Carte Fiabilitate Revizuita130306

FIABILITATEA,
MENTENABILITATEA S
I
DISPONIBILITATEA SISTEMELOR
TEHNICE
Gabriel BURLACU
Costica BANDRABUR
Nicolae DANE
T
Tache DUMINICA
ii
Cuprins
Cuvnt nainte
ix
Prefata
xi
Introducere
xiii
TILOR
1 ELEMENTE DE TEORIA PROBABILITA
1.1 Evenimente. Operatii cu evenimente . . . . . . . . .
1.2 Probabilitate. Cmp de probabilitate . . . . . . . . .
1.3 Probabilitate conditionata . . . . . . . . . . . . . . .
1.4 Variabile aleatoare . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.5 Functia de repartitie . . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.6 Densitatea de repartitie . . . . . . . . . . . . . . . . .
1.7 Operatii cu variabile aleatoare . . . . . . . . . . . . .
1.8 Valori medii. Dispersie. Momente . . . . . . . . . . .
1.9 Legi clasice de distributie . . . . . . . . . . . . . . . .
TII
2 TEORIA FIABILITA
2.1 Denitia abilitat ii . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.2 Caracteristici numerice ale abilitatii . . . . . . . .
2.3 Functia risc de defectare . . . . . . . . . . . . . . .
2.4 Fiabilitate conditionata . . . . . . . . . . . . . . . .
2.5 Legi de repartitie a functiei de abilitate . . . . . .
2.5.1 Legea exponentiala . . . . . . . . . . . . . .
2.5.2 Legea normal a . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.5.3 Legea lognormala . . . . . . . . . . . . . . .
2.5.4 Legea Gamma . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.5.5 Legea Weibull . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.6 Fiabilitatea sistemelor . . . . . . . . . . . . . . . .
2.6.1 Fiabilitatea sistemelor cu montaj n serie . .
2.6.2 Fiabilitatea sistemelor cu montaj n paralel .
2.6.3 Fiabilitatea sistemelor cu montaj combinat
serie-paralel . . . . . . . . . . . . . . . . . .
iii
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
1
1
5
8
12
13
15
17
20
28
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
39
39
43
49
51
53
53
56
61
64
67
76
77
81
. . . . . . . .
86
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
iv
CUPRINS
2.6.4
2.6.5
2.6.6
2.7
Redundanta paralela . . . . . . . . . . . . . . . .
Fiabilitatea sistemelor k din n . . . . . . . . . . .
Aplicarea formulei probabilitatii totale la calculul
abilitatii sistemelor . . . . . . . . . . . . . . . .
2.6.7 Folosirea tabelului de control pentru calculul
abilitatii sistemelor . . . . . . . . . . . . . . . .
2.6.8 Determinarea limitelor abilitatii sistemelor
complexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Note s i comentarii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . .
. . . . .
88
91
. . . . .
94
. . . . .
96
. . . . . 100
. . . . . 105
3 MENTENABILITATEA
3.1 Denitie. Expresia matematica . . . . . . . . . . . . . . . .
3.2 Mentenabilitatea si mentenanta sistemelor . . . . . . . . . .
3.3 Organizarea mentenantei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.3.1 Rolul mentenantei . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.3.2 Strategia mentenantei . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.3.3 Factorii care inuenteaza mentenanta
sistemelor tehnice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.4 Planicarea mentenantei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.4.1 Forme de planicare . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.4.2 Informatii necesare pentru planicare . . . . . . . . .
3.4.3 Periodicitatea optima a mentenantei preventive . . .
3.4.4 Elaborarea planurilor de mentenanta . . . . . . . . .
3.4.5 ntocmirea, lansarea, urmarirea si raportarea
planurilor de mentenanta . . . . . . . . . . . . . . . .
3.5 Resursa pieselor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.5.1 Uzura . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.5.2 Starea limita a pieselor si subansamblurilor . . . . . .
3.5.3 Resursa tehnica a pieselor si instalatiilor tehnologice .
3.5.4 Starea limita a instalatiilor tehnologice . . . . . . . .
3.6 Asigurarea logistica a mentenantei . . . . . . . . . . . . . . .
3.6.1 Determinarea necesarului de materiale . . . . . . . .
3.6.2 Determinarea necesarului de piese de schimb . . . . .
3.6.3 Optimizarea stocurilor de piese de schimb . . . . . .
3.7 Organizarea sistemelor de mentenanta . . . . . . . . . . . .
3.7.1 Organizarea sistemelor de mentenanta preventiv
planicat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
3.7.2 Organizarea sistemelor de mentenanta complexa . . .
3.8 Diagnoza starii tehnice a instalatiilor . . . . . . . . . . . . .
3.9 Organizarea activitatii de reparatii . . . . . . . . . . . . . .
3.10 Mentenanta productiva totala . . . . . . . . . . . . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
107
107
112
119
119
120
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
125
128
128
130
131
132
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
133
135
135
140
142
143
144
144
145
149
150
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
150
154
160
163
165
CUPRINS
4 DISPONIBILITATEA
4.1 Concept, denitii, termeni . . . . . . .
4.2 Modelul exponential al disponibilitatii
4.3 Disponibilitatea sistemelor . . . . . . .
4.4 Cai de crestere a disponibilitatii . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
171
171
175
180
182
A Functia Gamma
183
B Codul lui Hammurabi
185
vi
CUPRINS
Lista gurilor
1
Reprezentarea generala a unui sistem tehnic . . . . . . . . . . . . xiii
1.1
1.2
1.3
1.4
1.5
1.6
1.7
Gracul unei functii de repartitie discontinua ntr-un punct x0 . .

Gracul unei functii de repartitie continua pe R . . . . . . . . . .
Interpretarea geometrica a functiei de repartitie F (x) = P (X < x)
Interpretarea geometrica a probabitatii P (a < X < b) . . . . . . .
Unele caracteristici numerice ale unei variabile aleatoare . . . . .
Gracul densit
atii distributiei exponentiale de parametru = 0; 5
Gracul funct iei de repartitie a distributiei exponentiale pentru
= 0; 5 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Densitatea de repartitie a distributiei Weibull pentru = 2; = 3
Functia de repartitie a distributiei Weibull pentru = 2, = 3 . .
Gracul densit
atii repartitiei normale N(m; ) . . . . . . . . . . .
Gracul densitatii repartitiei normale standard N(0; 1) . . . . . .
Gracul functiei erorilor erf(x) si cel al functiei complementare
erfc(x): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
15
15
16
17
24
31
2.1 Gracul unei functii de abilitate . . . . . . . . . . . . . . . . . .

2.2 Functia empiric
a risc de defectare (cad
a de baie) . . . . . . . .
2.3 Densitatea de probabilitate si functia de repartit ie ale legii normale
pentru m = 3 si 1 = 1; 2 = 0; 5 . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.4 Functia de abilitate si funct ia hazard de defectare ale legii normale pentru m = 3 si 1 = 1; 2 = 0; 5 . . . . . . . . . . . . . . .
2.5 Densitatea de probabilitate si functia de repartitie ale legii lognormale pentru m = 1 si 1 = 0; 2; 2 = 1; 3 = 2 . . . . . . . . . . .
2.6 Functia de abilitate si functia hazard de defectare ale legii lognormale pentru m = 1 si 1 = 0; 2; 2 = 1; 3 = 2 . . . . . . . . .
2.7 Densitatea de probabilitate si functia de repartitie ale legii Gamma
pentru = 3 si p1 = 2; p2 = 1; p3 = 0; 5 . . . . . . . . . . . . . . .
2.8 Functia de repartitie si functia hazard de defectare ale legii Gamma
pentru = 3 si p1 = 2; p2 = 1; p3 = 0; 5 . . . . . . . . . . . . . . .
2.9 Densitatea de probabilitate si functia de repartitie ale legii Weibull
pentru = 1 si diferite valori ale lui . . . . . . . . . . . . . . . .
42
53
1.8
1.9
1.10
1.11
1.12
vii
32
32
33
34
35
37
57
57
63
63
65
66
69
viii
LISTA FIGURILOR
2.10 Functia de abilitate si functia hazard de defectare ale legii Weibull
pentru = 1 si diferite valori ale lui . . . . . . . . . . . . . . . . 70
2.11 Densitatea de probabilitate si funct ia de repartitie ale legii Weibull
pentru = 2 si diferite valori ale parametrului . . . . . . . . . . 71
2.12 Functia de abilitate si functia hazard de defectare ale legii Weibull
pentru = 2 si diferite valori ale parametrului . . . . . . . . . . 72
2.13 Densitatea de probabilitate Weibull n cazul = 0; 5 si = 104 . . 73
2.14 Functia de abilitate a distributiei Weibull n cazul = 0; 5 si
= 104 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74
2.15 Functia hazard de defectare a distributiei Weibull n cazul = 0; 5
si = 104 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74
2.16 Diagrama de abilitate a unui sistem cu n componente montate n
serie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77
2.17 Diagrama de abilitate a unui sistem cu n componente montate n
paralel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82
2.18 Diagrama de abilitate a unui sistem cu montaj combinat serieparalel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87
2.19 Diagrama de abilitate a unui sistem n punte . . . . . . . . . . 95
2.20 Diagrama de abilitate a sistemului n punte n cazul n care
elementul C functioneaza . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
2.21 Diagrama de abilitate a sistemului n punte n cazul n care
elementul C nu functioneaza . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96
2.22 Diagrama de abilitate a unui sistem complex cu cinci elemente . 100
2.23 Sistem format prin conectarea n serie a elementelor multimilor
traseu si apoi a acestora n paralel . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102
2.24 Sistem format prin conectarea n paralel a elementelor multimilor
taietura si apoi a acestora n serie . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104
3.1
3.2
Curba uzurii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136

Reprezentarea graca a relatiei abilitate-mentenanta . . . . . . . 168
4.1
Functia de repartitie a disponibilitat ii unui singur echipament care

trebuie sa functioneze continuu (0 - starea de functionare, 1 - starea
de nefunctionare (reparare)) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Reprezentarea graca a disponibilitatii punctuale, medii si permanente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Diagrama Markov a unei componenete cu rata de defectare si
rata de reparare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Variatia disponibilitatii punctuale n functie de valoarea raportului
i
; i = 1; 2; : : : . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
+
Reprezentarea graca a disponibilitatilor punctuale, medii pe [0,t]
si permanente din exemplul 4.2.1 . . . . . . . . . . . . . . . . . .
4.2
4.3
4.4
4.5
172
173
175
179
180
Cuvnt nainte
ISTORIE A FIABILITA
TII
O SCURTA
Nasterea abilit atii ca disciplina tehnica a fost marcata de doua evenimente:

unul militar, altul stiintic. n 1949, Robert McNamarra, pe atunci secretar de
stat pentru ap
arare al Statelor Unite, a ordonat un exercitiu de alarma general
a,
n scopul vericarii starii tehnice a echipamentelor militare. Rezultatul a fost
ngrijorator: aproape 80% din tehnica de lupt a de nalta performanta era, pe
moment, inutilizabila. Explicatia era ca sosticarea sistemelor complexe, bazate
pe tehnologia electronica, implica nesiguranta n capacitatea lor de functionare
la parametrii asteptati. Pretul pl atit pentru nalta performanta era imprevizibilitatea. n acelasi an, Claude Shannon, fondatorul teoriei informatiei, publica
n vestita revista Bell Systems Technical Journal articolul Circuite abile din
relee mai pu
t in abile. Sistemele de automatizare nu foloseau nca tranzistoarele,
cu att mai putin circuitele integrate, ci releele, pentru realizarea funct iilor
logice. Acestea erau componente electromecanice, care se blocau adeseori. Shannon propunea o conceptie nou
a a circuitelor, redundant a, conform careia, prin
utilizarea mai multor componente dect cele strict necesare ndeplinirii functiei,
se obtineau sisteme insensibile la defectarile unora dintre elementele lor. Astfel,
creativitatea stiintica si acuratetea militara au impus un nou termen: abilitatea.
n anii 1950 a functionat grupul AGREE (Advisory Group for the Reliability of Electronic Component ), avnd drept obiectiv sa masoare si sa amelioreze
abilitatea componentelor electronice. Grupul, reunind tehnologi si statisticieni,
s-a stabilit n or
aselul Roma, din statul New York, unde a elaborat, pe lnga
impresionante rapoarte anuale de cercetare, manualul Military Handbook 217,
devenit un instrument indispensabil pentru proiectarea sistemelor electronice. n
acelasi timp, se dezvolta o cercetare teoretica, inspirata de faimosul articol al lui
Shannon. Paradigma dominanta a timpului era teoria universala si abstract
a,
asa cum a fost ea ilustrata cu stralucire de cibernetica lui Norbert Wiener. Ca
urmare, abilitatea se dezvolta, n plan teoretic, ca stiinta general a a sistemelor,
urmarind sa controleze, pe baza unor modele matematice sosticate, procesele de
degradare ale acestora.
Anii 1960 au adus cu sine mari proiecte, n care abilitatea era crucial a. Expeditiile de cercetare spat iala, constructia centralelor nucleare si a calculatoarelor de
ix
CUVNT NAINTE
mare performanta, n conguratia impunatoare si greoaie de mainframe, impusa

de IBM, mbogat eau conceptul de abilitate, adaugndu-i aspecte noi ca securitatea (security), siguranta (safety), disponibilitatea (availability) si dependabilitatea (dependability). Cercetarile de abilitate erau menite sa mbunatateasca
gradul de previzibilitate al sistemelor complexe, de care depindeau din ce n ce
mai mult procesele tehnice, economice si sociale. Pericolul unei lovituri nucleare,
n conditiile razboiului rece, impunea o solutie de salvgardare a informatiei, n
cazul cnd unul sau mai multe centre de calcul ar fost distruse. Asa s-a nascut
proiectul ARPA de integrare a calculatoarelor ntr-o retea prin care informatia
sa circule, fara a afectat
a de caderile unora dintre noduri. Proiectul nalizat
la sfrsitul anilor 1970, a ajuns sa e aplicat ntr-un context radical schimbat.
Miniaturizarea componentelor electronice, concomitent cu cresterea abilitatii
lor, a permis realizarea calculatoarelor personale, mici, exibile, dar comparabile ca performante cu impozantele mainframes de odinioara. Nu se mai punea
problema legarii n retea a unor mari centre de calcul, dar conceptul a putut
aplicat, cu schimbari minore, la sistemele distribuite. Retelele locale (LAN) si
cele extinse (WAN) au dus la constituirea retelei tuturor retelelor, care este,
acum, Internet-ul.
n societatea bazata pe informatie si cunoastere, edicata pe infrastructura
Internet-ului, abilitatea a trebuit reinventata. Procesele tehnologice se dovedesc
mai putin critice astazi, dect procesele care guverneaza rationamentul uman.
Erorile umane stau la baza comportarii imprevizibile a produselor software si
produc catastrofe, prin conducerea imperfecta a sistemelor complexe. Paradigma
culturala s-a schimbat, la rndul ei. Teoria atotcuprinzatoare, generala si abstract
a, a cedat locul demersurilor locale, diverse, uneori contradictorii, neintegrate ntr-un sistem universal si coerent. Globalismul, departe de a aduce cu sine
uniformitatea, a promovat multiculturalismul. Postmodernismul sceptic a nlocuit ambitia modernista de transformare a lumii n conformitate cu un proiect
unitar.
n acest context, cartea de fata este marturia unei nostalgii catre o lume a
tehnicii, care s a poata gestionata printr-o abordare solida, bazata pe modele
matematice si pe decizii rationale. Ea arata cum cunoasterea poate deveni, n
sine, far
a vreo interfata tehnologica, sursa de productivitate si de prot. Claritatea, logica si exhaustivitatea lucrarii sunt reconfortante, deoarece ofera cititorului o ratiune pentru a actiona si un sprijin pentru a se mbarbata.
Prof. univ. dr. ing. Adrian Mihalache
Prefata
Scopul acestei carti este de a pune la dispozit ia cititorului interesat o lucrare

cu caracter introductiv n teoria abilitatii, mentenabilitatii si disponibilitatii
sistemelor tehnice.
Fiabilitatea este marimea care caracterizeaza siguranta de functionare a unui
sistem tehnic n conformitate cu normele prescrise. Mentenabilitatea reprezinta
capacitatea sistemului de a ment inut sau restabilit n starea de a-si ndeplini
functia specicata prin activitati de ntretinere si reparatii. Prin mentenanta se
ntelege ansamblul actiunilor tehnice si organizatorice asociate care sunt efectuate
n scopul mentinerii sau restabilirii unui sistem tehnic n starea de a-si ndeplini
functiile specicate. Disponibilitatea este capacitatea unui sistem tehnic, privita
sub aspectele combinate de abilitate, mentenabilitate si organizare a actiunilor
de mentenanta, de a-si ndeplini functia specicata la un moment dat sau ntr-un
interval de timp dat.
Deoarece abilitatea, mentenabilitatea si disponibilitatea sunt studiate astazi
folosind metode probabilistice, n capitolul I Elemente de teoria probabilitatilor
sunt prezentate, pe scurt, not iunile fundamentale de probabilitate si variabil a
aleatoare, notiuni absolut necesare pentru ntelegerea tehnicilor probabilistice
folosite n capitolele urmatoare. Prezentarea este succint
a, cu caracter mai mult
teoretic, avnd ca scop o introducere rapida a acelor notiuni de teoria probabilitatilor a caror cunoastere este absolut indispensabil a tuturor celor care folosesc
metode probabilistice n modelarea unor fenomene reale. Cititorul familiarizat
cu aceste notiuni poate omite parcurgerea acestui capitol sau o poate face pentru
a-si reaminti unele notiuni si a se familiariza cu terminologia si notatiile folosite
n aceasta carte.
Capitolul II, Teoria abilit
atii, ncepe cu o prezentarea n detaliu a conceptului de abilitate din punct de vedere matematic. Sunt studiate apoi acele
caracteristici numerice ale abilitatii folosite frecvent n practica: timpul mediu
pna la prima defectare, timpul median de defectare, dispersia defectarilor, timpul de garantie etc. O atent ie sporit
a este acordata acelor legi de repartitie care
sunt utilizate frecvent n teoria abilitatii: legea exponentiala, legea normala,
legea lognormal a, legea Weibull.
O sectiune special a si destul de extins a, Fiabilitatea sistemelor, este conxi
xii
PREFAT
A
sacrata teoriei abilitatii din punct de vedere sistemic. Pe lnga analiza sistemelor
cu montaj n serie, n paralel, cu montaj combinat serie-paralel sau k din n, sunt
prezentate metode de determinare a abilitatii bazate pe formula probabilitatii
totale sau pe folosirea tabelului de control.
Expunerea din acest capitol mbina prezentarea teoretica a notiunilor si determinarea formulelor cu numeroase exemple concrete de calcul a abilit
atii.
Capitolul III, Mentenabilitatea, are un pronuntat caracter tehnic si aplicativ. n prima sectiune este data denitia matematica a mentenabilitatii si studiata
n cazurile n care timpul de defectare urmeaza distribut ia exponential a sau lognormala. n continuare sunt prezentate activitat ile de organizare si de planicare
a mentenantei, este studiata resursa pieselor si asigurarea logistica a mentenantei.
Organizarea sistemelor de mentenanta si a activitatii de reparatii, diagnoza starii
tehnice a instalatiilor, precum si aspectele tehnico-economice ale mentenantei
constituie subiectul celorlalte sectiuni. Capitolul se ncheie cu prezentarea conceptului actual de mentenanta productiva totala.
n capitolul IV, Disponibilitatea, dup
a ce se deneste ce se ntelege din punct
de vedere intuitiv prin disponibilitatea unui sistem tehnic, se introduc notiunile
de disponibilitate punctuala, disponibilitate medie, disponibilitate permanenta
si coecient de disponibilitate. Aceste notiuni sunt determinate pentru modelul
exponential al disponibilit
atii si utilizate pentru a calcula disponibilitatea unor
sisteme cu montaj n serie sau n paralel.
Prin tematica abordata si prin modul de tratare, lucrarea se adreseaza n principal inginerilor, studentilor de la facultatile tehnice, conducatorilor proceselor
tehnologice, n principal tuturor celor care lucreaza n sectoarele de conceptie,
executie si control al sistemelor tehnice. Autorii si exprim
a speranta c
a lucrarea
va reprezenta un instrument util n orientarea eforturilor cadrelor tehnice din
industrie si din economie pentru rezolvarea importantelor sarcini curente de productie si a acelora de perspectiv a privind ridicarea nivelului tehnic si calitativ al
produselor, asigurarea competitivitatii acestora.
Contributia autorilor la elaborarea lucrarii a fost urmatoarea:
Capitolul I - Elemente de teoria probabilit atilor : N. Danet.
Capitolul II - Teoria abilitatii: N. Danet, G. Burlacu.
Capitolul III - Mentenabilitatea: G. Burlacu, C. Bandrabur, T. Duminica.
Capitolul IV - Disponibilitatea: G. Burlacu, N. Danet.
Tehnoredactarea nal
a n LaTeX si realizarea gurilor (folosind Mathcad sau
MS Word) au fost facute de Nicolae Danet. n tehnoredactare au fost folosite
urmatoarele conventii: simbolul marcheaza sfrsitul unui exemplu, observatie,
demonstratie etc.; simbolul de atribuire := atrage atentia ca acea notatie este
facuta n acel loc pentru prima data n text. Prescurtarea i.e., care provine de la
expresia din limba latina id est, nseamna adica.
Autorii
Introducere
Conceptul de sistem
Prin sistem tehnic, sau pe scurt prin sistem, vom ntelege un ansamblu de
unul sau mai multe obiecte (componente) montate n serie, n paralel sau mixt
care functioneaza mpreuna n scopul realizarii n mod independent a uneia sau
mai multor functiuni. Altfel spus, un sistem poate conceput ca o cutie neagra
cu una sau mai multe intrari si corespunzator cu una sau mai multe iesiri, asa
cum se poate vedea n gura 1.
Fig. 1: Reprezentarea generala a unui sistem tehnic

Orice sistem tehnic trebuie sa ndeplineasca o cerinta obligatorie si anume
s
a functioneze astfel nct sa realizeze toate funct iunile pentru care a fost creat,
pastrnd parametrii de calitate n limite date, iar frecventa reparatiilor sa e
de asa marime nct s a nu reduca ecienta economica a exploatarii sistemului
respectiv. O privirea complex a asupra calitatii sistemului conduce la necesitatea
unei abordari din perspectiva ingineriei procesului de proiectare (constructiv
a,
tehnologica, studiul materialelor, rezistenta materialelor), de fabricatie (executie
si control), de exploatare. Dar nainte de orice, calitatea sistemului depinde
de calitatea procesului de fabricatie prin care acesta a fost creat. Dupa unii
autori inuenta diferitilor factori asupra calit atii unui produs (sistem tehnic) ar
: calitatea solut iei constructive 28-32%, alegerea materialelor 8-12%, tehnologia
de fabricatie folosita 56-64%.
xiii
xiv
INTRODUCERE
Conceptul de abilitate
Conform Dictionarului Explicativ al Limbii Romne, abilitatea este marimea
care caracterizeaza siguranta n functionare a unui sistem tehnic n conformitate
cu normele prescrise. Conform STAS 8174/1-1977 abilitatea este nsusirea unui
dispozitiv de a-si ndeplini functia specica, n conditii date de-a lungul unei
durate date.
Termenul de abilitate a aparut n anul 1950 si este preluat din limba
franceza, n care abilit nseamna probabilitatea de functionare fara defectare
a unui dispozitiv, n conditii specice si ntr-o perioada de timp determinata. Termenul dispozitiv folosit aici desemneaz
a orice element component, bloc ansamblu, echipament, subsistem sau sistem, ce poate considerat de sine statator
si care poate ncercat individual. Echivalentul denumirii abilitate n alte
limbi este: n engleza, reliability de la verbul to rely, a te bizui, a te rezema
de ceva; n germana, Zuverlssichkeit, seriozitate, cinste; n rusa, nadejnosti
derivat din cuvntul nadejde, ncredere, speranta.
Societatea a simtit nevoia de a reglementa problema abilitatii nca din cele
mai vechi timpuri. Cea mai veche legislatie cunoscuta este aceea n domeniul
sigurantei constructiilor. Se numeste Codul lui Hammurabi si dateaza de la
1759 .e.n. (vezi Appendix B). Problema de baza, care s-a pus chiar din perioada
de nceput a stiintei constructiilor, a fost aceea de cunoastere a legilor care leaga
solicit
arile, respectiv fortele, de deformatiile corpurilor. n al doilea rnd, s-a pus
problema cunoasterii fortelor si a solicitarilor ce actioneaza asupra constructiilor
si modul n care se manifesta aceasta actiune. De asemenea, se evidentiaza ca
tendinta de baza este economia n constructii, adica folosirea ct mai buna a
proprietatilor materialelor de constructii, cu garant ia, nsa, a rezistentei, respectiv
a sigurantei constructiei att n ansamblul ei ct si n ecare din elementele care
o compun. Progresele stiintei si tehnicii au impus renuntarea la vechile metode
de asigurare a sigurantei construct iilor: proiectare, ncercare, reproiectare, iar
ncercare si asa mai departe pna la obtinerea rezultatului dorit. Folosinduse metode probabilistice si statistice a aparut teoria abilitatii constructiilor pe
baza carora se fac prognoze asupra sigurantei unei constructii.
n timpurile moderne, la fel ca si siguranta constructiilor, abilitatea sistemelor tehnice nu a fost l
asata pe seama hazardului, deoarece o ntrerupere
accidentala a productiei poate avea efecte economice catastrofale. Studiul abilitatii sistemelor tehnice s-a constituit ca o disciplina aparte, denumita teoria
abilitatii, aata la granit a dintre ingineria sistemelor tehnice si teoria probabilitatilor ori statistica matematica.
Teoria abilitatii are drept obiectiv:
crearea unui sistem de achizit ii de date si de prelucrare a acestora pe
baza statisticii matematice;
studiul defectiunilor, al cauzelor, al frecventei acestora si a metodelor de
combatere;
elaborarea de metode de calcul si de prognoza a abilitatii pe baza datelor
xv
achizitionate si prelucrate.
Fiabilitate nu nseamna numai calitate
Fiabilitatea este unul dintre parametrii principali ai calitatii unui produs.
Acest parametru prezinta particularitatea ca nu se poate determina dect pe baza
analizei n timp a comportarii sistemelor tehnice aate n exploatare. Fiabilitatea
poate privit
a ca o extindere n timp a calitatii unui produs. Calitatea produsului
se determina imediat dupa producerea acestuia si poate testat a n momentul
vnzarii. Spre deosebire de calitate, abilitatea trebuie privita ca o vericare
n timp a calitatii produsului aat n exploatare. Controlul de calitate verica
concordanta dintre performantele produsului si specicatiile tehnice ale acestuia
din punctul de vedere al intereselor fabricantului (optimizarea cheltuielilor de
product ie, livrarea la timp a acestora etc.), pe cnd abilitatea are n vedere
interese generale: gradul de utilitate a produsului, optimizarea cheltuielilor totale
(proiectare+fabricatie+exploatare).
Fiabilitatea - un concept probabilistic
Conceptul de baza al teoriei abilitatii l constituie defec
t iunea. Momentul
aparitiei unei defectiuni sau timpul de functionare pna la aparitia unei defectiuni (sau ntre doua defectiuni succesive) sunt variabile aleatoare care iau valori ce
depind de un numar foarte mare de factori ntmplatori. Se are n vedere deosebirile care pot aparea n procesul de productie (calitatea diferita a materialelor
care intra n componenta produsului, performantele diferite ale masinilor unelte
si a celorlalte utilaje, calicarea personalului care utilizeaza aceste masini etc.)
si diversitatea conditiilor de exploatare a sistemelor tehnice (conditiile de mediu,
calicarea personalului de exploatare, organizarea serviciilor tehnice etc.)
De obicei, elementele defecte se repara sau se nlocuiesc pentru a restabili
capacitatile de lucru ale sistemului respectiv. Momentul restabilirii si durata de
timp ct se executa reparatia sunt de asemenea variabile aleatoare. Valorile lor
nu pot prev
azute dinainte, ci sunt determinate de natura defectiunilor aparute
n diverse locuri, la intervale de timp diferite si din diverse cauze.
Caracterul aleatoriu al factorilor care inuenteaza functionarea, defectarea
si repararea sistemelor tehnice conduce la necesitatea abordarii probabilistice a
abilitatii.
Calitativ, abilitatea reprezinta capacitatea unui sistem de a functiona fara
defect iuni n decursul unui anumit interval de timp, n conditii date.
Cantitativ, abilitatea unui sistem reprezinta probabilitatea ca acesta sa-si
ndeplineasca functiile cu anumite performante si fara defectiuni ntr-un interval
de timp si n conditii de exploatare date.
Bazele abilitatii produsului se pun n perioada de proiectare cnd i se stabileste structura si se face dimensionarea acestuia. Fiabilitatea se asigura n procesul de fabricatie prin alegerea corecta a procedeelor tehnologice si a utilajelor,
prin respectarea regimurilor si condit iilor de fabricatie prescrise, prin efectuarea
unui control riguros al calitatii materiilor prime si materialelor folosite. Fiabili-
xvi
INTRODUCERE
tatea se mentine prin utilizarea unor metode adecvate de conservare, ambalare,

transport si punere n functiune, prin exploatare si service corect organizate si
efectuate de un personal cu calicare corespunzatoare.
n caietul de sarcini al unei instalatii tehnologice se precizeaza controlul
riguros al calitatii materialelor, respectarea prescriptiilor de montaj, probe si
punerea n functiune. Instructiunile de exploatare precizeaza conducerea corecta
a procesului tehnologic si include periodicitatea si continutul operatiilor de ntret inere, vericare, planicare a reparatiilor curente si capitale. Ideea de baza
este prevenirea avariilor si a accidentelor prin interventii care nu asteapt a caderea
unui subansamblu sau a unui organ de masin
a, n acest caz urmarile putnd
grave pentru ntreg sistemul tehnic (instalatie tehnologica, masini si utilaje).
Categoriile abilit
atii sistemelor
n literatura de specialitate exista o clasicare a abilitatii sistemelor n
funct ie de etapa ciclului de viata al unui sistem:
- abilitatea precalculat a
- este abilitatea evaluata pornind de la faza de
conceptie (proiectare) a sistemului, de la datele asupra componentelor sale si
asupra conditiilor de utilizare ale acestuia.
- abilitatea tehnic a
- reprezinta abilitatea determinata n urma ncercarilor,
n conditii de fabrica, asupra functionarii sistemului n conformitate cu regimurile
de exploatare prevazute n norme sau n documentatii tehnice.
- abilitatea operationala (de exploatare) - reprezinta abilitatea determinata
n conditii reale de exploatare, prin luarea n considerare a actiunii complexe a
factorilor interni si externi, care depind de regimurile reale de lucru ale sistemului,
de conditiile tehnice si de reparatiile efectuate asupra acestuia.
Aprecierea aproximativa a nivelului de abilitate a sistemelor proiectate se
poate obtine utiliznd metodele de calcul bazate pe datele statistice privind abilitatea elementelor componente. Importanta acestui calcul consta n aceea ca el
permite prognoza abilitatii sistemului nainte de fabricarea lui, ceea ce duce la
alegerea variantei optime a solutiei tehnice, care satisface cel mai bine cerintele
de abilitate impuse. Se poate arma ca, exceptnd doar o pura ntmplare,
un produs sau un sistem ar putea avea o abilitate mai mare dect aceea pe
care proiectantul sau i-a implementat-o initial. Nu trebuie, nsa, uitat faptul ca
cerintele de abilitate cu ct sunt mai ridicate, cu att vor impune cheltuieli mai
mari.
La determinarea nivelului de abilitate prescris trebuie sa se tina seama de
posibilit atile product iei, de consideratiile de ordin economic, de inuenta abilitatii asupra ecientei sistemului. n legatur
a cu determinarea abilit
atii este
necesar s a se sublinieze ca exploatarea cuprinde toate fazele de existenta ale unui
sistem din momentul livrarii lui de catre furnizor: transport, depozitare, punere
n functiune, utilizare (exploatare curenta), ntretinere si reparatii.
xvii
Conceptele de mentenanta
si mentenabilitate
Mentenanta reprezint
a totalitatea masurilor organizatorice si tehnice necesare pentru pastrarea abilitatii si asigurarea disponibilitatii sistemului tehnic
aat n exploatare sau pastrare (control prolactic, reparatii curente, control al
functionarii si al defectiunilor, lucrari necesare pentru prevenirea defect iunilor si
pentru remedierea acestora).
Asigurarea abilit atii unui sistem tehnic (dispozitiv, aparat, instalatie etc.)
se face printr-un ansamblul de operatiuni ce permit mentinerea sau restabilirea
sistemului ntr-o stare data sau de a-i restitui caracteristicile de functionare specice si este denit
a prin termenul de mentenanta (vezi STAS 8174/2-1977). Cu
alte cuvinte, mentenanta este activitatea depusa n vederea restabilirii capacitatii
de buna functionare a unui sistem dupa ce s-a produs o defectiune a acestuia.
Mentenabilitatea reprezinta capacitatea unui sistem de a mentinut sau restabilit n starea de a-si ndeplini functia specicata, atunci cnd ntretinerea si
reparatiile se efectueaza conform normelor prescrise.
Ca si abilitatea mentenabilitatea prezinta doua aspecte:
a) calitativ reprezinta capacitatea sistemului de a ntretinut si reparat ntr-o
anumita perioada de timp n conditii date;
b) cantitativ este probabilitatea repunerii n functiune a sistemului atunci
cnd apare o defectiune.
Conceptul de disponibilitate
Disponibilitatea este acea nsusire a unui sistem tehnic de a-si ndeplini functia
specicata sub aspectele combinate de abilitate, mentenabilitate si de organizare a activitatii de mentenanta la un moment de timp t sau ntr-un interval
de timp t (vezi STAS 8174/3-1977). Disponibilitatea mai poate interpretata
ca procentul de timp n care un sistem tehnic functioneaza ntr-un interval de
timp dat, sau ca procentul de componente din cadrul sistemului care opereaza n
acel interval de timp. La fel ca si abilitatea si mentenabilitatea, din punct de
vedere cantitativ disponibilitatea este o probabilitate ceea ce face ca teoria probabilitatilor si statistica matematica sa poata utilizate pentru studiul acestei
caracteristici a sistemelor tehnice.
xviii
INTRODUCERE
Capitolul 1
ELEMENTE DE TEORIA
TILOR
PROBABILITA
Scopul acestui capitol este de face prezentarea unor elemente de teoria probabilitatilor necesare pentru parcurgerea celorlalte capitole. Cititorul familiarizat
cu notiunile de baza din teoria probabilitatilor poate trece direct la parcurgerea
capitolului 2.
1.1
Evenimente. Operatii cu evenimente

Evenimente
n teoria probabilitatilor se lucreaza cu evenimente legate de o anume experienta. Din punct de vedere matematic denirea experientei trebuie facuta n
mod abstract, printr-o formulare n care sa nu e pus n evidenta mecanismul particular de producere a experientei sau de obtinere a rezultatelor ei. O asemenea
denit ie abstracta a experientei este urm
atoarea: a efectua o experienta nseamn
a
a alege, printr-un procedeu susceptibil de a repetat, un element dintr-o multime
data. Multimea tuturor cazurilor posibile care se pot produce n cadrul unei
experiente va notata cu -:
Fiecare repetare a experientei se numeste prob
a. Orice proba atrage dup
a sine
realizarea sau nerealizarea oricarui eveniment legat de experienta considerata.
Fiecarui eveniment i corespunde o multime de cazuri care realizeaza evenimentul
respectiv, numite cazuri favorabile producerii evenimentului. Multimea cazurilor
favorabile producerii unui eveniment este o submultime a multimii -.
Pentru ntelegerea conceptelor teoriei probabilit atilor, n primele aplicatii si
exemplicari, se foloseste modelul aruncarii unui zar sau modelul urnelor cu bile.
Aceste modele sunt folosite pentru a simplica exprimarea si a usura ntelegerea
conceptelor. Odata familiarizati cu conceptele si tehnicile folosite n teoria probabilitatilor se poate renunta la modelele urnelor cu bile si formula problema n
cazul real. De exemplu, n locul unei urne care contine bile albe si bile negre
1
TILOR
CAPITOLUL 1. ELEMENTE DE TEORIA PROBABILITA
putem avea un lot de piese n care exista piese bune si piese defecte. Marea
arta n rezolvarea problemelor concrete de teoria probabilitatilor consta n observarea atenta a conditiilor date si ncadrarea problemei ntr-o schema clasica
de probabilitate, de regula, formulata n limbajul urnelor cu bile.
Exemplul 1.1.1 Sa consideram experienta aruncarii unui zar pe o suprafata
plana.
Multimea tuturor cazurilor posibile n aceasta experienta este
- = f1; 2; 3; 4; 5; 6g: n legatura cu experient a data consideram urmatoarele evenimente:
A : aparitia unei fete cu un numar par de puncte;
B : aparitia unei fete cu un numar impar de puncte;
C : aparitia uneia dintre fetele 1 sau 2;
D : aparitia uneia dintre fetele 2 sau 3;
E : aparitia uneia dintre fetele 1 sau 3;
F : aparitia unui numar > 4;
G : aparitia unui numar 4;
H : aparitia fetei 4;
I : aparitia fetei 5;
J : aparitia fetei 6.
Evenimentului A i corespunde submultimea f2; 4; 6g a multimii - si reciproc.
De aceea nu vom face distinctie ntre eveniment si multimea cazurilor favorabile.
Folosind aceasta conventie vom nota A = f2; 4; 6g: n mod analog, celelalte evenimente se pot scrie sub forma: B = f1; 3; 5g, C = f1; 2g, D = f2; 3g, E = f1; 3g,
F = f5; 6g; G = f1; 2; 3; 4g, H = f4g, I = f5g, J = f6g:
Evenimentele care au un singur caz favorabil se numesc evenimente elementare.

n exemplul de mai sus, H = f4g este un eveniment elementar. n general, daca
! 2 -; evenimentul f!g este un eveniment elementar. Prin abuz de limbaj vom
numi evenimente elementare elementele ! ale multimii -:
Evenimentul sigur. Evenimentul imposibil
Printre evenimentele legate de o experienta consideram ntotdeauna evenimentul sigur si evenimentul imposibil. Evenimentul sigur este acela care se produce cu certitudine la orice efectuare a experientei. Evenimentul sigur va notat
cu -: De exemplu, la aruncarea unui zar pe o suprafata plana aparitia uneia
dintre fetele 1; 2; 3; 4; 5; 6 este evenimentul sigur.
Evenimentul imposibil nu se produce la nici o efectuare a experientei. Deoarece
acest eveniment nu are nici un caz favorabil va notat cu ;; simbolul multimii
vide. De exemplu, la aruncarea unui zar aparitia fetei cu numarul 7 este un
eveniment imposibil.
1.1. EVENIMENTE. OPERATII

CU EVENIMENTE
Eveniment implicat de un alt eveniment

Se spune ca evenimentul A implic
a evenimentul B si se noteaza A B; daca
realizarea lui A atrage dupa sine realizarea lui B. Aceasta nseamna ca orice
caz care produce realizarea evenimentului A produce si realizarea evenimentului
B; adica multimea cazurilor favorabile lui A este inclusa n multimea cazurilor
favorabile lui B. Evident, A A si A -: Se accepta ca evenimentul imposibil
implica orice eveniment, adica ; -:
n exemplul considerat anterior, evenimentele C; D; E si H implica evenimentul G:
Operatii cu evenimente
Fie A si B doua evenimente legate de o experienta. Pornind de la aceste
evenimente se pot deni noi evenimente.
Evenimentul A sau B, notat A [ B; este evenimentul a carei realizare
nseamna realizarea a cel putin unuia dintre cele doua evenimente.
Evenimentul A si B, notat A\B, este evenimentul a carei realizare nseamna
realizarea simultana a ambelor evenimente A si B:
Evenimentul non A, evenimentul contrar evenimentului A; notat A; este
evenimentul a carei realizare consta n nerealizarea evenimentului A: Multimea
cazurilor favorabile lui A este formata din toate cazurile nefavorabile lui A:
Evenimente compatibile. Evenimente incompatibile
Doua sau mai multe evenimente se numesc incompatibile daca nu se pot realiza
simultan la nici o efectuare a experientei. n caz contrar ele se numesc compatibile.
Daca A1 ; A2 ; : : : ; An sunt evenimente incompatibile, atunci A1 \A2 \: : :\An = ;;
iar n cazul n care sunt compatibile A1 \ A2 \ : : : \ An 6= ;:
n exemplul 1.1.1, evenimentele A si B sunt incompatibile deoarece ele nu
se pot produce simultan. Evenimentele C si D sunt compatibile deoarece ele
se pot realiza simultan, daca drept rezultat al aruncarii zarului apare fata 2.
Evenimentele C; D; E sunt incompatibile (n totalitatea lor) deoarece nu se pot
realiza simultan toate trei, dar sunt compatibile doua cte doua pentru c
a C\D =
f2g; C \ E = f1g; D \ E = f3g: Evenimentele C; F; H sunt incompatibile doua
cte doua.
ntre evenimentul A si evenimentul contrar A au loc relatiile: A [ A = -;
A \A = ;: De aceea se spune ca A si A realizeaza o descompunere, sau o partitie,
a evenimentului sigur -: Pentru cazul general se da urmatoarea denitie.
Denitie. Se spune ca evenimentele A1; A2; : : : ; An realizeaza o descompunere a evenimentului A daca:
1) A1 [ A2 [ : : : [ An = A;
2) A1; A2; : : : ; An sunt incompatibile doua cte doua, i.e., Ai \ Aj = ;; pentru
i; j = 1; 2; : : : ; n; i 6= j:
TILOR
Daca evenimentele A1; A2; : : : ; An realizeaza o descompunere a evenimentului

sigur, adic
a A = - n denitia de mai sus, atunci se spune c
a fA1 ; A2 ; : : : ; An g
constituie un sistem complet de evenimente.
Dualitatea de limbaj
Din cele prezentate mai sus rezult a ca orice eveniment legat de o experienta
cu un numar nit de cazuri posibile poate interpretat ca o submultime a unei
multimi -, multimea tuturor cazurilor posibile ale experientei. Din aceasta conventie rezulta urm
atoarea dualitate de limbaj, ntre limbajul evenimentelor folosit
n teoria probabilitatilor si limbajul din teoria multimilor.
Limbajul evenimentelor
Limbajul multimilor
Eveniment
Evenimentul sigur
Evenimentul imposibil
A implica B
A sau B
A si B
Evenimentul contrar lui A
Eveniment elementar
Submultime a lui Multimea (totala) Multimea vida ;

AB
A[ B
A\ B
A
f!g sau !; cu ! 2 -
Cmp de evenimente
Fie - o multime nevida, numita, de regula, multimea evenimentelor elementare. Notam cu K o familie (nevida) de submultimi ale lui -: De regula,
K nu este multimea tuturor submultimilor lui -: Elementele lui K vor numite
evenimente si vor notate cu A; B; C; : : : .
ile:
Denitie. Multimea K se numeste cmp de evenimente daca satisface conditi1) Daca A 2 K; atunci A 2 K:
2) Daca A; B 2 K, atunci A [ B 2 K:
Orice cmp de evenimente K satisface si urmatoarele proprietati:

3) - 2 K; ; 2 K, i.e., evenimentul sigur si evenimentul imposibil apartin
cmpului K.
4) Daca A; B 2 K; atunci A \ B 2 K:
ntr-adevar, dac
a A este un eveniment din K (un astfel de eveniment exista
deoarece mult imea K este nevida), atunci A 2 K (conform 1) si deci - = A[ A 2
K (conform 2). n consecinta, folosind din nou 1), avem ; = - 2 K:
Daca A; B 2 K, atunci A; B 2 K (conform 1) si apoi A [ B 2 K (conform 2).
Folosind din nou 1) obtinem A \ B = (A [ B) 2 K:
n continuare vom nota un cmp de evenimente prin perechea f-; Kg; punnd
n evidenta att multimea total
a - ct si multimea de evenimente K:
1.2. PROBABILITATE. CMP DE PROBABILITATE
1.2
Probabilitate. Cmp de probabilitate

Frecvent
a
Fie A un eveniment legat de o anumita experienta. Daca ntr-o serie de n

probe, evenimentul A s-a realizat de nA ori si nu s-a realizat de n nA ori, atunci
numim frecventa relativ
a a evenimentului A n seria de probe considerata
numarul
fn (A) :=
nA
:
n
Propozitia 1.2.1 Frecventa relativ

a are urmatoarele propriet
ati:
1) 0 fn(A) 1:
2) fn(-) = 1:
3) fn(A [ B) = fn(A) + fn (B); daca evenimentele A si B sunt incompatibile.
4) fn(A B1 ) = fn (A) fn(B); dac
a evenimentul B A:
5) fn(A B) = fn(A) fn (A \ B):
6) fn(A [ B) = fn (A) + fn (B) fn(A \ B):
7) fn(A) = 1 fn (A):
Demonstratie. Primele doua proprietati sunt evidente. Pentru a justica cea
de a treia proprietate se observ a ca daca se efectueaza experienta de n ori si
evenimentul A se realizeaza de nA ori, iar evenimentul B se realizeaza de nB ori,
atunci evenimentul A [ B se va realiza de n A + nB ori (deoarece A si B nu se pot
realiza simultan niciodat
a). Folosind denitia frecventei avem
fn(A [ B) =
nA + n B
n
n
= A + B = fn(A) + fn (B):
n
n
n
Sa demonstr am acum proprietatea 6): Daca evenimentele A si B sunt compatibile, atunci numarul de probe care realizeaza evenimentul A [ B este
nA[B = nA + nB n A\B:
Aceasta egalitate are loc deoarece numarul de probe care realizeaza evenimentul
A \ B, n A\B, apare de doua ori n suma n A + nB : o data printre cele care
realizeaza pe A si o data printre cele care realizeaza pe B: Conform denitiei
frecventei, obtinem
fn (A [ B) =
nA[B
nA + n B nA\B
=
= fn (A) + fn (B) fn(A \ B):
n
n
La fel se pot demonstra si celelalte propriet ati ale frecventei relative.

