i") ! ln jxj + i0 = ln x
"!0

p
i") = ln x2 + "2 + i arg(x

ln(x
Atunci
Z

f (z)dz

I1

f (z)dz =

2 i

I2

Analog ca n cazul III,

Zr

i") ! ln x + 2 i:
"!0

r!1

R(x)dx !

!0

f (z)dz

2 r

2 i

M
r2

Z1

R(x)dx:

(jln rj + 2 )

r!1

C(0;r)

f (z)dz

0 si

!0

M ( ln + 2 ) ! 0:

C(0; )

Atunci
Z1

R(x)dx =

rez(f; zk ):

zk 2intD

V. S
a presupunem acum c
a dorim s
a calcul
am integrala real
aI =

R1

R(x) ln xdx;

P (x)
unde R este o functie rational
a R(x) = Q(x)
cu Q(x) 6= 0 pentru x 0:
Pentru a avea asigurat
a convergenta la +1 vom presupune din nou c
a 2+
gradP gradQ:
Curba pe care o vom alege este tot cea din gura VI.5 , iar functia de integrat
f (z) = R(z) ln2 z:
Facem aceeasi conventie ca la cazul IV si anume c
a functia argument ia valori
n (0; 2 ] (deci ln z = ln jzj + i arg z; z 2 C n [0; +1) ):
Avem
Z
Z
Z
Z
Z
f (z)dz =
f (z)dz + f (z)dz
f (z)dz
f (z)dz:
I1

C(0;r)

C(0; )

Utiliznd calculul f
acut n exemplul precedent avem c
a

I2

C(0;r)

si

C(0; )

!0

f (z)dz ! 0:

Dar
ln2 (x + i") ! (ln x + i0)2 = ln2 x;
"!0

ln (x

i") ! (ln x + 2 i)2 ;

"!0

58

f (z)dz

r!1

! 0

de unde
Z

I1

f (z)dz

f (z)dz

2 i

I2

Zr

r!1

!0

R(x) ln xdx + 4

2 i

Z1

Zr

R(x) ln xdx + 4

r!1

R(x)dx !

!0

Z1

R(x)dx:

Aceasta mpreun
a cu teorema reziduurilor
Z
X
rez(f; zk ):
f (z)dz = 2 i
zk 2intD

ne conduce la relatia
X

rez(f; zk ) =

zk 2intD

Z1

R(x) ln xdx

2 i

Z1

R(x)dx:

Identicnd p
artile reale din cele doi membri g
asim
Z1

R(x) ln xdx =

Re[

zk 2intD

59

rez(f; zk )]: