Bunele Oficii.

Pe langa cele doua proceduri, medierea si concilierea, cea de-a treia procedura
numita bunele oficii este cea mai flexibila. Acest mijloc este in stransa legatura
cu negocierile diplomatice, formand un proces care in literatura de specialitate
este denumita negocierea asistata.
Atat bunele oficii cat si medierea sunt metode de a impulsiona si de a aduce la
finalizare negocierile, trasaturile si functiile celor doua fiind similare cu cele ale
negocierilor, inscriindu-se astfel in aceeasi categorie de mijloace diplomatice
neformale si nejurisdictionale.
In ciuda asemanarilor dintre cele doua metode, mediere respectiv bunele oficii,
exista si o principala deosebire care consta in faptul ca, odata cu reluarea
negocierilor rolul tertului se incheie. Insa dupa cum mentioneaza unii autori,
linia de demarcatie dintre cele doua proceduri este dificil de fixat, aceste doua
elemente confundandu-se, asa cum reiese din analiza asupra conventiei de la
Haga din 1907, in art.2-3-6 care se refera la bune oficii sau mediere,analiza
conform careia Carta ONU nu enumera bunele oficii in art. 33, cu toate ca
aceasta metoda fost invocata ca temei de foarte multe ori, cu mentiunea ca
enumerarea nu este limitativa.
Bunele oficii au ca principala caracteristica interventia unui tert in relatiile
conflictuale interstatale pentru a face imposibil contactul direct dintre parti,
cauza principala fiind obstacolele politice dublate de cele mai multe ori de
dificultati de ordin juridic cum e cazul rupturii relatiilor diplomatice; rolul
tertului este de a favoriza aproprierea punctelor de vedere in cadrul proceselor
formale si informale astfel incat statele aflate in litigiu sa rezolve diferendul pe
calea tratativelor.
Conventiile de la Haga din 1899 si 1907 nu fac nicio diferentiere intre bunele
oficii si mediere, iar Carta ONU nu include bunele oficii in enumerarea din art.
33 (alin.1). Exista tratate si documente internationale in care atat bunele oficii
cat si medierea sunt mentionate insa sunt tratate diferit asa cum este cazul
mentiunilor din art. IX XIV din pactul de la Bogota din 1948, a declaratii de la
Manila din 1982 partea I; Rezolutia Adunarii generale a ONU 45/51/1988 sa.
Bunele oficii sunt deseori utilizate in organizatiile internationale deoarece
acestea se constituie in rolul permanent al organizatiilor, de exemplu bunele
oficii au fost deseori indeplinite in cadrul ONU de catre Secretarul general.

Declaratia de la Manila din 1982, conform art. 5, propaga bunele oficii pe

acelasi plan cu celelalte mijloace de reglementare a conflictelor prevazute in art.
33 al Cartei ONU.
Rolul bunelor oficii este de mare importanta, fiind mentionat si in Declaratia
Adunarii Generale a ONU din 1988, ce viza prevenirea si eliminarea
diferendelor care pot ameninta pacea si securitatea internatioanala.
In cazul bunelor oficii, functiile tertului au fost descrise ca fiind functii de
explorare si informare, iar in alte cazuri tertul este privit ca o punte de legatura
in problemele procedurale ce tin de facilizarea organizarii negocierilor directe.
In esenta, acestea dezvolta un ambient propice comunicarii intre parti si sunt
utile daca partile aflate in conflict nu au relatii diplomatice intre ele sau le-au
rupt.
Bunele oficii pot fi fie cerute fie oferite, cel din urma caz fiind preferabil
deoarece partile pot ezita in a le solicita, pentru a nu fi considerat un gest in
semn de slabiciune sau de scepticism in ideea implicarii unui tert strain de
conflictul lor, caz in care pentru a actiona acesta are nevoie de acceptul partilor
implicate in conflict.
Rolul tertului se finalizeaza odata cu inceputul negocierilor directe, in ciuda
faptului ca acestea au un caracter facultativ, exista si situatii exceptionale cand
aceasta metoda este prevazuta ca mijloc de preintampinare sau de diminuare a
aparitiei unui diferend,de catre statele parti ale unui tratat. In cazul acestui
procedeu, in mod normal tertul nu poate participa la negocieri, existand insa si
unele exceptii, mentionate in Pactul de la Bogota din 1948 care prevede ca,
atunci cand partile accepta tertul poate asista la negocieri insa fara a participa
activ la acestea .
In prezent, intre statele comunitatii internationale, apar tot mai des neintelegeri
de ordin economic, militar, sau de orice alta natura, de aceea se recurge tot mai
mult la bunele oficii, care de cele mai multe ori trec de la forma voluntariatului
la forma contractuala si de la forma individuala la cea colectiva. Acestea
constituie cea mai simpla etapa, o etapa preliminara a procedurii de conciliere,
pentru ca mentin in cote normale relatiile internationale, avand o influenta chiar
si asupra statelor care nu sunt implicate in mod direct in litigiu, aceasta metoda,
a bunelor oficii are la baza o serie de activitati, avand ca scop unic initierea
negocierilor directe intre partile aflate in conflict ori in reluarea lor, daca acestea
au fost intrerupte.

Un alt exemplu de bune oficii este cel din 1961 cand guvernul elvetian, la
cererea guvernului Frantei si a guvernul provizoriu al Replucii Algeria cand
acestea s-au angajat in asigurarea gazduirii, transportului si securitatii
reprezentantilor guvernamentali care nu le-ar fi fost recunoscut in Franta. Prin
acest proces au fost inlesnite angajarile in negocierile franco-algeriene de la
Evian, negocieri care au avut drept rezultat recunoasterea independentei Algeriei
de catre Franta . Este de mentionat ca oferirea trebuie sa presupuna tact,
prudenta si moderatie pentru a evita scepticismul partilor aflate in conflict si
pentru a anula orice impresie conform careia se urmareste obtinerea unor
avantaje proprii.
In ceea ce priveste scopul, bunele oficii urmaresc doar inceperea sau reluarea
negocierilor iar acestea se incheie in momentul in care partile incep tratativele,
prin urmare cel care ofera bunele oficii ramane in exteriorul negocierilor, nu este
implicat in acest proces insa ii ramane dreptul de a se asigura de desfasurarea
procesului.
Bunele oficii se transforma uneori in mediere intrucat aceste metode diplomatice
de reglementare pasnica tind sa fie utilizate simultan, daca circumstantele
situatiei o permit, insa chiar si in asemenea situatii fiecare metoda isi pastreaza
trasaturile distinctive, deoarece aplicarea acestora se face pe etape. In ceea ce
priveste scepticismul partilor, acesta se dezvolta deobicei prin depasirea
mandatului initial, ceea ce va duce la un esec iminenent al actiunii interprinse de
tert. Pentru ca rezultatul bunelor oficii sa fie unul pozitiv este foarte important ca
cel care le ofera sa intruneasca conditii precum pasiunea, devotamentul si sa
aiba tot odata un ascendent asupra statelor participante la diferend.