1
Prin A B se ntelege A \ B:
TILOR
Multe experiente prezinta fenomenul de regularitate statistica

. Aceasta
nseamna ca daca n si m sunt numere mari si A este un eveniment legat de o
astfel de experienta, atunci frecventele fn (A) si fm(A) nu difera prea mult ntre
ele si aceasta diferenta este cu att mai mica cu ct cele doua numere n si m
sunt mai mari. Cu alte cuvinte, frecventele oscileaza n jurul unei anumite valori,
numita probabilitatea evenimentului A; notata P (A); si apropierea de aceasta
valoare este cu att mai mare cu ct n este mai mare. n limbaj matematic
aceasta nsemna existenta limitei lim fn(A) = P (A). Daca am putea cunoaste
n!1
valoarea acestei limite am avea probabilitatea evenimentului A: Cum o experienta
nu se poate repeta dect de un numar nit de ori, luam ca valoare aproximativa a
probabilitatii P (A) o valoare a frecventei fn (A);pentru un n ct mai mare posibil.
Denitia axiomatic
a a probabilit
atii
Denitie. Fie f-; Kg un cmp de evenimente. Se numeste probabilitate
pe cmpul de evenimente K, o functie P : K ! R; care asociaza ecarui eveniment A al cmpului K numarul P (A); numit probabilitatea lui A; astfel nct
urmatoarele conditii sunt satisfacute:
1) 0 P (A) 1; pentru orice eveniment A 2 K; i.e., probabilitatea oricarui
eveniment este un numar pozitiv subunitar.
2) P (-) = 1; i.e., probabilitatea evenimentului sigur - este egala cu unu.
3) Daca A si B sunt doua evenimente incompatibile, i.e., A \ B = ;; atunci
P (A [ B) = P (A) + P (B):
(1.1)
Un cmp de evenimente f-; Kg pe care s-a denit o functie de probabilitate

P se numeste cmp de probabilitate si se noteaza cu f-; K; P g:
Propriet
ati ale probabilit
atii
Din conditiile 1), 2) si 3) de mai sus rezulta si urmatoarele proprietat i pe care
le satisface functia de probabilitate.
4) Conditia 3) se extinde imediat la un numar oarecare de evenimente incompatibile doua cte doua. Mai precis, daca A1 ; A2 ; : : : ; An sunt evenimente
incompatibile dou
a cte doua, adic
a Ai \ Aj = ;; pentru orice i; j = 1; 2; : : : ; n;
i 6= j; atunci
P (A1 [ A2 [ : : : [ An) = P (A1) + P (A2) + + P (An):
(1.2)
5) Probabilitatea evenimentului contrar se calculeaza pe baza formulei

P (A) = 1 P (A):
(1.3)
ntr-adev ar, deoarece A [ A = - si A; A sunt evenimente incompatibile,

folosind conditiile 2) si 3) se obtine 1 = P (-) = P (A [ A) = P (A) + P (A);
de unde rezulta P (A) = 1 P (A):
1.2. PROBABILITATE. CMP DE PROBABILITATE

Pentru A = - se obtine
P (;) = 0:
Prin urmare, probabilitatea evenimentului imposibil este egal
a cu zero.
6) Daca A B; atunci are loc egalitatea
P (B A) = P (B) P (A):
(1.4)
n consecinta, daca A B atunci P (A) P (B); adica probabilitatea este o

functie cresc
atoare n raport cu relatia de incluziune (implicare) a evenimentelor.
Reamintim mai nti ca prin B A se ntelege evenimentul B \ A: n situatia
n care A B are loc egalitatea B = A [ (B A); iar evenimentele A si B A
sunt incompatibile. Folosind conditia 3) se obtine P (B) = P (A) + P (B A); de
unde rezulta P (B) P (A) = P (B A) 0:
7) Daca A si B sunt doua evenimente oarecare, atunci
P (B A) = P (B) P (A \ B):
(1.5)
P (A [ B) = P (A) + P (B) P (A \ B):
(1.6)
ntr-adevar, deoarece B se poate scrie sub forma B = (B \ A) [ (B \ A); folosind

conditia 3), se obtine P (B) = P (B \ A) + P (B A):
8) Daca A si B sunt doua evenimente oarecare ale cmpului de evenimente
K, atunci
Pentru demonstrarea acestei formule se scrie evenimentul A [ B sub forma
A [ B = A [ (B A) si se aplica formulele (1.1) si (1.5). Se obtine
P (A [ B) = P (A) + P (B A) = P (A) + P (B) P (A \ B):
Formula (1.6) se poate extinde pentru calculul probabilitatii reuniunii a trei

sau mai multe evenimente. De exemplu, probabilitatea reuniunii a trei evenimente oarecare A; B; C se calculeaza pe baza formulei
P (A [ B [ C) = P (A) + P (B) + P (C) P (A \ B) P (A \ C) P (B \ C):
(1.7)
9) Pentru oricare n evenimente A1 ; A2 ; : : : ; An este adevarata inegalitatea
P (A1 [ A2 [ : : : [ An) P (A1 ) + P (A2) + + P (An):
(1.8)
Demonstratia se face prin inductie dupa n: Pentru n = 2; sau n = 3, inegalitatea rezulta din formulele (1.6) sau (1.7). Presupunem inegalitatea (1.8)
adevaS
rata pentru n si o demonstr
am pentru n + 1: Pentru acesta se scrie reuniSn
unea n+1
A
sub
forma
(
A
)\
An+1 si se aplica apoi formula (1.6) si ipoteza
i
i=1
i=1 i
de inductie:
Sn+1
S
S
P
= P ( ni=1 Ai) + P (An+1 ) P (( ni=1 Ai) \ An+1 )
i=1 Ai
n
n+1
P
P
P (Ai ) + P (An+1) =
P (Ai):
i=1
i=1
1.3
TILOR
Probabilitate conditionata
Evenimente independente si evenimente dependente
Din punct de vedere intuitiv, doua evenimente A si B se numesc independente daca realizarea sau nerealizarea unuia dintre ele nu inuenteaza realizarea
sau nerealizarea celuilalt. Din punct de vedere matematic, pentru evenimentele
independente se introduce urmatoarea denitie.
Denitie. Fie f-; K; P g un cmp de probabilitate. Dou
a evenimente A si B;
apartinnd cmpului de evenimente K, se numesc evenimente independente,
daca
P (A \ B) = P (A) P (B):
Evenimentele A si B se numesc dependente dac

a
P (A \ B) 6= P (A) P (B):
Folosind proprietatile probabilit atii se poate demonstra ca daca A si B sunt

evenimente independente, atunci la fel sunt perechile: A si B; A si B; A si B
([11], pag.29).
Daca A; B; C sunt trei evenimente ale unui cmp de probabilitate astfel nct
A si B sunt independente, B si C sunt independente, n general nu rezulta ca A si
C sunt independente. (Un exemplu simplu se poate vedea n [5], pag.78.) Tinnd
cont de aceasta observatie, pentru un numar nit de evenimente A1; A2; : : : ; An,
n 3; se introduc denitiile.
Denitie. Evenimentele A1 ; A2 ; : : : ; An se numesc independente dou
a
cte doua
dac
a
P (Ai \ Aj ) = P (Ai )P (Aj );
i 6= j:
Denitie. Evenimentele A1; A2; : : : ; An se numesc independente daca pentru orice submultime de indici fi1 ; i2; : : : ; in g; 1 i 1 < i 2 < < in n, au loc
egalitat ile
P (Ai1 \ Ai2 \ \ Ain ) = P (Ai1 )P (Ai2 ) P (Ain ):
De multe ori evenimentele independente sunt numite si evenimente independente n totalitatea lor pentru a se accentua diferenta dintre notiunea de evenimente independente si notiunea de evenimente independente doua
cte doua
.
De exemplu, trei evenimente A; B; C sunt independente (n totalitatea lor)
daca si numai daca au loc egalitatile:
P (A \ B)
P (B \ C )
P (A \ C )
P (A \ B \ C )
=
=
=
=
P (A)P (B);
P (B)P (C);
P (A)P (C);
P (A)P (B)P (C):

1.3. PROBABILITATE CONDITIONAT
Evident, daca trei evenimente A; B; C sunt independente (n totalitatea lor),

atunci ele sunt independente doua cte doua. Armatia reciproca este falsa. Un
contraexemplu simplu este prezentat n [5], pag.79.
Probabilitatea conditionata
Denitie. Fie B un eveniment oarecare al cmpului de probabilitate f-; K; P g
cu probabilitatea P (B) > 0: Pentru orice eveniment A al cmpului de evenimente
K, probabilitatea evenimentului A conditionat
a de B; adica probabilitatea
de a se produce evenimentul A daca s-a realizat evenimentul B; este, prin denitie,
numarul dat de formula
P (A j B) :=
P (A \ B)
:
P (B)
(1.9)
Daca P (A) > 0; atunci se poate considera si probabilitatea evenimentului B

conditionat
a de A; adica
P (B j A) =
P (B \ A)
:
P (A)
Din relatiile anterioare rezulta egalitatile

P (A \ B) = P (A) P (B j A) = P (B) P (A j B):
(1.10)
Formula (1.10) pot interpretata ca o regul

a de calcul pentru probabilitatea
intersectiei a doua evenimente A si B si se numeste regula de nmultire a
probabilit
atilor.
Formula (1.10) poate generalizata pentru un numar de n evenimente
A1; A2; : : : ; An obtinndu-se urmatoarea regula generala de nmult ire a probabilitatilor:
P (A1 \ A2 \ \ An) = P (A1) P (A2 j A1) P (A3 j A1 \ A2) (1.11)
P (An j A1 \ A2 \ \ An1):
Pentru a demonstra aceast
a formul
a se scriu probabilit
atile din membrul drept
conform denitiei (1.9) si se simplica factorii egali care apar.
Formula probabilit
atii totale
Fie fA1; A2; : : : ; An g un sistem complet de evenimente. Reamintim ca aceasta
nseamna ca evenimentele A1; A2; : : : ; An satisfac conditiile:
1) A1 [ A2 [ [ An = -:
2) A1; A2; : : : ; An sunt incompatibile doua cte doua, deci Ai \Aj = ;; pentru
orice i 6= j:
10
TILOR
n acest caz, probabilitatea unui eveniment oarecare B al cmpului de evenimente K se poate calcula cu ceea ce se numeste formula probabilit
atii totale:
P (B) = P (A1) P (B j A1) + P (A2) P (B j A2 ) + + P (An) P (B j An):
(1.12)
ntr-adev ar, orice eveniment B 2 K se poate scrie sub forma
B = B \ - = B \ (A1 [ A2 [ [ An ) = (B \ A1) [ (B \ A2 ) [ [ (B \ An):
Deoarece evenimentele B \ A1; B \ A2; : : : ; B \ An sunt incompatibile doua cte
doua, folosind formulele (1.2) si (1.10), se obtine
P (B) = P ((B \ A1) [ (B \ A2 ) [ [ (B \ An)) =
= P (B \ A1 ) + P (B \ A2 ) + + (B \ An) =
= P (A1) P (B j A1) + P (A2 ) P (B j A2 ) + + P (An) P (B j An):
Formula lui Bayes
Daca t inem cont de denitia probabilitatii conditionate
P (Ai j B) =
P (Ai \ B)
P (B)
si apoi de regula de nmultire a probabilitatilor P (Ai \ B) = P (Ai ) P (B j Ai);

pentru calculul probabilitat ii conditionate P (Ai j B) rezult
a formula
P (Ai j B) =
P (Ai)P (B j Ai )
;
P (A1 ) P (B j A1 ) + P (A2) P (B j A2) + + P (An )P (B j An)
(1.13)
numita formula lui Bayes.

Pentru a se ntelege utilitatea formulei probabilit
atii totale si a formulei lui
Bayes prezentam urmatorul exemplu.
Exemplul 1.3.1 Trei fabrici, notate F 1; F2; F3 , trimit spre vnzare ntr-un
magazin acelasi produs n cantitati proport ionale cu numerele 3; 2; 5: Procentele
produselor cu defecte primite de la ecare fabrica sunt 1%; 2; 5%; 2%: O cantitate
de produse n valoare de 180:000:000 lei vnduta de magazin este restituita ind
necorespunzatoare calitativ si suma respectiva trebuie recuperata de la fabricile
producatoare. Ce suma trebuie imputata ecarei fabrici, daca nu se stie de la
care fabrica s-au primit produsele defecte?

1.3. PROBABILITATE CONDITIONAT
11
Solutie. Suma care va imputata ecarei fabrici trebuie sa e proportional a

cu probabilitatea ca produsele sa provina de la fabrica respectiva. Notam cu
Ai evenimentul ca produsul sa provina de la fabrica Fi, i = 1; 2; 3; si cu B
evenimentul ca produsul sa e defect. Evident, fA1 ; A2 ; A3 g constituie un
sistem complet de evenimente, ceea ce nseamna ca un produs vndut de magazin
provine de la una si numai una dintre cele trei fabrici. Conform datelor pe care
le avem, putem calcula urmatoarele probabilitati:
3
2
5
P (A1) = ;
P (A2) = ;
P (A3 ) = ;
10
10
10
1
2; 5
2
;
P (B j A2) =
;
P (B j A3 ) =
:
100
100
100
Probabilitatea vnzarii unui produs defect, adica probabilitatea evenimentului
B; se calculeaz
a cu ajutorul formulei probabilitatii totale.
P (B j A1) =
P (B) = P (A1) P (B j A1 ) + P (A2) P (B j A2) + P (A3 ) P (B j A3 ) =

3
1
2 2; 5
5
2
18
=
:
10 100 10 100 10 100
1000
Probabilitatea ca produsul vndut sa provina de la fabrica F1 stiind ca produsul este defect, adica P (A1 j B), se calculeaza cu formula lui Bayes:
3
1
P (A1) P (B j A1)
3
P (A1 j B) =
= 10 100 = :
18
P (B)
18
1000
Analog, avem
2 2; 5
P (A2 ) P (B j A2)
5
P (A2 j B) =
= 10 18100 = ;
P (B)
18
1000
5
2
P (A3 ) P (B j A3)
10
P (A3 j B) =
= 10 18100 = :
P (B)
18
1000
Sumele imputate ecarei fabrici, proportionale cu probabilit

atile ca produsul
sa provina de la fabrica respectiva stiind ca produsul este defect, sunt:
3
180:000:000 = 30:000:000 lei,
18
5
180:000:000 = 50:000:000 lei,
18
10
180:000:000 = 100:000:000 lei.
18
=
12
1.4
TILOR
Variabile aleatoare
Se numeste variabil
a aleatoare o functie X : - ! R care asociaza ecarui
element (eveniment elementar) al spatiului de selectie ! 2 - un numar real X(!).
n functie de tipul de valori pe care le iau variabilele aleatoare acestea se mpart
n variabile aleatoare discrete, cnd domeniul valorilor este o multime nita
sau numarabil a de numere reale, si variabile aleatoare de tip continuu, cnd
domeniul valorilor este un interval (a; b) al axei reale R; unde eventual a = 1
sau/si b = +1: Un caz particular de variabila aleatoare discreta este variabila
aleatoare simpl
a care ia un numar nit de valori.
Variabile aleatoare simple
Fie X o variabila aleatoare simpla si e x1 ; x2; : : : ; xn valorile ei posibile.
Pentru ecare i (i = 1; 2; : : : ; n) denim evenimentul Ai ca ind multimea tuturor
evenimentelor elementare ! 2 - carora prin aplicatia X li se asociaza numarul
real xi; adic
a,
Ai := f! 2 - j X(!) = xig:
Evenimentul Ai va notat simbolic fX = xi g; iar probabilitatea acestui eveniment va notata simplu P (X = xi ) n loc de P (fX = xig): Pentru simplitatea
scrierii vom folosi de cele mai multe ori notatia
pi := P (X = xi):
Sistemul de evenimente fA1; A2; : : : ; An g este un sistem complet de evenimente, i.e., A1 [ A2 [ : : : [ An = -; cu Ai \ Aj = ;; i 6= j: n consecinta,
p1 + p2 + + pn = 1:
ntr-adevar, folosind conditia 2) din denitia probabilitatii si formula (1.2), se
obtine
1 = P (-) = P (A1 [ A2 [ : : : [ An)
= P (A1 ) + P (A2) + : : : + P (An ) = p1 + p2 + + pn :
Multimea perechilor ordonate (xi ; pi); i = 1; 2; : : : ; n; se numeste repartitia
variabilei aleatoare simple X: n mod obisnuit, repartitia unei variabile aleatoare
simple se scrie sub forma unui tabel
0
1
x1 x2 : : : xn
A
X:@
p1 p2 : : : pn
n care p1 + p2 + + pn = 1:
13
1.5. FUNCTIA
DE REPARTITIE
n cazul n care variabila aleatoare X are o multime numarabila de valori

1
P
atunci repartitia sa se scrie sub forma de mai jos, unde
pn = 1:
n=1
X:@
x1 x2 : : :
xn : : :
p1 p2 : : :
pn : : :
1
A
Variabile aleatoare de tip continuu

Se numeste variabil
a aleatoare de tip continuu pe cmpul de probabilitate
f-; K; P g orice functie X : - ! R cu proprietatea ca, pentru orice interval I al
axei reale, multimile
f! 2 - j X(!) 2 Ig
sunt evenimente al cmpului K.
Intervalele I ale axei reale sunt de forma I = (a; b); I = (a; b]; I = [a; b);
I = [a; b]; I = (1; b); I = (1; b]; I = (a; 1); I = [a; 1); I = (1; 1): Prin
urmare, toate multimile enumerate mai jos sunt evenimente ale cmpului K.
fa < X < bg := f! 2 - j a < X(!) < bg;
fa < X bg := f! 2 - j a < X(!) bg;
fa X < bg := f! 2 - j a X (!) < bg;
fa X bg := f! 2 - j a X(!) bg;
fX < bg := f! 2 - j X(!) < bg;
fa < Xg := f! 2 - j a < X(!)g:
Se poate vorbi atunci de probabilitatea evenimentului ca variabila aleatoare
X s
a ia valori n intervalul (a; b); adica P (fa < X < bg); probabilitate care
va notata simplu P (a < X < b): Notatii similare se vor folosi si pentru celelalte
tipuri de intervale considerate mai sus.
n practica, pentru determinarea acestor probabilitati se foloseste functia de
repartitie asociata ecarei variabile aleatoare, functie care va studiata n sectiunea urmatoare.
1.5
Functia de repartitie
Fie X : - ! R o variabil a aleatoare de tip continuu. Pentru ecare numar

real x se considera evenimentul fX < xg (notatie simplicata pentru multimea
f! 2 - j X(!) < xg), care, conform celor discutate n sectiunea 1.4, apartine
cmpului de evenimente K:
14
TILOR
Se noteaza cu F (x) probabilitatea evenimentului fX < xg; X ia valori

mai mici dect x; adica
(1.14)
F (x) := P (X < x):
Functia F : R ! [0; 1]; denita prin formula de mai sus, se numeste functia
de repartitie sau functia de distributie a variabilei aleatoare X:
Propriet
atile functiei de repartitie
Functia de repartitie F : R ! [0; 1] denita prin formula (1.14) are urmatoarele proprietati:
1) 0 F (x) 1; 8x 2 R; i.e., funct ia de repartitie are valori pozitive subunitare.
2) F (x) este o functie nedescrescatoare pe R : x1 < x2 ) F (x1 ) F (x2 ):
3) F (1) := lim F (x) = 0 si F (+1) := lim F (x) = 1:
x!1
x!1
4) F (x) este o functie continua la stnga, ceea ce nseamna ca n orice punct

x0 2 R are loc egalitatea F (x0 0) := lim F (x) = F (x0):
x!x 0
x<x 0
Daca x0 este un punct de discontinuitate al functiei de repartitie, atunci se

poate demonstra (vezi, de exemplu, [11], pag. 78) ca
P (X = x0) = F (x0 + 0) F (x0);
unde F (x0 + 0) := lim F (x) desemneaza limita la dreapta a functiei F (x) n x0
x!x0
x>x 0
. De aici rezulta ca daca x0 este un punct de continuitate pentru F (x), atunci

P (X = x0 ) = 0:
n gura 1.1 se poate vedea imaginea unei functii de repartitie care are un
singur punct de discontinuitate x0:
Cu ajutorul functiei de repartitie a unei variabile aleatoare X se pot calcula
probabilitatile unor evenimente legate de aceasta variabil a folosind formulele:
P (a X < b) = F (b) F (a);
a; b 2 R; a < b:
P (X x) = 1 F (x);
x 2 R:
P (a X b) = F (b + 0) F (a);
a; b 2 R; a b:
Variabilele aleatoare care se folosesc n mod obisnuit n practica au functia

de repartitie continu
a pe R: (n cele mai multe cazuri functia de repartitie este
15
1.6. DENSITATEA DE REPARTITIE
1
x0
Fig. 1.1: Gracul unei functii de repartitie discontinua ntr-un punct x0

1
Fig. 1.2: Gracul unei functii de repartitie continua pe R

chiar derivabila pe R:) Gracul unei astfel de functii de repartitie este prezentat
n gura 1.2.
Pentru o variabila aleatoare de tip continuu X; care are functia de repartitie
F (x) continu
a pe R; sunt adev arate formulele:
P (x1
P (x1
P (x1
P (x1
P (X
1.6
<
<
X x2 ) =
X < x2 ) =
X x2 ) =
X < x2 ) =
x0 ) = 0:
F (x2 ) F (x1 );
F (x2) F (x1);
F (x2 ) F (x1 );
F (x2) F (x1);
(1.15)
Densitatea de repartitie
Se spune ca variabila aleatoare X are o densitate de repartitie (sau de

probabilitate) daca exist
a o functie f : R ! [0; 1) astfel nct
F (x) =
Zx
f (t)dt;
(1.16)
16
TILOR
unde F (x) este functia de repartitie a variabilei aleatoare X: n acest caz, f(t) se
numeste densitatea de repartitie sau densitatea de probabilitate a variabilei aleatoare X:
O consecinta important a a existentei densitatii de repartitie pentru o variabil a
aleatoare X este faptul ca functia sa de repartitie, F (x); este o functie continu
a
pe R: Prin urmare, calculul unor probabilitat i legate de o astfel de variabila
aleatoare se face pe baza formulelor (1.15).
Daca variabila aleatoare X are densitatea de repartitie f (t); atunci valoarea
funct iei de repartitie n punctul x; F (x) = P (X < x); reprezinta aria hasurata
din gura 1.3. (Gracul trasat este gracul densit
atii de repartitie f (t).)
x
Fig. 1.3: Interpretarea geometrica a functiei de repartitie F (x) = P (X < x)

Daca n formula de denitie a densitatii de repartitie se face x ! 1 si se tine
seama ca F (+1) = 1, atunci se obtine
Z+1
f (t)dt = 1:
Este bine sa se remarcat ca o functie continua f : R ! R este o densitate

de repartitie a unei variabile aleatoare X; daca:
1) f(x)
R +1 0; pentru orice x 2 R:
2) 1
f(t)dt = 1:
Pentru o variabila aleatoare X care are densitatea de repartitie f(t), probabilitatea ca X s a ia valori n intervalul (a; b); unde a; b 2 R; a < b; sau n orice
alt interval de forma [a; b]; [a; b); (a; b], este data de formula
P (a < X < b) =
Zb
a
f(t)dt:
17
1.7. OPERATII
CU VARIABILE ALEATOARE
ntr-adevar, daca tinem seama de formulele (1.15) si de relatia de denitie a

functiei de repartitie (1.14), obtinem
P (a < X < b) = F (b) F (a) =
b
1
f (x)dx
f (x)dx =
1
Zb
f (x)dx:
Formula ramne adevarat

a si dac
a a = 1 sau/si b = +1:
Figura 1.4, n care curba trasata este gracul densitatii de repartitie f(t);
arata ca probabilitatea ca variabila aleatoare X sa ia valori n intervalul (a; b);
P (a < X < b); este egala cu aria hasurat a.
a
Fig. 1.4: Interpretarea geometrica a probabitatii P (a < X < b)
1.7
Operatii cu variabile aleatoare

Adunarea variabilelor aleatoare
Fie X si Y doua variabile aleatoare care au legile de repartitie date de

tablourile
0
1
0
1
x1 x2 : : : xm
y1 y2 : : : yn
A; Y : @
A;
X:@
p1 p2 : : : pm
q1 q2 : : : qn
P
Pn
unde pi = P (X = xi ), qj = P (Y = yj ) si m
i=1 pi = 1;
j=1 qj = 1:
Vom numi suma variabilelor aleatoare X si Y variabila aleatoare notata X +Y
care ia valorile xi + yj daca X ia valoarea xi si Y ia valoarea yj; i = 1; 2; : : : ; m;
j = 1; 2; : : : ; n: Notam cu pij probabilitatea realizarii simultane a evenimentelor
fX = xi g; fY = yj g; adica,
pij = P (X = xi; Y = yj ) = P (fX = xi g \ fY = yj g):
TILOR
18
Cu aceste notatii legea de repartitie a variabilei aleatoare X + Y se scrie sub

forma
0
1
x1 + y1 x1 + y2 : : : xi + yj : : : xm + yn
A:
X +Y : @
p11
p12
:::
pij
:::
pmn
Propozitia 1.7.1 Probabilit

atile pij din denitia sumei a doua variabile aleatoare
au urm
atoarele propriet
ati
m
n
m P
n
P
P
P
pij = qj ;
pij = pi ;
pij = 1:
i=1
j=1
i=1 j=1
Demonstratie. Demonstratia se bazeaza pe faptul ca evenimentele fX = xig,

i = 1; 2; : : : ; m; respectiv fY = yj g; j = 1; 2; : : : ; n; formeaza un sistem complet
de evenimente. Aceasta nseamna ca reuniunea lor este egala cu evenimentul
sigur si sunt disjuncte doua cte doua. Atunci
m
m
X
X
pij =
P (X = xi ; Y = yj ) = P ([m
i=1(fX = xig \ fY = y j g)) =
i=1
i=1
= P (([m
i=1 fX = xig) \ fY = yj g) = P (- \ fY = y j g) =
= P (Y = yj ) = qj :
n
P
Analog se arata ca
pij = pi : n nal, avem
j=1
m X
n
X
i=1 j=1
pij =
m
n
X
X
j=1
i=1
pij
n
X
qj = 1:
j =1
Denitia sumei a doua variabile aleatoare se poate extinde la un numar nit

de variabile n mod evident: date mai multe variabile aleatoare X; Y; : : : ; V; suma
lor este variabila aleatoare notata X + Y + +V care ia valorile xi + yj + + vk
daca X; Y; : : : ; V iau respectiv valorile xi; yj ; : : : ; vk :
De exemplu, daca pe lnga variabilele aleatoare X si Y de mai sus mai avem
o variabila aleatoare Z; care are legea de repartitie data mai jos,
0
1
z1 z2 : : : zs
A;
Z:@
r1 r2 : : : rs
atunci suma lor este variabila aleatoare X + Y + Z care are urmatoarea lege de
repartitie
0
1
x1 + y1 + z 1 x1 + y1 + z2 xm + yn + zs
A;
X+Y +X :@
p111
p112
pmns
unde pijk = P (fX = xig \ fY = yj g \ fZ = zk g):
1.7. OPERATII
CU VARIABILE ALEATOARE
19
Produsul variabilelor aleatoare

Date doua variabile aleatoare X si Y , vom numi produsul lor variabila notata
XY , care ia valoarea xiyj atunci cnd X ia valoarea xi si Y ia valoarea yj :
Produsul XY are repartitia
0
1
x1y1 x1y2 xiyj xm yn
A;
XY : @
p11 p12 pij pmn
unde pij = P (fX = xi g \ fY = yj g):
Doua variabile aleatoare X si Y se numesc independente daca evenimentele
fX = xig si fY = yj g sunt independente pentru toate valorile indicilor i si j: n
acest caz au loc egalitatile
pij = piqj ;
deoarece
pij = P (fX = xi g \ fY = yjg) = P (X = xi) P (Y = yj ) = pi qj :
La fel ca n cazul sumei se deneste produsul mai multor variabile aleatoare
X; Y; : : : ; V ca ind variabila notata XY V care ia valoarea xiyj vk daca
X; Y; : : : ; V iau respectiv valorile xi ; yj ; ; vk: Variabilele aleatoare X; Y; : : : ; V
se numesc independente daca evenimentele fX = xig; fY = yj g; : : : ; fV = vkg
sunt independente n totalitatea lor.
De exemplu, produsul celor trei variabile aleatoare X; Y; Z considerate mai
sus este variabila aleatoare XY Z care are repartitia data n tabelul de mai jos
0
1
x1y1z1 x1y1z2 xi yj zk xm yn zs
A:
XY X : @
p111
p112
pijk
pmns
Daca X; Y; Z sunt independente atunci pijk = pi qj rk :
Ridicarea la putere a unei variabile aleatoare

Data o variabil a aleatoare X; vom numi puterea k a variabilei X si vom
nota X k variabila aleatoare care ia valoarea xki atunci cnd X ia valoarea xi:
Repartitia variabilei X k este
0 k k
1
x1 x2 xkn
A:
Xk : @
p1 p2 pn
20
TILOR
Produsul si suma dintre o constanta

si o variabila
aleatoare
Daca X este o variabila aleatoare si c o constanta real a, vom nota cu cX

variabila aleatoare care ia valoarea cxi, atunci cnd X ia valoarea xi; si cu c + X
variabila aleatoare care ia valoarea c + xi cnd X ia valoarea xi: Distributiile
acestor variabile aleatoare sunt
0
1
0
1
cx1 cx2 cxn
c + x1 c + x2 c + xn
A;
A:
cX : @
c+X : @
p1 p2 pn
p1
p2
pn
1.8
Valori medii. Dispersie. Momente
Denitie. Fie X o variabila aleatoare simpla a carei repartit ie este data de

tabelul de mai jos
0
1
x1 x2 : : : xn
A:
X:@
p1 p2 : : : pn
Se numeste valoare medie a variabilei aleatoare X numarul
M (X ) := p1x1 + p2 x2 + + pnxn =
n
P
i=1
p i x i:
Fie X si Y doua variabile aleatoare care au legile de repartitie date de

tablourile
0
1
0
1
x1 x2 : : : xm
y1 y2 : : : yn
A; Y : @
A;
X:@
p1 p2 : : : pm
q1 q2 : : : qn
unde pi := P (X = xi); iar qj := P (Y = yj):
Propozitia 1.8.1 Valoarea medie are urm

atoarele propriet
ati:
(M1) M(X + Y ) = M(X ) + M(Y ); adic
a valoarea medie a sumei a dou
a
variabile aleatoare este egal
a cu suma valorilor medii.
(M2) Daca
c
este
o
constant
a reala
, atunci
i) M (c) = c:
ii) M (cX) = cM(X ):
iii) M (c + X) = c + M (X):
(M3) Dac
a X si Y sunt variabile aleatoare independente, atunci
M (X Y ) = M(X ) M (Y );
adica valoarea medie a produsului a doua
variabile aleatoare independente este
egal
a cu produsul valorilor medii.
21
1.8. VALORI MEDII. DISPERSIE. MOMENTE

Demonstratie. (M1) Legea de repartitie a variabilei aleatoare X + Y este
0
1
x1 + y1 x1 + y2 : : : xi + yj : : : xm + yn
A;
X +Y :@
p11
p12
:::
pij
:::
pmn
unde pij = P (fX = xi g \ fY = yj g): Conform denitiei valorii medii si relat iilor
date de propozitia 1.7.1, avem
M(X + Y ) =
m P
n
P
pij (xi + yj ) =
i=1 j=1
m
P
i=1
xi
n
P
j=1
pij
m P
n
P
pij xi +
i=1 j=1
n
P
m
P
yj
j =1
i=1
m P
n
P
pij yj
i=1 j=1
pij
m
P
i=1
xi pi +
n
P
j=1
yj qj
= M (X) + M (Y ):
(M
2) i)Legea de repartit ie a unei variabile aleatoare care ia o singura valoare
c
este
: Prin urmare, valoarea sa medie este egal a cu 1 c = c:
1
ii) Legea de repartitie a variabilei aleatoare cX este
0
1
cx1 cx2 cxn
A:
cX : @
p1 p2 pn
Pentru valoarea medie obtinem

M(cX) =
n
P
i=1
pi cxi = c
n
P
i=1
pixi = cM(X ):
iii) Rezult
a din cele de mai sus: M (c + X) = M (c) + M (X) = c + M (X):
(M3) Deoarece variabilele aleatoare X si Y sunt independente, legea de repartitie a variabilei aleatoare produs este data de tabelul
0
1
x1y1 x1 y2 xi yj xmyn
A:
XY : @
p1q1 p1q2 piqj pnqm
Atunci avem
M (XY ) =
m P
n
P
i=1 j=1
piqj xi yj =
m
P
i=1
p ix i
n
P
j =1
qj y j
= M(X )M(Y ):
Proprietatile (M1) si (M3 ) r amn adevarate si pentru un numar nit oarecare de variabile aleatoare, dupa cum se arat a n propozitia urmatoare a carei
demonstratie o omitem.
22
TILOR
Propozitia 1.8.2 Dac a

X1; X2; : : : ; Xn sunt n variabile aleatoare oarecare,
atunci valoarea medie a sumei celor n variabile aleatoare este egal
a suma valorilor medii
M (X1 + X2 + + Xn) = M (X1 ) + M (X2) + + M (Xn):
Daca
X1; X2; : : : ; Xn sunt n variabile aleatoare independente, atunci valoarea
medie a produsului celor n variabile aleatoare este egal
a cu produsul valorilor
medii
M (X1X2 Xn ) = M (X1) M (X2 ) M (Xn ):
Denitie. Daca variabila aleatoare X ia o multime numarabila de valori
x1 ; x2 ; : : : ; xn ; : : : cu probabilitatile p1; p2; : : : ; pn; : : : atunci valoarea medie se
deneste prin formula
M (X) :=
1
P
i=1
p i x i;
cu P
conditia ca seria din membrul drept sa e absolut convergent a, ceea ce nsemna
c
a 1
a X nu are valoare medie. (Conditia
i=1 jpixi j < 1: n caz contrar, se spune c
de
absolut
convergen
t
a
impus
a
seriei
este
necesar
a pentru ca valoarea sumei seriei

P1
a nu depinda de ordinea n care sunt nregistrate valorile variabilei X):
i=1 pixi s
Denitie. Daca X este o variabila aleatoare de tip continuu care are densitatea de repartitie f(x); atunci numarul
Z+1
M (X) :=
xf (x)dx
1
se numeste valoarea medie a variabilei aleatoare X; daca integrala din membrul

drept este convergenta.
Toate proprietatile puse n evident a pentru variabilele aleatoare discrete cu un
numar nit de valori sunt adevarate si daca variabilele sunt discrete cu o multime
num
arabil
a de valori sau sunt de tip continuu, cu conditia ca valorile medii sa
existe.
Valoarea medie face parte categoria caracteristicilor numerice ale variabilelor
aleatoare numite caracteristici de pozitie. Cunoasterea acestor caracteristici
ne furnizeaza informatii asupra valorilor variabilei aleatoare pe dreapta reala.
Valoarea medie este un fel de valoare central a a variabilei aleatoare, adica acea
valoare n jurul careia cad celelalte valori posibile, astfel nct media abaterilor
de la aceasta valoare sa e nul a (abaterile care cad la stnga valorii medii se
considera cu semnul +; iar cele care cad la dreapta cu semnul ):
23
Alte caracteristici de pozitie ale variabilelor aleatoare mai des utilizate sunt
modul si mediana.
Daca X este o variabil a aleatoare discreta, prin modul lui X se ntelege
valoarea cea mai probabil a a lui X: Daca X este variabila aleatoare de tip continuu
care are densitatea de repartitie f(x), modul lui X este abscisa punctului de
maxim al functiei f(x): Vom nota acest punct cu xmod : Deci
f(xmod ) = maxf(x):
x2R
(1.17)
Daca functia f(x) are un singur punct de maxim variabila aleatoare X se numeste
unimodala. n caz contrar, se numeste plurimodala.
Mediana variabilei aleatoare X; notata med(X); sau xmed atunci cnd variabila aleatoare este subnteleasa, este valoarea care are proprietatea ca
P (X < xmed) = P (X > xmed):
(1.18)
Daca X are densitatea de repartitie f(x); atunci xmed este valoarea pentru care
are loc egalitatea
Z xmed
1
f (x)dx = :
2
1
Daca F (x) este functia de repartitie a lui X; relatia de mai sus se scrie sub forma
1
F (xmed) = :
2
(1.19)
Geometric, xmed este acel numar real care are proprietatea ca dreapta x = xmed
mparte aria cuprinsa ntre gracul functiei f (x) si axa Ox n doua parti egale.
n gura 1.5 sunt ilustrate grac aceste caracteristici numerice ale unei variabile aleatoare X a carei densitate de repartitie f(x) este nula pentru x < 0; tip
de variabil a aleatoare care apare n teoria abilit atii.
O variabil a aleatoare este mai bine caracterizata daca pe lnga valoarea medie
m = M (X ) se cunoaste si gradul de mprastiere a valorilor variabilei n jurul
valorii medii. Pentru masurarea acestui grad de mprastiere o prim
a idee ar sa
consideram variabila aleatoare Y = X m: Deoarece Y ia valori att pozitive ct
si negative, dupa cum valorile lui X cad la dreapta sau la stnga lui m; valoarea
medie a lui Y este nula. ntr-adevar, M (Y ) = M(X m) = M (X) m =
m m = 0: Putem corecta acest neajuns lund n locul lui Y variabila aleatoare
Z = jX mj: Aceasta are
P valoarea medie pozitiva. De exemplu, n cazul discret
este egal a cu M (Z) =
pijxi mj > 0: Valoarea medie a modulului abaterii
i
jX mj poate luata ca o masura a gradului de mprastiere al valorilor lui X,

dar, din cauza modulului, este greu de folosit n calcule. De aceea se nlocuieste
cu o alta constanta asociata variabilei aleatoare si anume dispersia.
24
TILOR
Fig. 1.5: Unele caracteristici numerice ale unei variabile aleatoare

Denitie. Se numeste dispersie a variabilei aleatoare X si se noteaza cu
D (X); sau 2 atunci cnd variabila este subnteleasa, numarul
2
2 = D2(X ) := M [(X m) 2];
unde m = M (X): Pentru simplicarea notatiei vom scrie M (X m)2 n loc de

M [(X m)2]:
Denitia data mai sus este valabila pentru orice tip de variabil a aleatoare, cu
conditia ca variabila aleatoare (X m)2 sa aiba valoare medie. Daca X este o
variabila aleatoare discret a care ia o multime innita de valori x1; x2 ; : : : ; xn ; : : :
cu probabilitatile p1 ; p2; : : : ; pn ; : : : ; atunci dispersia este data de formula
1
P
D2 (X) =
pi(xi m)2;
i=1
cu conditia ca aceasta serie sa e convergenta. Daca X ia o multime nita de

valori, atunci aceasta condit ie dispare si dispersia exista ntotdeauna.
Daca X este o variabila aleatoare de tip continuu cu densitatea de repartitie
f (x); atunci formula dispersiei este
Z+1
D2 (X) = (x m)2 f(x)dx;
(1.20)
cu conditia ca aceasta integrala sa e convergenta.

Propozit ia care urmeaza pune n evidenta proprietatile dispersiei. Acestea
sunt adevarate pentru orice tip de variabila aleatoare. Demonstratiile acestor
proprietati se bazeaza pe proprietat ile valorii medii.
25
Propozitia 1.8.3 Dispersia are urma

toarele proprietati:
2
(D1) D (X ) 0; pentru orice variabil
a aleatoare X:
2
D (X) = 0 daca si numai dac
a P (X = m) = 1:
(D2) D2(X ) = M(X 2) [M (X)]2 : n consecin
t
a M (X 2 ) [M (X)] 2:
(D3) D2(cX) = c2D 2(X); pentru orice constant
a c 2 R:
(D4) Dac
a variabilele aleatoare X1; X2; : : : ; Xn sunt independente dou
a cte
dou
a, atunci
D 2(X1 + X2 + + Xn) = D 2(X1) + D2(X2 ) + + D2 (Xn):
Demonstratie. Proprietatea (D1) este evidenta conform denitiei dispersiei.

