Farmacologie-C1

Farmacologia este o ramura a stiintelor medicale care se ocupa cu studiul

medicamentelor sub diferite aspecte. Studiaza interactiunea diferitelor substante cu
sistemele biologice si consecintele acestor actiuni.
Face legatura dintre fiziologie, fiziopatologie si terapeutica (terapia este
totalitatea mijloacelor de vindecare a unei boli).
Farmacologia este:
-experimentala: permite stabilirea efectelor unui medicament, a
mecanismului de actiune, a toxicitatii, a eliminarii si metabolizarii la diferite animale
de laborator;
-clinica: stabilirea la om a valorilor date prin experimentele obtinute pe
animal, tinand cont ca exista in multe cazuri deosebiri de reactivitate intre om si
diferite specii de animale.
Farmacologia este:
-generala: cuprinde principiile comune care conditioneaza actiunea
medicamentelor, generalitati privind mecanismele de actiune, absorbtia, distributia,
metabolismul, eliminarea medicamentelor;
-speciala: studierea in amanunt a diferitelor tipuri de medicamente
clasificate in functie de organele si sistemele asupra carora actioneaza sau in functie
de actiunea lor terapeutica.
Medicamentul este:
-natural (vegetal, animal, mineral);
-sintetic;
-1/2 sintetic-obtinut din substante naturale carora li s-a modificat putin
formula fara a schimba structura de baza.
Medicamentul este o substanta pura, bine definita din punct de vedere
chimic. Alteori, el poate fi compus din mai multe substante; altele sunt responsabile
de efectul terapeutic (principii active).
Prepararea produsului medicamentos: substanta medicamentoasa,
amestec de substante medicale elaborate in farmacie/industrie. Substantele
medicamentoase au multe denumiri:
denumirea chimica, care reda structura completa a substantei. Se poate scrie
formula chimica a substantei; se identifica cu exactitate medicamentoasa.
denumirea Comitetului International (DCI) este in limba latina, este stabilita de o
sectiune a Organizatiei mondiale a Sanatatii si are drept scop sa simplifice
denumirea chimica, sa unifice toate denumirile pentru aceste produse. Este o
prescurtare sau sugereaza denumirea chimica.
denumirea comerciala difera de la o tara la alta, de la o firma la alta; trebuie sa
difere prin 3 litere.
Farmacocinetica este partea farmacologiei care evalueaza modificarile
cantitative si calitative pe care le sufera in timp substanta medicamentoasa, in functie
de doza si calea de administrare in procesele de absorbtie, distributie,
biotransformare si eliminare.
Parametrii farmacocineticii impun biodisponibilitatea-capacitatea de
eliberare a principiului activ din forma medicamentoasa cu posibilitatea de a se
absorbi (a trece in circulatie).
Absorbtia este procesul de trecere a unui medicament de la locul de
administrare in circulatia sangvina. Viteza de absorbtie si cantitatea totala absorbita

conditioneaza efectul terapeutic, dar si toxicitatea medicamentului. Absorbtia depinde

de:
-legaturile generale ale transportului prin membranele biologice
(liposolubilitatea, marimea moleculara);
-forma medicamentoasa-biodisponibilitatea. Ex.: foremele retard sunt
fabricate astfel incat sa intarzie absorbtiaefectul este mai tarziu;
-calea de administrare-depinde de permeabilitatea variata a
membranelor celulare, de circulatia diferita, de suprafata de absorbtie diferita
Medicamentele se administreaza pe cai naturale (digestive, respiratorii,
mucoase) si artificiale (injectari).
Alegerea caii de administrare se face in functie de caracteristicile
medicamentului, proprietatile fizico-chimice ale sale, particularitatile prezentate de
bolnav, efectul urmarit, varsta.
Transportul se face sub forma de solutie (forma libera) si legata de
albuminele plasmatice. Doar forma libera este activa farmacologic sau susceptibila
de a trece in diferite compartimente lichidiene, de a fi metabolizata si excretata. Pe
masura ce forma libera se consuma se elibereaza o cantitate de medicament din
complexul format de albumine.
Distributia: medicamentul din sange, ca urmare a absorbtiei, poate fi
distribuit si in alte compartimente lichidiene (interstitiale, intracelulare). Doar o mica
parte din cantitatea totala de medicament este fixata la nivelul receptorilor specifici si
care va conditiona efectul.
Metabolizarea: in majoritatea cazurilor se face in ficat; se desfasoara in
mai multe etape:
I-se produc fenomene de oxidare, reducerea hidrolizei;
II (etapa de conjugare)-compusi cu hidrosolubilitate mare, deci usor
excitabili.
Eliminarea este procesul principal prin care inceteaza actiunea
medicamentoasa. Cea mai importanta cale de eliminare este cea renala (prin filtrare,
secretie glomerulara). Alte cai de eliminare: digestiva, respiratorie, cutanata, lapte
matern.
Farmacodinamica este partea farmacologiei care studiaza efectele si
influentele produse de medicament asupra organismului, inclusiv relatia doza-efect,
mecanismele de actiune, reactiile adverse, toxicologia.
Totalitatea modificarilor produse de medicament asupra organismuluiactiuni/efecte.
Actiunea poate fi locala (se manifesta la locul de administrare-anestezice
locale) si generala (la distanta-actiunea se produce la nivelul a mai multor organe
sau predominant asupra unui organ/sistem).
Actiune:
Terapeutica-etiologica-cand se adreseaza cauzei (antibioticele);
-patogenica-se adreseaza mecanismului de producere (cardiotonicele);
-simptomatica-se adreseaza unui simptom sau mai multor (analgeticele).
Toxica-se manifesta la nivelul diferitelor organe, sisteme (renal, hepatic, sange).
Poate fi si letala.
Actiunea mai poate fi:
Principala
Secundara: o insoteste pe cea principala, dar este mai putin marcata la dozele
terapeutice; poate fi utila si nedorita (reactii adverse).

Mecanismele de actiune ale medicamentelor au loc la nivel molecular prin

fixare pe receptor. Receptorii (farmacoreceptorii) sunt structuri ale celulelor cu
proprietati de a lega specific anumite molecule de medicament sau substantele
endogene. Mecanismele de actiune la nivel molecular pot influenta anumite structuri
biologice active. Mecanismul de actiune exista si la nivel celular, dar ca o consecinta
a modificarilor la nivel molecular (modificarea permeabilitatii membranei celulare la
anumiti ioni).