Demonstram (D2).
D 2(X) = M (X m)2 = M (X 2 2mX + m2) = M(X 2) 2mM (X) + m2 =
= M (X 2 ) 2m2 + m2 = M (X 2) m2 = M (X 2) [M (X)] 2:
(D3) rezulta din proprietat ile valorii medii si egalitatea de la (D2):
D 2(cX) = M (c2X 2 ) [M (cX)] 2 = c2M (X 2) c2[M (X)] 2 = c2D2 (X):
Pentru demonstrarea proprietatii (D4 ) se tine seama ca daca variabilele aleatoare

X1; X2 ; : : : ; Xn sunt independente doua cte doua, atunci
M (XiXj ) = M (Xi)M (Xj );
i 6= j:
Folosind aceste egalitati, avem
h P
i
P
D2(X1 + X2 + : : : + Xn) = M ( ni=1 Xi )2 [M ( ni=1 Xi)]2
= M
=
n
2
i=1 Xi +
2
i=1 M (Xi ) +
Pn
hP
Pn
i=1[M
Pn
i=1
Pn
2
X
X
[
i
j
i<j
i=1 M (Xi )]
i<j
(Xi)] 2 2
M(Xi Xj )
i<j
M (Xi)M (Xj )
P
M (Xi2) [M (Xi )]2 = ni=1 D 2(Xi ):
De obicei, gradul de mpr

astiere a valorilor unei variabile aleatoare X n jurul
valorii sale medii se exprima nu prin dispersia sa, D 2(X); ci prin abaterea medie
p
atratic
a care este data de relat ia
p
= D(X) = D 2(X):
Aceasta are avantajul ca se exprima n aceleasi unitati de masur a ca si valorile
variabilei X:
TILOR
26
Propozitia 1.8.4 (Inegalitatea lui Ceb

sev). Daca
variabila aleatoare X are
2
valoarea medie m si dispersia ; atunci
2
:
"2
Demonstratie. Presupunem mai nti ca X este0o variabila aleatoare dis1
x1 x2 xn
A:
cret
a care are legea de repartitie data de tabelul X : @
p1 p2 pn
Putem presupune, fara a restrnge generalitatea, ca valorile x1; x2 ; : : : ; xn ; : : :
sunt notate astfel nct
P (jX mj < ") 1
jx1 mj jx2 mj : : : jxs mj < " jxs+1 mj jxs+2 mj : : :

S
Atunci evenimentul fjX mj < "g = si=1fX = xi g; de unde rezult
a c
a
s
s
1
P
P
P
P (jX mj < ") =
P (X = xi ) =
pi = 1
pi :
(1.21)
i=1
i=1
i=s+1
Pe de alta parte, avem inegalitatea

1
1
1
1
P
P
P
P
2
2
2
2
2
=
pijxi mj
pijxi mj
pi " = "
pi ;
i=1
i=s+1
i=s+1
i=s+1
de unde rezulta
2
pi 2 :
"
i=s+1
1
P
(1.22)
Din inegalitatile (1.21) si (1.22) rezult

a inegalitatea dorit
a
2
P (jX mj < ") 1 2 :
"
f (x); atunci demonstratia decurge astfel
Z+1
=
(x m)2f(x)dx
1
fx2Rj(xm)2 "2g
= " 2 @1
m+"
Z
m"
fx2Rj(xm)2 "2g
"2
B
f (x)dx "2 @1
1
(x m)2f(x)dx
Z
fx2Rj(xm)2 <" 2g
C
f(x)dxA =
f(x)dxA = "2 [1 P (m " < X < m + ")] =
= " 2(1 P (jX mj < "));
27
de unde rezulta inegalitatea dorita.

Denitie. Data o variabila aleatoare X, se numeste moment de ordinul k
al variabilei X si se noteaza cu Mk (X) valoarea medie a variabilei X k : Deci
mk = Mk (X) := M (X k ):
0
1
x1 x2 xn
A ; atunci momenDaca variabila X are distributia X : @
p1 p2 pn
tul de ordinul k este dat de formula
Mk (X) =
1
P
i=1
pi xki;
cu conditia ca seria din membrul drept sa e convergenta (ceea ce se ntmpl a

daca X ia un numar nit de valori).
f (x); atunci momentul de ordinul k este denit prin formula
Z+1
Mk (X) =
xkf (x)dx;
1
cu conditia ca integrala din membrul drept sa e convergenta.

Se numeste moment centrat de ordinul k al variabilei aleatoare X numarul
k = Mk (X m);
unde m este valoarea medie a lui X:
Se numeste moment absolut de ordinul k al variabilei aleatoare X numarul
Mk (jXj): Momentul centrat absolut al acestei variabile aleatoare este numarul
Mk (jX mj):
Conform denitiilor de mai sus, valoarea medie a unei variabile aleatoare este
momentul de ordinul nti al variabilei, iar dispersia este momentul centrat de
ordinul al doilea.
28
1.9
TILOR
Legi clasice de distributie
n aceasta sectiune vom pune n evident a cteva dintre legile clasice de distributie, numite si legi de repartitie, care apar frecvent n teoria abilitat ii. Vom
ncepe cu prezentarea unor legi de distributie discrete unidimensionale.
Distributia binomial
a
Se spune ca variabila aleatoare simpla X are distributie binomial
a cu
parametrii n si p (unde n este numar natural, iar 0 < p < 1) daca ia valorile
0; 1; : : : ; n cu probabilitat ile
P (X = k) = Cnk pkq nk;
k = 0; 1; : : : ; n;
(1.23)
unde q = 1 p:
Repartitia variabilei aleatoare X distribuita binomial cu parametrii n si p se
scrie sub forma
!
k
X:
Cnk pkq nk
k = 0; 1; : : : n:
Folosind formula binomului lui Newton se observa ca suma probabilitatilor

care apar n linia a doua este egala cu 1: ntr-adevar,
n
P
P (X = k) =
k=0
n
P
k=0
Cnk pk qnk = (p + q) n = 1:
Propozitia 1.9.1 Valoarea medie M (X) si dispersia D 2(X) unei variabile

aleatoare X care are distribu
t ie binomiala cu parametrii n si p sunt date de formulele
M(X ) = np;
D2(X) = npq;
(q = 1 p):
(1.24)
Demonstratie. Pentru a demonstra formulele de mai sus, se considera un

numar real oarecare t si dezvoltarea binomiala
(pt + q)n =
n
P
k=0
C nk pk qnk tk :
Prin derivarea relatiei de mai sus n raport cu t se obtine egalitatea

n(pt + q)n1 p =
n
P
k=0
de unde, pentru t = 1; rezulta np =

nu este altceva dect np = M (X):
Pn
Cnk pk q nk ktk1 :
k k nk
:
k=0 kCn p q
(1.25)
Aceasta ultima egalitate
29
1.9. LEGI CLASICE DE DISTRIBUTIE
Pentru calculul dispersiei vom folosi formula D2(X ) = M(X 2) [M (X)]2 : n

acest scop, se determina mai nti valoareaP
medie a variabilei X 2 care, conform
n
2 k k nk
denit iei, este data de relatia M (X 2) =
: Pentru calcularea
k=0 k Cn p q
acestei sume se nmulteste egalitatea (1.25) cu t;
np(pt + q)n1t =
n
P
k=0
si apoi se deriveaza n raport cu t :
Cnk pk qnk ktk ;
np(n 1)(pt + q) n2pt + np(pt + q)n1 =

Pentru t = 1 rezulta egalitatea
n
P
k=0
care arata ca
n
P
k=0
Cnk pk q nk k 2tk1:
k 2C nk pk qnk = n(n 1)p2 + np;
M(X 2) = n2 p2 + npq;
q = 1 p:
n nal, se obt ine valoarea dispersiei

D2 (X) = M (X 2) [M (X)] 2 = n2 p2 + npq (np)2 = npq:
Distributia Poisson
Se spune ca variabila aleatoare discreta X are distributie Poisson de
parametru > 0 daca poate lua orice valoare k 2 N cu probabilitatea
P (X = k) =
k
e ;
k!
k = 0; 1; 2; : : : :
(1.26)
Simbolic, repartitia variabilei aleatoare X cu distributie Poisson de parametru

se scrie sub forma
0
1
k
B
C
X : @ k
A ; k = 0; 1; 2; : : : :
e
k!
Se observ
a mai nti ca suma probabilitatilor este egala cu 1: ntr-adevar
1
P
k=0
P (X = k) = e
1 k
P
= ee = 1:
k!
k=0
TILOR
30
Propozitia 1.9.2 Valoarea medie si dispersia unei variabile aleatoare X care are
distributie Poisson de parametru sunt date de formulele
M(X) = ;
e
D2 (X) = :
(1.27)
Demonstratie. ntr-adevar, utiliznd faptul pentru dezvoltarea n serie a lui

putem folosi una dintre scrierile
e =
avem
1 k
1
1
P
P
P
k1
k2
=
=
;
k=0 k!
k=1 (k 1)!
k=2 (k 2)!
1 k
1
P
k1
P
M(X) =
kP (X = k) =
k e = e
= ee = :
k=0
k=1 k!
k=1 (k 1)!
1
P
Pentru a determina dispersia calculam mai nti M(X 2):

k
e =
k!
k=0
k=1
1
1
k1
k1
P
P
= e
k
= e
[(k 1) + 1]
=
(k 1)!
k=1 (k 1)!
k=1
1
P k2
P
k1
= e
+
= e e + e = 2 + :
k=2 (k 2)!
k=1 (k 1)!
M (X 2 ) =
Atunci
1
P
k2 P (X = k) =
1
P
k2
D2 (X) = M (X 2) [M (X)] 2 = 2 + 2 = :
Observatia 1.9.3 Lega
tia binomial
a si distribu
tia
tura dintre distribu
Poisson.
Pentru a stabili legatura care exist
a ntre distributia binomial
a si distributia
Poisson, se ia un numar natural k, care o data ales ramne xat, si pentru
orice n > k se considera variabilele aleatoare Xn avnd distributia binomial a cu parametrii n si pn astfel ca toate sa aiba aceeasi valoare medie : Deci
M (Xn ) = npn = ; de unde rezulta pn = : n aceste conditii avem

n
lim P (Xn = k) = lim Cnk pkn qnk
=
n
n!1
n!1
nk
1
=
n
n
k
n(n 1) (n k + 1)
nk k
=
lim
lim 1
= e :
n!1
k! n!1
nk
n
k!
n(n 1) (n k + 1)
= lim
n!1
k!
31
Egalitatea de sus arata ca daca n este sucient de mare si pn sucient de mic,

atunci putem aproxima distributia binomiala de parametri n si pn cu distributia
Poisson de parametru = npn : Din acest motiv distributia Poisson se mai numeste si legea evenimentelor rare. Pentru n 30 si np < 5 distributia Poisson cu
parametrul = np este o buna aproximare a distribut iei binomiale cu parametrii
n si p:
Distributia exponential
a
Se spune ca o variabila aleatoare X are distributie exponential
a de
parametrul > 0; daca densitatea sa de repartitie este data de formula
8
0;
pentru t 0;
<
f(t) :=
: exp(t); pentru t > 0:
FuncRtia de repartitie a acestei variabile aleatoare, denita prin formula

x
F (x) = 1 f (t)dt, are expresia
8
pentru x 0;
< 0;
F (x) =
: R x t
dt = 1 e x; pentru x > 0:
0 e
n gurile 1.6 si 1.7 sunt reprezentate grac densitatea de repartitie, respectiv
functia de repartitie, a unei variabile aleatoare distribuite exponential cu = 0; 5:
0.6
0.4
0.2
Fig. 1.6: Gracul densit atii distributiei exponent iale de parametru = 0; 5

O variabila aleatoare X de distributie exponential a de parametru are
valoarea medie
Z 1
Z 1
1
M(X ) =
tf(t)dt =
tet dt = ;
1
0
si dispersia
2
D (X) =
1
1
(t m) f(t)dt =
1
0
1
1
(t )2 et dt = 2 :
TILOR
32
Fig. 1.7: Gracul functiei de repartitie a distributiei exponentiale pentru = 0; 5

Distributia Weibull
O variabil a aleatoare X are distributie Weibull cu parametrii > 0 si
> 0 daca densitatea sa de repartitie este data de formala
8
pentru t 0;
< 0;
f (t) =
:
t1 exp(t ); pentru t > 0:
Functia de repartitie a unei variabile aleatoare distribuite Weibull este
F (t) = 1 exp(t );
t > 0:
n gurile 1.8 si 1.9 sunt reprezentate densitatea de repartitie, respectiv functia

de repartitie, a unei variabile aleatoare distribuite Weibull cu = 2 si = 3:
2
Fig. 1.8: Densitatea de repartitie a distributiei Weibull pentru = 2; = 3
33
Fig. 1.9: Functia de repartitie a distributiei Weibull pentru = 2, = 3

Valoarea medie si dispersia corespunzatoare distributiei Weibull de parametri si sunt
1
1
m =
+1 ;
2
1
2
=
+1
+1 ;
R1
unde (p) := 0 xp1e xdx: (Pentru functia Gamma (p) si proprietatile sale
vezi Appendixul A.)
Legea Weibull este mai general a dect legea exponential a. Depinznd de doi
parametri, ea poate cuprinde un numar mai mare de cazuri concrete dect legea
exponentiala. De astfel, aceasta din urma este un caz particular al legii Weibull
(cazul = 1).
Distributia normala
Daca densitatea de repartit ie a unei variabile aleatoare de tip continuu

este data de formula
"
#
1
(t m)2
f(t; m; ) = p exp
; t 2 R;
(1.28)
2 2
2
unde > 0; se spune ca X are distributia normala
sau ca urmeaza legea de
repartitie normal
a de parametri m si ; notata pe scurt N(m; ):
Dupa cum se observ a n gura 1.10, gracul functiei f(t; m; ) are forma unui
clopot (clopotul lui Gauss), care este simetric fat a de dreapta t = m si are
punctele de inexiune t1 = m ; t2 = m + :
TILOR
34
m
1
2
1
2
( t m) 2
2
2
exp
Fig. 1.10: Gracul densit

atii repartitiei normale N(m; )
Functia de repartitie a unei variabile aleatoare X care are densitatea de repartitie normala de parametri m si este
F (x; m; ) =
Zx
1
f(t; m; )dt = p
2
Zx
"
#
(t m)2
exp
dt:
22
(1.29)
O variabila aleatoare X care urmeaza distributia normala N(m; ) are

valoarea medie si dispersia date de formulele de mai jos. (Pentru demonstrat ie se poate consulta, de exemplu [11], pag. 123.)
M (X) = m;
D 2(X) = 2:
Daca m = 0 si = 1 se spune ca variabila aleatoare X are repartitia

normala
standard (sau redusa), notata N(0; 1): n acest caz, densitatea de
repartitie este data de formula
2
1
t
f(t; 0; 1) = p exp
; t 2 R:
2
2
Gracul curbei densit
atii normale standard (vezi gura 1.11), numit si clopotul lui Gauss, are urmatoarele proprietati:
a) Este simetric fat a de axa Oy.
1
b) Are valoarea maxima p = 0; 39894; care se obtine pentru t = 0:
2
c) Curba este concava pe intervalul (1; 1) si convex a n afara acestuia.
d) Aria cuprinsa ntre gracul curbei si axa Ox este egala cu 1:
35
x
0.4
0.2
Fig. 1.11: Gracul densitatii repartitiei normale standard N(0; 1)

Functia de repartitie corespunzatoare legii normale standard N(0; 1) are expresia
F (x; 0; 1) =
Zx
1
f(t; 0; 1)dt = p
2
Zx
t2
exp
2
dt:
(1.30)
Aceasta functie se noteaza, de regula, (x) := F (x; 0; 1) si se numeste func

t ia
integral
a a lui Laplace. Deci
1
(x) := p
2
Zx
2
t
exp
dt:
2
(1.31)
Valoarea functiei (x) este egala cu aria cuprinsa ntre gracul functiei f(t; 0; 1);
axa Ox si dreapta t = x; adica aria hasurata din gura 1.11.
O proprietate a functiei (x) utila n calcule este urmatoarea
(x) = 1 (x);
x 2 R:
(1.32)
Functia lui Laplace (1.31) este utilizata nu numai pentru cazul legii normale
standard N(0; 1) ci si n cazul general N(m; ): Acest lucru este posibil deoarece
daca X este o variabil a aleatoare care urmeaza legea normala N(m; ), atunci
X m
variabila Z :=
urmeaza legea normala standard N(0; 1): ntr-adevar,
daca notam cu FZ (x) functia de repartitie a variabilei Z; avem
X m
F Z (x) = P (Z < x) = P
< x = P (X < m + x) = F (m + x; m; ):
36
TILOR
Densitatea de repartitie a variabilei Z este derivata functiei de repartitie FZ (x):

Efectund acest calcul se obtine
2
1
x
0
fZ (x) = FZ (x) = f(m + x; m; ) = p exp
= f(x; 0; 1);
2
2
ceea ce arata ca densitatea de repartitie a variabilei aleatoare Z; fZ (x); coincide
cu densitatea de repartitie a legii normale N(0; 1):
Observatia de mai sus este util a pentru calculul probabilitatii ca variabila X
distribuita N (m; ) sa ia valori ntr-un interval [a; b] folosind functia lui Laplace.
Mai precis, are loc relatia
b m
am
P (a X b) =
:
(1.33)
Pentru justicarea acesteia, se observ a mai nti ca ntre functia de repartitie

a variabilei X distribuita N (m; ) si functia lui Laplace are loc relatia
x m
F (x; m; ) =
:
(1.34)
ntr-adev ar, folosind prima formul a din setul (1.15) si relatia (1.34) se obtine
bm
am
P (a X b) = F (b; m; ) F (a; m; ) =
Formula (1.33) are la rndul sau urmatoarea consecint a interesanta

P ( jX mj < ) = 2() 1;
> 0:
(1.35)
ntr-adevar, folosind formulele (1.33) si (1.32) avem

P ( jX mj < ) = P (m < X < m + ) =
m + m
m m
=
= () () = 2() 1:
Dac
a n formula (1.35) se ia = 1; 2; 3 atunci se obtine
P ( jX mj < ) = 2(1) 1 = 0; 6826;
P ( jX mj < 2 ) = 2(2) 1 = 0; 9545;
P ( jX mj < 3 ) = 2(3) 1 = 0; 9973:
(1.36)
(1.37)
(1.38)
Egalitatile de mai sus arata ca o variabil a aleatoare X cu distributie normal a

N (m; ) are urmatoarele proprietati:
37
1) 68; 26% din valorile lui X cad n intervalul (m ; m + ):

2) 95; 45% din valorile lui X cad n intervalul (m 2; m + 2):
3) 99; 73%, adica practic aproape toate valorile variabilei X cad n intervalul
(m 3; m +3) centrat n jurul valorii medii m. Aceast
a proprietate se numeste
regula celor sase sigma .
Pentru calculul functiei lui Laplace se foloseste de cele mai multe ori legatura
care exista ntre aceasta si functia erorilor. Aceasta este data de relatia
1
x
(x) =
1 + erf p
; x 2 R;
(1.39)
2
2
unde erf(x) este functia erorilor denit
a prin formula
2
erf(x) := p
Zx
exp(t2)dt;
x 2 R:
(1.40)
Functia erf(x) este o functie impara, i.e.,

erf(x) = erf(x);
x 2 R;
de aceea este sucient s

a e cunoscute valorile sale numai pentru x > 0:
De multe ori n locul functiei erf(x) este mai utila n calcule functia complementar
a a erorilor data de relatia
erfc(x) = 1 erf(x);
x 2 R:
Gracul functiei erorilor erf(x) si cel al functiei complementare erfc(x) sunt

prezentate n gura 1.12.
Fig. 1.12: Gracul functiei erorilor erf(x) si cel al functiei complementare erfc(x):
38
TILOR
Calculul valorilor functiei integrale a lui Laplace (x) se facea, si nca unii o
mai fac si ast
azi, cu ajutorul unor tabele folosind relatia (1.39). Acesta metoda
este depasita azi deoarece exista programe de calcul care permit determinarea
valorilor functiei (x) n orice punct. n aceasta carte valorile functie (x) au
fost calculate folosind programul Mathcad.
Capitolul 2
TII
TEORIA FIABILITA
Teoria abilita
tii sau teoria sigurantei de functionare are ca scop
gasirea legilor de aparitie a defectiunilor sistemelor tehnice. Calitativ, abilitatea unui sistem tehnic este capacitatea sistemului respectiv de a functiona
fara defectiuni n decursul unui interval de timp n conditii determinate de exploatare. Momentul aparitiei unei defectiuni sau timpul de functionare pna la
aparitia unei defectiuni sunt variabile aleatoare, care iau valori depinznd de un
numar foarte mare de factori ntmplatori. De aceea, estimarea cantitativa a
abilitatii unui sistem tehnic se poate face numai pe baza teoriei probabilitat ilor.
Fiabilitatea unui sistem este probabilitatea ca acesta sa-si ndeplineasca functiile
cu anumite performante si fara defectiuni un anumit interval de timp, n conditii
date de exploatare.
Problemele de teoria abilit
atii se ncadreaza n problemele cu caracter economic. Cunoasterea legilor de mbatrnire a sistemelor tehnice si deci a gradului
lor de uzura n timp este util a pentru alegerea unor momente ct mai potrivite pentru nlocuirea acestora, pentru a se obtine un cost al ntregii operatii de
nlocuire ct mai mic.
2.1
Denitia abilit
atii
n aceasta sectiune vom considera sistemele tehnice ca parti indivizibile si

vom studia abilitatea lor independent de abilitatea partilor componente.
Se considera ca moment initial momentul n care un sistem este pus n
stare de functionare. Se noteaza cu T timpul de functionare pn
a la prima
defectiune a sistemului respectiv. Prin timp de functionare se ntelege perioada
de functionare efectiva, eliminndu-se perioadele de ntrerupere deliberata. T este
o functie de timp T (t); t 0; mai precis o variabila
aleatoare de tip continuu.
Denitie. Se numeste abilitate (sau functie de sigurant
a) a unui sistem
tehnic si se noteaza cu R(t) probabilitatea ca sistemul s
a e n stare de
functionare la momentul t (sau sa functioneze fara sa se defecteze un timp
39
TII
CAPITOLUL 2. TEORIA FIABILITA
40
mai lung dect t). Acest eveniment se scrie simbolic fT tg: Deci
R(t) := P (T t);
t 0:
(2.1)
(Am notat functia de abilitate cu R(t) dupa terminologia din limba engleza n
care cuvntul abilitate este reliability.)
Vom nota cu F (t) functia de repartitie a acestei variabile aleatoare, deci
F (t) := P (T < t);
t 0:
(2.2)
Functia de abilitate R(t) se foloseste atunci cnd se doreste determinarea

abilitatii sistemului, adica a probabilitat ii ca sistemul sa functioneze la momentul de timp t; iar functia de repartitie F (t) se foloseste atunci cnd se doreste
determinarea probabilitatii ca sistemul sa se defecteze n intervalul de timp (0; t):
De aceea functia de repartitie F (t) se mai numeste si functia de defectare sau
de neabilitate a sistemului.
n cele ce urmeaza vom presupune ca functia de repartitie F (t) este derivabil
a
n orice punct t 0 si vom nota cu f(t) derivata sa, adica
f(t) := F 0 (t);
t 0:
(2.3)
f (t) este densitatea de probabilitate sau de repartitie a variabilei aleatoare

T . Functia f (t); despre care vom presupune ca este continua pe domeniul ei de
denitie [0; 1); are urmatoarele proprietati
Z 1
f (t) 0; 8t 0 si
f(t)dt = 1:
0
n aceste conditii, formula (1.16), care da legatura dintre functia de repartit ie si

densitatea de repartitie, devine
F (t) =
Zt
f(u)du:
(2.4)
Observatia 2.1.1 n integrala de mai sus, si peste tot n cele ce urmeaza, am ales
s a notam variabila de integrare cu o litera (u n cazul de fata) diferita de limita
de integrare notata cu t . Aceasta nu nseamna ca densitatea de probabilitate
f nu ar mai functie de timp, ci ca timpul poate notat cu u (sau cu orice
alta litera) att timp ct este variabil a de integrare. n unele lucrari se prefera
Rt
folosirea notatiei F (t) = f (t)dt; pentru a pastra litera t pentru parametrul
0
timp si sub semnul de integral a. Aceasta notatie are urmatoarele doua mari
dezavantaje: 1) n aceeasi formula litera t are doua semnicatii diferite: odata
este limita de integrare, iar alta data este variabil a de integrare; 2) nu se poate
TII
2.1. DEFINITIA
FIABILITA
41
utiliza n programele de calcul. Acest al doilea argument a fost decisiv pentru a

alege notatia folosita n formula (2.4), deoarece calculele numerice si simbolice din
exemplele prezentate n continuare au fost facute folosind programul Mathcad.
T
innd seama ca evenimentele fT tg si fT < tg sunt evenimente contrare
unul altuia, obtinem
R(t) = P (T t) = 1 P (T < t) = 1 F (t):
Deci, ntre functia de abilitate si functia de repartitie a variabilei aleatoare
T exista ntotdeauna relatia
R(t) = 1 F (t):
(2.5)
Cum pentru functia F (t) are loc egalitatea (2.4), rezulta ca functia de abilitate
R(t) se poate calcula cu formula
R(t) =
Z1
f (u)du;
(2.6)
atunci cnd se cunoaste densitatea de repartitie f(t) a variabilei aleatoare T .

Din relatiile (2.5) si (2.3) rezulta ca
R 0(t) = f (t);
(2.7)
adica, derivata abilita

tii este egala
cu opusa densit a
tii de probabilitate a variabilei aleatoare T:
Observatia 2.1.2 Conform denitiei, functia de repartitie F (t) reprezinta probabilitatea de defectare a sistemului n intervalul (0; t): Spre deosebire de aceasta,
functia de abilitatea R(t) reprezinta probabilitatea ca n intervalul (0; t) sa nu
se produca defectarea sistemului, adica probabilitatea de buna functionare a sistemului n acest interval de timp.
Trebuie remarcat faptul ca att functia de repartitie F (t); ct si functia de
abilitate R(t); se refera la evenimente care se produc sau care nu se produc
n intervalul de timp (0; t); adica n intervalul de timp scurs de la punerea n
functiune a sistemului (t = 0) pn
a la momentul t si nu la evenimente care se
produc exact la momentul t; asa cum ar putea lasa impresia notatia folosita F (t);
respectiv R(t):
Proprietatile functiei de abilitate
Din proprietatile generale ale functiilor de repartitie (a se vedea sectiunea 1.5)
si din conditia impusa ca funct ia de repartitie F (t) s a e derivabila pentru orice
t 0; rezulta urmatoarele proprietati ale funct iei de abilitate R(t):
TII
42
1. R(t) este o functie continua de timp, pentru orice t 0:
2. R(0) = 1: Aceasta nseamna ca la momentul initial, cnd sistemul este pus

n functie, acesta functioneaza n mod sigur, deci probabilitatea evenimentului
fT 0g este egala cu unu.
3. lim R(t) = 0: Daca timpul de functionare creste foarte mult, atunci abilit!1
tatea sistemului tinde catre zero. Cu alte cuvinte, probabilitatea ca un sistem sa
funct ioneze dupa o perioada innita de timp este zero.
n gura 2.1 este redat gracul tipic al unei functii de abilitate
R( t )
Fig. 2.1: Gracul unei functii de abilitate

Probabilitatea ca un sistem s a se defecteze ntr-un interval de timp [a; b] se
poate calcula folosind una dintre urmatoarele formule:
P (a T b) = F (b) F (a);
(2.8)
P (a T b) = R(a) R(b);
(2.9)
P (a T b) =
f(t)dt:
(2.10)
Pentru a ilustra modul de utilizare al acestor formule prezentam urmatorul

exemplu.
Exemplul 2.1.3 Un motor are densitatea de repartitie a timpului de functionare
fara defectare (m
asurat n ore de functionare) data de relatia
(
a
; daca t 0;
(at + 1)2
f (t) =
0;
n caz contrar,
unde a = 0; 00005:
a) Care este abilitatea motorului pentru o durata de funct ionare de 500 de
ore?
TII
2.2. CARACTERISTICI NUMERICE ALE FIABILITA
43
b) Prin durata de viata a motorului vom ntelege numarul de ore de functionare

planicate pna la momentul tR cnd are loc prima defectare corespunzatoare
unei abilitatii date R; adica R(tR) = R: Ct de mare trebuie sa e durata
de viata a motorului daca se doreste ca acesta sa e nca n functie la sfrsitul
perioadei planicate cu o probabilitate de 0; 98?
c) Care este probabilitatea de defectare a motorului n intervalul cuprins ntre
1 si 10 ore? Dar n intervalul cuprins ntre 100 si 110 de ore?
Solutie. a) Folosind formula (2.6) pentru calculul abilitatii, avem
Z1
Z1
a
1 1
1
R(t) = f (u) du =
du
=
=
:
(au + 1)2
(au + 1) t
at + 1
t
Atunci
R(500) =
1
1
=
= 0; 976:
a 500 + 1
1; 025
Aceasta nseamna c
a probabilitatea ca motorul sa e nca n functie la sfrsitul
celor 500 de ore de functionare este de 0; 976:
b) Pentru a raspunde la a doua ntrebare se determina tR astfel nct
1
R(tR) = 0; 98: Acesta revine la rezolvarea ecuatiei
= 0; 98: Un
0; 00005 tR + 1
calcul simplu arat a ca tR
= 408 ore.
c) Pentru a calcula probabilit atile de defectare a motorului n intervalul de
timp [1; 10]; respectiv [100; 110]; folosim formula (2.9). Avem
P (1 T 10) = R(1) R(10) =
1
1
= 0; 00045:
1; 00005 1; 0005
P (100 T 110) = R(100) R(110) =
2.2
1
1
= 0; 00049:
1; 005 1; 0055
Caracteristici numerice ale abilit

atii
Fiabilitatea sistemelor poate pusa n evidenta si cu ajutorul caracteristicilor

numerice atasate variabilei aleatoare T ; timpul de functionare pna la prima
defectare. Aceste caracteristici sunt: valoarea medie, dispersia, abaterea medie
patratica si cuantila timpului de functionare. (Pentru denitiile generale ale
acestor notiuni a se vedea sectiunea 1.8).
Valoarea medie a timpului de functionare fara defectare, deci a variabilei
aleatoare T; este, conform denitiei, data de formula
Z 1
M (T ) :=
tf(t)dt:
0
TII
44
De multe ori, pentru simplicarea scrierii, atunci cnd nu este pericolul nici unei
confuzii, valoarea medie M(T ) se noteaza simplu cu m: n teoria abilit
atii pentru
valoarea medie a variabilei T se foloseste notatia MT T F , prescurtare de la Mean
Time To Failure. n continuare vom adopta aceasta notatie.
Z 1
M T T F :=
tf(t)dt:
(2.11)
0
Media timpului de functionare fara defectare, adica valoarea medie a variabilei

aleatoare T ; se poate exprima cu ajutorul functiei de abilitate prin egalitatea
Z 1
MT TF =
R(t)dt:
(2.12)
0
ntr-adev ar, tinnd seama ca f (t) = R 0(t) si integrnd prin parti, avem
Z 1
Z 1
Z 1
1
0
MTTF =
tf(t)dt =
t(R (t))dt = tR(t)j 0 +
R(t)dt:
0
Pentru obtinerea egalitatii dorite trebuie s a mai demonstram ca lim tR(t) = 0:

t!1
Pentru t 0; folosind expresia (2.6) pentru functia R(t); avem:
0 tR(t) = t
Z1
t
f(u)du
Z1
uf (u)du ! 0;
pentru t ! 1;
de unde rezult
a lim tR(t) = 0 si egalitatea (2.12) este complet demonstrata.
t!1
Observatia 2.2.1 Interpretarea valorii medii n teoria abilit

a
tii
Interpretarea valorii medii M (T ) a variabilei aleatoare T n teoria abilitatii
sistemelor trebuie facuta n functie de natura sistemului ([2]). Daca sistemul este
f
ar
a rennoire, atunci M (T ) reprezinta media timpului de funct ionare pna la
defectarea unica a sistemului. (n notatie anglo-saxona M T T F - Mean Time To
Failure.)
La sistemele cu rennoire, M(T ) se poate referi e la intervalul de timp scurs
de la pornire pna la prima defectare, e la oricare alt interval care ncepe o data
cu punerea n functiune a sistemului si se ncheie cu defectarea lui. n acest caz
valoarea M (T ) trebuie actualizata la ecare noua punere n functiune a sistemului, aceasta nsemnnd ca, din punct de vedere al abilitatii, sistemul este mereu
altul dupa ecare rennoire. Daca se considera ca dupa efectuarea rennoirii sistemul este adus la parametrii initiali, atunci valoarea indicatorului M(T ) este
aceeasi, n orice ciclu de functionare a sistemului. Aceasta observatie justica
faptul de ce valoarea medie M (T ) poate interpretata ca medie a timpului scurs
de la prima punere n functiune a sistemului pna la prima defectare (MT T F F
TII
45
- Mean Time To First Failure), dar si ca medie a timpului ntre defectari succesive (M T BF - Mean Time Between Failures). Daca prin procedeul de rennoire
sistemul este adus n situatia de functionare dar starea sa este distincta de starea
initiala, atunci este necesara o distinctie ntre M T T F F si M T BF .
Discutia de mai sus arata ca valoarea medie a timpului de functionare, care
are o denitie matematica precis
a dat
a de formula (2.11), poate avea interpretari
diferite n functie de conditiile de exploatare ale sistemului. n cazul sistemelor
cu rennoire, daca dupa rennoire sistemul este ca nou, atunci M (T ) poate
interpretat ca MT T F F sau ca MT BF . Daca dupa rennoire sistemul sufera
modicari ai parametrilor initiali, atunci valoare indicatorului M (T ); interpretata
ca M T T F , trebuie reactualizata dupa ecare rennoire.
Alte caracteristici numerice ale abilitatii sunt mediana si modul asociate variabilei aleatoare T : Aceste caracteristici au fost denite n sectiunea 1.8.
Reamintim, pe scurt, semnicatia lor.
Mediana variabilei aleatoare T reprezinta timpul median de defectare.
Se noteaza cu tmed si este denita de egalitatea
R(tmed ) = 0; 5:
Dreapta t = tmed mparte aria cuprins
a ntre gracul functie de distributie
f (t) si axa Ot n doua part i egale (vezi gura 1.5). Aceasta nseamna ca 50%
dintre defectari se produc nainte de tmed , iar restul de 50% dupa tmed . n cazul
n care gracul functiei de distributie prezinta o asimetrie pronuntat
a folosirea
medianei este de preferat folosirii valorii medii.
Modul variabilei aleatoare T reprezint
a timpul de defectare cel mai probabil
de a observat. Se noteaza cu tmod si este denit prin
f(tmod ) = max f(t):
0t<1
Probabilitatea de defectare a unui sistem ntr-un interval de timp centrat n

jurul modului, (tmod "; tmod + "); este, n general, mai mare dect probabilitatea
de defectare ntr-un interval de timp de aceeasi lungime, dar centrat n jurul altei
valori a timpului, (t0 "; t0 + "):
Pentru ntelegerea utilitati acestor caracteristici numerice ale abilitatii dam
urmatorul exemplu.
Exemplul 2.2.2 ([7]) Un sistem are densitatea de repartitie a timpului de functionare fara defectare T data de formula
0; 002 e 0;002t ; daca t 0;

f(t) =
0;
n caz contrar,
unde timpul t este masurat n ore.
TII
46
Functia de abilitate a acestui sistem este

Z 1
1
R(t) =
0; 002 e0;002udu = e0;002ut = e0;002t :
t
Folosind formula (2.12) putem calcula media timpului de functionare pna la

prima defectare:
1
Z 1
Z 1
1
1
0;002t
0;002t
MT TF =
R(t)dt =
e
dt =
e
=
= 500 ore.
0; 002
0; 002
0
0
0
Timpul median de defectare tmed se determina rezolvnd ecuatia
R(tmed ) = e0;002 tmed = 0; 5:
ln(0; 5)
= 346; 57 ore.
0; 002
Cele doua caracteristici numerice determinate pna acum, valoarea medie,
M T T F = 500 ore, si timpul median de defectare, tmed
= 347 ore, ne arata
ca timpul mediu pna la prima defectare este de 500 de ore, dar ca 50% din
defectari au loc nainte de 347 de ore, iar celelalte 50% se produc dupa 347 de
ore de functionare.
Prin logaritmare obtinem tmed =
Pentru a determina modul timpului de functionare fara defectare, adica a

acelei valori tmod pentru care functia f(t) si atinge valoarea maxima pe intervalul
[0; 1); derivam functia f(t) = 0; 002 e 0;002t si rezolv
am ecuatia
f 0 (t) = (0; 002)2e0;002t = 0: Aceasta ecuatie, echivalenta cu e0;002t = 0, nu
are solutii reale. Deoarece f 0 (t) < 0 pe [0; 1); functia f(t) este stric descrescatoare pe acest interval. Prin urmare, f(t) are valoarea maxima n t = 0: Deci
tmod = 0:
Caracteristicile numerice ale abilitati studiate pna acum nu sunt suciente
pentru a da o imagine completa a abilitatii sistemului considerat. Pe lnga
acestea trebuie cunoscut si gradul de mpr
astiere al valorilor variabilei aleatoare
T pus n evidenta de dispersia lui T:
Dispersia variabilei aleatoare T este, conform denitiei (1.20),
Z 1
2
D (T ) :=
(t m) 2f(t)dt;
(2.13)
cu conditia ca integrala sa e convergenta, unde m = M(T ) este valoarea medie

a lui T: Pentru calculul dispersiei se foloseste, de regula, formula
Z 1
2
D (T ) =
t2f(t)dt m2:
(2.14)
0
TII
47
Deducerea acesteia se face prin urmatorul calcul simplu:

Z 1
Z 1
2
2
D (T ) =
(t m) f(t)dt =
(t2 2tm + m2)f (t)dt =
0
t f(t)dt 2m
|0
tf (t)dt + m
f(t)dt =
{z
}
| 0 {z }
m
t2f (t)dt m2 :
La fel ca n cazul valorii medii, se arata ca dispersia se poate exprima cu

ajutorul abilitat ii prin formula
Z 1
2
D (T ) = 2
tR(t)dt m2 :
(2.15)
0
ntr-adevar, tinnd seama ca f (t) = R0(t) si integrnd prin parti, obtinem

Z 1
Z 1
2
2
2
D (T ) =
t f(t)dt m =
t2 (R0 (t))dt m2 =
0
1
= t2R(t)0 + 2
tR(T )dt m2 :
R
La fel ca n demonstratia formulei (2.12), se arata ca daca integrala 01 t2f (t)dt
este convergenta atunci lim t2R(t) = 0; ceea ce ncheie demonstratia valabilitatii
t!1
formulei (2.15).
n locul dispersiei se foloseste de multe ori abaterea medie p
atratic
a
p
:= D(T ) = D2 (T );
deoarece se masoara n aceleasi unitati de masura ca si valorile variabilei T: Dispersia, D2(T ); si abaterea medie patratica, D(T ); indica gradul de uniformitate
a performantelor individuale ale unor sisteme de acelasi tip din punct de vedere
al abilitatii. Daca procesul tehnologic de realizare a sistemelor este bine pus la
punct, valorile dispersiei, si implicit ale abaterii medii patratice, sunt mici.
Un alt indicator de abilitate este cuantila timpului de functionare, notata
t si denita ca radacina a ecuatiei
F (t ) = :
Valoarea t este interpretata n teoria abilitatii ca timp de garantie, adica timpul
n care proportia de elemente defecte dintr-o anumita colectivitate nu depaseste
valoarea prestabilita :
n exemplul care urmeaza vom pune n evidenta importanta cunoasterii dispersiei n studiul abilitatii.
TII
48
Exemplul 2.2.3 ([7]) Consideram doua sisteme care realizeaza aceleasi functii,
unul avnd functia de abilitate din exemplul 2.2.2, iar cel de al doilea are functia
de abilitate R2 (t) data de formula
1000 t
; 0 t 1000:
1000
Pentru cel de al doilea sistem calculam timpul mediu pn
a la prima defectare,
M T T F2; si timpul median de defectare, tmed;2: Avem
Z 1
Z 1000
Z 1000
1000 t
M T T F2 =
R2 (t)dt =
dt =
(1 0; 001t)dt =
1000
0
0
0
1000
2
= t 0; 0005t2 0 = 1000 5 104 103 = 500;
R2 (t) =
iar din ecuatia R(tmed;2 ) = 0; 5 rezult a tmed;2 = 500:
Desi al doilea sistem are acelasi timp mediu pna la prima defectare ca si
primul, 500 de ore, abilitatea lui este diferita. De exemplu, timpul median de
defectare n primul caz era tmed;1 = 346; 57 ore. n acest punct R1(t) are valoarea
1000 346; 57
0; 5; pe cnd R2 (346; 57) =
= 0; 65343. Concluzia care se poate
1000
trage de aici este ca valoarea M T T F nu poate caracteriza singura abilitatea
sistemului.
Sa calcul am acum dispersia pentru cele doua sisteme. Folosind formula (2.15)
si integrnd prin parti, n primul caz, obtinem
Z 1
Z 1
2
2
1 = 2
tR1 (t)dt M MT F1 = 2
te0;002 t dt 5002 =
0
Z 1
t 0;002 t 1
1
0;002 t
= 2
e
e
dt 5002 =
+ 0; 002
0; 0002
0
0
1
106
0;002 t
2
= 2 0
e
500
=
2
5002 = 250:000:
(0; 002)2
4
0
1000 t
1
Pentru cel de al doilea sistem avem: R2(t) =
; f (t) = R0(t) =
1000
1000
si M T T F 2 = 500: Calculul dispersiei l facem folosind formula (2.14). Atunci
Z 1
Z 1000 2
t
2
2
2
2 =
t f(t)dt M T T F2 =
dt 5002 =
1000
0
0
1000
t3
106
2
=
500
=
5002 = 333:333; 33 250:000 = 83:333; 33:
3000 0
3
Deoarece abaterea medie p

atratic
a n primul caz este 1 = 500 ore, iar n
al doilea caz 2 = 289 ore, desi sistemele au acelasi MT T F; este de preferat al

doilea sistem deoarece are dispersia mai mica.
2.3. FUNCTIA
RISC DE DEFECTARE
2.3
49
Functia risc de defectare
Un rol important n teoria abilitatii l are functia care masoara riscul instantaneu de defectare al unui sistem sau al unei componente a acestuia. Pentru a
deni aceasta functie consideram evenimentele: A := ft T t+tg; sistemul
se defecteaza n intervalul de timp [t; t+t]"; unde t > 0; si B := fT tg; sistemul functioneaza fara s a se defecteze pna la momentul t": Evident, A implica
B; ceea ce se noteaz
a A B: (Aceasta nseamna ca daca stim ca prima defectare a sistemului se ntmpl a n intervalul [t; t + t]; atunci evident ca acesta
a functionat fara defectare pna la momentul t:) n consecinta, A \ B = A:
Probabilitatea condit ionata ca sistemul sa se defecteze n intervalul [t; t + t];
stiind ca a functionat f
ara defectare pna la momentul t; este
P (A \ B)
=
P (B)
P (A) P (t T t + t) R(t) R(t + t)
=
=
=
:
P (B)
P (T t)
R(t)
P (t T t + t j T t) = P (A j B) =
Pentru a se obtine rata defect

arilor din intervalul [t; t+ t] raportat
a la
unitatea de timp, se mparte aceasta probabilitate conditionata la t; lungimea
intervalului considerat, si se noteaza cu (t; t): Deci
(t; t) :=
R(t) R(t + t)
:
R(t)t
(2.16)
(t; t) se numeste rata defect

arilor din intervalul [t; t+ t]: De cele mai multe
ori se omite precizarea lungimii intervalului de timp scriindu-se simplu (t) n loc
de (t; t):
Denitie. Functia risc instantaneu de defectare sau hazard de defectare, notata cu h(t); se deneste ca limita ratei de defectare din intervalul
[t; t + t]; (t; t); cnd lungimea intervalului t ! 0: Deci
h(t)
R(t) R(t + t)
=
t!0
R(t)t
= lim (t; t) = lim
1
R(t + t) R(t)
R0 (t)
lim
=
;
R(t) t!0
t
R(t)
t!0
(2.17)
ceea ce ne conduce la o prima formul

a pentru h(t) si anume
h(t) =
R0 (t)
:
R(t)
(2.18)
innd seama de relatia data de formula (2.7), i.e., R0 (t) = f(t); obtinem o
T
formula de baza din teoria abilitatii
f(t)
h(t) =
:
(2.19)
R(t)
TII
50
Integrnd relatia (2.18) pe intervalul [0; t] se obtine

Zt
0
R0(u)
du =
R(u)
Zt
h(u)du
sau
ln R(t) ln R(0) =
Zt
h(u)du:
Deoarece R(0) = 1; deci ln R(0) = 0; din egalitatea de mai sus rezult a

0
1
Zt
R(t) = exp @ h(u)duA :
(2.20)
Aceasta este expresia matematica cea mai generala a abilitatii pentru toate
funct iile hazard posibile. Ea arata ca o functie hazard de defectare determina n
mod unic o functie de abilitate.
Observatia 2.3.1 Utilizarea func
tiilor (t) si h(t) n teoria abilit
a
tii
Desi, dupa cum se poate observa din relatiile (2.16) si (2.17) rata de defectare
a sistemului (t), sau mai precis (t; t); si functia hazard de defectare sau rata
instantanee de defectare, h(t), sunt diferite din punct de vedere matematic ele
se utilizeaza, de cele mai multe ori, cu aceeasi semnicatie n practica abilitatii
ingineresti. n continuare vom folosi aceasta conven
t ie tacit
a de a nu insista
mereu asupra diferentei dintre cele dou
a functii. Conventia si are justicarea n
faptul ca pentru valori mici ale lui t putem considera h(t)
= (t):
Pentru a ntelege diferenta dintre cele doua functii dam urmatorul exemplu: o
persoana face o excursie cu automobilul parcurgnd 300 km n patru ore. Viteza
medie cu care s-a deplasat este de 75 km/ora, desi n unele momente a mers mai
repede iar n altele mai ncet. Viteza n ecare moment al deplasarii s-ar putut
determina daca cineva nota viteza pe care o arata vitezometrul automobilului n
acel moment. Cei 75 km/ora sunt analogul ratei de defectare, iar viteza n ecare
moment al deplas arii este analoga functiei hazard de defectare.([18])
Exemplul 2.3.2 Un sistem tehnic are functia hazard de defectare dat
a de relatia
h(t) = at2;
unde a = 106; iar timpul t 0 este masurat n ore.
Ct de mare trebuie s a e durata de viata a sistemului (i.e., numarul de ore de
funct ionare planicate), daca se doreste ca acesta sa e nca n functie la sfrsitul
perioadei planicate cu o probabilitate de 0; 97?

2.4. FIABILITATE CONDITIONAT
51
Solutie. Functia de abilitate a sistemului, data de formula (2.20), este
Zt
3 t
u
t3
2
R(t) = exp a
u du = exp a = exp
:
3 0
3 106
0
Pentru a determina numarul de ore de functionare planicate astfel ca la sfrsitul acestei perioade probabilitatea de functionare a sistemului sa e 0; 97 trebuie rezolvata ecuatia R(t) = 0; 97: Folosind programul Mathcad obtinem solutia
t0;98
= 45 ore.
2.4
Fiabilitate conditionat
a
Fiabilitatea conditionata se foloseste pentru a prevedea cu ct se poate mbunatati abilitatea unui sistem dac
a se introduce un interval de timp (0; t0 ) n
care sistemul este supravegheat pentru o functionare corecta sau ca o perioada
de garantie (0; t0 ):
Prin abilitate conditional
a de momentul t0 a unui sistem, notata
R(t j t0 ), se ntelege probabilitatea ca sistemul sa functioneze n intervalul de
timp [t0 ; t0 + t); t > 0; daca a functionat fara defectare pna la momentul t0:
t0R+t
exp
h(u)du
0
R(t j
t0
=
R
exp h(u)du
0
0 t +t
1
0 t +t
1
Z0
Zt0
Z0
= exp @
h(u)du + h(u)duA = exp @
h(u)duA :
R(t0 + t)
t0 ) := P (T t0 + t j T t0 ) =
=
R(t0 )
t0
Prin urmare, abilitatea conditionata de momentul t0 este data de relatia

R(t j t0 ) =
R(t0 + t)
R(t0 )
(2.21)
sau, atunci cnd se cunoaste functia hazard de defectare h(t); de formula

0 t +t
1
Z0
R(t j t0) = exp @
h(u)duA :
(2.22)
t0
Fiabilitatea conditionata a unui sistem creste ca functie de t0 daca si numai

daca functia hazard de defectare este descrescatoare.
TII
52
ntr-adev ar, derivata n raport cu t0 a functiei R(t j t0) este dat a de relatia
0 t0 +t
1
0 t0+t
1
Z
Z
dR(t j t0 )
d @
= exp @
h(u)duA
h(u)duA =
dt0
dt0
t0
t0
= R(t j t0) (h(t0 + t) + h(t0));
de unde se observ a ca este strict pozitiva daca si numai daca h(t0) > h(t0 + t):
Exemplul 2.4.1 Un sistem are functia hazard de defectare data de relatia
h(t) =
1
p ;
100 t
1
p < 0; pentru
200 t3
t > 0; functia hazard de defectare este descrescatoare pe (0; 1); ceea ce arata ca
abilitatea conditionata R(t j t0 ) este crescatoare n functie de momentul t0.
Functia de abilitate a sistemului este
0
1
0
1
Zt
Zt
p
1
1
R(t) = exp @ h(u)duA = exp @
p duA = exp
t :
100 u
50
unde timpul t > 0 este masurat n ani. Deoarece h0 (t) =
Pentru a determina care este durata de viata a sistemului pentru o abilitate

de 0; 95 se rezolva ecuatia R(t) = 0; 95: Folosind programul Mathcad se obtine
t
= 6; 58 ani.
Daca impunem o perioada de o jumatate de an de testare, ceea ce nseamna
t0 = 0; 5; atunci functia de abilitate conditionata de momentul t0 este
p
p
exp 1
t + 0; 5
R(t + 0; 5)
1
50
p = exp
R(t j 0; 5) =
=
0; 5 t + 0; 5
:
R(0; 5)
50
exp 1
0;
5
50
Pentru a determina care este durata de viata a sistemului n acest caz, pastrnd
aceeasi abilitate de 0; 95; se rezolva ecuatia R(t j 0; 5) = 0; 95: Apelnd din nou
la Mathcad, se obtine t
= 10; 20 ani. Deci, daca sistemul a functionat fara defectare 0; 5 ani, atunci durata de viata prevazuta pentru o abilitate de 0; 95
creste cu aproximativ 3; 62 ani.
2.5. LEGI DE REPARTITIE

A FUNCTIEI
DE FIABILITATE
2.5
2.5.1
53
Legi de repartitie a functiei de abilitate

Legea exponential
a
De cele mai multe ori, gracul functiei empirice risc de defectare, obtinut
prin prelucrarea datelor statistice, este de forma din gura 2.2.
Fig. 2.2: Functia empirica risc de defectare (cada de baie)

Dupa cum se observa n acest grac, n exploatarea unui sistem tehnic exista
trei perioade distincte.
1. Perioada de rodaj este perioada pna la momentul de timp t1: Riscul de
defectare descreste odata cu timpul. n momentul punerii n stare de functionare
a sistemului ncep sa se manifeste viciile de fabricatie ascunse. Riscul de defectare
este mai mic dupa trecerea unui timp de la darea n exploatare.
2. Perioada de functionare normal
a este perioada dintre momentele de
timp t1 si t2. Dupa trecerea perioadei de rodaj, urmeaza o perioada n care riscul
de defectare se stabilizeaza si practic este constant, deci nu depinde de timp.
3. Perioada de mb
atrnire a echipamentului este perioda de dup
a momentul de timp t2 . Sub inuenta unor factori zici si chimici elementele sistemului
se degradeaza ireversibil si riscul de defectare creste odata cu trecerea timpului.
Daca se considera ca moment initial momentul t1 n care se termina perioada
rodajului si ncepe perioada de functionare normala, o lunga perioada de timp
riscul de defectare va practic constant. De multe ori nu se patrunde prea adnc
nici n cea de a treia perioada, echipamentul ind nlocuit n scopul prevenirii
avariilor sau a uzurii morale nainte ca el sa devina incapabil s a mai functioneze.
TII
54
Daca functia risc de defectare este constant a

ind egala cu > 0
h(t) = ;
t 0;
atunci, n baza expresiei generale a abilitatii data de formula (2.20), se obtine

0
1
0
1
Zt
Zt
R(t) = exp @ h(u)duA = exp @ duA = exp ujt0 = et; t 0:

0
Functia de repartitie a duratei de functionare fara defectare T , conform relatiei

(2.5) este data de egalitatea F (t) = 1 R(t); ceea ce nseamna ca probabilitatea
de defectare pna la momentul t are n acest caz expresia
F (t) = 1 et ;
t 0:
Atunci, densitatea de repartitie a variabilei aleatoare T este

f (t) =
dR(t)
= et:
dt
Egalitatea de mai sus arata ca variabila aleatoare T are distributie exponential

a de parametru (vezi subsectiunea 1.9).
Pentru calcularea timpului mediu de functionare, adica a valorii medii a
variabilei aleatoare T ; folosim formula (2.12). Avem
Z 1
Z 1
1 t 1 1
t
MTT F =
R(t)dt =
e dt =
e = :
0
0
0
Deci
MTTF =
1
;
(2.23)
ceea ce nseamna ca daca variabila aleatoare T urmeaza legea exponential a de

1
parametru ; atunci timpul mediu de functionare este egal cu : n consecinta,
funct ia risc de defectare este constanta si

h(t) =
1
:
MTTF
Aceasta egalitate arata ca, n cazul n care variabila aleatoare T urmeaza legea
exponentiala, functia risc de defectare este constanta si egala cu inversul timpului
mediu de functionare. De acea, n cazul distributiei exponentiale, functia de
abilitate se scrie si sub forma
t
R(t) = exp
:
(2.24)
MTT F

A FUNCTIEI
DE FIABILITATE
55
Pentru t = M T T F se obtine
R(MT T F ) = e MT T F=MT T F = e 1 = 0; 368:
Egalitatea de mai sus arata ca, n cazul distributiei exponentiale, probabilitatea
ca sistemul s
a nu se defecteze pn
a la atingerea timpului mediu de c
adere este cu
putin mai mare ca 13 :
De multe ori suntem interesati de valoarea acestei functii pentru un timp
t mult mai mic dect valoarea timpului mediu de functionare, (notatie t <<
t
M T T F ); ceea ce ne permite sa consideram ca valoarea raportului
este
MTT F
foarte mica. T
innd seama de dezvoltarea n serie a functiei exponentiale
2
x
xn
ex = 1 + x +
+ +
+ ; pentru x sucient de mic, avem aproximarea
2!
n!
x
e = 1 + x: Folosind aceasta formul a n cazul t << M T T F; putem aproxima

functia de abilitate cu relatia
t
:
(2.25)
MTTF
Aproape toate formulele din teoria abilitatii sistemelor tehnice se simplica
dintr-o data n cazul legii exponentiale. Cauza principala a acestui lucru consta n faptul ca legea exponentiala a abilitatii poseda urmatoarea proprietate
importanta: probabilitatea de functionare pe un interval dat (t0; t0 + t) nu depinde de timpul de functionare precedent t0 ci numai de lungimea intervalului t.
ntr-adevar, daca sistemul a functionat pna la momentul t0 ; probabilitatea de
functionare pe intervalul (t0; t0 + t); adica P (T t0 + t j T t0); este abilitatea
conditionat
a de momentul t0; adica, R(t j t0 ): Folosind formula (2.22) n care
tinem seama ca h(u) = ; avem
0 t 0+t
1
Z
R(t j t0) = exp @

duA = exp ujtt00 +t = exp(t) = R(t):
R(t)
= 1
t0
Cu alte cuvinte, faptul ca sistemul a functionat corect n perioada de testare (0; t0)
nu are nici o inuent a asupra abilitatii sistemului si nu va mbunatati abilitatea n viitor. Fiabilitatea depinde numai de lungimea timpului de functionare
observat t si nu de vrsta curenta t0: Pe scurt, comportarea sistemului n
viitor nu depinde de trecut.
Aceasta proprietate este caracteristica legii exponentiale. Se poate demonstra
si armatia reciproc
a: daca R(t j t0) = R(t); i.e., abilitatea nu depinde de t0,
atunci variabila aleatoare T are distributia exponentiala ([11], pag.135-136).
Pentru calculul dispersiei variabilei aleatoare T folosim formula (2.15):
Z 1
Z 1
1
2
2
=2
tR(t)dt m = 2
tetdt 2 :
0
0
TII
56
Un calcul simplu, utiliznd de doua ori formula de integrare prin parti, arata ca
2 =
1
:
2
Legea exponentiala este foarte frecventa n teoria abilitatii pentru ca este o

lege naturala din punct de vedere zic, este simpl a si comod de folosit.
2.5.2
Legea normal
a
Un sistem tehnic este supus, de regula, la dou

a tipuri de defectiuni:
a) Defectiuni neasteptate cu caracter aleatoriu. Acest tip de defectiuni sunt
descrise sucient de bine de legea exponential
a.
b) Defectiuni treptate, datorate fenomenului de mbatrnire a elementului
respectiv.
Tipul de defectiuni treptate datorate fenomenelor de oboseala si mbatrnire
sunt descrise sucient de bine de legea normal
a.
Densitatea de probabilitate a legii normale N(m; ) are expresia data de formula (1.28)
"
#
1
1 tm 2
f(t; m; ) = p exp
; t 2 R:
(2.26)
2
2
unde parametrii m si 2 sunt valoarea medie, respectiv dispersia.
Conform relatiei (1.34), care da legatura ntre functia de repartit ie a unei
variabile aleatoare care urmeaza legea normala N(m; ) si functia lui Laplace,
avem
tm
F (t) =
;
unde
1
(t) = p
2
Zt
u2
2
du
este functia lui Laplace (functia de repartitie a unei variabilei aleatoare care
urmeaza legea normal a standard N(0; 1)).
Atunci, pentru calculul functiei de abilitate obtinem expresia
tm
R(t) = 1 F (t) = 1
:
(2.27)

A FUNCTIEI
DE FIABILITATE
57
Functia hazard de defectare, care se determina pe baza relatiei (2.19), are

expresia
h(t) =
f(t)
f(t)
:
=
R(t)
1 tm
n gurile 2.3 si 2.4 sunt ilustrate grac densitatea de probabilitate, f(t),

functia de repartitie, F (t), functia de abilitate, R(t); si functia hazard de defectare, h(t); n cazul legii normale cu parametrii m = 3 si 1 = 1; respectiv
2 = 0; 5:
Fig. 2.3: Densitatea de probabilitate si functia de repartitie ale legii normale

pentru m = 3 si 1 = 1; 2 = 0; 5
Fig. 2.4: Functia de abilitate si funct ia hazard de defectare ale legii normale
pentru m = 3 si 1 = 1; 2 = 0; 5
TII
58
Exemplul 2.5.1 Un generator de curent electric urmeaza legea de distributie

normala cu parametrii m = 400 ore si = 50 ore. Determinati care este abilitatea generatorului pentru o durata de viata (sau pentru o perioada de timp
nainte de mentenanta) de 350 de ore si care este valoarea functiei hazard de
defectare la 300 ore de functionare.
Solutie. Pentru determinarea abilitatii folosim formula (2.27). Conform
acesteia avem
350 400
R(350) = 1
= 1 (1) = 1 0; 159 = 0; 841:
50
Deci, dupa 350 de ore de functionare probabilitatea de functionare fara defectare
a generatorului este de 0; 841.
f (t)
Pentru determinarea functiei hazard de defectare folosim formula h(t) =
:
R(t)
La fel ca mai sus, calculam abilitatea
300 400
R(300) = 1
= 1 (2) = 1 0; 023 = 0; 977:
50
Densitatea de probabilitate este data de formula (2.26), care n cazul de fata este
"
#
1
1 300 400 2
p exp
f(300) =
= 0; 00108:
2
50
50 2
Atunci
h(300) =
f(300)
0; 00108
=
= 0; 0011defectiuni pe ora.
R(300)
0; 977
Functia de abilitate se poate determina si cu ajutorul formulei

1
R(t) = p
2
Z1
tm
x2
exp
2
dx:
ntr-adevar, tinnd seama de expresia functiei de repartitie

"
2#
Zt
1
1 tm
F (t) = p
exp
du
2
2
1
si de faptul ca
1
p
2
Z1
"
1
exp
2
tm
2 #
du = 1;
(2.28)
59

A FUNCTIEI
DE FIABILITATE
efectund schimbarea de variabila x =
um
; obtinem
R(t) = 1 F (t) =
1
=
p
2
Z1
"
1
exp
2
um
2#
1
du = p
2
Z1
tm
x2
exp
2
dx:
Consider am acum un sistem n care pot aparea defec

t iuni neasteptate, dar n
paralel exista posibilitatea producerii unor defectiuni treptate datorita fenomenului de mbatrnire a sistemului respectiv, daca pna la producerea acestei defectiuni nu s-a produs una neasteptata ( [6]). Un astfel de sistem se poate considera ca
ind alcatuit din doua parti, n una putnd s a apara numai defectiuni neasteptate, iar n cealalta numai defectiuni treptate. Sistemul functioneaza pna la
producerea primei defectiuni. Daca R1(t) este probabilitatea ca la momentul t
s
a nu ap
arut o defectiune neasteptat
a, iar R2(t) este probabilitatea ca la acest
moment sa nu aparut o defectiune treptata, atunci, presupunnd ca defectiunile apar independent una de alta, obtinem ca functia de abilitate a sistemului,
R(t); este egal a cu
1
R(t) = R1(t) R2 (t) = e t p
2
Z1
x2
e 2 dx:
tm
Pentru obtinerea formulei de mai sus am presupus ca defectiunile neasteptate

urmeaza legea exponentiala de parametru > 0, iar cele treptate urmeaza legea
normala N(m; ): Atunci, n baza formulei (2.12), timpul mediu de viata al acestui sistem este
Tmed =
Z1
0
x2 C
Z1 B
Z1
B
C
B t p1
C
2
R(t)dt = Be
e
dxC dt:
B
C
2
A
0 @
tm
TII
60
tm
Pentru calculul integralei efectuam schimbarea de variabil a z =
: Obtinem
0
1
Z1
Z1 x2
B 1
C
Tmed =
e zm @ p
e 2 dxA dt =
2
m
z
0
1
Z1
Z1 x2
1
= em
ez B
e 2 dxC
@p
A dt
2
m
z
si apoi integram prin parti. Avem

2
3
z=1
6
z2 7
Z1 x2
Z1
6
7
z
1
1
1
z
2 dz7
Tmed = em 6
p
e 2 dx
e
6 e
7
2
4
5
m
z
m
z=
m!
z2
Z1 x2
Z1
m
z
1
e
1
p1
2 dz:
=
e
e 2 dx
p
e
2
2
m
m
Despre valorile medii ale celor doua legi de repartitie, exponentiala si normal
a, m
1
si respectiv ; vom presupune ca au acelasi ordin de marime. n plus, vom pre
supune ca la aparitia defectiunilor treptate dispersia este mult mai mica dect
valoarea medie m (scriere simbolica << m); ceea ce ne permite sa consideram
integralele de mai sus ca ind de la 1 la +1: Atunci prima integrala este egal a
cu 1; iar a doua se calculeaza astfel
m
1
p
2
Z1
z2
(z + )2 ()2
Z1
z
+
1
2 dz = p
2
2 dz =
e
e
2
1
()2
(z + )2
()2
Z1
1
2
= e 2 p
e
dz = e 2 :
2
1
n nal, obtinem formula

Tmed
1
2 2
m+
1B
2 C
= @1 e
A:
61

A FUNCTIEI
DE FIABILITATE
2.5.3
Legea lognormala
O variabil a aleatoare continua si pozitiva T urmeaza legea lognormal

a
daca logaritmul sau, ln T ; urmeaza legea normal a cu valoarea medie m si abaterea
medie patratica : Densitatea de probabilitate a unei astfel de variabile aleatoare
este data de functia
"
#
1
1 ln t m 2
f (t) := p
exp
; t > 0;
(2.29)
2
2t
unde m este parametrul de scala iar indica forma distributiei.
Valoarea medie este dat a de formula
2
M (T ) = exp m +
;
2
(2.30)
iar dispersia are expresia
D2 (T ) = exp 2m + 2 2 exp(2m + 2):
(2.31)
Distributia lognormala este utilizata n analiza abilitatii semiconductorilor

si a duratei la oboseala ([18]). De asemenea, distributia lognormal a este folosita
n analiza mentenantei sistemelor tehnice, dupa cum se va vedea n capitolul
urmator.
Functia de repartitie a legii lognormale este data de formula
"
2 #
Zt
1
1
1 ln u m
F (t) := p
exp
du:
u
2
2
0
ln t m
Efectund schimbarea de variabila z =
obtinem legatura dintre functia
de repartitie a distributiei lognormale si functia lui Laplace (x) denita prin

formula (1.31). Mai precis, avem
1
F (t) = p
2
ln tm
exp
z 2
2
ln t m
dz =
(2.32)
Atunci functia de abilitate n cazul legii lognormale este data de relatia
ln t m
R(t) = 1 F (t) = 1
;
(2.33)
iar functia hazard de defectare, h(t); are expresia

h
2 i
p1 exp 1 ln tm
f(t)
2
ln tm :
h(t) =
=
R(t)
t 1
(2.34)
62
TII
ln e m m
Utiliznd formula (2.32), se observa ca
=
= (0) =
0:5; ceea ce arata ca mediana variabilei aleatoare T care urmeaza distributia

lognormala este egala cu em : Deci
F (em )
tmed = em :
Folosind aceasta egalitate densitatea de probabilitate, dat a de formula (2.29),
se poate scrie sub forma
"
#
1
1 ln (t=tmed ) 2
f(t) = p
exp
; t > 0;
(2.35)
2
2t
iar expresia functiei de repartitie (2.32) devine
1
t
F (t) =
ln
:
tmed
(2.36)
n mod similar se pot transforma si celelalte expresii ale funct iei de abilitate,
hazard de defectare, valoare medie sau dispersie. Mentionam mai jos numai forma
valorii medii
2
M (T ) = tmed exp
:
(2.37)
2
funct ia de repartitie, F (t), functia de abilitate, R(t); si functia hazard de defectare, h(t); n cazul legii lognormale cu parametrii m = 1 si 1 = 0; 2; 2 = 1 si
3 = 2:
Exemplul 2.5.2 ([18]) S-a observat c
a defectarile cauzate de oboseala metalului
la o teava de tun se produc n concordanta cu legea de distributie lognormala cu
m = 7 si = 2. Determinati abilitatea t evii de tun pentru o misiune de 1000 de
salve si valoarea functiei hazard de defectare la 800 de salve. (n acest exemplu,
variabila t este numarul de salve.)
Pentru calculul abilitatii folosim formula (2.33). Avem
ln 1000 7
R(1000) = 1
= 1 (0; 046) = 1 0; 482 = 0; 518:
2
n mod analog, abilitatea la 800 de salve este
ln 800 7
R(800) = 1
= 1 (0; 158) = 1 0; 437 = 0; 563:
2

A FUNCTIEI
DE FIABILITATE
63
Fig. 2.5: Densitatea de probabilitate si funct ia de repartitie ale legii lognormale

pentru m = 1 si 1 = 0; 2; 2 = 1; 3 = 2
Fig. 2.6: Functia de abilitate si functia hazard de defectare ale legii lognormale
pentru m = 1 si 1 = 0; 2; 2 = 1; 3 = 2
TII
64
Densitatea de distributie a legii lognormale dat a de formula (2.29), pentru

t = 800; este
"
#
1
1 ln 800 7 2
f(800) =
p
exp
= 0; 00025:
2
2
2 2 800
Atunci functia hazard de defectare are valoarea
h(800) =
f(800)
0; 00025
=
= 0; 00044
R(800)
0; 563
defectari pe salva.
2.5.4
Legea Gamma
Legea Gamma, sau distributia Gamma, este folosita n teoria abilitatii n

acele cazurile n care pot exista defectiuni partiale. Aceasta nseamn
a c
a nainte
de caderea sistemului au loc un numar de caderi partiale, ceea ce se ntmpla la
sistemele redundante. Distributia Gamma se mai utilizeaza pentru cazul celei de
a doua defectari, atunci cnd defectarea sistemului este distribuita exponential.
Densitatea de distribut ie a legii Gamma este
f(t) =
(t)p1 et ;
(p)
t > 0;
(2.38)
unde:
m
= 2 si p = m;
m este valoarea medie;

abaterea medie patratica;
iar (p) este functia Gamma (Pentru denitia si proprietat ile functiei
(p) se poate consulta Appendix-ul A).
Parametrul reprezinta rata defectarilor pentru defectarea completa, iar p
este num
arul defectarilor partiale pn
a la defectarea complet
a sau numarul evenimentelor care genereaza defectarea.
Daca p 1 este un ntreg pozitiv, atunci (p) = (p 1)!: n acest caz, functia
f (t) are expresia
f(t) =
(t)p1e t :
(p 1)!
(2.39)
Aceasta situatie se ntlneste destul de frecvent n aplicatii, mai ales n cazurile

de defectari partiale. Pentru p = 1 se obtine f(t) = et, ceea ce arata ca n acest
caz distributia Gamma este distributia exponentiala.

A FUNCTIEI
DE FIABILITATE
65
n cazul distributiei Gamma, functiile de repartitie, abilitate si hazard de

defectare sunt date de formulele de mai jos
p
F (t) =
(p)
p
R(t) =
(p)
h(t) = R 1
t
Z
Z
up1eudu;
(2.40)
0
1
up1eudu;
(2.41)
tp1e t
:
up1eu du
(2.42)

functia de repartitie, F (t), functia de abilitate, R(t); si functia hazard de defectare, h(t); n cazul distributiei Gamma pentru = 3 si diferite valori ale lui
p : p1 = 2; p2 = 1; p3 = 0; 5:
Fig. 2.7: Densitatea de probabilitate si functia de repartitie ale legii Gamma

pentru = 3 si p1 = 2; p2 = 1; p3 = 0; 5
Daca p este un numar natural, atunci functia de abilitate se poate scrie sub
forma
p1
P (t)k t
R(t) =
e ;
k=0 k!
p = 1; 2; : : : :
(2.43)
Pentru a demonstra aceasta relatie, notam cu Rp (t) functia de abilitate data
TII
66
Fig. 2.8: Functia de repartitie si functia hazard de defectare ale legii Gamma
pentru = 3 si p1 = 2; p2 = 1; p3 = 0; 5
de formula (2.41) si efectuam o integrare prin part i.
p
1 p1 u 1 p 1 1 p2 u
Rp(t) =
u e +
u e du =
(p 1)!
t
t
Z 1
(t)p1 t
p1
(t)p1 t
=
e +
up2eudu =
e + Rp1 (t):
(p 1)!
(p 2)! t
(p 1)!
Se obtine astfel relatia de recurenta
Rp (t) =
(t)p1 t
e + Rp1(t):
(p 1)!
Aplicnd aceasta relatie succesiv, pentru p; p 1; : : : ; 2; si tinnd n nal seama

c
a

Z1
1 u1
u
R1(t) =
e du = e
= et ;
t
t
se obtine formula (2.43).
Daca folosind forma (2.43) pentru functia de abilitate, atunci obtinem pentru
funct ia hazard de defectare expresia
(t)p1et
f(t)
p tp1
(p)
h(t) =
= p1
=
p1
;
P (t)k t
P (t)k
R(t)
e
(p 1)!
k!
k!
k=0
unde p = 1; 2; : : : :
k=0
(2.44)

A FUNCTIEI
DE FIABILITATE
67
Exemplul 2.5.3 ([18]) La un sistem de rachete antiaeriene s-a observat ca distributia esecurilor (neatingerea tintelor) urmeaz
a legea Gamma cu p = 3 si
= 0; 05 esecuri pe ora. Determinati abilitatea sistemului pentru o misiune
de 24 de ore si care este rata de hazard de neatingere a tintelor la sfrsitul celor
24 de ore.
Solutie. Deoarece p = 3 este numar natural, pentru determinarea abilitatii
vom folosi formula (2.43). n cazul de fata aceasta are forma
!
t (t)2
R(t) = 1 +
+
et :
1!
2!
Cum t = 0; 05 24 = 1; 2 si et = e1;2 = 0; 3; abilitatea sistemului dupa 24
de ore este
!
(1; 2)2
R(24) = 1 + 1; 2 +
0; 3 = 2; 92 0; 3 = 0; 876:
2
f(t)
:
R(t)
Calculam mai nti valoarea densitatii de probabilitate, f(t); pentru t = 24; cu
ajutorul formulei (2.39). Avem
Pentru rata de hazard de neatingere a tintelor utilizam relatia h(t) =
f(24) =
0; 05
(1; 2)2 e1;2 = 0; 025 1; 44 0; 3 = 0; 011:
2
Atunci
h(24) =
f(24)
0; 011
=
= 0; 013esecuri pe ora.
R(24) 0; 876
2.5.5
Legea Weibull
Una dintre cele mai utilizate legi de distributie n teoria abilitatii este distributia Weibull. Depinznd de doi, sau chiar trei parametri, distributia Weibull
poate modela fenomene a caror rata de defectare poate crescatoare sau descresc
atoare si poate avea forme foarte diferite. Aceasta face ca distributia
Weibull s a e foarte des folosita n practica.
Distributia Weibull cu doi parametri
Distributia Weibull cu doi parametri si are densitatea de probabilitate
data de formula
" #
1
t
t
f(t) :=
exp
:
(2.45)

TII
68
Vom studia n continuare mai amanuntit aceasta distributie deoarece aceasta

este cea mai utilizat
a forma ntlnita n aplicatiile practice.
Functia de repartitie a distributiei Weibull, conform denitiei, este
F (t) =
Zt
f (u)du =
Zt
0

u 1
u
exp
du:

Efectund schimbarea de variabila z =
F (t) =
Z ( t )
0
u 1
; deci dz =
du; obtinem

t
t
ez dz = ez (0 ) = e( ) + 1:
Prin urmare, functia de repartitie a distributiei Weibull cu doi parametri si

este
" #
t
F (t) = 1 exp
:
(2.46)
Cum R(t) = 1 F (t); se obtine pentru funct ia de abilitate expresia

" #
t
R(t) = exp
:
Functia hazard de defectare se determina imediat pe baza relatiei h(t) =

Deci
h(t) =
1
t
:
(2.47)
f (t)
:
R(t)
(2.48)
Beta este parametrul care da forma curbei. Inuenta sa asupra aspectului

curbelor care apar n distributia Weibull se poate vedea n gurile 2.9 si 2.10.
Sunt reprezentate aici densitatea de probabilitate, f (t), functia de repartitie,
F (t), functia de abilitate, R(t); si functia hazard de defectare, h(t); pentru o
distributie Weibull cu = 1 si diferite valori ale parametrului : 1 = 0; 5;
2 = 1; 3 = 2; 4 = 3; 5:
n functie de valoarea parametrului ; distributia Weibull poate lua forma
urmatoarelor distributii:
a) < 1; distributia Gamma;
b) = 1; distributia exponentiala;
c) = 2; distributia lognormala;
d) = 3; 5; aproximativ distributia normal a.

A FUNCTIEI
DE FIABILITATE
69
Fig. 2.9: Densitatea de probabilitate si functia de repartitie ale legii Weibull

pentru = 1 si diferite valori ale lui
Dupa cum se poate observa din gurile 2.9 si 2.10, toate gracele funct iilor
R(t) si F (t) trec printr-un acelasi punct indiferent de valoarea parametrului :
Acest punct corespunde lui t = ; deoarece R() = e1 = 0; 368; respectiv
F () = 1R() = 0; 632: Aceasta observatie arata ca n cazul distributiei Weibull
probabilitatea de defectare pna la momentul t = este de 0; 632; indiferent de
valoarea parametrului care da forma curbelor.
Parametrul theta inuenteaza att valoarea medie ct si dispersia unei variabile aleatoare distribuite Weibull. Inuenta sa asupra aspectului curbelor care
apar n distributia Weibull se poate vedea n gurile 2.11 si 2.12. Sunt reprezentate aici densitatea de probabilitate, f(t), functia de repartitie, F (t), functia de
abilitate, R(t); si functia hazard de defectare, h(t); pentru o distributie Weibull
cu = 2 si diferite valori ale parametrului : 1 = 0; 5; 2 = 1; 3 = 1; 5; 4 = 2:
n primul grac din gura 2.11 se poate vedea inuenta parametrului asupra
dispersiei densitatii de probabilitate f(t): Primul grac din gura 2.12 arata ca
daca creste atunci si abilitatea R(t), calculata n acelasi moment de timp t,
creste. Functia hazard de defectare h(t) este liniara n acest caz (pentru = 2,
h(t) = 2 t) si, dupa cum se vede n gura 2.12, gracul este o dreapta.
70
TII
Fig. 2.10: Funct ia de abilitate si functia hazard de defectare ale legii Weibull
pentru = 1 si diferite valori ale lui
Valoarea medie a unei variabile aleatoare T care urmeaza distributia Weibull
cu doi parametri este
1
M T T F = 1 +
;
(2.49)
iar dispersia este data de formula

"

2#
2
1
2 = 2 1 +
1+
;
(2.50)
([7], pag.59, 77) unde (p) este functia Gamma (a se vedea Appendixul A).
Pentru o abilitate data R; durata de viat
a corespunzatoare acestei abilitati, notata tR; se obtine prin determinarea lui t din ecuatia
" #
t
R(t) = exp
= R:
Valoarea obtinuta este

tR = ( ln R)1= :
(2.51)
Pentru R = 0; 5 se obtine timpul median de defectare, notat tmed (a se

vedea sectiunea 1.8 pentru denitie), adica acea valoare a timpului n care au loc

A FUNCTIEI
DE FIABILITATE
71
Fig. 2.11: Densitatea de probabilitate si functia de repartitie ale legii Weibull

pentru = 2 si diferite valori ale parametrului
50% dintre defectari. n cazul distributie Weibull se obtine
tmed = t0;5 = ( ln 0; 5)1= = (0; 69315)1=:
(2.52)
Pentru valori mici ale lui (de exemplu, pentru < 3), cnd datele sunt puternic
asimetrice (dupa cum s-a putut observa din reprezentarile grace de mai sus, unde
s-a discutat inuenta parametrului asupra formei curbei data de densitatea
de probabilitate f(t)), valoarea timpului median tmed este o masura mult mai
reprezentativa pentru caracterizarea abilitat ii dect valoarea medie M T T F:
Modul distributiei Weibull tmod , adica acea valoare a timpului pentru care
densitatea de probabilitate Weibull are valoarea maxima,
f(tmod ) = max f(t)
t0
este data de formula
tmod
8
1=
>
1
>
< 1
daca > 1;
=
>
>
:
0
daca 0 < 1:
(Pentru deducerea acestei valori se poate consulta [7], pag. 78.)
TII
72
Fig. 2.12: Funct ia de abilitate si functia hazard de defectare ale legii Weibull
pentru = 2 si diferite valori ale parametrului
n cazul distributiei Weibull, abilitatea conditionat
a de momentul t0; data
de relatia (2.21), are expresia
"
#
t + t0
"
exp
#
t0
t + t0
" # = exp
R(t j t0) =
:
(2.53)
t0
exp
Dac
a un sistem supus unei perioade de testare a supravietuit pna la momentul t0; atunci durata de viat
a corespunzatoare unei abilitati preconizate de
valoare R, notata tR;t0 ; se obtine prin determinarea lui t din ecuatia
"
#
t0
t + t0
R(t j t0) = exp
= R:
Un calcul elementar arata ca
1=
tR;t0 = t0 ln R
t 0:
(2.54)
Exemplul 2.5.4 n acest exemplu vom studia evolutia unui sistem tehnic al
carui proces de defectare urmeaza legea Weibull cu parametrii = 0; 5 si = 104
ore.

A FUNCTIEI
DE FIABILITATE
73
Densitatea de probabilitate, data de formula (2.45), are n acest caz expresia

p
1
t
f(t) =
p exp
100
200 t
si reprezentarea graca din gura 2.13
Fig. 2.13: Densitatea de probabilitate Weibull n cazul = 0; 5 si = 104

Functia de abilitate a sistemului tehnic este
" 1=2#
p
t
t
R(t) = exp
= exp
:
100
Timpul mediu pna la prima defectare, M T T F; se determina cu formula
(2.49):
1
M T T F = 1 +
= 104 (3) = 104 2! = 20:000 ore.
Pentru ca distributia datelor este puternic asimetrica, dupa cum se poate

vedea din reprezentarea graca a densitat ii de probabilitate f(t); o mai buna
informatie este data de timpul median de defectare, adica de acel moment pna
la care vor avea loc 50% din defectiuni. Utiliznd formula (??) obt inem
tmed = (0; 69315)1= = 104 (0; 69315)2
= 4:804; 6ore.
Reprezentarea graca a functiei de abilitate si a celor doua valori, MT T F

si tmed; este data n gura 2.14.
De remarcat ca viata caracteristica este de 10:000 ore. Dup
a cum s-a obser
vat anterior, abilitatea n acest moment este R() = exp(1) = 0; 368; indiferent
de valoarea lui : Acesta nseamna ca 63; 2% din defectiuni se vor produce pna
la acest moment.
Pentru calculul dispersiei folosim formula (2.50):
"

2 #
2
1
2 = 2 1 +
1+
= (104)2 (5) (3)2 =
= 108 4! (2!)2 = 20 108 :
TII
74
Fig. 2.14: Functia de abilitate a distributiei Weibull n cazul = 0; 5 si = 104

p
Atunci, abaterea medie patratica este = 20 104 = 4; 4721 104 = 44:721 ore.
Durata de viata a sistemului tehnic pentru o abilitate de 0; 95 se determina
pe baza formulei (2.51):
t0;95 = 104 ( ln 0; 95)2 = 104 (0; 051)2 = 104 0; 00263 = 26; 3ore.
Daca se impune o abilitate mult mai mare, de exemplu de 0; 99; atunci se obtine
o durata de viata extrem de mica, si anume
t0;99 = 104 ( ln 0; 99)2 = 104 (0; 01)2 = 104 104 = 1ora.
Functia hazard de defectare, data de formula (2.48), are n acest caz expresia
1
p si reprezentarea graca din gura 2.15.
h(t) =
200 t
Fig. 2.15: Functia hazard de defectare a distributiei Weibull n cazul = 0; 5 si

= 104
Valorile acestei functii la momentele t = t0;99; t = t0;95; t = 1000; t = tmed;
t = M T T F; calculate n defectiuni pe or
a, sunt date tabelul mai jos.
h(t0;99) = h(1) = 0; 005000
h(t0;95) = h(26; 3) = 0; 000975
h(100) = 0; 000500
h(tmed ) = h(4:804) = 0; 000072

h(M T T F ) = h(20:000) = 0; 000035
h(40:000) = 0; 000025

A FUNCTIEI
DE FIABILITATE
75
Dupa cum se poate observa din tabel si din reprezentarea graca a functiei
h(t) (gura 2.15) defectiunile n perioada timpurie (infantila) au o rat
a de
aparitie mult mai mare dect n perioada ulterioara. Acesta sugereaza ca sistemul
respectiv este bine sa e supus unei perioade de testare, sau de rodaj, nainte de
a dat n exploatare.
Daca sistemul a fost supus unei perioade de testare de t0 = 9 ore, timp n
care nu s-a defectat, atunci durata de viat a preconizata pentru aceeasi abilitate
R = 0; 95; determinata pe baza formulei (2.54), este
t0;95; 9
p
2
p
4
=
9 10 ln 0; 95 9 = [3 100 (0; 05129)] 2 9 =
= (8; 129)2 9 = 66; 081 9 = 57; 081:
Dupa cum se poate observa, durata de viata, pentru aceeasi abilitate preconizata de 0; 95; se dubleaza.
Distributia Weibull cu un parametru
Pentru = c =constant se obtine densitatea de repartitie Weibull care depinde de un singur parametru, cel de scala :

c
c t c1
t
f(t) :=
exp
:

Aceasta situatie apare atunci cnd se presupune ca parametrul de forma este

cunoscut apriori dintr-o experienta trecuta, identica, sau similara.
Distributia Weibull cu trei parametri
Densitatea de distribut ie Weibull n forma cea mai generala, cu trei parametri
; ; , este
"
1
#
t
t
f(t) :=
exp
; t ;
cu > 0; > 0; 2 R; unde:

este parametrul de forma;
este parametru de scal a sau viata caracteristica (durata de viat a pna la
care vor avea loc 63; 2% din defectari);
este durata minima de viat a (sau parametrul de localizare).
Aceasta forma a distributiei Weibull se utilizeaza atunci cnd se presupune ca
nu au loc defectari nainte de momentul t = ; de unde si denumirea parametrului
de durata minima de viata.
TII
76
Functia de abilitate este data de formula

"
#
t
R(t) = exp
;
t ;
iar functia hazard de defectare are expresia
h(t) =
t :
Celelalte caracteristici ale unei distributii Weibull cu trei parametri ; ; sunt:
1
M T T F = + 1 +
;
tmed = + ( ln 0; 5)1= ;
tR = + ( ln R)1= :
(tR este durata de viat a preconizat
a pentru o abilitate R). Dispersia are aceiasi
expresie ca n cazul distributiei cu doi parametri. De fapt, efectund schimbarea
de variabila t0 = t ntotdeauna se poate transforma distributia Weibull cu
trei parametri n una cu doi parametri.
2.6
Fiabilitatea sistemelor
Pna acum ne-am ocupat de abilitatea sistemelor gndite ca un singur

element. Scopul acestei sectiuni este de a studia abilitatea sistemelor complexe,
care sunt formate din mai multe elemente a caror abilitate este cunoscuta. Fiabilitatea unui astfel de sistem va depinde de abilitatea elementelor componente
si de modul de interconectate al acestora: n serie, n paralel, sau combinat, serieparalel etc.
Se spune ca un sistem are un montaj n serie a elementelor constitutive daca
defectarea unui singur element al sistemului duce la defectarea ntregului sistem.
Evident, pentru ca un sistem cu montaj n serie sa functioneze la un moment de
timp t trebuie ca toate elementele sale sa functioneze la acel moment de timp:
Se spune ca un sistem are un montaj n paralel a elementelor constitutive
daca defectarea tuturor elementelor sistemului duce la defectarea ntregului sistem. Evident, pentru ca un sistem cu montaj n paralel sa funct ioneze la un
moment de timp t trebuie ca cel putin un element al sistemului sa functioneze la
acel moment de timp:
n continuare vom presupune ca elementele sistemelor considerate sunt independente unul de altul. Aceasta nseamna ca defectarea sau nedefectarea unui
element nu inuenteaza defectarea sau nedefectarea celorlalte elemente.
77
2.6. FIABILITATEA SISTEMELOR
2.6.1
Fiabilitatea sistemelor cu montaj n serie
Consider
am un sistem format din n elemente componente a caror abilitate
este cunoscuta. Presupunem ca elementele sistemului sunt legate n serie, ceea
ce nseamna ca defectarea sistemului are loc n cazul defectarii a cel put in unuia
dintre elementele constitutive. Notam cu T1 ; T2; : : : ; Tn timpul de functionare
fara defectare a ecaruia dintre cele n elemente si cu T timpul de functionare
fara defectare corespunzator ntregului sistem. Deoarece elementele sunt legate
n serie
T = inffT1 ; T2; : : : ; Tng:
Fiabilitatea cunoscuta a ecarui element este Ri (t) = P (Ti tg; i = 1; 2; : : : ; n:
Se cere sa se determine abilitatea sistemului RS (t) = P (T t):
Montajul unui sistem va ilustrat grac cu ajutorul diagramei de abilitate. Aceasta este o schema graca n care componentele sistemului sunt
reprezentate prin dreptunghiuri iar legaturile dintre componente prin linii. Diagrama de abilitate a unui sistem cu n componente montate n serie este prezentata n gura 2.16.
Fig. 2.16: Diagrama de abilitate a unui sistem cu n componente montate n

serie
Conform presupunerii facute elementele se defecteaza independent unul de
altul. Acesta nseamna c
a variabilele aleatoare T1; T2 ; : : : ; Tn sunt independente.
n acest caz, abilitatea sistemului este
RS (t) = P (T t) = P (T1 t; T 2 t; : : : ; T n t) =
= P (T1 t)P (T2 t) P (Tn t) = R1 (t)R2 (t) Rn (t):
Deci
RS (t) =
Qn
i=1 Ri(t);
(2.55)
adica abilitatea unui sistem cu n elemente legate n serie, care se defecteaza

independent unul de altul, este egala
cu produsul abilitatilor elementelor care
compun sistemul .
TII
78
Fie k; 1 k n; indicele acelui element din sistem care are cea mai mica
abilitate. Deoarece Ri (t) 1; rezulta ca
Q
RS (t) = ni=1 Ri (t) minfR1(t); R2(t); : : : ; Rn (t)g = Rk (t):
Prin urmare, abilitatea unui sistem cu montaj n serie este mai mica (sau cel
mult egala) dect abilitatea celui mai putin abil element constitutiv al sistemului.
Logaritmnd egalitatea (2.55), obtinem
ln RS (t) = ln R1(t) + ln R2(t) + + ln Rn(t);
de unde, prin derivare, rezulta
R0S (t) R01(t) R02 (t)
R0 (t)
=
+
+ + n :
RS (t) R1(t) R2 (t)
Rn (t)
Tinnd
seama de formula (2.18), care deneste functia risc (hazard) de defectare,

obtinem expresia funct iei risc de defectare a sistemului
hS (t) = h1 (t) + h2(t) + + hn(t):
(2.56)
Aceasta formul
a arat
a ca riscul de defectare al unui sistem cu montaj n serie
este egal cu suma riscurilor de defectare a elementelor nseriate .
Expresia functiei de abilitate a unui sistem cu montaj n serie, daca se cunosc
riscurile de defectare ale elementelor constitutive, hi(t); i = 1; 2; : : : ; n; este
0
1
Zt
RS (t) = exp @ (h1(u) + h2 (u) + + hn(u))duA :
(2.57)
0
Daca elementele care compun sistemul urmeaza legea exponential

a, ceea
ce revine la faptul ca intensitatea de defectare a ecarui element este constanta,
hi (t) = i ; atunci si intensitatea de defectare a sistemului este constanta ind
data de formula
hS (t) =
iar abilitatea sistemului are expresia
n
P
i=1
i ;
n
P
RS (t) = exp
i t :
(2.58)
i=1
De regula, valorile abilitatii sunt apropiate de unu, ceea ce nseamna ca

exponentul functiei exponentiale este apropiat de zero. Pentru valori mici ale
79
lui x este valabila aproximarea ex

= 1 x: Atunci cnd se doreste o evaluare
rapida, dar nu foarte precisa, a abilit
atii sistemului se poate folosi formula
n
P
RS (t) = 1
i t:
i=1
Daca notam cu M T T Fi timpul mediu de functionare al elementului i;

i = 1; 2; : : : ; n; si cu M T T FS timpul mediu de functionare al sistemului, atunci,
tinnd seama ca timpul mediu de funct ionare este invers proportional cu parametrul (vezi relatia (2.23)), rezulta
1
:
i=1 1=MT T Fi
M T T FS = Pn
Exemplul 2.6.1 Un sistem cu montaj n serie are 3 componente identice care au

functia de defectare constanta si egala cu : Elementele se pot defecta independent
unul de altul. Ct de mare trebuie sa e timpul mediu de functionare MTTF
al ecarui element pentru ca probabilitatea ca sistemul sa functioneze fara sa se
defecteze cel putin 100 de ore s
a e egala cu 0; 95?
Solutie. Conform formulei (2.58) avem RS (100) = e1003; iar din cerinte
problemei rezulta RS (100) = 0; 95: Obtinem astfel ecuatia 0; 95 = e1003 ; care
ln(0; 95)
are solutia =
= 0; 000171: Atunci timpul mediu de functionare al
300
1
ecarei componente este M T T F =
= 5849 ore.
Rezultatul obtinut arata ca ecare componenta a sistemului trebuie sa aiba un

timp mediu de functionare de aproximativ 5850 de ore pentru ca probabilitatea
ca sistemul s a functioneze fara defectare cel putin 100 de ore sa e egala cu 0; 95:
Presupunem acum ca ecare element care compune sistemul urmeaza legea

Weibull avnd acelasi parametru de forma ; dar cu parametrii de scal a i
diferiti. Aceasta nseamna ca functia hazard de defectare a ecarui element i al
sistemului este data de expresia

t 1
hi (t) =
; i = 1; 2; : : : ; n:
i i
Atunci, conform formulei (2.56), functia hazard de defectare a sistemului este
" #
1
n
n
P
P
t
1
hS (t) =
=
t1:
i
i=1 i
i=1 i
Se observa ca, daca notam
"
# 1=
1
S :=
;
i=1 i
n
P
(2.59)
TII
80
atunci functia hazard de defectare a sistemului are forma

1
t
hS (t) =
:
S S
Aceasta arata ca sistemul format din n elemente independente legate n serie, n
care ecare element urmeaza legea Weibull de parametri si i , are la rndul sau
o distributie Weibull de acelasi parametru de forma si cu parametrul de scara
dat de formula (2.59). (De remarcat ca aceasta proprietate de reproductibilitate
a legii Weibull de la elemente la sistemul n serie este adevarata numai daca toate
elementele sistemului au acelasi parametru de forma :)
Avnd o distributie Weibull de parametri si S , abilitatea sistemului se
determina cu formula cunoscuta
" #
t
R(t) = exp
:
(2.60)
S
Daca toate cele n componente
sistemului sunt identice, avnd functia
ale
1
t
hazard de defectare h(t) =
, atunci sistemul urmeaza o distributie

Weibull de parametri si S = 1= : Functia hazard de defectare a sistemului

n
are una din formele de mai jos
1
n 1
t
hS (t) = t
=
;
S S
iar abilitatea este data de formula
"
#
t
R(t) = exp n
:
Exemplul 2.6.2 Un sistem electric este compus din trei elemente independente
legate n serie. Urmarite n timp s-a constatat ca defectarile acestor elemente
urmeaza distributia Weibull cu acelasi parametru de forma = 1; 5: Parametrii
de scala (viata caracteristica) pentru ecare element sunt: 1 = 44:000 ore,
2 = 62:000 ore si 3 = 52:000 ore.
Calculati urmatoarele caracteristici ale sistemului: a) M T T F ; b) timpul median de defectare; c) abilitatea pentru o misiune de 10:000 ore.
Solutie. Conform celor discutate anterior, defectarile sistemului vor urma
distributia Weibull cu acelasi parametru de form
a = 1; 5 si cu parametrul de
scara dat de formula (2.59):
"
1;5
1;5
1;5#1=1;5
1
1
1
S =
+
+
= 24:709; 5:
44:000
62:000
52:000
81

Atunci, MT T F dat de formula (2.49), este
1
2
M T T F = S 1 +
= 24:709; 5 1 +
= 22:306; 4ore,
3
iar tmed ; timpul median de defectare dat de relatia (2.52), are valoare
tmed = 24:709; 5 (0; 69315)1=1;5 = 19:353ore.
Functia de abilitate a sistemului, data de relatia (2.60), are n acest caz

expresia
"
1;5#
t
R(t) = exp
:
24:709; 5
Pentru t = 10:000 se obtine
"
#
10:000 1;5
R(10:000) = exp
= 0; 773:
24:709; 5
2.6.2
Fiabilitatea sistemelor cu montaj n paralel
Consideram un sistem format din n elemente constitutive care se defecteaza

independent unul de altul. Vom presupune de data aceasta ca elementele sistemului sunt legate n paralel, ceea ce nseamna ca sistemul se defecteaza numai
daca se defecteaza toate elementele sale. Diagrama de abilitate a unui astfel de
sistem este reprezentata n gura 2.17.
Cu notatiile din subsectiunea anterioara putem scrie
T = supfT 1; T2; : : : ; Tn g:
n cazul montajului n paralel este mai simplu sa se determine mai nti relatia
dintre functiile de repartitie ale variabilelor aleatoare T1 ; : : : ; T n; T si apoi sa se
treaca la functiile de abilitate. Daca Fi (t) desemneaza functia de repartitie a
variabilei aleatoare Ti ; atunci Fi (t) = P (Ti < t) si Fi(t) = 1 Ri(t): O relatie
analoga are loc pentru F (t); functia de repartitie a variabilei aleatoare T:
T
innd seama ca variabilele aleatoare T1; : : : ; Tn sunt independente, avem
FS (t) = P (T < t) = P (T1 < t; T2 < t; : : : ; Tn < t) =
= P (T1 < t)P (T2 < t) P (Tn < t) = F1(t)F2(t) Fn (t):
Trecnd la abilitate, obtinem
1 RS (t) = (1 R1(t))(1 R2 (t)) (1 Rn(t));
TII
82
Fig. 2.17: Diagrama de abilitate a unui sistem cu n componente montate n

paralel
de unde rezulta formula abilit
atii unui sistem cu montaj n paralel
Q
RS (t) = 1 ni=1 (1 Ri (t)) :
(2.61)
Deoarece 0 Ri (t) 1; rezulta 0 1 Ri (t) 1; ceea ce implica
Qn
i=1 (1 Ri (t)) 1 Ri (t):
Prin urmare, RS (t) = 1

Deci
n
Q
i=1
(1 Ri(t)) Ri (t); pentru ecare i = 1; 2; : : : ; n:
RS (t) maxfR1(t); R2(2); : : : ; Rn(t)g:

Inegalitatea de mai sus arata ca abilitatea unui sistem cu montaj n paralel este
mai mare (sau cel mult egala
) dect abilitatea celui mai abil element component .
Pentru sistemele care au n elemente legate n paralel si ecare element are
functia risc de defectare constant
a si egala cu i ; abilitatea sistemului este
data de formula
Q
RS (t) = 1 ni=1 (1 exp(it)) ;
(2.62)
de unde, pentru cazul n care toate componentele sunt identice, se obtine pentru
abilitatea sistemului expresia
RS (t) = 1 (1 exp(t))n :
(2.63)
83
Daca valorile abilitat ii sistemelor componente Ri(t) = exp(i t) sunt foarte

aproape de unu, lucru care se ntmpla cnd produsul i t este sucient de aproape
de zero, atunci, tinnd seama ca pentru x sucient de mic are loc aproximarea
exp(x)
= 1 x; abilitatea se poate aproxima astfel Ri (t)
= 1 it: n consecinta, n acest caz, pentru abilitatea sistemului se obtine aproximarea
Q
RS (t)
= 1 tn ni=1 i :
Timpul mediu de functionare al unui astfel de sistem cu n componente identice
care urmeaza legea de repartitie exponentiala de parametru se determina pe
baza formulei
1
1 1
1
M T T FS = (1 + + + + ):
(2.64)
2 3
n
ntr-adevar,
M T T FS =
RS (t)dt =
1 (1 e t )n dt:
1
Efectuam schimbarea de variabila u = 1 et ; echivalenta cu t = ln(1 u);
1 du
de unde obtinem dt =
: Atunci
1 u
Z
Z
1 1
du
1 1
n
M T T FS =
(1 u )
=
(1 + u + u2 + + un1 )du =
0
1u
0
1
u2 u3
un 1 1
1 1
1
=
u+
+
+ +
=
1+ + + +
:
2
3
n 0
2 3
n
Exemplul 2.6.3 Pentru un sistem care are doua componente montate n

paralel, ecare dintre acestea avnd intensitatea de defectare constanta egal a
cu 1; respectiv 2; abilitatea sistemului are expresia
RS (t) = 1 (1 e 1 t)(1 e2 t ) = e1 t + e2 t e(1 +2 ) t ;
iar valoarea timpului mediu de defectare este
Z 1
Z 1
Z
1 t
MT T FS =
RS (t)dt =
e
dt +
0
2t
dt
e(1+2) t dt =
1
1
1
+
:
1 2 1 + 2
Daca cele doua elemente sunt identice, deci 1 = 2 = , atunci abilitatea

sistemului se calculeaza cu formula
RS (t) = 2et e2t ;
(2.65)
TII
84
iar timpul mediu de defectare are expresia

M T T FS =
2
1
3
= :
2 2
(2.66)
Exemplul 2.6.4 Consideram un sistem care are doua elemente identice legate
n paralel, ecare avnd aceeasi rata de defectare constanta : Care trebuie sa
e timpul mediu de defectare al ecarei componente pentru ca probabilitatea ca
sistemul sa functioneze fara sa se defecteze cel putin 100 de ore sa e egala cu
0; 95?
Solutie. Conform cerintelor problemei RS (100) = 0; 95; iar n baza formulei
(2.65) avem egalitatea 2e 100 e200 = 0; 95: Pentru determinarea valorii > 0
care verica ecuatia anterioara folosim Mathcad. Obtinem = 0; 002531: Atunci
timpul mediu de defectare al unui element constitutiv al sistemului este
MT T F1 = M T T F2 =
1
1
=
= 395 ore.
0; 002531
Prin urmare, timpul mediu de functionare al sistemului, calculat pe baza formulei

(2.66), este
M T T FS =
3
3
=
= 593 ore.
2
2 0; 002531
Exemplul 2.6.5 n cazul unui sistem cu trei elemente montate n paralel, ecare
dintre elementele componente avnd intensitate de defectare constanta egal a cu
i; i = 1; 2; 3; abilitate sistemului este data de formula
RS (t) = 1 (1 e 1t )(1 e2 t )(1 e3t ) =
= e1 t + e2 t + e3t e (1 +2 ) t e (2 +3 ) t e(3 +1 ) t
+e(1+2+3) t;
iar timpul mediu de defectare are expresia
MT T FS =
1
1
1
1
1
1
1
+
+
+
:
1 2 3 1 + 2 2 + 3 3 + 1 1 + 2 + 3
Consideram acum un sistem format din doua

componente identice, care se
defecteaza independent una de alta, montate n paralel. Presupunem ca defectarile ecarei componente urmeaza legea Weibull cu parametrii si ([7]). n
consecinta, abilitatea componentelor este dat
a de relat ia (2.47), adic
a R(t) =
(t=)
e
: Atunci abilitatea sistemului, determinata pe baza formulei (2.61), este
RS (t) = 1 [1 R(t)]2 :
85
Introducnd n aceasta relatie expresia abilit atii unei componente, obtinem pentru abilitatea sistemului expresia
RS (t) = 2e(t=) e2(t=) :
(2.67)
Pentru a calcula M T T FS folosim formula (2.12). Avem

Z 1
Z 1h
i
MT T FS =
RS (t)dt =
2e(t=) e2(t=) dt =
0
= 2
(t=)
dt
e2(t=) dt:
Prima integral a nu este altceva dect

MT
T F al unei componente, deci, conform
1
formulei (2.49), este egala cu 1 +
: Pentru calculul celei de a doua inte
"
#
t
grale se observa ca functia de integrat poate scrisa sub forma exp
;
=21=
deci este functia de abilitate a unei distributii Weibull cu parametri si =21=:
Utiliznd din nou formula (2.49), obtinem
Z 1
1
2(t=)
e
dt = 1= 1 +
:
2
0
n consecinta
1
M T T FS = 1 +
(2 21=):
(2.68)
Determinarea functiei hazard de defectare a acestui sistem se face pe baza

formulei (2.18)
hS (t) =
R0S (t)
:
RS (t)
Dupa un calcul elementar de derivare se obtine

1
t
2 2e(t=)
hS (t) =
:

2 e(t=)
Formula de mai sus arata ca un sistem cu dou

a componente Weibull montate n
paralel nuurmeazala rndul sau o distributie Weibull. Dar, pentru valori mari ale
lui t; exp (t=) tinde catre zero, si n consecinta functia hazard de defectare
a sistemului se poate aproxima cu functia corespunzatoare unei componente, i.e.,

t 1
hS (t) =
:

TII
86
Acest rezultat teoretic poate interpretat astfel: cu ct sistemul functioneaza
o perioad
a mai ndelungat
a de timp cu att este mai mare probabilitatea ca una
dintre componente s
a se defecteze si astfel sistemul s
a se reduc
a la o singur
a
component
a.
Exemplul 2.6.6 La o statie de benzina sunt montate dou
a pompe care functioneaza n paralel si ale caror defectiuni urmeaza distributia Weibull cu parametrii
= 1; 5 si = 10:000: Determinati abilitatea acestui sistem de pompe pentru
o perioada de functionare de 5:000 ore si timpul mediu pna la prima defectare
(M T T FS ) al acestui sistem. Comparat i valorile obt inute pentru sistem cu cele
corespunzatoare ale unei singure pompe.
Solutie. Folosind formula (2.67), calculam abilitatea sistemului pentru o
misiune de 5.000 ore:
"
"
#
#
5:000 1=2
5:000 1=2
RS (5:000) = 2 exp
exp 2
= 0; 743:
10:000
10:000
Determinarea timpului mediu pna la prima defectare a sistemului de pompe,
M T T FS ; se face cu ajutorul formulei (2.68). Obtinem
M T T F S = 10:000 (3) (2 22 ) = 10:000 2!
7
= 35:000ore.
4
Aceleasi caracteristici numerice, calculate de aceasta data pentru o singura

componenta, au valorile
"
#
5:000 1=2
R(5:000) = exp
= 0; 493;
10:000
M T T F = 10:000 (3) = 20:000ore.
Dupa cum se observa din rezultatele de mai sus, sistemul obtinut prin montarea
a doua pompe n paralel are performante aproape duble fata de cazul n care ar
exista o singura pompa.
2.6.3
Fiabilitatea sistemelor cu montaj combinat

serie-paralel
n subsectiunile anterioare am analizat cum se calculeaza abilitatea sistemelor care au elementele montate numai n serie sau numai n paralel. n
practica se ntlnesc nsa sisteme cu montaje mult mai complicate. n aceasta
subsectiune vom studia acele sisteme care pot divizate n subsisteme, ecare
subsistem avnd montaj numai n serie sau numai n paralel, iar subsistemele la
rndul lor sunt montate n serie sau n paralel. Vom numi un astfel de sistem
sistem cu montaj combinat serie-paralel, sau, pe scurt, sistem serie-paralel.
87
Pentru exemplicarea modului n care se calculeaza abilitatea unui sistem

cu montaj combinat serie-paralel consideram urmatorul exemplu.
Exemplul 2.6.7 Fie sistemul descris n diagrama de abilitate din gura 2.18.
Fig. 2.18: Diagrama de abilitate a unui sistem cu montaj combinat serie-paralel

El este format din trei subsisteme, notate I, II, III. Subsistemele I si II sunt
montate n paralel, iar III este montat n serie cu subsistemul paralel I-II. Vom
nota cu RI ; RII ; RIII abilitatea acestor subsisteme si cu RS abilitatea sistemului total. RA; RB ; RC ; etc. desemneaza abilitatea elementelor care compun
subsistemele considerate.
Folosind formulele (2.55) si (2.61) pentru calculul abilit atii sistemelor cu
montaj n serie, respectiv n paralel, putem calcula abilitatea ntregului sistem.
Determinam mai nti abilitatea celor trei subsisteme:
RI = RARB [1 (1 RC )(1 RD )] ;
RII = RH RL [1 (1 RM )(1 RN )] ;
RIII = RE RF RG:
Putem calcula apoi abilitatea ntregului sistem.
RS = [1 (1 RI )(1 RII )] RIII :
TII
88
2.6.4
Redundanta paralela
De cele mai multe ori n componenta unui sistem exista un numar de elemente sau de subansambluri montate n serie. Defectarea unui astfel de element
este sucienta pentru a determina defectarea ntregului sistem. Pentru a creste
abilitatea sistemului, elementele montate n serie a caror abilitate este insucienta sunt dublate cu elemente identice montate n paralel. Aceasta tehnica de
montaj se numeste redundanta
paralela
.
Redundanta unui sistem cu montaj n serie se poate obt ine n doua moduri:
1) Redundant
a la nivel inferior: ecarei componente a sistemului i se
adauga una sau mai multe componente identice montate n paralel.
2) Redundant
a la nivel superior: ntregul sistem este montat n paralel
cu unul sau cu mai multe sisteme identice.
Pentru ntelegerea exacta a fenomenului redundantei si a efectelor sale dam
urmatorul exemplu ([7]).
Exemplul 2.6.8 Consideram un sistem compus din doua componente montate
n serie, A si B; care au aceeasi abilitate 0 < R < 1.
Daca se efectueaza redundanta la nivel inferior, atunci se obtine un sistem

care are diagrama prezentat a n gura urmatoare
a carei abilitatea este
2
Rinf = 1 (1 R)2 = 1 1 2R + R2
= (2R R2 )2:
n cazul efectuarii redundantei la nivel superior se obtine un sistem care are
diagrama
89
iar abilitatea este data de formula

Rsup = 1 (1 R2)2 = 1 (1 2R2 + R4 ) = 2R2 R4 :
Pentru a stabili care dintre cele doua metode poate conduce la o mai buna
abilitate a sistemului, comparam cele doua abilitati evalund diferenta
Rinf Rsup = (2R R2)2 (2R2 R4 ) = 2R2(1 R)2 > 0:
Inegalitatea de mai sus ne arata ca efectuarea redundantei la nivel inferior
conduce la o abilitate mai mare a sistemului dect n cazul efectu
arii unei redundante la nivel superior. n analiza facuta mai sus s-a presupus ca defectarea
celor doua componente se face independent una de alta si independent de locul
pe care componenta l ocupa n montaj.
La rezultatul de mai sus se poate ajunge si din analiza diagramelor sistemelor
redundante. Dupa cum se poate observa, n amndoua situatiile, att de redundanta la nivel inferior ct si la nivel superior, sistemele se vor defecta daca ambele
componente A sau ambele componente B se vor defecta. Dar, n cazul sistemului
cu redundanta efectuata la nivel superior acesta se va defecta si n cazul n care
o componenta A si o componenta B, aate pe ramuri diferite, se vor defecta.
Deci, este resc ca abilitatea sistemului cu redundanta la nivel superior sa e
mai mica dect a celui cu redundanta la nivel inferior.
n accept iunea generala, prin redundanta se ntelege utilizarea ntr-un sistem tehnic a mai multor elemente componente dect este necesar pentru ndeplinirea functiilor acestuia, astfel nct sistemul sa functioneze satisfacator
chiar n prezenta unor defectiuni a unora dintre elementele sistemului. Notiunea de redundanta a fost folosita pentru prima data n 1920 de catre Harry
Nyquist (1889-1976) pe cnd lucra la compania americana AT&T. Cu ocazia unor
cercetari asupra semnalelor telegrace, acesta a constatat ca anumite semnale nu
transmiteau nici o informatie si le-a numit semnale redundante sau semnale n
plus ori superue. n continuare prin redundanta vom ntelege acea tehnica de
mbunatatire a abilitatii care consta n a dispune n paralel doua sau mai multe
elemente componente, subansambluri sau echipamente complete.
Se disting doua tipuri de redundanta:
90
TII
a) Redundanta activa
(de tip dinamic sau calda) este termenul dat tehnicilor care implica utilizarea n sistem a mai multor module cu aceleasi functii, din
care doar o parte sunt operante, celelalte ind n asteptare pentru a comutate
n momentul identicarii unei defectiuni. Sistemul poate functiona cu ambele
elemente sau numai cu unul dintre ele. Figura de mai jos reprezinta schema de
conexiune n paralel a dou
a elemente.
Un montaj n paralel nu este convenabil pentru toate elementele sistemului.

Functionarea n paralel reprezinta o functionare continua si simultana a doua elemente, astfel nct ecare din ele sa poata asigura singur functionarea sistemului
atunci cnd celalalt element se defecteaza. Nu toate elementele unui sistem pot
funct iona conform schemei de mai sus. De regul a, daca unul dintre elemente
se defecteaza, atunci caracteristicile celuilalt element se schimba. Daca necesitatea unei abilitati ridicate impune utilizarea unei tehnici de redundanta, atunci
trebuie s a se foloseasca o tehnica de redundanta de tipul de rezerva, n care
funct ioneaza unul singur dintre elementele componente si n care dispunem de
un al doilea element identic, ca element de rezerva, pentru nlocuirea primului n
caz de defectare. Acest tip de redundanta este analizat mai jos.
b) Redundanta pasiv
a (de tip static, de comutare sau rece) este acel tip
de redundanta n care elementul de rezerv a este conectat dupa ce elementul n
funct iune s-a defectat. n gura de mai jos elementul A se aa n functionare, iar
elementul B se conecteaza numai n cazul n care A iese din funct ie. Se admite ca
abilitatea comutatorului este de 100%: Cu alte cuvinte, abilitatea sistemului
este dat
a numai de abilitatea celor doua componente A si B:
Redundanta ridica serioase probleme tehnice de constructie, dar mai ales nanciare, ceea ce face ca aplicarea sa n practica sa e limitata.
2.6.5
91
Fiabilitatea sistemelor k din n
Un sistem de tipul k din n este o colectie de n componente (sau subsisteme)

identice aranjate n paralel care functioneaza daca cel putin k elemente componente functioneaza. Evident, n denitia de mai sus k n: Daca k = 1, un sistem
1 din n este un sistem cu montaj n paralel, iar daca k = n; un sistem n din n
este un sistem cu montaj n serie. Diagrama de abilitate a unui sistem k din n
seamana cu aceea a unui sistem paralel, dar lnga ea se scrie k din n" sau k=n
pentru a se atrage atentia ca nu este un sistem paralel obisnuit.
Pentru simplitatea expunerii vom presupune c
a toate elementele functioneaza
simultan, sunt identice si independente. Notam cu R abilitatea unui element
la un moment de timp t si cu Q deabilitatea elementului la acelasi moment de
timp. Atunci
R + Q = 1:
Pentru un sistem cu n componente identice montate n paralel avem (R+Q)n = 1:
Folosind formula binomului lui Newton obtinem
Rn + nRn1Q +
+
n(n 1) n2 n n(n 1)(n 2) n3 3

R Q +
R Q + +
2!
3!
n(n 1) 2 n2
RQ
+ nRQn1 + Q n = 1:
2!
Sa analizam acum semnicatia termenilor din dezvoltarea de mai sus.

Rn = Probabilitatea ca toate cele n elemente sa functioneze:
nRn1Q = Probabilitatea ca exact n 1 elemente s a functioneze:
n(n 1) n2 n
R Q = Probabilitatea ca exact n 2 elemente sa functioneze:
2!
n(n 1)(n 2) n3 3
R Q = Probabilitatea ca exact n 3 elemente s a functioneze:
3!
De aici deducem care sunt abilitatile pentru sistemele de tipul k din n pe care
TII
92
le prezentam n tabelul urmator.
Tipul de sistem Fiabilitatea
n 1 din n
Rn + nRn1Q
n 2 din n
Rn + nRn1Q +
n(n 1) n2 n
R Q
2!
n 3 din n
Rn + nRn1Q +
n(n 1) n2 n n(n 1)(n 2) n3 3

R Q +
R Q
2!
3!
n general, abilitatea unui sistem k din n este data de formula

Pnk i ni i
Q;
i=0 CnR
n!
:
i!(n i)!
Ultimul termen al dezvoltarii binomiale (R + Q)n ; si anume Qn ; reprezinta
probabilitatea ca toate elementele sistemului sa e defecte. Aceasta probabilitate
mai este numit
a si deabilitatea sistemului paralel si este notata QS = Qn :
unde Cni desemneaza combinarile de n elemente luate cte i; adica Cni =
Exemplul 2.6.9 n acest exemplu vom analiza cazul unui sistem cu 4 elemente
identice care functioneaza n paralel. n ipotezele si cu notatiile de mai sus, avem
(R + Q)4 = R4 + 4R3Q + 6R2Q 2 + 4RQ3 + Q4 = 1;
de unde rezulta
R3
4R3 Q
= Probabilitatea ca toate cele 4 elemente sa functioneze.

= Probabilitatea ca exact 3 elemente sa functioneze:
6R2 Q2 = Probabilitatea ca exact 2 elemente sa functioneze:

4RQ 3
Q4
= Probabilitatea ca exact 1 element sa functioneze:

= Probabilitatea ca toate cele 4 elemente sa se defecteze.
De regula, suntem interesati de abilitatea unor sisteme k din n: n cazul de

fata putem calcula:
a) Fiabilitatea sistemului 3 din 4; adica probabilitatea ca cel putin 3 elemente
din 4 sa funct ioneze
R4 + 4R3 Q = 1 6R2 Q2 + 4RQ 3 + Q 4 :
93
b) Fiabilitatea sistemului 2 din 4; adica probabilitatea ca cel putin 2 elemente

din 4 s
a functioneze
R4 + 4R3Q + 6R2Q2 = 1 4RQ3 + Q4 :
c) Fiabilitatea sistemului 1 din 4; adica probabilitatea ca cel putin 1 element

din 4 sa functioneze (sistem paralel)
R4 + 4R3 Q + 6R2Q 2 + 4RQ 3 = 1 Q 4:
Exemplul 2.6.10 Un sistem de urmarire a tracului aerian are patru monitoare
identice. Fiabilitatea ecarui monitor la momentul de timp t este de 0; 9: Care
este abilitatea sistemului la momentul t; daca standardele de functionare cer ca
cel putin 3 monitoare sa e ntotdeauna n functiune?
Avem de calculat abilitatea unui sistem 3 din 4: Conform formulei din exemplul anterior obtinem
RS = R4 + 4R3 Q = (0; 9)4 + 4 (0; 9)3 (0:1) =
= 0; 6561 + 0; 2916 = 0; 9477:
Exemplul 2.6.11 Daca abilitatile elementelor nu sunt egale, atunci calculele
devin mai complicate. S
a presupunem ca avem un sistem cu trei elemente montate
n paralel. Fiabilitatile ecarui element sunt R1; R2 si respectiv R3: Ne propunem
sa determinam abilitatea sistemului n unul din cazurile:
a) cel putin un element din cele trei trebuie sa functioneze pentru functionarea
sistemului;
b) cel putin doua elemente trebuie sa functioneze pentru a asigura functionarea
sistemului.
Pentru aceasta se dezvolt a expresia
(R1 + Q1) (R2 + Q2) (R3 + Q 3) = 1:
Obtinem
R1R2R3 + (R1R2Q 3 + R1R3Q 2 + R2 R3 Q1)+
+(R1Q 1Q2 + R2Q1 Q3 + R3Q1 Q2) + Q 1Q 2Q3 = 1:
Putem calcula acum abilitatile dorite:
a) Fiabilitatea sistemului 1 din 3; adica probabilitatea ca sistemul sa functioneze
daca cel putin un element functioneaza este
R1R2R3 + (R1R2Q3 + R1R3Q 2 + R2R3 Q1) + (R1Q1 Q2 + R2 Q1Q 3 + R3Q 1Q2 ) =
= 1 Q1Q 2Q3 :
TII
94
b) Fiabilitatea sistemului 2 din 3; adica probabilitatea ca sistemul s a functioneze dac

a cel putin doua elemente functioneaza este
R1 R2R3 + (R1 R2 Q3 + R1R3Q2 + R2R3Q 1) =
= 1 (R1 Q1Q 2 + R2Q 1Q3 + R3Q 1Q2 ) Q1 Q2Q 3:
2.6.6
Aplicarea formulei probabilit

atii totale la calculul
abilit
atii sistemelor
Nu toate sistemele au un montaj combinat serie-paralel. n unele cazuri de

sisteme cu montaj mai complicat se poate calcula abilitatea sistemului folosind
formula probabilitatii totale (1.12). Reamintim ca daca H1; H2 ; : : : ; Hn este un
sistem complet de evenimente si G un eveniment care se produce o data cu producerea a cel put in unuia dintre evenimentele Hi ; atunci probabilitatea producerii
evenimentului G este data de formula
P (G) =
n
X
i=1
P (Hi )P (G j Hi):
Pentru aplicarea formulei probabilitat ii totale la calculul abilitatii sistemului

se alege un element j al sistemului si se considera evenimentul Hj = fTj > tg;
adica, elementul j functioneaza far a defectiuni pna la momentul de timp t":
Evenimentul contrar, H j ; este evenimentul elementul j s-a defectat pn
a la momentul de timp t": Hj si H j formeaza un sistem complet de evenimente. Probabilitatea producerii evenimentului Hj nu este altceva dect abilitatea elementului
j: Mai precis, avem egalitatile
P (Hj) = P (Tj > t) = Rj (t);
P (H j ) = 1 P (Hj ) = 1 Rj (t):
Fie G = fT > tg; evenimentul sistemul functioneaza fara defectare pna la

momentul t": Probabilitatea producerii evenimentului G este abilitatea sistemului considerat. Simbolic, putem scrie
P (G) = P (T > t) = RS (t):
Aplicnd formula probabilitatii totale pentru sistemul complet de evenimente
fHj ; H j g; rezulta ca abilitatea sistemului este data de relatia
RS (t) = P (G) = P (Hj)P (G j Hj ) + P (H j )P (G j H j ):
(2.69)
Exemplul 2.6.12 Pentru exemplicarea acestei metode consideram un sistem

care are elementele nlant uite conform diagramei de abilitate din gura 2.19.
Vom spune ca un astfel de sistem are componentele conectate n punte si l
vom numi sistem n punte. Fiabilitatile elementelor componente A; B; : : : vor
notate RA; RB ; : : : :
95
Fig. 2.19: Diagrama de abilitate a unui sistem n punte

Pentru calculul abilitatii acestui sistem vom aplica formula probabilitatii
totale (2.69) lund n considerare functionarea sau nefunctionarea elementului
C . Notam cu HC evenimentul care consta n functionarea elementului C la
momentul t si cu H C evenimentul contrar.
Daca elementul C functioneaza, atunci sistemul functioneaza ca doua subsisteme montate n serie, notate cu I si II, ecare subsistem ind cu montaj n
paralel. Acest mod de functionare este descris n diagrama din gura 2.20. Dupa
Fig. 2.20: Diagrama de abilitate a sistemului n punte n cazul n care elementul C functioneaza
cum se vede din aceasta gura, daca elementul C functioneaza atunci sistemul
va functiona daca functioneaza unul dintre elementele A sau B si unul dintre
elementele C sau D; adica daca functioneaza subsistemele I si II legate n serie. Atunci probabilitatea ca sistemul sa functioneze la momentul t; stiind ca
elementul C functioneaza, este
P (G j HC ) = RI RII = [1 (1 RA)(1 RB )] [1 (1 RD)(1 RE )] :
Daca elementul C nu functioneaza, atunci sistemul functioneaza ca doua subsisteme montate n paralel, notate III si IV, ecare subsistem ind cu montaj n
TII
96
Fig. 2.21: Diagrama de abilitate a sistemului n punte n cazul n care elementul C nu functioneaza
serie, dupa cum se observa din diagrama abilitatii din gura 2.21. Cnd elementul C nu functioneaza, sistemul va functiona daca functioneaza cel put in unul
dintre subsistemele III sau IV. Atunci probabilitatea ca sistemul s
a functioneze
la momentul t; stiind ca elementul C nu functioneaza, este
P (G j H C ) = 1 (1 RIII )(1 RIV ) = 1 (1 RARD) (1 RB RE):
Folosind formula (2.69) putem calcula abilitatea sistemului n punte.
RS (t) = P (HC )P (G j HC ) + P (H C )P (G j H C ) =
= RC [1 (1 RA)(1 RB )] [1 (1 RD)(1 RE )] +
+(1 RC ) [1 (1 RA RD ) (1 RB RE )] :
Daca presupunem ca toate cele cinci elemente componente ale sistemului sunt
identice si au abilitatile egale cu 0; 9; atunci, cu ajutorul formulei de mai sus,
obtinem abilitatea sistemului egala cu 0; 97848:
2.6.7
Folosirea tabelului de control pentru calculul

abilit
atii sistemelor
Calcularea abilitatii sistemelor complexe se poate face cu ajutorul tabelelor

de control al evenimentelor. Acest procedeu de calcul este extrem de clar si precis dar are dezavantajul ca pentru sistemele cu un numar mare de componente
volumul de calcule este foarte mare. Pentru usurinta calculelor vom presupune
ca elementele sistemului functioneaza independent unul de altul. Cu alte cuvinte, functionarea sau defectarea unui element din sistem nu inuenteaza starea
celorlalte elemente.
Prin tabelul de control (truth table) al evenimentelor se ntelege tabelul tuturor combinatiilor posibile de evenimente care ne intereseaza n legatura cu
97
starea sistemului. Pentru ntelegerea metodei vom examina la nceput cteva

cazuri simple.
Exemplul 2.6.13 Pentru un sistem care are o singura componenta A; tabelul
de control al evenimentelor este
Evenimentele Starea sistemului Probabilitatea
A
Functioneaza
P (A)
A
Nu functioneaza
1 P (A)
n continuare vom examina situatia unor sisteme care au doua componente A
si B: Vom nota cu aceeasi litera A evenimentul ca elementul A sa functioneze si cu
A evenimentul contrar, elementul A nu functioneaza. Similar pentru componenta
B: Pentru simplitatea scrierii vom nota a = P (A) si b = P (B); iar n loc de A \B
vom scrie AB:
Exemplul 2.6.14 Un sistem cu doua componente A si B montate n serie are
tabelul de control al evenimentelor folosit pentru calculul abilitatii de forma de
mai jos:
AB
Functioneaza
ab
AB
Nu functioneaza
a(1 b)
AB
Nu functioneaza
(1 a)b
AB
Nu functioneaza (1 a)(1 b)
Exemplul 2.6.15 Un sistem cu doua componente A si B montate n paralel
are tabelul de control al evenimentelor folosit pentru calculul abilitat ii de urmatoarea forma:
AB
Functioneaza
ab
AB
Functioneaza
a(1 b)
AB
Functioneaz
a
(1 a)b
AB
Nu functioneaza (1 a)(1 b)
Dupa cum se observ
a din exemplele de mai sus, tabelul de control al unui
sistem cu 2 elemente are 22 = 4 linii. Pentru un sistem cu n elemente numarul
de linii este 2n: Folosirea acestei metode este dicil a pentru valori mari ale lui n:
De exemplu, pentru n = 10 tabelul de control are 1024 de linii.
Metoda tabelului de control al evenimentelor se dovedeste utila n cazul sistemelor numite k din n": Un sistem de tipul k din n este o colectie de n componente identice aranjate n paralel care functioneaza daca cel putin k elemente
componente functioneaza. Evident, n denitia de mai sus k n: Daca k = 1,
98
TII
un sistem 1 din n este un sistem cu montaj n paralel, iar daca k = n; un sistem

n din n este un sistem cu montaj n serie. Diagrama de abilitate a unui sistem
k din n seamana cu aceea a unui sistem paralel, dar lnga ea se scrie k din n"
sau k=n pentru a se atrage atentia ca nu este un sistem paralel obisnuit.
Pentru a exemplica utilizarea tabelului de control al evenimentelor pentru
calculul abilitatii unui sistem de tipul k din n consideram cazul k = 2 si n = 3:
Exemplul 2.6.16 Un sistem de tipul 2 din 3 are trei componente identice. Probabilitatea de functionare a ecarui element este p: Tabelul de control al evenimentelor n acest caz este
AAA
Functioneaza
p3
AAA
Functioneaza
p2(1 p)
AAA
Functioneaza
p2(1 p)
AAA
Functioneaza
p2(1 p)
AAA
Nu functioneaza
p(1 p)2
AAA
Nu functioneaza
p(1 p)2
AAA
Nu functioneaz
a
p(1 p)2
AAA
Nu functioneaza
(1 p)3
Probabilitatea de functionare a unui sistem 2 din 3 n care toate componentele
sunt identice, deci abilitatea sistemului, este p3 + 3p2(1 p):
Pentru sistemele de tipul k din n; calculul abilitatii se poate face mai comod
folosind metoda binomului lui Newton care a fost prezentata n subsectiunea
2.6.5.
Metoda tabelului de control al evenimentelor, desi necesita un volum mare de
calcule, se dovedeste utila n cazul sistemelor cu o structura complex a. Pentru
exemplicare consideram urmatorul exemplu.
Exemplul 2.6.17 Un sistem cu 5 componente identice are un montaj n punte
ca n gura 2.19. Presupunem ca abilitatea ecarei componente este 0; 9. Care
este abilitatea sistemului?
Sistemul considerat este acelasi cu cel din exemplul 2.6.12, unde am folosit
formula probabilitatii totale pentru calcul abilitatii. Folosind metoda tabelului
de control al elementelor obtinem alt mod de calcul al abilitatii acestui sistem
(vezi tabelele care urmeaza). Deoarece evenimentele luate n consideratie sunt
disjuncte, probabilitatea de functionare a sistemului se obtine adunnd probabilitatile pentru cazul n care sistemul functioneaza.
R = 0; 95 + 5 0; 94 0; 1 + 8 0; 93 0; 12 + 2 0; 92 0; 13 = 0; 97848:

ABCDE
Functioneaza
(0; 9)5
ABCDE
Functioneaz
a
(0; 9)4 (0; 1)
ABCDE
Functioneaza
(0; 9)4 (0; 1)
ABCDE
Functioneaza
(0; 9)4 (0; 1)
ABCDE
Functioneaza
(0; 9)4 (0; 1)
ABCDE
Functioneaza
(0; 9)4 (0; 1)
ABCDE
Nu functioneaz
a
(0; 9)3 (0; 1)2
ABCDE
Functioneaza
(0; 9)3 (0; 1)2
ABCDE
Functioneaza
(0; 9)3 (0; 1)2
ABCDE
Functioneaz
a
(0; 9)3 (0; 1)2
ABCDE
Functioneaza
(0; 9)3 (0; 1)2
ABCDE
Functioneaza
(0; 9)3 (0; 1)2
ABCDE
Functioneaza
(0; 9)3 (0; 1)2
ABCDE
Functioneaza
(0; 9)3 (0; 1)2
ABCDE
Functioneaz
a
(0; 9)3 (0; 1)2
ABCDE
Nu functioneaza
(0; 9)3 (0; 1)2
ABCDE
Nu functioneaz
a
(0; 9)2 (0; 1)3
ABCDE
Nu functioneaza
(0; 9)2 (0; 1)3
ABCDE
Nu functioneaza
(0; 9)2 (0; 1)3
ABCDE
Functioneaza
(0; 9)2 (0; 1)3
ABCDE
Nu functioneaza
(0; 9)2 (0; 1)3
ABCDE
Nu functioneaz
a
(0; 9)2 (0; 1)3
ABCDE
Nu functioneaza
(0; 9)2 (0; 1)3
ABCDE
Functioneaza
(0; 9)2 (0; 1)3
ABCDE
Nu functioneaz
a
(0; 9)2 (0; 1)3
ABCDE
Nu functioneaza
(0; 9)2 (0; 1)3
ABCDE
Nu functioneaza
(0; 9)1 (0; 1)4
ABCDE
Nu functioneaza
(0; 9)1 (0; 1)4
ABCDE
Nu functioneaza
(0; 9)1 (0; 1)4
ABCDE
Nu functioneaz
a
(0; 9)1 (0; 1)4
ABCDE
Nu functioneaza
(0; 9)1 (0; 1)4
ABCDE
Nu functioneaza
(0; 1)5
99
100
2.6.8
TII
Determinarea limitelor abilita

tii sistemelor
complexe
Sistemele care se ntlnesc n practica pot mult mai complexe dect cele
cu montaj serie-paralel. Un astfel de sistem este sistemul analizat n exemplul
2.6.12. De multe ori, n locul efortului de a determina valoarea exacta a abilitatii sistemului, se prefera determinarea unor valori ntre care se poate ncadra
abilitatea sistemului. Pna a ajunge la explicarea acestei metode avem nevoie
de cteva denitii.
Vom numi multime traseu o mult ime de componente ale sistemului care
realizeaz
a o conectare ntre intrarea si iesirea sistemului. O multimea traseu se
numeste minimala
daca scoaterea oricarei componente din ea i anuleaza aceasta
proprietate. Prin urmare, o multime traseu minimala este o multime minimal a
de componente care daca functioneaza asigura functionarea ntregului sistem.
Vom numi multime t
aietur
a o multime de componente ale sistemului care daca
nu functioneaza ntrerupe orice conectare ntre intrarea si iesirea sistemului. O
multime t aietura se numeste minimala
daca scoaterea oricarei componente din ea
i anuleaza aceasta proprietate. Prin urmare, o multime taietura minimal a este o
multime minimala de componente care daca se defecteaza conduce la defectarea
ntregului sistem.
Pentru exemplicare vom considera un sistem n punte cu cinci componente
a c
arei diagrama este data n gura 2.22.
Fig. 2.22: Diagrama de abilitate a unui sistem complex cu cinci elemente

n acest sistem avem urm
atoarele multimi traseu minimale: f1; 2g; f4; 5g;
f1; 3; 5g; f4; 3; 2g: Multimile taietura minimale sunt: f1; 4g; f2; 5g; f1; 3; 5g;
f4; 3; 2g: Dupa cum se observa o multime de componente ale sistemului poate
n acelasi timp si multime traseu minimala si multime taietura minimal a.
Deoarece calculul abilit atii unui sistem complex poate foarte laborios, de
multe ori se prefera determinarea unor constante m si M astfel nct abilitatea
sistemului RS sa e cuprins a n intervalul [m; M ]: Constanta m se numeste un
101
minorant al abilitatii RS ; iar M poarta numele de un majorant al abilitatii

RS :
Pentru un sistem complex determinarea unor margini largi ale abilitatii se
poate face astfel:
a) Se calculeaza abilitatea sistemului presupunnd ca toate elementele constitutive ar montate n serie. Se obtine astfel un minorant m pentru RS :
b) Se calculeaza abilitatea sistemului presupunnd ca toate elementele constitutive ar montate n paralel. Se obtine astfel un majorant M pentru RS :
Exemplul 2.6.18 Sa presupunem ca n sistemul a carui diagrama este prezentata n gura 2.22 toate elementele constitutive sunt identice si au o abilitate
egala cu 0; 9: Daca toate cele cinci componente ar montate n serie atunci abilitatea sistemului ar de 0; 95 = 0; 59049: Daca ns
a cele cinci componente ar
montate n paralel, atunci abilitatea sistemului ar 1(10; 9)5 = 0; 99999: Prin
urmare abilitatea sistemului satisface inegalitatea 0; 59049 RS 0; 99999:
Dupa cum se poate observa din exemplul anterior, intervalul determinat ntre
limitele caruia se ncadreaza abilitatea sistemului poate destul de larg si estimarea facuta nu ne este de prea mare folos. Pentru a determina un interval mai
precis se folosesc multimile traseu minimale si multimile taietura minimale care
au fost denite mai sus.
Daca un sistem complex are n multimi traseu minimale notate L1; L2; : : : ; Ln,
atunci abilitatea sistemului RS (t) este data de formula
RS (t) = P (L1 [ L2 [ : : : [ Ln );
(2.70)
unde am notat tot cu Li evenimentul ca toate componentele multimii traseu Li

s
a functioneze la momentul de timp t.
La prima vedere formula (2.70) pare buna pentru determinarea abilitati sistemului deoarece este usor sa calculam abilitatea ecarui eveniment Li (elementele care compun multimea Li sunt legate n serie). O privire mai atenta
asupra evenimentelor Li ne arat
a ca acestea nu sunt ntotdeauna incompatibile. Este posibil ca multimile Li si Lj , cu i 6= j; sa aiba elemente comune si
atunci Li \ Lj 6= ;. Prin urmare, nu putem aplica formula (1.2) pentru calculul
probabilitatii reuniunii unor evenimente incompatibile ca suma a probabilitatilor
evenimentelor componente. n baza formulei (1.8) avem nsa inegalitatea
RS (t) = P (L1 [ L2 [ : : : [ Ln) P (L1) + P (L2) + + P (Ln );
care furnizeaz
a un majorant pentru abilitatea sistemului.
Sa presupunem acum ca un sistem complex are k multimi taietura minimale
notate C1; C2; : : : ; Ck : Un argument similar cu cel de mai sus ne conduce la concluzia ca un minorant pentru abilitatea sistemului RS (t) este dat de inegalitatea
RS (t) 1 (P (C1) + P (C2) + + P (Ck ));
102
TII
unde aceeasi litera Ci desemneaza si evenimentul ca toate componentele multimii

de t
aietura Ci sa se defecteze nainte de momentul de timp t:
n continuare vom descrie o metoda uzuala pentru determinarea marginilor
abilitatii unui sistem complex folosind multimile traseu minimale si multimile taietura minimale. Metoda consta n a produce doua sisteme serie-paralel
folosind multimile minimale traseu si taietura astfel nct abilitatea unuia este
un majorant pentru abilitatea sistemului complex, iar abilitatea celuilalt este
un minorant. Pentru ntelegerea acestei metode prezentam urmatorul exemplu.
Exemplul 2.6.19 Consideram sistemul cu componentele montate n punte a
carei diagrama este data n gura 2.22. Presupunem ca abilitatea ecarei componente este de 0; 9 si vrem sa determinam marginile abilitatii acestui sistem
folosind multimile minimale traseu si taietura.
Pentru obtinerea unui majorant se scriu toate multimile traseu minimale si
apoi se realizeaza un sistem paralel-serie n care elementele ecarei multimi traseu
minimale sunt conectate n serie si apoi toate traseele minimale sunt montate n
paralel (vezi gura 2.23.)
Fig. 2.23: Sistem format prin conectarea n serie a elementelor multimilor traseu
si apoi a acestora n paralel
Dupa cum se observa este posibil ca doua sau mai multe trasee sa aiba componente comune. n consecint a, dac
a o componenta comuna se defecteaza, ea atrage
dupa sine defectarea ecarei multimi traseu care o contine, ceea ce nseamna ca
multimile traseu nu sunt independente. Prin urmare, abilitatea unui sistem
format prin montarea n paralel a multimilor traseu minimale va supraestima
abilitatea sistemului atunci cnd traseele sunt presupuse independente.
ntr-adev ar, sa notam cu A; B; C si D blocurile serie formate cu elementele
multimilor traseu minimale. Pentru ca sistemul sa functioneze este nevoie ca
103
cel putin unul dintre aceste blocuri sa functioneze. Cu alte cuvinte, pentru a
determina abilitatea acestui sistem avem de calculat probabilitatea
P (A [ B [ C [ D):
Deoarece evenimentele A; B; C; D sunt compatibile este mai greu de evaluat
aceasta probabilitate direct. Pentru usurinta se va utiliza formula (1.3) care
permite calculul folosind probabilitatea evenimentului contrar si, n plus, vom
presupune traseele independente. Avem
P (A [ B [ C [ D) = 1 P (A [ B [ C [ D) = 1 P (A \ B \ C \ D) =
= 1 (1 P (A)) (1 P (B)) (1 P (C)) (1 P (D)):
Folosind formula (2.55) pentru calcul abilitatii sistemelor cu montaj n serie
obtinem
P (A) = 0; 92;
P (B) = 0; 92 ;
P (C) = 0; 93;
P (D) = 0; 93:
Fiabilitatea sistemului n punte dat n gura 2.22 este mai mic

a dect a sistemului
transformat conform gurii 2.23. Evalund abilitatea acestui din urma sistem
pe baza celor obtinute mai sus se obtine inegalitatea
RS 1 (1 0; 92) (1 0; 92 ) (1 0; 93 ) (1 0; 93) = 0; 99735:
Pentru obtinerea unui minorant se scriu toate multimile taietura minimale si
se realizeaza un sistem serie-paralel n care elementele ecarei multimi taietura
minimale sunt conectate n paralel si poate toate taieturile minimale n serie (vezi
gura 2.24). Daca doua sau mai multe multimi t
aietur
a contin o componenta
comuna, atunci multimile taietura nu sunt independente. Prin urmare, daca
o componenta comuna functioneaza, atunci orice multime taietura care contine
acea componenta va functiona. n consecinta, abilitatea sistemului format prin
montarea n serie a multimilor t
aietur
a va mai mica dect abilitatea aceluiasi
sistem n cazul n care se presupune ca multimile taietura sunt independente.
Sa notam cu A; B; C; D subsistemele paralele care compun sistemul serie din
gura 2.24. n acest caz, determinarea abilitatii acestui sistem revine la a calcula probabilitatea P (A \ B \ C \ D), care, n ipoteza independentei mult imilor
taietura, devine
P (A \ B \ C \ D) = P (A) P (B) P (C ) P (D):
Folosind formula (2.61) pentru calculul abilitatii unui sistem cu montaj n paralel
obtinem
P (A) = 1 (1 0; 9)2 ;
P (C) = 1 (1 0; 9)3 ;
P (B) = 1 (1 0; 9)2;
P (D) = 1 (1 0; 9)3 :
TII
104
Fig. 2.24: Sistem format prin conectarea n paralel a elementelor multimilor

taietura si apoi a acestora n serie
Fiabilitatea sistemului n punte dat n gura 2.22 este mai mare dect a sistemului transformat conform gurii 2.24. Evalund abilitatea acestui din urma
sistem conform celor de mai sus se obtine inegalitatea
RS 1 (1 0; 9)2 1 (1 0; 9)2 1 (1 0; 9)3 1 (1 0; 9)3 =

= 0; 97841:
Prin urmare, abilitatea sistemului initial satisface inegalitatea
0; 97841 RS 0; 99735:
Fiabilitatea exacta a acestui sistem, calculata n exemplul 2.6.17, este 0; 97848,
ceea ce arata utilitatea metodei descrise mai sus.
n general, un minorant pentru abilitatea unui sistem complex se determina
cu formula
"
#
k
Q
Q
Rmin =
1
(1 Rj ) ;
(2.71)
i=1
j2Si
unde k este numarul multimilor taietura minimal a iar Si este multimea indicilor a acelor componente care compun multimea t aietura minimala Ci : Expresia
din paranteze este probabilitatea ca cel putin una dintre componentele multimii
t
aietur
a minimala Ci sa functioneze.
Un majorant al abilitatii unui sistem complex se determina pe baza formulei
"
#
n
Q
Q
Rmax = 1
1
Rj ;
(2.72)
i=1
j2Si
unde n este numarul mult imilor traseu minimale iar Si este multimea indicilor ale
acelor componente compun multimea traseu minimal a Li : Expresia din paranteze
2.7. NOTE SI COMENTARII
105
este probabilitatea ca multimea traseu minimal a Li sa nu funct ioneze. Pentru

demonstrarea formulelor (2.71), (2.72) se poate consulta [9], pag. 14-16, sau
pentru o deducere intuitiva [7], pag. 96.
2.7
Note si comentarii
Cititorul interesat de o cunoastere mai profunda a teoriei matematice a abilitatii si a aplicatilor ei n producerea de echipamente tehnice abile poate
consulta excelenta lucrare a lui C.E.Ebeling [7]. Aici poate g
asi raspunsul la
multe din problemele de teoria abilitatii care nu au putut cuprinse n acest
capitol.
O alta sursa foarte buna de documentare pentru teoria abilit atii, care mbina excelent prezentarea teoretica cu cea aplicativ
a, este lucrarea [18] de peste
1000 de pagini. Ea poate descarcata gratuit de pe Internet de la adresa
http://www.weibull.com/knowledge/milhdbk.htm, loc unde se mai aa alte 50
de lucrari similare. De retinut adresa http://www.weibull.com, unde se pot gasi
excelente carti electronice pentru studierea teoriei abilitatii si multe link-uri
catre alte site-uri de pe Internet consacrate abilitatii.
Cititorul interesat de aspectele matematice ale abilit atii sistemelor poate
consulta lucrarea lui Dorin Lix androiu [9].
Echipamentele si instalatiile tehnice actuale au n componenta lor parti electronice a caror functionare se bazeaza pe programe de calcul. De aceea studierea
abilitatii acestor componente trebuie sa aiba n vedere si abilitatea partii de
soft. Acest nou aspect al teoriei abilitatii este prezentat de Ion Vaduva n lucrarea recenta [17].
106
TII
Capitolul 3
MENTENABILITATEA
3.1
Denitie. Expresia matematic

a
Mentenabilitatea reprezinta capacitatea unui sistem, n conditii date de utilizare, de a mentinut sau restabilit n starea de a-si ndeplini functia specicata,
atunci cnd ntretinerea si reparatiile se efectueaza n conditii date, cu procedee
de remediere precise. Asadar, mentenabilitatea este acea nsusire calitativ a a
unui sistem, privita din punct de vedere al ntretinerii si repararii.
La fel ca si notiunea de abilitate, mentenabilitatea prezinta doua aspecte, si
anume:
1) Aspectul calitativ - reprezinta capacitatea sistemului de a putea supravegheat, ntretinut si reparat ntr-o anumit a perioada de timp si n conditii date.
2) Aspectul cantitativ - reprezinta caracteristica unui sistem exprimata prin
probabilitatea repunerii sale n stare de functionare n limitele specicate si n
conditiile date, atunci cnd apare un defect.
Capacitatea sistemelor sau elementelor de a-si restabili proprietatile ca urmare
a operatiei de reparare se numeste capacitate de restabilire.
Readucerea sistemului n stare de functionare se realizeaza e prin nlocuirea
elementului defect, e fara nlocuire si anume prin reglari, ajust ari, curatari.
Caracteristicile de mentenabilitate se exprima prin cinci elemente principale:
1) notiunea de probabilitate;
2) denitia starii de functionare;
3) limitele duratelor de timp specicate;
4) conditiile precizate;
5) metodele prescrise.
In conformitate cu prevederile STAS 8174/277, Fiabilitate, mentenabilitate
si disponibilitate. Terminologie, prin mentenant
a se ntelege ansamblul actiunilor tehnice si organizatorice asociate care sunt efectuate n scopul men
t inerii
sau restabilirii unui dispozitiv n starea de a-si ndeplini func
t iile specicate.
Mentenanta deneste activitatea depusa n vederea restabilirii capacitatii de buna
107
108
CAPITOLUL 3. MENTENABILITATEA
funct ionare a sistemului dupa ce s-a produs o cadere. Ea poate denita si ca

activitate de ment inere a caracteristicilor calitative ale unui sistem, structuri sau
produs.
Teoria abilit atii are ca scop conceperea (producerea) de sisteme tehnice a
c
aror durata de functionare pn
a la prima defectare sa e ct mai lunga posibil.
n teoria mentenabilitatii accentul se pune pe conceperea unor sisteme tehnice ale
caror defectiuni s a poata reparate ct mai repede posibil. Combinatia dintre
o abilitate superioar a si o mentenabilitatea ridicata conduce la realizarea de
sisteme tehnice cu o lung
a perioada de disponibilitate.
Practic vorbind, mentenabilitatea masoara usurinta si rapiditatea cu care
un sistem sau un echipament tehnic poate restabilit n parametrii initiali de
funct ionare dupa ce a avut loc o defectare. Este o funct ie care depinde de foarte
multi parametri, dintre care putem mentiona: proiectarea sistemului, calicarea
personalului de exploatare si ntretinere, programarea corespunzatoare a procedurilor de vericare si testare, mediul zic n care sistemul lucreaza, etc. Toti
acesti parametri sunt aleatori, de aceea teoria mentenabilitatii se bazeaza pe
studiul unor variabile aleatoare discrete sau continue.
Conceptele de baza din teoria mentenabilitatii se pot introduce prin analogie cu cele din teoria abilitatii folosind urmatorul dictionar de traducere a
termenilor:
t timpul pna la prima defectare din teoria abilitatii se nlocuieste cu
timpul de restabilire a funct iilor sistemului;
(t) rata defectelor se nlocuieste cu rata reparatiilor (t);
F (t) = 1R(t) probabilitatea de defectare a sistemului la momentul de timp
t se nlocuieste cu probabilitatea de restabilire completa a functiilor sistemului la
momentul t, functie notata cu M(t):
Fie T variabila aleatoare continua reprezentnd timpul de reparare a unui
sistem tehnic.
Denitie. Se numeste functie de mentenabilitate sau functia repara
rii
la timp a unui sistem, si se noteaza cu M (t); probabilitatea de restabilire completa a funct iilor sistemului la momentul t: Deci
M (t) := P (T < t):
(3.1)
M (t) reprezinta probabilitatea ca repararea sistemului sa e terminata n intervalul (0; t).

Vom presupune ca variabila aleatoare
R 1 T are ca densitate de probabilitate
funct ia continua g(t) 0; 8t 0 cu 0 g(t)dt = 1: Atunci functia de mentenabilitate se poate calcula cu formula
Z t
M (t) =
g(u)du:
(3.2)
0

3.1. DEFINITIE.
EXPRESIA MATEMATICA
109
n consecinta, M(0) = 0 si
M 0 (t) = g(t);
8t 0:
(3.3)
Functiei (t) (risc de defectare sau rata defectarilor) din teoria abilitatii
i corespunde n teoria mentenabilitatii functia (t); rata repararilor. Functia
(t) reprezinta viteza cu care o act iune de reparare este executata si se exprima
prin numarul de actiuni de reparare executate cu succes pe unitatea de timp (de
regula, pe ora).
Formulei
(t) =
f (t)
R(t)
din teoria abilitatii i corespunde n teoria mentenabilitatii formula

(t) =
g(t)
:
1 M (t)
(3.4)
Integrnd relatia (3.4) pe intervalul [0; t] si tinnd seama de (3.3) avem

Z t
Z t
M 0(u)
(u)du =
du = ln(1 M (u))j t0
0
0 1 M (u)
= ln(1 M (t)) + ln(1 M (0)) = ln(1 M (t));
de unde se obtine expresia generala a functiei de mentenabilitate n raport de
rata repararilor
Z t
M (t) = 1 exp
(u)du :
(3.5)
0
Din (3.4) si (3.5) se obtine pentru densitatea de probabilitate g(t) relatia

Z t
g(t) = (t) exp

(u)du :
(3.6)
0
Valoarea medie a variabilei aleatoare T , notata M T T R (de la Mean Time

To Repair), reprezinta timpul mediu de restabilire a functiilor sistemului si se
poate determina calculnd una din integralele de mai jos.
Z 1
Z 1
M T T R :=
tg(t)dt =
(1 M (t))dt:
(3.7)
0
Dispersia variabilei aleatoare T se determina pe baza relatiei

Z 1
2
=
(t M T T R)2 g(t)dt:
0
(3.8)
110
Exemplul 3.1.1 Timpul de reparare a defectiunilor aparute la un sistem tehnic

are densitatea de probabilitate data de functia
g(t) = 0; 02 t;
0 t 10;
unde t este masurat n ore.

Se observa mai nti ca g(t) este o densitate de probabilitate, deoarece
10
Z 10
Z 10
t2
g(t)dt = 0; 02
tdt = 0; 02 = 0; 01 100 = 1:
2 0
0
0
Conform formulei (3.2) functia de mentenabilitate a sistemului tehnic este
Z t
Z t
u2 t
M (t) =
g(u)du = 0; 02
udu = 0; 02 = 0; 01t2:
2 0
0
0
Probabilitatea ca sistemul sa poata reparat n mai putin de doua ore are

valoarea
M (2) = 0; 01 22 = 0; 04:
Timpul mediu de restabilire a functiilor sistemului, conform formulei (3.7),

este
Z 10
t3 10
1000
2
MTT R =
0; 02t dt = 0; 02 = 0; 02
= 6; 667ore.
3 0
3
0
Cazul cnd timpul de reparare urmeaz

a distributia exponential
a
Daca rata repararilor (numarul de reparatii pe unitatea de timp) este constanta, i.e., (t) = , atunci, conform relatiei (3.6), rezult a
g(t) = exp(t);
ceea ce arata ca variabila aleatoare T , timpul de reparare, are o distributie exponential
a de parametru : n acest caz functia de mentenabilitate are expresia
M (t) = 1 exp(t);
iar timpul mediu de reparare este constant si egal cu
calculul de mai jos:
MTTR =
1
0
(1 M(t))dt =
1
0
e t dt =
1
; dupa cum rezulta din
1 t 1
1
e
= :
0
Prin urmare, n acest caz, functia de mentenabilitate se poate scrie sub forma
t
M (t) = 1 exp
:
(3.9)
MTTR

3.1. DEFINITIE.
EXPRESIA MATEMATICA
111
Cazul cnd timpul de reparare urmeaza

distributia lognormala
n activitatea de reparare a sistemelor tehnice se foloseste frecvent distributia

lognormal a a carei densitate de probabilitate este data de formula
"
2#
1
1 ln (t=tmed)
g(t) = p
exp
; t > 0:
2
2t
Distributia lognormala depinde de doi parametri: tmed; timpul median de
reparare, si , parametrul care da forma curbei (a se vedea reprezentarile grace
din sectiunea 2.5.3). Probabilitatea ca o reparatie sa e terminata pna la momentul t; adica functia de mentenabilitate a sistemului, se exprima, de regula, cu
ajutorul funct iei lui Laplace, dupa cum rezult
a din formula (2.36):
1
t
M (t) = P (T < t) =
ln
:
(3.10)
tmed
Timpul mediu de reparatie este valoarea medie a distribut iei lognormale si
depinde de timpul median de reparatie, asa cum rezulta din relatia (2.37):
M T T R = tmed exp(
2
):
2
(3.11)
Exemplul 3.1.2 Standardele de reparatie a unui motor a carei distributie de

reparatie urmeaza legea lognormal a cu = 0; 5; prevad ca repararea sau nlocuirea pompei de alimentare cu combustibil sa e facuta n mai putin de o ora
n 95% din cazurile de defectare. Ce valoare trebuie sa aiba timpul mediu de
reparatie, M T T R; pentru a se putea realiza aceastaprevedere?
1
1
Conform datelor problemei M (1) = 0; 95; sau
ln
= 0; 95; unde
0; 5 tmed
1
(t) = p
2
Zt u2
e 2 du
este functia lui Laplace. Folosind programul Mathcad se observa ca (1; 645) =
0; 95; ceea ce nseamna ca tmed se determina din ecuatia
1
1
ln
= 1; 645:
0; 5 tmed
Solutia acestei ecuatii este
tmed =
1
= 0; 439ore.
exp(1; 645 0; 5)
112
n consecinta, pentru timpul mediu de reparatie se obtine valoarea

MT T R = tmed exp(
2
0; 52
) = 0; 439 exp(
) = 0; 497ore.
2
2
Daca distributia de reparatie ar urmat legea exponentiala si ar avut aceeasi

valoare medie ca mai sus, atunci, folosind formula (3.9), se obtine
M (1) = 1 exp(
1
) = 0; 87:
0; 497
Aceasta nseamna ca n cazul exponential reparatia ar putea executata n

mai putin de o ora cu o probabilitate de 0; 87 si nu de 0; 95 ca n cazul n care
reparatiile urmeaza legea lognormal
a. Din acest exemplu rezult
a importanta
majora a determinarii corecte a distributiei urmate de timpul necesar reparatiilor.
3.2
Mentenabilitatea si mentenanta sistemelor
Toate sistemele menite a functiona n mod continuu sau discontinuu trebuie

s a faca obiectul mentenantei.
Operatiile de mentenanta pot clasicate n doua categorii:
1) Mentenanta sistematic
a este prevazut
a a se efectua la intervale regulate.
Ea are ca scop conservarea sistemului ntr-o stare compatibila cu nivelurile de
performanta, de abilitate si eventual de securitate prevazute de la constructia
sa.
2) Mentenanta ocazional
a este interventia necesar a se efectua la defectarea
sau la proasta functionare a sistemului n serviciu. Scopul sau este de a repune
sistemul n stare de functionare n cel mai scurt timp posibil prin nlocuirea,
repararea sau reglarea componentei sau componentelor care au determinat ntreruperea functionarii.
Mentenanta sistematica este obligatorie si cuprinde operatii de ntretinere,
de control si de revizii minore sau majore n timpul carora:
a) se procedeaz
a la operat ii de ntretinere necesare unei functionari normale
(lubriere, curatare, reglare);
b) se controleaza componentele redundante, daca sistemul contine redundanta, si se nlocuiesc sau se repara cele defecte;
c) se nlocuiesc componentele apropiate de perioada de uzura preliminat
a.
Aceste masuri au ca scop mpiedicarea cresterii numarului de defectiuni ale
componentelor sau subsistemelor fata de cel prevazut prin constructie. De aceea,
de regul a, acestui tip de mentenanta i se da numele de mentenant
a preventiv
a.
Frecventa cu care trebuie facute operatiile de tip a) pentru a mpiedica micsorarea disponibilitatii sistemului depinde de caracteristicile zico-mecanice ale
componentelor.
3.2. MENTENABILITATEA SI MENTENANTA

SISTEMELOR
113
n ceea ce priveste operatiile de tip c), ele depind de durata de viata a componentelor si de numarul acestora n sistem. Prin urmare, frecventa operatiilor de
mentenanta de tip c) va varia n functie de diversele tipuri de componente (piese,
subansambluri), dar este posibil de a se stabili dinainte pentru ecare sistem un
program optimal de mentenanta preventiva. De asemenea, se poate determina
timpul necesar acestor operatii de mentenanta.
Frecventa operatiilor de mentenanta de tip b) depinde de defectarea componentelor ntr-un sistem redundant si de nivelul de abilitate la care sistemul
trebuie sa functioneze. Se admite ca se poate xa un program de mentenanta.
Daca se gasesc componente defecte, ele trebuie nlocuite sau reparate pentru a
reda sistemului nivelul de abilitate pentru care a fost conceput. Timpii necesari
acestor operatii se pot evalua n ore si pot stabiliti dinainte ca niste timpi care
se adauga la timpii prevazuti pentru operatiile de tip a) si de tip c). Vom avea
astfel un timp total x Tp prevazut pentru ansamblul de operatii de mentenanta
preventiva pentru toat a durata de functionare t a sistemului.
n ceea ce priveste frecventa mentenantei ocazionale (neprogramate), ea
este functie directa de defectiunile componentelor care provoaca oprirea din funct ionare a sistemului si, prin urmare, va varia invers proportional cu T0 (M T BF a
sistemului).
Pentru numarul total de ore de functionare a sistemului t; vor n medie
t=T0 opriri n functionare si, prin urmare, se vor reecta n medie t=T0 operatii
de mentenanta ocazionala. Manopera necesara pentru aceste operatii va varia
n functie de componentele care cauzeaz
a opririle din functionare. Numarul de
operatii de mentenanta corectiva poate considerat ca suma numerelor t=T01;
t=T02 ; : : : ; t=T0n de operatii de mentenanta efectuate la diferite componente,
avnd pentru M T BF valorile: T01; T02; : : : ; T0n . Astfel, numarul mediu total de
operatii de mentenanta corectiva pentru t ore de functionare a sistemului este
dat de relatia
n
n
P
P
t
t
t
t
t
=
+
+ +
=
= t i :
T0
T01 T02
T0n i=1 T0i
i=1
(3.12)
Dac
a se considera c
a sunt necesare T1 ore de lucru pentru a repara un sistem
a carui defectare a fost cauzata de componenta 1 cu M T BF notat T01; si T2 ore
de lucru pentru componenta a doua etc., atunci numarul mediu total de ore de
lucru pentru mentenanta corectiva corespunzatoare celor t ore de functionare a
sistemului, notat H0; va
H0 =
n t
n
P
P
t
t
t
T1 +
T2 + +
Tn =
T i = t i Ti :
T01
T02
T 0n
i=1 T0i
i=1
(3.13)
Marimile Ti, care reprezinta timpii necesari pentru repararea sistemului n

ecare caz particular, depind de amplasarea componentelor si de caracteristicile
de conceptie ale sistemului, tinnd cont de accesibilitate si de mijloacele prevazute
114
pentru detectarea componentelor defecte. Timpii Ti pot mari daca se foloseste

un personal necalicat, dar se pot reduce prin adoptarea unor mijloace moderne
de avertizare (la depasirea temperaturii, a nivelului de zgomot, vibratii etc.) n
acest caz, Ti trebuie multiplicat printr-un coecient mai mare ca 1, care se poate
deni ca ind inversul indicelui de ecacitate sau de competenta a personalului.
Admitnd c
a marimea H0 reprezinta num
arul mediu de ore de lucru necesare
mentenantei corective folosind un personal calicat, cuprinznd si timpii necesari
depistarii defectiunii si controlului dupa reparatie, se poate converti acest numar
de ore ntr-un timp total Tc , timpul necesar operatiilor de mentenant
a corectiva,
conform volumului de manopera disponibil. Dac
a se adauga acest timp Tc la
timpul total Tp destinat mentenantei preventive a sistemului, se obtine un timp
total de mentenan
t
a necesar n medie pentru o durata t de functionare a sistemului
Tm = Tp + T c
(3.14)
Timpul Tm reprezinta durata total a de imobilizare functionala a sistemului. Daca se prevede un timp de imobilizare T r pentru alte cauze dect cele
funct ionale, cuprinznd perioadele de repaus stabilite pentru cele t ore de functionare, precum si pe cele legate de probleme administrative, atunci se poate deni
coecientul (rata) de utilizare a sistemului, notat Cu, cu formula
Cu =
t
:
Tp + Tc + Tr + t
(3.15)
Numaratorul reprezinta timpul prevazut pentru functionarea sistemului, iar numitorul reprezinta durata totala calendaristica. Se obisnuieste ca pentru aceasta
durata totala calendaristica sa se aleaga un an sau, echivalent, numarul de 8760
ore (365 zile x 24 ore/zi).
Factorul important care determina utilizarea maxima a sistemului este timpul
total de mentenanta, sau timpul de imobilizare functionala, Tm = T p + Tc ; pentru
t ore de utilizare a sistemului. Coecientul (rata) maxim de utilizare a sistemului
este deci
t
Cum =
(3.16)
Tm + Tr + t
pentru un sistem care necesita n medie o durata T m de mentenanta, pentru o
durata t de functionare. Pentru cresterea acestei rate trebuie redus timpul Tm
nca din stadiul de proiectare. Aceasta se poate face n mai multe moduri:
a) m
arind timpul mediu ntre defectiunile sistemului, ceea ce implica micsorarea numarului de defectiuni, sau
b) micsornd timpii Ti aferenti repar arii componentelor defecte.
Aceste masuri vor avea drept urmare o micsorare a numarului de ore de lucru
H0 si deci, a timpului Tc necesar operatiilor de mentenanta corectiva.
Metoda cea mai ecace n stadiul de proiectare este reducerea timpilor Ti
aferenti componentelor la care MT BF; T0i; este mai slaba. Aceasta se poate

SISTEMELOR
115
face, pe de o parte, plasnd componentele ntr-un mod usor accesibil n sistem

si, pe de alta parte, prev
aznd dispozitive de xare si de blocare care s
a permita
nlocuirea lor ntr-un timp minim. Binenteles, trebuie n masura n care este
posibil s a se obt ina componente cu medie de defectare mica sau sa se conceapa
pentru functionare n conditii sub cele nominale, caci ntreaga reducere a ratelor
de defectare a componentelor ca si cea a timpilor Ti de nlocuire a lor, va contribui
la reducerea timpului global Tc de mentenanta corectiva a sistemului.
n ceea ce priveste timpul de mentenanta preventiva Tp, acesta se poate reduce utiliznd componente cu autolubriere, etansari ermetice, care nu permit
abateri n timpul uzurii si care au durate medii de viata ridicate, precum si o
abatere tip ct mai mica posibil. Componentele care necesita ngrijiri regulate,
sau nlocuiri frecvente ca urmare a unei uzuri rapide, trebuie sa e usor accesibile
si sa se realizeze o rezerv a de timp ct mai mare cu ct ele necesita mai multa
mentenanta.
Atunci cnd se utilizeaza componente cu redundant
a paralela, suma defectiunilor determina numarul de operatii de mentenanta care este necesar.
n cazul a dou
a componente legate n paralel, avnd ecare aceeasi intensitate
3
de defectare egala cu , sistemul paralel va avea M T BF = 2
ore de lucru (a se
vedea exemplul 2.6.3). Deci, vom avea o defectare a sistemului n lucru, n medie,
3
o dat
a la 2
ore de functionare, dac
a nu se efectueaz
a nlocuirea atunci cnd una
din cele doua componente se defecteaza, cu alte cuvinte, daca se lasa sistemul s a
functioneze pna cnd ambele componente se defecteaza.
Pe de alta parte, ecare componenta are M T BF = 1 si cu doua astfel de
componente legate n paralel, va n medie o defectiune a componentei de ecare
1
data cnd sistemul va functiona 2
ore. nlocuind imediat elementele defecte
vom avea ntotdeauna doua componente n functiune. Cu o astfel de politica de
nlocuire imediata a componentelor redundante defecte, se pot construi sisteme
redundante al c
aror parametru MT BF sa tinda catre innit.
Aceste consideratii sunt esentiale n materie de tehnologie spatiala, care impune conceperea de sisteme absolut abile. Daca se concepe un sistem astfel
nct componenta buna sa poata functiona n timpul nlocuirii componentei defecte (fara ca functionarea sistemului sa e necesar a se ntrerupe cu aceasta
ocazie), atunci abilitatea sistemului n ntregime este independenta de timpul
de functionare t. Presupunem ca este necesar un scurt interval de timp pentru
nlocuirea componentei defecte. Daca cealalta componenta functioneaza n timpul acestei operatii de nlocuire, sistemul paralel nu se poate defecta dect daca
componenta ramas a buna se va defecta n timpul acestui scurt interval de timp .
Probabilitatea ca aceasta sa se produca este 1 e si atunci cnd tinde la 0,
adica se tinde catre o nlocuire teoretic instantanee, se obtine lim (1 e ) = 0,
!0
ceea ce nseamna ca sistemul nu se defecteaza niciodata.
Binenteles ca n realitate nu se poate realiza = 0, dar se pot concepe sisteme
la care functionarea s a continue n timpul cnd are loc nlocuirea componentei
116
defecte si se poate face ca sa e foarte mic utiliznd mijloace de detectare foarte

sigure. Fiabilitatea unui astfel de sistem paralel cu doua componente este atunci
probabilitatea ca elementul ramas n functiune sa nu se defecteze n timpul care
se scurge de la defectarea celuilalt element pna la nlocuirea sa, deci
R () = e
Formula arata ca abilitatea sistemului este independent
a de timpul s
au de
func
t ionare t si nu depinde dect de timpul de nlocuire , care poate foarte
scurt.
Daca sistemul redundant are trei componente n paralel, n asa fel nct functionarea sistemului sa poata continua cu o singura componenta buna, atunci abilitatea sistemului va data de formula (2.65)
R ( ) = 2e e2 ;
de unde se vede ca aceasta nu depinde de timpul de functionare al sistemului t ci
numai de timpul de nlocuire : n practica se considera ca un sistem este absolut
abil daca timpul de nlocuire este foarte scurt.
Utilizarea sistemelor a caror abilitate nu depinde de timpul de functionare se
justica atunci cnd este neaparat necesar
a o functionare continu
a. Acesta este
un mijloc de rezolvare a problemelor de abilitate pentru echipamente esentiale
vehiculelor spatiale, pentru care o functionare continua, fara nici o ntrerupere,
este absolut necesara.
Un sistem a carui abilitate este independenta de timpul de functionare necesita lucrari de mentenanta n cursul functionarii. Problema este de a asigura
num
arul necesar de piese si de subansambluri de schimb care sa permita o interventie rapida. Numarul de operatii de mentenanta la care ne putem astepta
n cursul functionarii depinde de timpul de functionare si de abilitatea componentelor utilizate. Presupunnd ca nu se face nlocuirea preventiva a componentelor, iar sistemul se lasa sa functioneze pna la aparitia unei defectiuni, acesta
utilizndu-se la maxim, chiar si n perioada de mbatrnire, ecare componenta
va avea M T BF dat de formula
M T BF =
Z1
V (t) dt:
unde V (t) este viata componentei exprimata ca abilitate cumulativa si este data
de expresia
0
1
Zt
V (t) = exp @ v(u)duA ;
0

SISTEMELOR
117
unde v (t) este intensitatea de defectare totala n cursul viet ii componentei,

lundu-se n considerare si defectiunile accidentale din perioada de rodaj si
fenomenul de uzura. Cunoscnd valoarea lui MT BF se poate calcula numarul
probabil de operatii de mentenanta pentru ecare componenta n cursul unei
perioade destul de mare de functionare a sistemului. Tinnd
cont de probabili
tatea de apari tie a unui numar de defectiuni mai mare dect numarul probabil,
se poate calcula numarul optim de piese sau de subansambluri de rezerv a care
trebuie asigurat.
Daca mentenanta n timpul functionarii este imposibil s a se faca sau daca
nu se pot prevedea dispozitive capabile sa detecteze defectarea unei componente,
este necesar sa se efectueze controlarea periodica a componentelor sistemelor redundante paralele, n asa fel nct sa m siguri ca nici o componenta nu este
defect a si ca sistemul are mereu aceeasi abilitate. Se efectueaza acest control
imediat dupa durata de functionare de t ore si imediat dupa n operatii, adica
dupa T = nt ore. Presupunem ca grupa de componente paralele face parte dintrun sistem foarte important pentru care se doreste abilitatea RS (t) pentru t ore si
ca, ntr-un mod compatibil cu aceast a exigenta, se cere ca grupa de componente
paralele sa aiba o abilitate Rp(t) pentru aceleasi t ore. Se stie (vezi formula
(2.61)) ca abilitatea unui grup de componente identice legate n paralel este
Rp (t) = 1 [Fp (t)]n ;
cu conditia ca toate componentele s
a e n stare buna la nceputul perioadei t
de functionare. Este deci necesar sa se controleze grupul paralel naintea ecarei
puneri n functiune si sa se nlocuiasca componentele care ar putea sa se defecteze
n cursul funct ionarii.
Daca controlul sau nlocuirea nu au loc, perioada urmatoare t de functionare
poate ncepe cu unul sau mai multe elemente defecte. Aceasta situatie se poate
prelungi fara a detectata pna la defectarea ultimului element din grup. n
acest timp, ecare defectare a unui element reduce abilitatea grupului paralel
si, prin urmare, a sistemului. Asadar, daca se cere unui sistem sa aiba o abilitate
RS (t) pentru ecare operat ie si dac
a controlul grupului paralel al sistemului nu
este prevazut, deci dupa T = nt ore, adica dupa n operat ii ale sistemului, grupul
paralel trebuie considerat cu o abilitate Rp(T ), din care cauza nu se poate realiza
abilitatea RS (t) pentru orice functionare de durata t ore. Pe de alta parte, daca
se executa un control dupa ecare operatie, atunci se impune realizarea unui grup
paralel avnd abilitatea Rp (t).
n ceea ce priveste valoarea probabila a numarului de operatii de mentenanta, adica a numarului mediu de componente care trebuie nlocuite ntr-un grup
paralel, de-a lungul unei perioade lungi de timp, de exemplu 1000 de functionari
de durata t ecare, se poate face calculul dezvoltnd binomul (r + f)n asociat
grupului paralel de n componente, unde r este abilitatea iar f este deabilitatea
sau probabilitatea de defectare a unui element n timpul functionarii. Aceasta
118
metoda permite sa se determine numarul de controale pentru care nu va nevoie

de nici o mentenanta, pentru ca nici o componenta nu va defecta, precum si
numarul mediu de controale la care se vor gasi una, doua, trei etc. componente defecte. Facnd suma acestor numere, se va obtine numarul mediu de componente
de nlocuit n grupul paralel. Aceasta va permite, deci, sa se prevada numarul de
componente de adus ca stoc de piese de schimb, lund n considerare probabilitatea ca, ntr-un timp dat, s-ar putea produce un numar de defect iuni superior
valorii medii probabile. Se poate, de asemenea, estima importanta mentenantei
necesare de-a lungul unui timp dat.
De exemplu, sa consideram un grup paralel de trei componente identice, care
se controleaza la T ore pentru a se aa defectiunile componentelor. Fie r abilitatea unei componente pentru T ore de functionare si f deabilitatea sa. Prin
dezvoltarea binomului asociat grupului paralel, vom avea
(r + f )3 = r 3 + 3r2 f + 3rf 2 + f 3:
De-a lungul unui numar mare de controale n, vor n medie absente defectiunile componentelor pentru r 3n controale, se va gasi o defectiune pentru 3r 2fn
controale, se vor gasi 2 defect iuni pentru 3rf 2n controale si defectarea tuturor
celor 3 componente pentru f 3n controale. Numarul mediu de componente care
vor trebui nlocuite n n controale, notat N; va atunci
N = n 3r2f + 2 3rf 2 + 3f 3 = n 3r 2f + 6rf 2 + 3f 3 :

Daca se utilizeaza h1 ore de lucru pe ansamblu pentru operatiile de mentenanta necesare unei componente defecte, numarul total de ore de lucru necesar
pentru nlocuirile n cursul a n controale va
htotal = N h1:
Daca se introduce si numarul h2 de ore de lucru necesare n cursul unui control pentru detectarea eventualelor defectiuni ale componentelor, atunci pentru n
controale vor necesare nh2 ore pentru aceste vericari; astfel valoarea probabila
globala a numarului de ore de lucru necesare pe ansamblu pentru operatiile de
mentenanta cu n controale va avea expresia
hglobal = N h1 + n h2:
Tinnd
cont de manopera care revine executarii acestor lucrari de mentenanta,

numarul de ore de lucru hglobal poate exprimat prin durata C. Astfel, cu n
controale prevazute pe toata perioada t de ore de functionare a sistemului, grupul
paralel are o intensitate de reparatii medie de C=t pentru o ora de functionare a
sistemului si cum t = nT , unde t este perioada prevazuta ntre doua controale,
intensitatea de reparatii ia forma C=nT :
3.3. ORGANIZAREA MENTENANTEI
119
Daca mai multe operatii de mentenanta sunt efectuate simultan la un sistem

de o aceeasi echip
a si daca ele ncep n acelasi timp, durata mentenantei necesare
pentru a repune n stare de functionare sistemul este determinata de operatia de
mentenanta cu cea mai lunga durata. n acest caz, operatiile de mentenanta care
sunt cele mai scurte nu intervin n calculul duratei interventiei sau a timpului de
imobilizare. Cu toate acestea, num
arul de ore de lucru necesare pentru ecare
operatie individual a este important, caci el constituie o masura a efortului total
de mentenanta acceptat (autorizat) si permite sa se prevada manopera optima,
precum si sa se stabileasca programul de mentenanta care realizeaza minimul
duratei de imobilizare.
Pentru a stabili relatia ntre timpul de mentenant a si timpul de functionare,
deci, ntre mentenanta si abilitate, trebuie sa se cunoasca timpul mediu de
imobilizare funct ionala a sistemului, care nu este altul dect durata medie a
mentenantei.
Cu formula (3.16) s-a denit factorul de utilizare maxim pe care l poate avea
t
sistemul Cum =
. Acest factor constituie o masura a disponibilitatii
Tm + Tr + t
sistemului, caci el da procentajul de timp n care sistemul va disponibil pentru
utilizare.
S-a v azut ca pentru a putea sa functioneze t ore dintr-un timp total de
Tm + t ore, trebuie precizate Tm ore pentru mentenanta preventiva si ocazionala
a sistemului. Daca se ia ca durata de functionare a sistemului timpul sau mediu
ntre defectiuni T0 = MT BF , care poate multiplu sau submultiplu al timpului
t din formula lui Cum , se poate atunci determina timpul mediu de mentenanta
T 0m necesar pentru toate cele T0 ore de functionare a sistemului. Presupunnd
ca pentru a evalua factorul de utilizare al sistemului se ia pentru Tm + t durata
de un an, deci 8:760 ore (Tm reprezentnd durata de ore consacrata mentenantei
ntr-un an), timpul mediu de mentenanta T 0m pentru T0 ore de functionare a
sistemului va
T
3.3
3.3.1
0
m
= Tm
T0
T0 Tm
=
:
t
8:760 Tm
Organizarea mentenantei
Rolul mentenantei
Deoarece de functionarea n bune conditii a sistemelor tehnice (instalatii,

utilaje etc.) depinde n cea mai mare masura realizarea product iei, activitatea de
mentenanta capata o importanta prioritara. Asigurarea continuitatii functionarii
utilajelor la cel mai nalt nivel de ecienta, cu pierderi minime de productie,
cu rebuturi ct mai reduse si cu cheltuieli ct mai mici pentru ntretinere si
reparatii, nu se mai poate realiza prin metode traditionale de mentenanta care s a
120
rezolve depanarea si repararea sistemelor tehnice numai la defectarea aleatoare a

acestora.
Principalele obiective ale activitatii de mentenanta constau n mentinerea
instalatiilor tehnologice si a utilajelor n stare de functionare, cu evitarea avariilor si a opririlor accidentale, printr-o politica de mentenanta care sa optimizeze
operatiile de ntretinere si reparatii, cu minimizarea cheltuielilor si a consumurilor
de resurse (piese de schimb, materiale, energie si manopera).
Pentru realizarea acestor obiective este necesara organizarea si dotarea
corespunzatoare a compartimentelor de ntretinere si reparatii din societatile
comerciale care sa lucreze pe baza unui program de ntretinere si reparatii elaborat stiintic, pe baza unei banci proprii de date care sa asigure stabilirea cauzelor
efective a opririlor accidentale si a uzurilor anormale, a consumurilor de resurse
(piese de schimb, materiale, energie, manopera), a abilitatii si capabilitatii utilajelor si a ecientei diverselor operatii de mentenanta executate.
Pentru ca mentenanta sa-si poata ndeplini obiectivele majore mentionate mai
sus, este necesara o abordare sistemica a activitatilor, lucrarilor si operatiilor de
mentenanta. Conceptul sistemic impune o organizare optima a mentenantei n
funct ie de:
sistemul adoptat (centralizat, descentralizat sau mixt);
sarcinile echipelor de lucru (de ntretinere, de reparatie preventiva etc.);
caracteristicile proceselor de lucru (continuu, discontinuu);
complexitatea si gradul de uzura a componentelor;
modul de pregatire al interventiilor (asigurarea cu piese de schimb, formarea
de echipe complexe, elaborarea unui program de lucru, organizarea ergonomica a
muncii etc.).
3.3.2
Strategia mentenantei
Pe masura cresterii complexitatii instalatiilor tehnologice sunt necesare modicari n structura sistemului de mentenanta, prin elaborarea unei strategii proprii
care cuprinde:
stabilirea sistemului de mentenanta adoptat si a planurilor de ntret inere si
reparatii;
stabilirea resurselor necesare piese de schimb, materiale, energie, manopera;
optimizarea planurilor de interventii cu resursele disponibile;
stabilirea unor bugete de cheltuieli pentru mentenanta pe sectii si ateliere
de product ie.
Pentru adoptarea strategiei mentenant ei se au n vedere: instalatiile tehnologice, mijloacele de ridicat si de transport din dotarea societatii, volumul de lucrari
ce trebuie executat, prolul de productie al societatii comerciale si amplasarea
acesteia.
121
Cea mai ecienta strategie de mentenanta este aceea care asigura cele mai
reduse perioade de imobilizare a instalatiilor tehnologice pentru restabiliri, cu
cheltuieli minime.
n principiu, se pot adopta doua strategii fundamentale de mentenanta: preventiva si corectiv
a. n continuare se va analiza comparativ ecienta tehnicoeconomica a celor doua strategii de mentenanta.
Costul specic al remedierii unei defectiuni aparuta naintea unei interventii
de mentenanta planicat
a, raportat la ora de functionare a instalatiei, notat c1;
va
C
c1 = r
T
ZT
(t) dt;
unde:
Cr este costul nlocuirii sau al repararii neplanicate a unui bloc functional
al instalatiei tehnologice (costul mentenantei corective);
T timpul planicat ntre doua interventii de mentenanta preventiva:
(t) intensitatea de defectare a blocului functional respectiv.
Costul specic al mentenant ei preventive pentru nlocuirea sau repararea
blocului functional respectiv, notat c2 ; va
c2 =
Cp
:
T
Atunci, costul specic total al mentenantei preventive, notat cp; este

C
cp = c1 + c2 = r
T
ZT
(t) dt +
Cp
:
T
(3.17)
Considernd mentenanta corectiva executat

a la intervale foarte mari, pentru
T ! 1 se va obt ine costul pe ora de funct ionare al acestei mentenante, cost
notat cu cr si dat de relatia
C
cr = lim r
T !1 T
ZT
(t) dt;
sau
cr =
Cr
;
Tmed
unde Tmed este resursa tehnica medie a blocului functional respectiv.
(3.18)
122
mpartind relatia (3.17) la (3.18) se obtine
0 T
1
Z
c
T
C
= p = med @ (t) dt + p A :
cr
T
Cr
(3.19)
cp
creste, se
cr
apropie de unitate. Astfel, n anumite circumstante, mentenanta corectiva poate
s a e mai ieftina dect mentenanta preventiva. (Alteori este invers, deoarece o
defectiune poate duce la o distrugere n lant a sistemului.) De exemplu, la un
mijloc de transport este mai ecienta o mentenant a preventiva pentru motorul
termic si una corectiva (de nlocuire la epuizarea resursei tehnice) pentru pneuri,
curele de transmisie etc. De aceea, dupa cum se va demonstra n continuare, este
recomandabil sa se faca o mentenanta complexa a instalatiei tehnologice.
Din egalitatea (3.19) rezulta c
a pe m
asura ce valoarea raportului
n cazul mentenantei complexe, costul specic al acesteia cc; raportat la ora

de functionare a instalatiei, va
C
C
cc = i + r
Tt
Tt
ZTt
0
C
(t) dt + lim 0
Tt !1 Tt
ZTt
(t) dt;
(3.20)
unde:
Ci costul reviziei tehnice periodice;
Cr costul nlocuirii (repararii) neplanicate a unui bloc functional dupa
defectarea acestuia;
C0 costul nlocuirii neplanicate a blocului functional respectiv nainte de a
se defecta;
Tt intervalul de timp dintre doua revizii tehnice.
n relatia (3.20) primul termen reprezint
a costul specic al reviziei tehnice, al
doilea termen este costul specic al repararii defectiunilor ntmplatoare aparute
ntre revizii, iar cel de-al treilea termen este costul specic al repararii unei defectiuni incipiente detectata n timpul reviziei tehnice. Expresia (3.20) se mai
poate scrie sub forma
Ci Cr
cc =
+
Tt
Tt
ZTt
(t) dt +
C0
:
Tmed
(3.21)
ZTt
(3.22)
mpartind relatia (3.21) la (3.18) rezult a

c
C T
C
T
= c = i med + 0 + med
cr
Cr Tt
Cr
Tt
(t) dt:
123
ntruct n orice conditii Ci < Cr ; costul unei revizii tehnice ind ntotdeauna
mai mic dect costul unei reparatii (n general Ci
= 0; 5 1% din valoarea
instalatiei tehnologice, n timp ce Cr = 28% din valoarea acestuia), iar C 0 < Cr ,

deoarece executarea unei reparatii nainte de defectarea completa a unui bloc
functional cost a, de regula, mai putin dect daca se executa dupa defectarea
acestuia, cnd defectiunea principal
a poate antrena si alte defectiuni secundare,
rezulta ca este ntotdeauna subunitar, avnd n vedere ca ultimul termen da o
valoare mica, ce se poate neglija.
Din aceste considerente se recomanda o strategie de mentenanta complexa,
cu accent pe executarea regulata si corecta a reviziilor tehnice care conduce la o
intensitate de defectare mai redusa, deci la o abilitate operational a mai ridicata,
cu cheltuieli mai mici.
n practica curenta se aplica mai multe sisteme de mentenanta, cele mai importante ind urmatoarele:
Sistemul de mentenanta corectiva;
Sistemul de mentenanta preventiv planicat;
Sistemul de mentenanta complexa;
Sistemul de mentenanta paleativa.
Sistemul de mentenant
a corectiv
a
Se deneste printr-un ansamblu de masuri ce se iau de producatorii si beneciarii de utilaje care sa asigure:
mbunatatiri constructive prin reproiectarea unor piese si blocuri functionale ce nu corespund exigentelor n functionare (performante n functionare
inferioare celor stabilite prin documentatie, uzuri accelerate, defectiuni datorate
conceptiei etc.);
mbunatatiri functionale prin proiectarea si dotarea cu accesorii, echipamente de schimb, SDV-uri, AMC-uri etc.;
stabilirea si eliminarea cauzelor ce duc la o abilitate necorespunzatoare
a produsului n timpul probei de anduranta a prototipului si pe durata termenului
de garantie pentru produsele de serie.
Sistemul de mentenanta corectiv
a care se aplica pe ntreaga perioada de
garantie a utilajelor si mai ales n perioada de punere n functiune, cuprinde
probe si ncercari, reproiectari tehnice si tehnologice, precum si modicari constructive att la utilajele existente, ct si pentru urmatoarele ce se vor fabrica.
Prin aplicarea acestui sistem se urm
areste:
reducerea duratelor de stagnare n perioada de garantie si postgarantie;
eliminarea defect iunilor sistematice;
eliminarea uzurilor premature;
reducerea consumurilor de resurse pentru mentenanta (materiale, piese
de schimb, energie, manopera);
reducerea cheltuielilor de productie.
124
Sistemul de mentenanta
preventiv-planicat
Se deneste prin suma masurilor preventive luate n scopul reducerii uzurii

utilajelor, mentinerii acestora n stare de buna functionare si evitarii opririlor
produse de accidente.
Sistemul cuprinde urmatoarele operatii:
curat area si ngrijirea utilajelor si instalatiilor;
urmarirea comportarii zilnice n exploatare;
ungerea si schimbarea lubriantilor la datele prevazute n schemele de
ungere;
vericarea periodica a comenzilor si aparatelor de masura si control;
revizia tehnica periodica a utilajelor si instalatiilor;
controlul de calitate al productiei realizate de utilajele si instalatiile
respective.
Aplicarea acestui sistem preventiv impune nlaturarea oricarei defectiuni imediat ce a fost constatata. n general, remedierea defectiunii se face fara a aduce
prejudicii productiei, adica n pauza de masa, ntre schimburi, n schimbul neprogramat sau cu alte ocazii (pregatirea reglajului, a SDV-urilor pentru alte repere
etc.).
Sistemul de mentenant
a complex
a
Se deneste prin totalitatea masurilor tehnico-organizatorice luate de societatea comerciala n vederea mentinerii capacitatii tehnologice de lucru a utilajelor si instalatiilor, cu consumuri minime de resurse si n conditii de siguranta
n functionare.
Sistemul cuprinde urmatoarele operatii:
curat area si spalarea utilajelor si instalatiilor;
ungerea si schimbarea lubriantilor la datele prevazute n schemele de
ungere;
revizia tehnica la intervale regulate, cu diagnoza instrumentala a starii
tehnice a utilajelor si instalatiilor;
executarea de reparatii dupa necesitate, fara o planicare prealabila;
executarea de reparatii pe baza constatarilor facute la reviziile tehnice;
executarea de reparatii preventive cu planicare controlata: reparatii
curente de gradul 1 (RC 1) si de gradul 2 (RC 2), precum si de reparatii capitale
(RK).
Pentru ca sistemul sa e ct mai ecient este necesara o foarte buna asigurare logistica (materiale pentru ntretinere si reparatii, piese de schimb, blocuri
funct ionale de rezerv a etc.), precum si o programare corespunzatoare a lucrarilor,
cu urmarirea executarii acestora.
125
Sistemul de mentenanta de tip paleativ

Prin aplicarea acestui tip de sistem de mentenanta se urmareste ameliorarea
temporara a starii tehnice a instalatiilor tehnologice de vrsta naintata, la care
aplicarea celorlalte sisteme de mentenanta ar prea scumpa. n cadrul acestui sistem interventiile se executa numai corectiv, la aparitia defectiunilor. De
regula, nu se executa reparatii importante, ntruct instalatiile tehnice si utilajele ind vechi si cu un grad ridicat de uzura zica si morala, nu pot aduse la
performantele initiale dect cu cheltuieli foarte mari.
n cazul acestor instalatii tehnologice se impune o analiza tehnico-economica
detaliata care sa evidentieze oportunitatea unei modernizari. Astfel, daca valoarea necesara nsumata pentru reparatii si modernizari depaseste valoarea de
nlocuire a instalatiei tehnologice, atunci este recomandabil sa se achizitioneze
o instalatie tehnologica noua si numai n cazuri extreme (imposibilitatea achizit ionarii n timpul necesar a unei noi instalatii) sa se modernizeze.
Dac
a valoarea necesara pentru reparatii si modernizare este acceptabila si
asigura mbunatat irea efectiva a performantelor functionale a instalatiei tehnologice respective, atunci se ntocmeste documentatia de executie pentru modernizare care se nanteaza conform prevederilor legale.
n general, uzura morala a instalatiilor tehnologice din dotare, ca urmare a
aparitiei unor noi tipo-dimensiuni, cu performante tehnico-functionale superioare,
impune modernizarea acestora chiar nainte de aparitia uzurii zice.
3.3.3
Factorii care inuenteaz

a mentenanta
sistemelor tehnice
Sistemele tehnice trebuie sa e adaptate din conceptie pentru facilitatea

executiei diferitelor operatii de mentenanta preventiva si corectiva.
Factorii care inuenteaza mentenanta sistemelor tehnice sunt: accesibilitatea
pentru mentenanta, usurinta demont arii, interschimbabilitatea ansamblurilor si
subansamblurilor, standardizarea si tipizarea elementelor constructive.
Accesibilitatea pentru mentenanta
Pentru asigurarea accesibilit atii la locurile de executare a interventiilor de

mentenanta se foloseste coecientul de accesibilitate Ca denit prin formula
Ca =
Hb
Hb + Hs
(3.23)
unde:
Hb este volumul de manopera consumat pentru lucrarile de baza pentru
demontarea si montarea piesei sau blocului functional, n ore-om;
126
Hs - este volumul de manopera consumat pentru lucrarile suplimentare de

demontare si montare, necesare executarii lucr
arilor de baz
a, n ore-om.
n volumul de manopera pentru lucrarile de baza se include, n afara
operatiilor efective de demontare si montare a pieselor sau blocurilor functionale
care se nlocuiesc sau se reconditioneaza si operatiile de control, reglaj, ungere si
alimentare.
n volumul de manopera pentru lucrarile suplimentare se includ operatiile
de demontare si montare a tuturor elementelor care asigura accesul la piesa sau
blocul functional ce se repara capace, panouri de izolatii protectoare pentru
zgomot sau caldura, precum si alte piese sau subansambluri ce mpiedica accesul.
Coecientul de accesibilitate trebuie s
a e mai mare ca 0; 5.
Demontabilitatea
Acest factor caracterizeaza posibilitatea de a nlocui usor blocul functional,
subansamblul sau piesa uzata sau defecta, cu un consum minim de manopera si
cu un volum minim de cheltuieli.
Demontarea usoara este determinata de sistemul tehnic utilizat pentru xarea
blocurilor functionale si a subansamblurilor, a conexiunilor electrice, de constructia articulatiilor, de greutatea si dimensiunile de gabarit ale elementelor
ce urmeaza a demontate. Blocurile functionale, subansamblurile sau piesele la
care intensitatea uzurii este ridicata sau intensitatea caderilor este mare, trebuie
s a poata usor demontate si nlocuite n procesul de exploatare.
Pentru asigurarea accesibilitatii si a demontabilitatii usoare este necesar sa se
ia o serie de masuri din faza de concept ie si proiectare a instalatiei tehnologice,
dintre care cele mai importante sunt:
asigurarea unor spatii libere suciente ntre blocuri functionale pentru a
permite demontarea montarea usoara a ntregului bloc functional sau a unor
componente defecte;
blocurile functionale, mbinarile demontabile si elementele nlocuibile trebuie sa e amplasate la o distanta de minim 60 cm de peretii laterali si de capace
sau chepenguri;
gurile de alimentare ale rezervoarelor trebuie sa e amplasate la distante
corespunzatoare, pentru a permite accesul dispozitivelor de umplere, precum si
evitarea posibilitatii scurgerii pe alte subansambluri;
mbinarile letate, la care se cere o vericare periodica a strngerilor,
trebuie sa aiba o buna accesibilitate si sa permita introducerea celei de-a doua
chei xe sau surubelnite; acolo unde este posibil, se va xa e piulita, e surubul
de sasiu sau de suport pentru a mpiedica rotirea libera a mbin
arii;
elementele componente cu resursa tehnica mica trebuie sa se poata demonta usor n conditii de exploatare, fara sa e nevoie sa se demonteze un numar
mare de alte piese sau subansambluri;
127
blocurile functionale si piesele vor avea o geometrie specica pentru a

evita posibilitatea unui montaj gresit n exploatare;
pentru blocurile functionale si subansamblurile cu o masa neta de 20 50
kg, care trebuie demontate pentru mentenanta, se va asigura accesul a doi oameni
pentru ridicare si asezare;
ltrele de ulei si de combustibil vor amplasate n locuri accesibile care
sa permita executarea lucrarilor de demontare montare de catre muncitori cu
ajutorul ambelor mini;
capetele suruburilor vor protejate cu unsoare consistenta nainte de
vopsirea sistemului tehnic.
Interschimbabilitatea
Aceasta caracteristica joaca un rol foarte important n cresterea ecientei
economice a mentenantei si reduce numarul pieselor de rezerva.
Pentru asigurarea interschimbabilitatii trebuie luate o serie de masuri la con
ceptia si fabricarea sistemelor tehnice, dintre care cele mai importante sunt:
pentru asigurarea interschimbabilitatii elementelor componente se vor
prevedea din conceptie compensatori tehnologici de tipul garniturilor, saibelor,
alezajelor cu diametru marit, gaurilor ovale, prelungitoarelor reglabile, suportilor
etc. care s a permita preluarea abaterilor n limite admisibile;
la modernizarea sistemelor tehnice, organele mbunatatite trebuie sa-si
pastreze parametrii de interschimbabilitate cu cei ai constructiei vechi;
piesele de schimb noi sau reconditionate trebuie s a aiba forma geometrica
si functionalitatea identica cu a elementelor pe care le schimba.
Standardizarea si tipizarea
Permite realizarea instalatiilor tehnologice din blocuri functionale grupate
(constructie modular a), ceea ce accelereaza si ieftineste procesul de fabricatie,
usurnd si simplicnd procesele de mentenanta care se pot realiza prin simpla
schimbare a blocurilor functionale ce contin elemente uzate sau defecte.
Executia constructiva a instalatiei tehnologice din elemente tipizate trebuie
sa asigure si posibilitatea diagnozei rapide a starii tehnice, prin introducerea de
elemente de conectare rapida pentru aparatele de masur
a (la instalatia electric
a,
hidraulica sau pneumatica).
Tipizarea este deosebit de importanta si pentru mbunatatirea activitatii logistice, usurndu-se aprovizionarea cu piese de schimb. De asemenea, prin tipizare
se asigur
a si limitarea tipurilor de lubrianti folositi pentru ungerea instalat iilor
tehnologice.
Pentru evaluarea gradului de tipizare se poate folosi coecientul de tipizare
Ct
n
X
miGti
Ct =
;
n
G
t
i
i=1
128
unde:
mi numarul pieselor tipizate din instalatia tehnologica;
Gti - greutatea medie a piesei tipizate i;
nt numarul total de piese din instalatia tehnologica;
Gi greutatea medie a unei piese.
3.4
Planicarea mentenantei
Planicarea (cnd se va executa lucrarea?) reprezinta forma scrisa a procesului n care toate resursele necesare (umane si materiale) si programarea opririi
instalatiei sunt alocate unei lucrari, pentru executia acesteia la o data si un interval de timp bine stabilite. Planicarea lucrarii se face de catre compartimentul
de mentenanta mpreuna cu compartimentul de productie.
Planicarea reprezinta asadar activitatea care are ca scop stabilirea celei
mai eciente si sigure metode de a executa lucrarile deja pregatite, cu inuenta
minima asupra activitatii de productie. Printre altele se planica bugetul (resursa
nanciar
a), resursa umana, timpul efectiv alocat operatiei de mentenanta, utilajele necesare interventiei, SDV-urile si oricare altele care pot inuenta activitatea
de mentenanta.
O planicare ecienta trebuie sa raspunda urmatoarelor cerinte impuse:
sa integreze perioadele de mentenanta preventiv
a;
sa e exibila pentru a integra si lucrarile urgente de mentenanta;
sa reduca la maxim timpii asa-zisi morti si supracosturile;
sa e ct mai simpl a cu putinta si usor modicabil a (de aducere la zi);
sa se coordoneze cu planicarea productiei.
Concluzionnd
Planicare =
Cerere
;
Resurse disponibile
unde prin resurse disponibile se ntelege: ore manopera, buget, numar de utilaje, SDV-istica, numar piese de schimb, numar de muncitori n diferite categorii
si specializari etc.
3.4.1
Forme de planicare
n activitatea de mentenanta se utilizeaza trei forme de planicare, n functie

de marimea perioadei de timp si anume: pe termen lung, mediu si scurt.
1) Planicarea pe termen lung (2-5 ani) se utilizeaza, de regula, pentru
liniile tehnologice complexe din industria chimica, metalurgica si a materialelor de
constructii. In celelalte unitati economice aceasta planicare se foloseste numai
pentru reparatii capitale.
Acest sistem de planicare impune:
3.4. PLANIFICAREA MENTENANTEI
129
stabilirea naturii interventiilor (revizii tehnice, reparatii curente, reparatii

capitale);
estimarea duratei lucrarilor pentru ecare tip de intervent ie;
planicarea concreta a lucrarilor pe an, trimestru, luna;
stabilirea necesarului de forta de munca;
prevederea lucrarilor ce urmeaza a realizate prin colaborari cu alte
unitati;
stabilirea si prevederea necesarului de materiale si piese de schimb;
stabilirea si prevederea necesarului de utilaje, scule, dispozitive, vericatoare, precum si de aparate de masur
a si control (SDV-uri, AMC-uri);
prevederea eventualei dezvoltari a compartimentului de mentenanta sau
contracte de service;
introducerea de noi metode de organizare si evidenta a lucrarilor de
mentenanta;
prevederea cheltuielilor necesare pentru mentenanta.
2) Planicarea pe termen mediu reprezinta planicarea anuala, folosita

n mod curent de toate unitatile. Acest sistem de planicare impune:
stabilirea tuturor interventiilor (revizii tehnice, reparatii curente, reparatii
capitale), a modernizarii necesare si planicarea acestora trimestrial a si lunara;
planicarea necesarului de forta de munca, materiale si piese de schimb
si planicarea aprovizion
arii lor;
planicarea lucrarilor de reparatii si modernizari ce urmeaza a se executa
prin colaborari cu alte unit
ati;
dotarea compartimentelor proprii cu SDV-urile si ACM-urile necesare;
prevederea cheltuielilor necesare pentru ecare intervent ie pe baza principiului optimizarii activitatii;
organizarea sistemului de evidenta.
3) Planicarea pe termen scurt reprezinta planicarea curenta care impune:
defalcarea lucr arilor din planul anual pe luni si pe sect ii si programarea
acestora n timp si pe echipe;
determinarea duratei lucrarilor pe instalatii tehnologice, blocuri functionale si operatii;
aprovizionarea cu materiale si piese de schimb a locurilor de munca;
programarea controlului executiei lucrarilor si a tinerii evidentelor.
ntocmirea judicioasa a acestor planicari are o foarte mare importanta deoarece

de acestea depinde n mare masura ecienta activitat ii de mentenanta si n consecinta disponibilitatea operational a a instalatiilor tehnologice.
Complexitatea problemei natura foarte diferita a instalatiilor tehnologice
din dotare, vrsta lor diferita, modul diferit n care sunt exploatate, banca de
date sumara de care se dispune n general, privind intensitatea de defectare,
130
defectiunile principale si cauza lor, experienta personalului tehnic din compartimentul de mentenanta etc. face dicil
a si laborioasa elaborarea unor planic
ari
corespunzatoare.
3.4.2
Informatii necesare pentru planicare
Pentru planicare se folosesc n primul rnd informatiile din actele normative

n vigoare (normele tehnice pentru ntretineri si reparatii) ntocmite pe grupe de
instalatii tehnologice. Acestea reglementeaza:
durata normata de serviciu n ani, ore de functionare, km parcursi, numar
de produse, cicluri de functionare etc., functie de natura instalatiei tehnologice;
ciclul de reparatii si intervalul, n ore de functionare efectiva sau n km
parcursi, dintre dou
a categorii de intervent ii;
timpul normat maxim de stationare, n reparatii n zilele lucratoare;
consumul de manopera, n ore-om pentru executarea ecarei interventii;
costul n procente din valoarea de nlocuire a instalatiei pentru ecare
intervent ie sau pentru unele interventii, n afar
a de reparatia capitala, costul
distinct al manoperei si al materialelor.
De asemenea, pentru planicare se folosesc si informatiile din livretul instalatiilor tehnologice, de unde rezulta: denumirea, principalele caracteristici tehnice,
data punerii n functiune, orele de functionare realizate, normele de reparatii,
piesele si subansamblurile de schimb, reparatiile efectuate.
n afara de aceste informatii de ordin general, trebuie avute n vedere si urmatoarele informatii specice unitat ii respective:
starea tehnica efectiva a instalatiilor tehnologice reprezinta un factor
foarte important care mpreuna cu gradul lor de complexitate (automatizare)
determina volumul si natura interventiilor de mentenanta, precum si momentul
n care acestea trebuie executate.
gradul de ncarcare a instalatiilor tehnologice, respectiv informatiile privind acordul de lucru al acestora (foc continuu, cu sau fara pauze pentru ntret inere, cu posibilitatea de oprire pentru executarea interventiilor de mentenanta etc.) trebuie neaparat luate n considerare la elaborarea planicarii.
dotarea cu noi instalatii tehnologice n cursul perioadei de planicare,
respectiv informatiile privind montarea si punerea n functiune a acestora si ciclul
lor de reparatii, trebuie avute n vedere pentru includerea n planicare.
scoaterea din serviciu a unor instalatii tehnologice n cursul perioadei
de planicare trebuie de asemenea luata n considerare pentru ca de la datele
respective sa nu se mai planice operatii de mentenanta.
aprovizionarea cu materiale si piese de schimb, sorto-tipo-dimensiuni,
furnizori, durata necesara etc., precum si posibilitatile proprii de executie a unor
piese de schimb, reprezinta informatii deosebit de importante pentru planicarea
mentenantei.
131
potentialul compartimentului de mentenanta trebuie avut n vedere la

planicare pentru a-l putea acorda cu noile atributii ce-i revin n functie de volumul activitatii.
3.4.3
Periodicitatea optim
a a mentenantei preventive
Una din problemele care pot rezolvate n mod stiintic prin cunoasterea
abilitatii operat ionale R(t) a instalatiilor tehnologice, consta n determinarea
periodicitatii optime a interventiilor de mentenanta preventiva, n vederea planicarii lor ct mai corecte.
Adoptarea unei strategii de mentenanta complexa, cu accent pe mentenanta
preventiva, prezinta urmatoarele avantaje:
nlocuirea sau repararea preventiva si planicata a unei piese sau subansamblu, la date bine determinate, costa mult mai putin dect nlocuirea sau
repararea si a altor elemente ca urmare a reactiilor n lant a defectiunilor
secundare;
intensitatea de defectare a unei instalatii tehnologice asupra careia se
aplica o mentenanta complexa, este mult mai redus a cu tot cortegiul de efecte
economice favorabile.
Se pot distinge trei cazuri, n functie de caracterul aleator sau constant al
intervalelor de timp ntre nlocuiri sau reparatii si prin luarea n considerare sau
nu a vrstei elementelor respective.
n primul caz nlocuirile se fac atunci cnd apar defectiuni la elementele componente.
n cazul al doilea nlocuirile (reparatiile) se executa n mod obligatoriu, atunci
cnd elementele respective ating vrsta T . Fata de primul caz, diferentele din
punct de vedere economic sunt urm
atoarele:
numarul elementelor schimbate este mai redus, deoarece daca un element
a fost nlocuit datorita unei defectiuni, el nu risca sa e din nou nlocuit n mod
preventiv, deoarece se supravegheaza continuu si atent vrsta elementelor;
vrsta elementelor trebuie sa e cunoscuta, ceea ce implica o buna evident a a momentelor cnd au fost nlocuite si o buna organizare ;
schimbarile preventive sunt mai costisitoare.
n cazul al treilea nlocuirea are loc pentru elementele care au atins vrsta
critica, dar aceasta se executa efectiv la momente aleatoare, numai atunci cnd
nlocuirea se poate executa n mod practic si economic, chiar daca vrsta critica
a fost mult depasita.
Aceste momente aleatoare de nlocuire a elementelor ce au atins si depasit
vrsta critica se vor alege astfel:
la imobilizarea instalatiei tehnologice pentru o reparatie accidentala se
vor nlocui toate piesele si subansamblurile ce au depasit vrsta critica;
la oprirea instalatiei tehnologice pentru executarea unei revizii planicate;
132
n perioadele n care instalat ia tehnologica nu lucreaza (n schimbul de

noapte, sarbatori etc.).
3.4.4
Elaborarea planurilor de mentenant

a
La elaborarea planurilor de mentenant a un rol determinant l are respectarea

ciclurilor de reparatii din normele tehnice de ntretinere si reparatii ale instalatiilor tehnologice.
Intervalul la care se executa reparatiile de rennoire (reparat iile capitale),
dupa epuizarea resursei tehnice a unei instalatii tehnologice, se numeste ciclu
de reparatii.
Un ciclu de reparatii include un numar determinat de revizii tehnice si de
reparatii curente, precum si o reparatie capitala. Natura si succesiunea interventiilor cuprinse n cadrul unui ciclu de reparatii, denesc structura acestuia.
Durata ciclului de reparatii, exprimate n ore de functionare sau km parcursi
ntre doua reparatii capitale, trebuie s a corespunda n cea mai mare masura cu
resursa tehnica a instalatiei tehnologice, ind astfel functie de caracteristicile constructive si gradul de complexitate al acesteia, de regimul de lucru, de calicarea
personalului de exploatare si de calitatea interventiilor de mentenanta efectuate.
Un element important al planicarii activitatii de mentenanta l constituie
determinarea timpului ct dureaza
o interventie. Prin normele tehnice pentru
ntretineri si reparatii sunt stabilite duratele maxime de imobilizare pentru ecare
intervent ie de mentenanta.
Pentru o planicare mai riguroasa se poate calcula timpul efectiv de stationare
a instalatiei tehnologice n reparat ie Tr cu relatia
Tr =
Tm
NSnk
(3.24)
n care s-au folosit notatiile:

Tr durata de executie a reparatiei, n zile;
Tm manopera (durata) total a necesar a (demontare, nlocuiri de piese, montare,
reglaje etc.), n ore;
N numarul de muncitori care lucreaza simultan n echipa;
S durata schimbului de lucru, n ore;
n numarul de schimburi;
k coecient de utilizare a timpului.
Exemplul 3.4.1 Sa se determine timpul de stationare al unui excavator pe senile
daca sunt cunoscute pentru o reparatie curenta RC 2 urmatoarele date:
manopera total a necesara Tm = 700 ore;
numarul de muncitori din echipa N = 7;
durata unui schimb de lucru S = 8 ore;
numarul de schimburi pe zi n = 1;
133
coecientul de utilizare a timpului k = 0; 7:

Folosind formula (3.24) avem
Tr =
Tm
700
=
= 17; 86 zile.
NSnk
7 8 1 0; 7
Se adopta 18 zile.
n normele tehnice de ntretinere si reparatii se recomanda ca timpul de imobilizare sa e de maximum 20 de zile pentru acest tip de interventie. n cazul n
care nu se obtine un timp de stationare care s a se ncadreze n limitele admise,
atunci se actioneaza, de regula, asupra a doi factori: suplimentarea numarului de
muncitori sau marirea coecientului de utilizare.
La planicarea reparatiilor este necesar sa se stabileasca si costul interventiilor, ntruct, conform legislatiei n domeniu, valoarea tuturor interventiilor,
executate ntr-un ciclu pentru o instalatie tehnologica, nu trebuie s
a depaseasca
suma valorilor prev azute n normele tehnice de reparatii ca procente din valoarea
de nlocuire.
Valoarea normata a costurilor pentru reparatii dintr-un ciclu se poate calcula
cu relatia
Cn =
V P
ni ci;
100
(3.25)
n care:
Cn valoarea normata a costurilor pentru toate interventiile dintr-un ciclu;
V valoarea de nlocuire a instalatiei tehnologice, respectiv costul actual de
achizitie a unei instalatii tehnologice cu parametri similari celei existente;
ni numarul interventiilor de tipul respectiv, pe durata unui ciclu;
ci costul interventiei respective, n procente din valoarea de nlocuire.
Intervalele la care se execut
a reparatiile curente sau reparatia capitala pot
marite fata de cele normate, daca la revizia tehnica anterioara se constata
ca starea tehnica a instalatiei tehnologice i asigura functionarea n continuare,
cel putin pe durata unei revizii tehnice, la parametri nominali si n conditii de
siguranta.
3.4.5
ntocmirea, lansarea, urm

arirea si raportarea
planurilor de mentenanta
Planul anual de reparatii se ntocmeste pe baza normelor tehnice de reparatii

si al informatiilor din livretul instalatiei tehnologice privind concluziile reviziilor
tehnice si numarul orelor de functionare. Planul anual, sub forma de propuneri,
contine toate instalatiile tehnologice ce trebuie reparate n anul urmator, cu precizarea normei de timp si a costului ecarei interventii. Acest plan se ntocmeste
la sfrsitul anului premergator, n cadrul compartimentului de mentenanta.
134
Odata cu propunerile de plan anual se ntocmeste si gracul desfasurarii pe

luni a ecarei interventii, defalcat pe instalatii.
Planul lunar de revizii tehnice si repara
t ii se ntocmeste pe baza planului
anual, a gracului de desfasurare pe luni si a orelor efectiv lucrate de ecare instalatie tehnologica. n ecare luna, cu 10 zile nainte de nceperea lunii urmatoare,
compartimentul de mentenanta ntocmeste, pentru ecare instalatie planul de revizii tehnice si reparatii. n acest plan se includ toate interventiile planicate ce
se vor executa n luna respectiva pentru instalatiile tehnologice din dotare. Cte
un exemplar al planului se transmite compartimentului de pregatire, programare
si urmarire a product iei, precum si ecarei sectii de productie interesate.
La derularea planului lunar, nainte de introducerea n reparatie a ecarei instalatii tehnologice se ntocmeste de catre compartimentul de mentenanta sa de
constatare si executare de lucr
ari care contine informat iile privind starea tehnica
efectiv a a instalatiilor tehnologice si se pregatesc conditiile care s a asigure executarea n conditii optime a interventiei de mentenanta, n minimum de timp si
cu consumuri ct mai reduse de resurse. Pe baza datelor din sa se ntocmeste
devizul de reparatii care contine toate lucr
arile ce trebuie executate si costul
estimativ al acestora.
n cazul cnd o instalatie tehnologica a suferit o avarie se verica starea
tehnica a acesteia si se ntocmeste un act de constatare a accident a
rii n care
se trec toate defectiunile sesizate sau depistate, cauzele cele mai probabile ale
acestora, vinovatii si masurile ce se impun pentru repunerea ct mai urgenta n
funct iune a instalat iei tehnologice respective.
Reparatiile accidentale nu trebuie sa deregleze realizarea programului lunar
de mentenanta.
Planul lunar se lanseaza pe echipe specializate pentru mentenanta. Echipele
ncep activitatea prin a lua n primire instalatiile tehnologice pentru reparatie,
ncheind cu aceasta ocazie un proces verbal de predare-primire. n continuare
echipa de constatare, mpreuna cu echipa de lucru, ncheie sa de constatare si
executare de lucrari, dupa aprobarea careia se lanseaza bonurile de materiale si
de piese de schimb. n cazul n care sunt necesare colaborari cu alte unitati, se
emit dispozitii de lucru sau respectiv comenzile corespunzatoare.
Urm
arirea realiz
arii planului de repara
t ii se face pe baza registrului de evidenta a comenzilor din cadrul compartimentului de mentenanta. Urmarirea se
realizeaz
a prin informare directa, precum si prin predarea selor de constatare n
care se specica ncheierea lucrarii.
Daca unele instalatii tehnologice, desi sunt prev azute n plan, nu se predau
totusi pentru reparatie datorita starii tehnice bune, atestata la revizia tehnica,
atunci se ncheie un proces verbal de amnare a reparat iei din care trebuie sa
rezulte cauza amnarii, perioada de amnare si starea tehnica efectiva a instalatiei
tehnologice respective.
3.5. RESURSA PIESELOR
3.5
135
Resursa pieselor
n procesul de functionare si chiar n perioada de inactivitate a instalat iilor

tehnologice, au loc fenomene care duc nu numai la nraut
atirea indicilor functionali, ci chiar la pierderea totala sau partiala a capacitatii functionale.
Cele mai frecvente cauze care duc la pierderea capacit atii functionale a instalatiilor tehnologice sunt urmatoarele:
ruperea pieselor datorita fenomenelor de oboseal a;
modicarea dimensional
a, a formei geometrice, a paralelismelor si a
coaxialitatilor;
schimbarea lanturilor cinematice datorita uzurii straturilor superciale
ale pieselor;
deformarea pieselor si ntepenirea articulatiilor n miscare sau sub actiunea sarcinilor dinamice;
ruperea si deteriorarea pieselor datorita agentilor corosivi si mbatrnirii
materialelor;
dereglarea datorita slabirii mbinarilor pieselor si subansamblurilor;
neexecutarea la timp si n bune conditii a interventiilor de mentenanta
preventiva;
depozitarea si conservarea necorespunzatoare a pieselor, subansamblurilor
si instalatiilor tehnologice.
Principala cauza care contribuie n cea mai mare masura la pierderea capacit atii functionale a instalatiilor tehnologice este uzura pieselor n miscare relativ a
de frecare.
3.5.1
Uzura
Marirea rezistent ei la uzura a pieselor, deci si a durabilitatii lor, este conditionata att de calitatea ungerii ct si de continuitatea peliculei de ulei n zona de
frecare. Lipsa lubriantilor, chiar pentru scurta durata, mareste uzura, putnd
duce chiar la deteriorarea pieselor.
Pentru mbunatatirea calitatii lubriantilor se folosesc:
aditivi antiacizi care opresc formarea acizilor daunatori, i neutralizeaza
si asigura conditii pentru functionarea normal a a pieselor la mari variatii de
temperatura;
aditivi antioxidanti care creeaza o pelicula protectoare pe suprafata
pieselor mpotriva act iunii oxidante a acizilor ce se formeaza n lubrianti;
aditivi polifunctionali care au calit ati multiple detergenti, anticongelanti, antioxidant i etc.
Suprancarcarea motoarelor, pornirea si oprirea lor frecventa, functionarea
instalatiilor tehnologice la temperaturi scazute dar si nalte, functionarea necorespunzatoare a ltrelor, neschimbarea uleiului la timp, prezenta n ulei a apei si
136
a particulelor straine abrazive etc. constituie principalele cauze care conduc la

cresterea intensit
atii uzurii.
Uzura reprezinta fenomenul tribologic cu inuenta hotartoare asupra starii
limit
a, a durabilitatii si a abilit
atii instalatiilor tehnologice.
Procesul de uzura poate prezentat sub forma unei curbe cu trei zone care
corespund la trei perioade de functionare.
Fig. 3.1: Curba uzurii

n prima perioada, perioada de rodaj (tr ), piesa se adapteaza la conditiile de
funct ionare n sarcina si se evidentiaza clar defectele vizibile sau ascunse, sub
forma de caderi la rodaj. n aceasta perioada viteza de uzura v scade treptat.
n perioada a doua, perioada functionare normal
a (tn ) viteza uzurii v este
practic constant a sau creste foarte ncet, iar intensitatea caderilor se stabilizeaza
la un anumit nivel. Aceasta perioada reprezinta cea mai mare parte din perioada
de functionare a pieselor, sfrsitul acesteia marcnd si sfrsitul perioadei normale
de exploatare.
n perioada a treia, perioada uzurii de avarie (ta), sau uzura catastrofala, se
produce cresterea accelerat
a a uzurii U, a vitezei de uzura v, precum si o crestere
brusca a intensit atii de defectare , ceea ce are ca efect o crestere semnicativa
a costurilor pentru reparat ii care impun scoaterea din exploatare a piesei.
Cunoscnd curbele uzurii absolute U precum si limitele admisibile de uzura
ale pieselor, se poate determina marimea perioadei de uzura normala tn , precum
si resursa pieselor.
Intensitatea uzurilor este accelerata de coroziune si de procesul de mbatrnire.
137
Unele piese nu-si schimba nici forma si nici dimensiunile n procesul de product ie, dar si pierd capacitatea functional
a datorita diminu
arii unor caracteristici
zico-mecanice. Astfel, arcurile, barele de torsiune, garniturile de etansare din
cauciuc etc. si pierd capacitatea functionala datorita diminuarii elasticitatii.
n functie de factorii care produc uzura si de modul de manifestare a modicarilor structurale si dimensionale ale pieselor, principalele tipuri de uzura sunt:
a) uzura de aderenta sau de contact: curgere plastic
a, topire locala, gripaj,
microsuduri, ruperea puntilor de microsudura ntre asperit ati;
b) uzura abraziv a: asperitati dure din masa materialului, particule dure
detasate n procesul de uzura, particule straine, exterioare;
c) uzura de impact;
d) uzura de oboseal a: pitting, surari, exfoliere, cavitatie, coroziune de
fretaj;
e) uzura de coroziune;
f) uzura de avarie;
a) Uzura de aderent
a, sau uzura de contact, reprezinta rezultatul fortelor de
frecare ce apar ntre doua corpuri n deplasare relativa, precum si a puntilor
de sudura ce se nasc ntre piesele conjugate. n acest caz inuent a particulelor
abrazive si a fenomenelor electrochimice este minima.
Uzura de aderenta poate provocat a att de frecarea de alunecare, ct si de
frecarea de rostogolire, ind caracterizata de un contact intim ntre suprafetele
n frecare, producnd o interactiune moleculara.
Uzura de aderenta este determinata pentru stabilirea starii limita ale pieselor
componente ale lagarelor de alunecare, segmentilor si cilindrilor de la motoare,
tijelor supapelor si a ghidajelor acestora etc. Uzura de aderent a se intensica n
conditii de ungere insucient a (pornire la rece, defectiuni n sistemul de ungere,
lubrianti necorespunzatori etc.).
b) Uzura abraziv
a reprezinta rezultatul actiunii particulelor abrazive pe suprafetele pieselor cu care vin n contact si care se manifesta att sub forma de microaschieri ct si sub form
a de deformari plastice si detasari de particule metalice.
Rezistenta la uzura abraziva a pieselor este funct ie de proprietatile zicomecanice ale materialelor pieselor, de abrazivitatea particulelor straine si de
spatiul parcurs n timpul frecarii.
Starea limita si durabilitatea pieselor utilajelor de constructii, ale utilajelor
agricole, ale tractoarelor si mijloacelor de transport tehnologic sunt determinate
n principal de intensitatea uzurii abrazive.
Uzura abraziv a este proportionala cu spatiul de frecare, cu presiunea de contact dintre suprafetele n frecare, cu abrazivitatea particulelor straine si este invers
proportional a cu rezistenta la uzura a materialelor folosite, neind inuent ata de
viteza de frecare.
138
Intensitatea uzurii abrazive se poate determina cu relatia
iu =
dU
= k p;
ds
n care:
iu intensitatea uzurii, n mm;
dU uzura elementara, n mm;
ds spatiul elementar parcurs de piesele n frecare, n mm;
p presiunea specica dintre materialele n frecare, n N/m2;
k coecientul care tine seama de abrazivitatea particulelor, de propriet
atile zico-mecanice ale materialelor pieselor si de conditiile de frecare.
Pentru piesele executate din ot eluri nealiate, netratate termic, relatia care da
intensitatea uzurii se poate scrie sub forma
iu =
dU
kp
=
;
ds
HB
n care HB este duritatea materialului n unitati Brinell.

Pentru otelurile tratate termic n vederea maririi duritatii, intensitatea uzurii
se determina cu relatia
iu =
dU
kp
=
;
ds
HB (HB0 H B)
n care:
HB0 duritatea piesei nainte de tratament, n unitat i Brinell;
HB duritatea piesei dupa tratament termic, n unitati Brinell;
coecient care depinde de continutul de carbon al otelului, 0 1.
c) Uzura de impact reprezinta rezultatul impulsului care se produce la ciocnirea a doua corpuri n procesul de functionare asupra dimensiunilor, formei si
caracteristicilor zico-mecanice ale pieselor.
Uzura de impact este caracteristica pinioanelor cutiilor de viteze, danturii
pinioanelor de la electromotoarele de pornire ale autovehiculelor si tractoarelor,
organelor active ale concasoarelor si morilor cu ciocane etc.
Viteza uzurii de impact se poate determina cu relatia
v=
dU
= kI;
dt
n care:
dU
viteza uzurii de impact, n m=s;

dt
coecient ce caracterizeaz
a unghiul sub care se produce impactul;
k coecient functie de caracteristicile zico-mecanice ale materialelor
ce se ciocnesc;
139
I = m1v1 m2v2 impulsul, m1 si m2 ind masele corpurilor ce se

ciocnesc, n g (grame), iar v1 si v2 vitezele acestora, n m/s.
d) Uzura la oboseal
a reprezinta rezultatul actiunii fortelor de frecare de rostogolire, a fortelor de impact, a act iunii ndelungate a sarcinilor alternative la
care sunt supuse piesele n timpul functionarii, precum si a tensiunilor interne
din straturile superciale care apar datorita prelucrarilor mecanice din fabricatie
sau n procesul de functionare.
Aparitia uzurii la oboseala caracterizeaza chiar starea limit a, adica durata de
serviciu a pieselor respective.
Uzura la oboseala se manifest
a prin aparitia de microsuri, exfolieri, modicari
structurale, sub forma de: pitting, exfoliere, fretare si cavitatie.
Pittingul este caracteristic rulment ilor, dintilor de la rotile dintate, fusurilor
de la crucile cardanice etc.
Exfolierea se produce la piesele tratate termic necorespunzator si se manifesta
aleator n funct ionare, inuentnd direct abilitatea pieselor.
Fretarea reprezinta o mbinare a coroziunii cu oboseala si se manifesta la
rulmenti, pene, bucse etc. care capata joc pe fusuri, n carcase sau la lacasurile
n care sunt montate, ducnd la starea limita a articulatiei respective.
Cavitatia reprezinta principala cauza a atingerii starii limita a pieselor din
componenta pompelor hidraulice.
e) Uzura de coroziune reprezinta rezultatul reactiilor chimice ale acizilor organici care se gasesc n lubrianti sau care se formeaza n timpul arderii combustibililor, a gazelor la temperaturi nalte, a oxigenului din aer, a substantelor
chimice pe care le prelucreaza, a actiunilor electrochimice etc. Uzura de coroziune reprezinta elementul preponderent n atingerea starii limita a pieselor de la
instalatiile tehnologice care lucreaza n industria chimica, n industria alimentara,
n industria materialelor de constructii etc.
Electrocoroziunea este rezultatul descarcarilor electrice care se produc ntre
doua piese n momentul formarii sau ntreruperii unui contact electric. Electrocoroziunea duce la aparitia starii limita la bujii, la contacte electrice, ntrerupatoare de curent, distribuitoare si relee, perii si colectoare de la motoare si
generatoare electrice etc.
f) Uzura de avarie reprezinta rezultatul depasirii starii limit
a la piesele instalatiilor tehnologice. Cnd jocurile dintre piese depasesc limitele admise, uzurile
cresc n continuare foarte repede, ducnd la uzura de avarie si la cresterea gradului
de defectare.
ntruct repararea unei instalatii tehnologice scoasa din functiune datorita
uzurii de avarie conduce la costuri mult mai ridicate, se recomand
a sa nu se
depaseasca starea limita a pieselor componente.
Defectele sunt consecintele abaterilor de la tehnologiile de fabricatie si de
reparatie, a depasirii starilor limita ale pieselor, a nerespectarii regulilor de ex-
140
ploatare si de ntretinere prescrise manifestndu-se sub forma de ruperi, deform

ari, ndoiri, forfecari, suri etc.
3.5.2
Starea limita
a pieselor si subansamblurilor
n timpul functionarii, instalat iile tehnologice si pierd din precizie datorita

uzurii zice a pieselor si subansamblurilor componente, care se poate acce-lera n
cazul unei fabricatii necorespunzatoare sau a unei exploatari nerationale. Scaderea
preciziei conduce la realizarea unei productii de calitate inferioara, la rebuturi si
la cresterea riscului de avarie.
Aprecierea ct mai corect
a a limitei de folosire a pieselor, articulatiilor, subansamblurilor si instalatiilor tehnologice permite utilizarea rationala a acestora,
cu respectarea tuturor exigentelor tehnice, tehnologice si economice.
Scoaterea din functiune sau introducerea n reparat ii nainte de termen a
pieselor si subansamblurilor duce la cresterea consumului de piese de schimb
si la cresterea cheltuielilor de productie. Pe de alta parte, folosirea pieselor si
articulatiilor peste limitele de functionare duce la scaderea calitatii productiei si
la cresterea consumului de energie, la eliminarea posibilit
atilor de reconditionare,
la aparitia avariilor si accidentelor si n nal la cresterea gradului de defectare al
instalatiilor tehnologice.
Starea limit
a este stabilita pe baza dimensiunilor si ajustajelor limita, precum
si a abaterilor limita de la forma geometrica a pieselor si articulatiilor. Starea
limita a pieselor si subansamblurilor, exprimata n perioada de timp de functionare,
constituie elementul de baza pentru stabilirea normelor de consum de piese de
schimb.
Criterii de stabilire a limitelor la uzur
a
n functie de condit iile de lucru, de cerintele functionale, de posibilitatile de
reparare, pentru stabilirea starii limita se pot folosi urmatoarele criterii: tehnic,
tehnologic, reparabilit
atii si economic.
a) Criteriul tehnic se aplica la stabilirea starii limita a pieselor si subansamblurilor a caror exploatare peste perioada de timp admisa duce la aparit ia uzurii
de avarie, la cresterea vitezei de uzura si la aparitia batailor anormale, vibratiilor
si zgomotelor.
Daca luam n studiu cazul unei articulatii (arbore-alezaj, bolt-piston, boltbiela) supusa solicit
arilor dinamice, pentru o bun
a functionare a acesteia vom
avea o valoare maxima admisa a jocului limita, jmax ; data de relatia
j max = u1 max + u2 max + ji ;
unde:
jmax este jocul limita al articulatiei, n mm;
141
ji jocul init ial al articulatiei (ajustajului), n mm;

u1 max uzura limita a arborelui, n mm;
u2 max uzura limit a a alezajului, n mm.
b) Criteriul tehnologic se aplica, n general, cel mai mult la stabilirea starii

limita a pieselor, subansamblurilor si instalatiilor tehnologice. Prin uzura peste
o anumita limita a organelor active de lucru ale instalat iilor tehnologice nu se
mai realizeaza performantele calitative necesare productiei. Astfel, de exemplu,
criteriul tehnologic se aplica la pompele, motoarele si distribuitoarele hidraulice
care prin scaderea debitului si a sarcinii nu mai asigura parametrii de lucru necesari, la injectoarele motoarelor Diesel a c
aror duze uzate duc la scaderea puterii
dezvoltate si la cresterea consumului de combustibil, la anvelopele mijloacelor
de transport, unde limita de uzura este stabilita de gradul de aderenta si de
siguranta n functionare, la masinile unelte a caror uzura nu mai asigura precizia
de prelucrare necesara etc. n general, criteriul tehnologic se aplica la piesele si
subansamblurile care dupa o anumita perioada de functionare nu mai realizeaza
indicii functionali si calitativi impusi de procesul tehnologic, cu toate ca viteza
de uzura se mentine constanta.
c) Criteriul reparabilit
atii se aplic
a la piesele la care intensitatea uzurii se
mentine aproximativ constanta, fara sa apara uzura de avarie, iar nrautatirea
indicilor calitativi ai procesului tehnologic ar apare foarte trziu, cnd piesele
respective nu ar mai putea practic reparate.
Astfel, de exemplu, cnd uzura ciocanelor de la morile sau concasoarele cu
ciocane din fabricile de ciment depaseste 15 mm n zona activa, acestea nu mai
pot reconditionate. n schimb, daca uzura n-ar depasi 12 mm ar posibil a
reconditionarea lor, ceea ce ar asigura o durata de serviciu pna la casare de 2-3
ori mai mare.
Procesul tehnologic de fabricatie poate, de asemenea, determina starea limita.
Astfel, starea limita a materialelor de frictiune, de la frne si de la ambreiaje,
reprezint
a 30-40% din grosimea materialului atunci cnd sunt xate cu nituri si
creste la 70-80% din grosime, cnd sunt xate cu adezivi.
De asemenea, rotoarele pompelor, daca nu sunt reconditionate la timp, la
nceputul uzurii de cavitatie, nu mai pot reparate din cauza formei si marimii
uzurilor.
d) Criteriul economic se aplica n functie de valoarea optima a cheltuielilor
globale, respectiv de amortisment, exploatare, ntretinere si reparatii.
Cresterea consumului de ulei la motoarele termice, cresterea consumului de
energie la instalatiile tehnologice actionate electric, cresterea pierderilor tehnologice (rebuturi etc.) conduc la cresterea cheltuielilor de productie. Acest criteriu
completeaza, n general, celelalte criterii.
142
Uzuri limita
medii preva
zute n tehnologiile de reparatii
n tehnologiile de reparatii trebuie prevazute uzurile limita medii pentru principalele piese si subansambluri ale instalatiilor tehnologice, pe baza carora se
stabileste resursa (durata de serviciu) a elementelor respective.
La stabilirea uzurilor limit a medii se au n vedere conditiile de lucru, inuenta
uzurii asupra functionalitatii instalatiei tehnologice, asupra calitatii productiei
realizate, asupra sigurantei n functionare, asupra reparabilitatii si ecientei.
Pentru stabilirea uzurilor limit a se au n vedere urmatoarele elemente constructive si functionale:
clasa de precizie a pieselor conjugate;
rugozitatea suprafetelor;
turatia pieselor;
jocul maxim de montaj;
caracterul si marimea ajustajului;
grosimea stratului tratat termic;
calitatea materialului piesei;
duritatea suprafetelor;
conditiile de funct ionare.
3.5.3
Resursa tehnic
a a pieselor si instalatiilor tehnologice
Resursa tehnic
a, sau mai pe scurt resursa, reprezinta capacitatea de functionare exprimata n ore, km parcursi sau volum de lucrari realizat, a unei piese,
subansamblu sau instalatie tehnologica.
La piesele nereconditionabile (segment i, rulmenti, simeringuri etc.) resursa
tehnica este egala cu durabilitatea lor, deci este determinat
a de timpul de functionare sau volumul de lucrari executat pna la scoaterea din funct iune.
La piesele reconditionabile (arbori, axe, blocuri, carcase etc.) resursa tehnica
este determinata de durata de functionare sau volumul de lucrari realizat pna
la prima reconditionare sau ntre doua reconditionari succesive. Reconditionarile
sunt determinate de starea limita a pieselor si nu de eventualele defectiuni aleatorii
aparute n procesul de functionare.
Resursa tehnic
a a instalatiilor tehnologice este determinata de durata de
funct ionare sau volumul de lucrari ce se pot executa pna la prima reparatie
de grad maxim (reparatie capitala), interventie ce caracterizeaza starea limita a
instalatiei tehnologice respective.
Resursa medie caracterizeaza durabilitatea si constituie baza stiintica de
stabilire a posibilitat ilor de lucru si a cheltuielilor pentru mentenanta pna la
starea limit a.
Resursa procentual
a a unei piese sau a unei instalatii tehnologice, notata cu
, este o marime care deneste atingerea unei resurse minime pentru un anumit
procent din populatia respectiva. Astfel, daca pentru un excavator se prevede sa
143
functioneze 5000 de ore pna la reparatia capitala, atunci este necesar ca cel putin
80% din totalul excavatoarelor urmarite statistic sa realizeze resursa de 5000 de
ore. Din punct de vedere zic, procentul deneste ponderea elementelor sau
instalatiilor tehnologice care trebuie sa realizeze o anumita valoare minima a
resursei.
Alegerea procentului depinde de particularitatile produselor si de considerente tehnico-economice, cele mai importante ind legate de consecintele defectiunilor.
Valoarea lui trebuie sa e 100% pentru instalatiile tehnologice care n procesul de funct ionare, prin defectarea lor, ar periclita viata oamenilor si de 80-90%
pentru toate celelalte instalatii tehnologice.
Valoarea resursei variaza si cu vrsta instalatiei tehnologice. Astfel, pe baza
de date statistice s-a constatat ca resursele dintre reparat ii capitale reprezinta
70-90% din resursa pna la prima reparatie capitala.
3.5.4
Starea limit
a a instalatiilor tehnologice
Starea limita a unei instalatii tehnologice se caracterizeaza prin pierderea

resursei acesteia si poate apare n urmatoarele cazuri:
uzura normal a a instalat iei tehnologice care impune executarea unei reparatii
de rennoire (reparat ie capitala sau reparatie curent a de grad maxim);
ndeplinirea duratei totale de serviciu, stabilite pe criterii tehnico-economice.
Fiabilitatea functionala R(t) scade n perioada de nceput, mai ales datorita
defect iunilor accidentale care se pot remedia relativ repede, fara inuente asupra
resursei remanente a instalatiei tehnologice.
Dupa o anumita perioada de functionare, o parte din piesele componente
ale instalatiei tehnologice ajung la starea limit a, impunnd introducerea acesteia
ntr-o reparatie de rennoire pentru a-i putea reface resursa, fara a putea ns a s-o
aduca la nivelul initial, deoarece o parte din piesele componente, respectiv cele
care nu s-au schimbat sau recondit ionat la reparatie, si-au consumat deja o parte
din resursa.
n timpul reparatiei se nlocuiesc sau se recondit ioneaza toate piesele care au
ajuns la starea limita de uzura sau care mai au o resurs a remanenta foarte mica,
insucienta pna la o noua reparatie planicata.
n acest mod, cu ecare reparatie, nivelul general al abilitatii funct ionale
scade, astfel nct la un moment dat devine neeconomica executarea unei noi
reparatii a instalatiei tehnologice.
Scaderea treptata a nivelului abilitatii functionale a instalatiei tehnologice
se numeste mbatrnire.
Cresterea vitezei de scadere a abilitatii dupa reparatie se explica prin faptul
ca o parte din piesele de baza ale instalatiei tehnologice care nu si-au pierdut
total resursa pna la prima reparatie, se folosesc n continuare, lucrnd n cuplaj
cu piesele noi sau reconditionate. Datorit a valorii uzurii pe care o au aceste piese,
144
nici piesele noi care urmeaza sa lucreze n cuplaj cu ele, nu vor avea un regim
favorabil de functionare, din cauza jocurilor initiale de montaj mult mai mari,
ceea ce conduce la accelerarea uzurii.
Cresterea vitezei de uzur a a pieselor are drept consecinta directa o crestere
a vitezei de scadere a abilitatii functionale a instalatiei tehnologice, odata cu
mbatrnirea si reducerea resurselor dintre reparatii. Astfel resursa dinaintea
primei reparatii va mai mare dect resursa dinaintea celei de-a doua reparatii
si ecare resursa viitoare va mai mica dect cea precedenta.
Pentru unele echipamente tehnologice, cum sunt masinile unelte, starea
limit
a, respectiv pierderea resursei se deneste prin pierderea preciziei de prelucrare. Astfel, desi masina unealta nu este defecta din punct de vedere functional,
abaterile dimensionale, forma si calitatea suprafet elor generate nu se mai ncadreaza n cmpul de toleranta admis, resursa ind astfel denita de abilitatea
tehnologica
si nu de abilitatea functionala
ca la celelalte echipamente tehnologice.
3.6
3.6.1
Asigurarea logistic
a a mentenantei
Determinarea necesarului de materiale
Realizarea reparatiilor n conformitate cu planul elaborat pentru perioada

respectiva de timp (an, trimestru, luna) este condit ionata si de asigurarea materialelor necesare, n sortimentele si n cantitatile adecvate.
Stabilirea necesarului corect de materiale reprezinta o operatie de mare importanta, avnd n vedere sortimentul foarte variat: oteluri laminate si forjate,
nalt si slab aliate, organe de asamblare, rulmenti, electrozi, unsori, uleiuri minerale, echipament electrotehnic, vopsele, scule pentru prelucrari prin aschiere etc.
Din aceasta cauza este necesara introducerea unor norme de consum pentru materialele de reparatii care sa asigure o utilizare rationala, permitnd o organizare
judicioasa a aprovizionarii, transportului si depozitarii acestora.
Avnd n vedere marea varietate de sorto-tipo-dimensiuni a materialelor necesare pentru reparatii se recomanda ca indicator sintetic costul acestora, care
reprezinta 80% din valoarea reparatiei.
La stabilirea necesarului total Nti pentru un sortiment i se foloseste relatia
Nti = Ne + (Sc + Sr ) (Sce + Sre )
(3.26)
n care:
Ne necesarul efectiv stabilit conform documentatiei, tinnd cont de
pierderile tehnologice la prelucrare;
Sc stocul curent necesar;
Sr stocul de rezerva necesar;
Sce stocul curent existent n sectie;
A MENTENANTEI
3.6. ASIGURAREA LOGISTICA
145
Sre stocul de rezerv a existent n magazie.

Necesarul de materiale de aprovizionat se stabileste, n ecare an, n cursul
trimestrului trei, pentru anul urmator. Stocul curent necesar se stabileste n
functie de perioada de timp n care, conform reglementarilor si posibilitatilor
contractuale ale societatii comerciale, se poate realiza aprovizionarea.
Stocul de rezerva se stabileste n functie de dicult
atile probabile de reaprovizionare n termenul necesar.
3.6.2
Determinarea necesarului de piese de schimb
Necesarul de piese de schimb se determina n functie de volumul lucrarilor

de reparatii, de resursa tehnica a pieselor si subansamblurilor, de durata de
aprovizionare sau de executie n atelierele proprii, precum si de stocurile existente n societatea comerciala.
Acest necesar se ntocmeste pe baza catalogului cu piese de schimb elaborat de
producator pentru ecare instalatie tehnologica introdusa n fabricatie de serie.
La ecare reparatie, dupa demontarea instalatiei tehnologice sau numai a
blocului functional defect, se examineaza starea tehnica a pieselor si subansamblurilor, stabilindu-se defectele si gradul de uzura al acestora.
Toate piesele de schimb introduse n listele cu necesarul pentru ecare reparat ie
se clasica si se modica, n functie de modul de asigurare, astfel:
C piese de schimb ce se confectioneaza n uzina;
R piese de schimb reconditionate;
N piese de schimb noi ce se achizitioneaza de la producatorul de echipamente sau de la o ntreprindere specializata n reparatii;
S piese de schimb existente n stoc n magazia societatii comerciale.
n unitate trebuie s
a existe n permanenta un stoc de piese de schimb, n special pentru piesele ce se uzeaza rapid n exploatare, pentru piesele ce se consuma
n cantitati mari si pentru piesele care se procura greu (pentru instalatiile tehnologice unicat, pentru piesele ce se pot asigura numai de la producatorul instalatiei
tehnologice etc.).
Nivelul stocului se poate stabili prin doua metode:
a) n cadrul primei metode, nivelul stocului se calculeaza cu formula
N =
n i Ts k
Rti
(3.27)
n care:
i numarul pieselor de acelasi fel din componenta unei instalatii tehnologice;
n numarul instalatiilor tehnologice din dotarea societatii comerciale
care contin piese de tip i;
Ts perioada medie de functionare pentru care se constituie stocul;
146
k coecient de reducere a marimii stocului n functie de valoarea produsului n i;

Rti - resursa tehnica totala a pieselor i, n ore, km parcursi etc.
Cel mai discutat element al formulei este perioada Ts care se ia n medie corespunzator pentru 3-6 luni de functionare. Aceasta perioada se poate determina
mai exact pe baza datelor statistice existente n unitate, prelucrate pe calculator.
Exemplul 3.6.1 Sa se determine numarul de motoare hidraulice necesare ca
piese de schimb, cunoscnd ca acestea echipeaza 20 de instalatii tehnologice, pe
ecare instalatie ind i = 2 motoare de acelasi tip. Perioada de timp pentru care
se constituie stocul este Ts = 800 ore, iar resursa tehnica totala a acestora este
Rti = 3:000 ore. Pentru produsul n i = 20 2 = 40 avem coecientul de reducere
a marimii stocului k = 0; 6:
Folosind formula (3.27) obtinem
N =
n i Ts k
20 2 800 0; 6
=
= 6; 4:
Rti
3000
Se opteaza pentru un numar de 6 motoare.

b) n cadrul celei de a doua metode, nivelul stocului se poate calcula cu ajutorul teoriei abilitatii.
Dac
a n cadrul societatii comerciale avem n serviciu un numar N0 de instalatii
tehnologice de acelasi fel la momentul t0, atunci, dupa o perioada de timp t, daca
nu s-a nlocuit nici o instalatie tehnologica, vor mai n functiune
N (t) = N0 R (t)
(3.28)
instalatii, n care R(t) este abilitatea instalat iei tehnologice respective.

Problema care se pune este de a determina n mod stiintic nivelul de stoc
al pieselor de schimb care sa asigure, printr-o mentenanta ecienta, functionarea
instalatiilor tehnologice respective pe ntreaga durata a procesului de productie.
Indiferent de politica de mentenanta adoptata, asigurarea pieselor de schimb
reprezinta cheia de bolta a functionarii corespunzatoare a instalat iilor tehnologice.
Ca urmare, se face aprovizionarea cu attea piese de schimb astfel nct instalatiile tehnologice sa urmeze o anumita lege de functionare n functie de timp,
numita functie de utilizare.
n continuare ne vom ocupa numai de cazul particular, dar foarte important
n practica, n care func
t ia de utilizare este o constanta, egala cu numarul de
instalatii tehnologice N0 , existente n serviciu la momentul t = t0 .
Se poate demonstra ca rata de aprovizionare care ne permite sa conservam
pentru aceasta functie valoarea N0 la sfrsitul unei anumite perioade de timp,
oscileaza n jurul unei limite numita rata de mentenan
t
a, egala cu
=
N0
;
Rt
(3.29)
A MENTENANTEI
147
unde Rt este resursa tehnica (viata) total a a instalatiilor tehnologice respective.

La limit
a, cnd aceasta rata este constant
a si cnd a intervenit n componenta
instalatiei tehnologice un amestec de componente de diferite vrste, regimul de lucru al instalatiei tehnologice respective se numeste permanent. Distributia vrstei
instalatiilor tehnologice urmeaza curba de supravietuire a functiei de abilitate
R(t).
Stocul de piese de schimb necesar pentru executarea mentenantei se determina
de punctul de comanda pentru ntreaga unitate care are n dotare instalatiile
tehnologice, avnd n vedere ca aprovizionarea cu piese de schimb se realizeaza
e la date xe si n cantit
ati variabile, e n cantit
ati xe si la date variabile.
Consumul de piese de schimb se determina att pentru mentenanta preventiva, ct si pentru cea corectiva. Pentru mentenanta preventiva, care se executa
la intervale de timp regulate, cu operatii bine specicate, este mai usor de calculat
stocul necesar de piese de schimb.
Pentru mentenanta corectiva, care are o frecventa aleatoare, teoretic ar
necesar un numar innit de piese de schimb, pentru a avea certitudinea depanarii
oric
arei defectiuni. Din ratiuni economice trebuie limitat num
arul de piese de
schimb, admitnd un risc de rupere a stocului n perioada de timp necesara
aprovizionarii.
Determinarea nivelului stocului de piese de schimb depinde de urmatorii
parametri:
abilitatea R(t) a elementului ce se aprovizioneaza ca pies a de schimb
(piesa, subansamblu, bloc functional);
durata de timp T necesara pentru o reaprovizionare la punctul de comand
a, dup
a ce a fost atins nivelul de stoc N ;
probabilitatea p de rupere a stocului, respectiv probabilitatea de a avea
mai mult de N defectiuni la elementul respectiv n timpul T .
Daca presupunem ca abilitatea pieselor de schimb este egal a cu 1, va trebui
sa determinam pe N ntreg astfel nct
1
X
i=N+1
p (i; T ) = p "
(3.30)
unde:
p(i; T ) probabilitatea de a avea i defectiuni n timpul T , care este direct
legata de abilitatea R(t), printr-o functie complexa;
" valoare strict pozitiv
a, care trebuie sa e ct mai mica posibil.
Deoarece putem admite pentru perioada de maturitate a instalat iilor tehnologice ca intensitatea de defectare (t) are valoarea constanta ; atunci probabilitatea p(i; T ) va data de legea lui Poisson
p (i; T ) =
(nT )i nT
e
;
i!
(3.31)
148
unde:
intensitatea de defectare a piesei de schimb respective;
n num
arul de piese de acelasi fel existent pe toate instalatiile tehnologice
din parcul societatii comerciale.
Atunci valoarea lui N se va putea determina direct cu ajutorul unei tabele a
funct iei lui Poisson, pe baza datelor
q=
1
X
Ai
i=k
i!
eA
(3.32)
unde s-a notat: A = nT si q = p ":

Pentru o valoare admisa a probabilitatii de rupere a stocului p, se poate
determina din tabelele functiei Poisson valoarea lui k corespunzatoare celei mai
apropiate valori ale functiei q de valoarea admisa pentru p, respectiv cea mai
mica valoare a lui ": Atunci valoarea stocului de piese de schimb va :
N = k1
(3.33)
Exemplul 3.6.2 Sa se calculeze stocul necesar de piese de schimb pentru cuplajele electromagnetice ale reductorului mecanismului de ridicare de la macaralele
portal din depozitul centralizat de roc
a de gips daca se stie ca:
- numarul de macarale portal n = 10;
- intensitatea de defectare = 4; 548 104 defectiuni/h;
- durata de timp pentru aprovizionare T = 90 de zile, care se transforma n
ore: T = 90 zile 24 h/zi = 2160 h;
- probabilitatea admisa de rupere a stocului p = 0; 05:
Atunci
A = nT = 10 4; 548 104 2160 = 9; 82:
Pentru usurint a calculelor se ia A = 10: Din tabelele functiei Poisson pentru
A = 10 si p = 0; 05 se obtine q = 0; 067086; iar k = 5: Atunci, n baza formulei
(3.33), stocul necesar de piese de schimb este N = k 1 = 5 1 = 4:
Consumul pieselor de schimb din stoc trebuie stabilit lunar, pe baza datelor
privind eliberarea lor din depozit.
Pentru toate piesele de schimb din stoc se stabileste valoarea care trebuie sa
se nscrie n valoarea normata pentru unitatea respectiv a.
Ecienta utilizarii pieselor de schimb este data de raportul dintre valoarea
pieselor consumate ntr-o luna si valoarea tuturor pieselor stocate la nceputul
lunii.
Manipularea si depozitarea pieselor de schimb este, n general, dicila din
cauza marii lor diversitati ca forma, dimensiuni, masa net a.
A MENTENANTEI
149
Pentru depozitarea si alegerea lor usoara se recomanda marcarea acestora

printr-un cod care va cuprinde denumirea piesei, tipul instalatiei tehnologice din
care face parte si numarul de cod al ntreprinderii producatoare. Cel mai indicat
procedeu de marcare este codul de bare. Codicarea pieselor de schimb permite
si mecanizarea evidentei depozitelor cu ajutorul calculatorului.
Din depozit, piesele de schimb se vor expedia sub forma de set complet destinat unei reparat ii pe carucioare sau mese mobile.
3.6.3
Optimizarea stocurilor de piese de schimb
Una din problemele de baza a activitatii de mentenanta consta n dimensionarea optima a stocului de piese de schimb. Pentru aceasta se recomanda folosirea
relatiilor stabilite n sectiunea 3.5 Resursa pieselor, care dau rezultate foarte
bune cu conditia cunoasterii valorii ct mai corecte a intensitatii de defectare
a principalelor piese de schimb, pe baza unor teste de abilitate organizate n
cadrul unitatii si a estimarii realiste a perioadei de timp pentru aprovizionare.
Nivelul optim al stocului de piese de schimb este cel care minimizeaz
a cheltuielile totale posibile
ct = cs + cp
(3.34)
unde:
ct sunt cheltuielile totale;
cs cheltuielile pentru achizitionarea, depozitarea si conservarea stocului
de piese de schimb;
cp pierderile de productie posibile datorita stationarii instalatiilor tehnologice din cauza lipsei n stoc a pieselor necesare.
Calculul stocurilor pentru toate tipo-dimensiunile de piese de schimb cu metoda
recomandata si optimizarea nivelului total al acestora pe unitate, se efectueaza
cu ajutorul calculatorului.
Pentru programarea asigurarii pieselor de schimb, pe baza necesarului stabilit,
conform metodologiei expuse mai sus si a capacitatii de productie a atelierului propriu, se ntocmesc, de asemenea, cu ajutorul calculatorului, propunerile
de plan de aprovizionare prin colaborare si de product ie proprie, pe an si pe
trimestru.
Planul de piese de schimb care se executa n atelierul propriu se defalca pe luni
si se lanseaza n fabricatie prin comanda interna, la care se anexeaza documentatia
de executie (desenele si sele tehnologice).
Pentru urmarirea comenzilor si a realizarilor se completeaza registrul de evident a a pieselor de schimb.
Pentru piesele de schimb ce se asigura de la alti producatori, se emit comenzile
necesare din timp si se urmareste primirea acestora prin documentele de expeditie.
150
3.7
3.7.1
Organizarea sistemelor de mentenanta
Organizarea sistemelor de mentenant

a preventiv
planicat
La prima vedere utilizarea unui sistem preventiv este mai costisitoare, dar
efectele aplicarii sistemului, materializate prin reducerea numarului de opriri accidentale si prelungirea duratei de functionare, respectiv a resursei sistemelor
tehnice, fac rentabil a aplicarea acestuia.
Prevederea defectiunilor, cu o anumita probabilitate, permite dimensionarea
mai judicioasa a stocului de piese de schimb, diminundu-se astfel imobilizarile
de fonduri si de spatii de depozitare.
Dac
a reprezentam grac, pe baza datelor statistice, costurile pentru mentenanta n functie de frecventa mentenantei preventive, vom constata o crestere
liniara a costurilor mentenantei preventive c1 odata cu cresterea frecventei de
executie a acesteia, compensata de scaderea costurilor pentru mentenanta corectiva c2 pentru remedierea avariilor si executia reparatiilor accidentale.
Suma costurilor celor doua tipuri de mentenanta c = c1 + c2, va prezenta un
minim care deneste frecventa optima a mentenantei preventive.
Reprezentnd grac costurile nregistrate pentru nlaturarea avariilor si pentru
efectuarea reparatiilor accidentale, precum si pierderile de productie nregistrate
datorita scoaterii din functiune a sistemelor tehnice, se constata ca acestea sunt cu
att mai mici cu ct frecventa reviziilor tehnice din cadrul mentenantei preventive
este mai mare.
Obiectivele si avantajele sistemului de mentenant
a
preventiv planicat
Principalele obiective ale sistemului sunt:
evitarea mbatrnirii si prelungirea duratei de serviciu a sistemelor tehnice
prin vericari periodice, reglari, revizii partiale si generale, modernizari si nlocuiri
de piese cnd este necesar;
mentinerea performantelor sistemelor tehnice la nivelul dat de constructor;
evitarea scoaterii accidentale din lucru a sistemelor tehnice, prin nlocuirea din timp a elementelor uzate;
reducerea costurilor de productie prin repararea si nlocuirea de piese din
timp;
evitarea stocurilor de piese de schimb si materiale.
Sistemul comporta lucrari specice, care prin revizii si examinari depisteaza
piesele defecte si procedeaza la nlocuirea sau repararea lor, nainte de a se deteriora complet si n mod neasteptat.

3.7. ORGANIZAREA SISTEMELOR DE MENTENANTA
151
Se executa astfel nlocuirea sistematica a pieselor a caror resurs a s-a determinat conform metodelor prezentate n sectiunea (3.5) Resursa pieselor, evitnduse folosirea acestora pna la completa iesire din serviciu.
Sistemul consta, n principiu, din:
punerea n functiune si reglarea sistemelor tehnice;
elaborarea si asarea instructiunilor de manevrare-manipulare, ntretinere
si exploatare;
stabilirea perioadelor de revizii partiale;
stabilirea perioadelor de revizii generale.
Pentru introducerea sistemului este necesara crearea unei banci de informatii
privind:
evidenta instalatiilor tehnologice din dotare;
timpul de lucru si regimul de utilizare;
istoricul defectiunilor pe genuri si cauze;
frecventa defectiunilor;
cauzele care au generat defectiunile;
interventiile si modicarile executate.
Aplicarea sistemului presupune diviziunea corecta a sarcinilor ntre sectorul
de productie si compartimentul de ntretinere si reparatii.
Personalul din sectorul de productie poate si trebuie sa execute:
vericarea instalatiilor tehnologice la care lucreaza, privind precizia,
siguranta n functionare, pastrarea reglajelor;
anumite reglaje ale parametrilor de executie;
curatarea instalatiei la sfrsitul schimbului;
unele ungeri ale punctelor precizate prin instructiuni;
vericarea presiunii uleiului, apei, aerului, temperaturii de regim;
urmarirea nivelului de zgomot produs de componentele aate n miscare;
urmarirea temperaturii componentelor care se ncalzesc n timpul functionarii etc.
Instructiunile pentru operatiile de ntretinere care se executa de personalul de
product ie, trebuie sa e elaborate de compartimentul de ntretinere si reparatii.
Aplicarea sistemului presupune existenta unui compartiment de mentenanta
bine organizat, care sa poat a remedia operativ defectiunile descoperite n timpul
reviziilor si opririlor accidentale, ce nu pot complet nlaturate. Un exemplu de
organizare a activitatii de mentenanta ntr-o fabrica de ciment cu cariera proprie
de materie prima este prezentat n gura de la pagina 169.
Numarul de personal cuprins n aceasta activitate va nsa mult mai redus,
ntruct centrul de greutate este pe activitatea preventiv-planicata.
Fiind un sistem modern care depisteaza printr-un program de vericari, n
scopuri preventive, defect iunile ce pot apare si nominalizeaza caile si metodele
de eliminare a lor, prezinta o serie de avantaje de ordin tehnic, economic si
organizatoric. Astfel:
152
reduce numarul opririlor instalatiilor, prin micsorarea frecventei aparitiei

defectiunilor aleatoare;
reduce costurile de reparatii si pierderile de productie datorita avariilor;
stabileste cu o mai mare precizie necesarul de piese de schimb;
asigura o productie continua si de buna calitate;
conduce la sc
aderea costului de fabricatie al produselor;
permite o utilizare constanta a fortei de munca.
Operatii specice
n sistemul de mentenanta preventiv planicat se execut
a urmatoarele operatii
specice: curatarea instalatiilor, lubrierea, urmarirea zilnica a comportarii n
exploatare, vericarea periodica a mecanismelor, comenzilor si a aparatelor de
masura si control, revizie partial a, revizia general a si controlul de calitate asupra
intervent iilor de mentenanta si asupra calit
atii lucrarilor executate.
a) Cur
atarea instalatiilor asigura prelungirea duratei de serviciu a sistemelor tehnice, mentinerea performantelor funct ionale si limitarea uzurii acestora, deoarece datorita mediului de lucru, al agentilor termici si corozivi, pe
organele instalatiilor se depun impuritati care le uzeaza si n nal, le scot din
funct iune. Operatia de curatare a instalatiilor se ncredinteaza, de regula, celor
care le folosesc, acestia ind direct interesati n buna lor functionare.
Pentru instalatiile cu un grad ridicat de complexitate si de automatizare,
operatia de curatare trebuie sa e efectuata de un personal cu o pregatire corespunzatoare.
O interventie de cur atare si stergere cu mijloace neadecvate poate produce
daune mai mari dect agentul mpotriva caruia se actioneaz
a.
b) Lubrierea constituie una din masurile principale pentru reducerea uzurii
instalatiilor.
Organizarea rationala a lucrarilor de lubriere, cu recuperarea uleiurilor uzate
si regenerarea lor, constituie sarcina principala a compartimentului de mentenanta din ntreprindere (conform HG nr. 662/12.07.2001 privind gestionarea
uleiurilor uzate)
n vederea asigurarii unei lubrieri corespunzatoare se elaboreaza din timp
sele si schemele de ungere pentru toate instalatiile din dotare si se instruieste
personalul pentru cunoasterea sistemelor de ungere, folosirea corect a a schemelor
si selor de ungere, schimbarea la timp a uleiurilor si colectarea uleiurilor uzate.
Personalul specializat dotat cu ntreg inventarul de dispozitive de ungere necesare pentru toate operatiile, inclusiv pentru colectarea uleiurilor uzate, se repartizeaza pe sectoare, ateliere sau santiere, astfel nct sa se asigure ungerea la
timp a tuturor pieselor, subansamblurilor si instalatiilor tehnice cu lubrianti
corespunzatori din punct de vedere calitativ si cantitativ, n functie de caracteristicile constructive ale instalatiilor si de conditiile n care lucreaza.

153
c) Urma
rirea zilnica
a comporta
rii n exploatare are drept scop vericarea modului n care instalatiile realizeaza operatiile tehnologice din punct de
vedere al productivitatii, al preciziei si al calitatii.
Astfel, se pot sesiza si nlatura din timp fenomenele negative, chiar incipiente,
care ar putea duce la scoaterea din functiune a instalatiei. Aceast
a urmarire
trebuie facuta n timpul curatarii si al ungerii, la punerea n functiune n ecare
zi, precum si pe parcursul schimbului de lucru.
Urm
arirea n functionare se impune si mai acut pentru instalatiile de mare
complexitate, cu un numar ridicat de parametri ce trebuie urmariti si corectati,
cum sunt cele din industria chimica, petrochimica, a materialelor de constructii,
siderurgica, metalurgica etc.
Cu aceasta ocazie se executa vericarea si strngerea mbinarilor, reglarea si
vericarea functionarii mecanismelor, operatii care asigura buna functionare a
instalatiilor pe durata schimbului de lucru.
Pentru refacerea jocurilor initiale sau admise dintre piesele mbinarilor, trebuie
executate reglajele necesare. Prezenta unor jocuri mari n articulatii, rulmenti,
angrenaje etc. duce la aparitia batailor, a uzurii la oboseal a sub forma de pitting
si la distrugerea nainte de vreme a pieselor respective.
d) Vericarea periodic
a a mecanismelor, comenzilor si a aparatelor
de m
asur
a si control se executa saptamnal si are drept scop depistarea din
timp a posibilitatilor de avarie. Aceasta operatie se executa pe baza unei documentatii tehnice de vericare, cu aparate metrologice, de personal specializat pe
operatii.
Defectiunile constatate se remediaza e imediat, daca inuenteaza calitatea
product iei sau conduc la uzarea rapida a subansamblurilor, e cu ocazia reviziilor
planicate.
Prin aceasta vericare trebuie descoperite decient ele incipiente care pot duce
n timp, la avarie. Vericarea consta n a privi (modul de functionare, pierderi
de ulei etc.), a simti (suprancalziri etc.), a asculta (rulmentii sau angrenajele
care functioneaza zgomotos etc.) si a masura (temperaturi, presiuni, vibratii,
solicitari etc.) instalatia tehnologica supusa controlului.
Instructiunile de vericare trebuie astfel elaborate nct controlorii sa poata
sesiza aspectele negative si nu pe cele corespunzatoare.
e) Revizia partial
a comporta o examinare a functionarii subansamblurilor
de baza ale sistemelor tehnice, urmarindu-se: starea de curatenie, modul cum s-a
efectuat lubrierea, zgomotele anormale n functionare si starea de uzura. Cu
aceasta ocazie, se efectueaza reglajele necesare, se nlocuiesc piesele uzate si se
repara piesele defecte. Revizia partiala se executa de catre un specialist din cadrul
compartimentul de mentenanta care trebuie s a cunoasca foarte bine instalatiile
tehnologice respective.
Frecventa reviziilor partiale variaza ntre 1 si 6 luni, n functie de tipul si
importanta n exploatare a instalatiilor.
154
Remedierea defectiunilor constatate se face imediat, daca volumul de lucrari

nu este mare, sau cnd permite procesul de productie.
In cadrul reviziei partiale se executa doua categorii de teste:
teste sub sarcin
a care se executa pentru a se obtine informatii asupra
funct ionarii mecanismelor, starii tehnice a transmisiei si randamentul total;
teste de precizie pentru a se verica calitatea productiei realizate.
f) Revizia general
a are drept scop vericarea tuturor subansamblurilor si
a pieselor de mare uzura. Cu aceasta ocazie se efectueaza reglaje, se nlocuiesc
piesele uzate, se schimba garniturile si se verica parametrii de functionare n
vederea readucerii n limitele admise.
Revizia generala are o frecventa de la sase luni la doi ani si se executa de
muncitori specialisti din cadrul compartimentului de mentenanta.
Pentru stabilirea frecventei optime se ntocmeste diagrama de frecventa revizii
generale costuri.
g) Controlul de calitate vizeaza calitatea productiei realizate de instalatiile tehnologice si se executa dupa darea n folosire a unei instalatii noi si dupa
executarea ecarei revizii generale. Acest control se poate executa si la cererea
sectiei, cnd instalatia a nceput sa se abat
a de la parametrii tehnico-functionali
stabiliti prin tehnologie.
Scopul controlului este de a constata mentinerea reglajelor, abaterile de la
calitate a productiei realizate, precum si descoperirea eventuala a unor defectiuni
incipiente, nainte ca acestea sa afecteze calitatea productiei.
Vor supuse controlului de calitate n primul rnd instalatiile complexe, cu
cost orar de functionare ridicat, care lucreaza n conditii grele de temperatura,
presiune, umiditate etc.
3.7.2
Organizarea sistemelor de mentenant

a complex
a
Principalele obiective ale acestor sisteme de mentenanta constau n: efectuarea de revizii tehnice si de reparatii de calitate, prin organizarea anticipata a
acestora, modernizarea instalatiilor cu ocazia reparat iilor de rennoire n vederea
cresterii performantelor prin perfectionari constructive si automatizari, reducerea
consumului de resurse (materiale, energie, piese de schimb, manopera) pentru
mentenanta si reducerea cheltuielilor de productie prin realizarea unor lucrari
de calitate, evitarea stocurilor supranormative de materiale si piese de schimb si
reducerea opririlor accidentale.
Sisteme de mentenant
a complex
a
Principalele operatii specice ale acestor sisteme sunt: programarea, pregatirea,
realizarea si urmarirea planului de revizii si reparatii, defalcat pe trimestre si
luni; asigurarea pieselor de schimb; organizarea reviziilor tehnice si a lucrarilor
de reparatii; lubrierea; organizarea sistemului de evidenta si operare.

155
Programarea reviziilor tehnice si a reparatiilor se face n functie de prevederile

normelor tehnice de reparatii sau de starea tehnica efectiva a instalatiilor. Pe
baza programarilor se pregatesc anticipat reparatiile (lansare comenzi, bonuri de
materiale etc.) si se ntocmesc gracele pentru executarea reviziilor, reparat iilor
si lubrierii.
Pentru instalatiile ce urmeaza sa intre n reparatie se elaboreaza documentatia
tehnica si se ncheie contracte cu diversi furnizori de materiale si piese de schimb.
Principalele sisteme de mentenanta complex a cunoscute sunt urmatoarele:
executarea de revizii tehnice si reparatii dupa necesitate;
executarea de reparatii pe baza constatarilor n urma reviziilor tehnice;
reparatii preventive cu planicare rigida;
reparatii preventive cu planicare controlata.
a) Sistemul de revizii tehnice si reparatii dup
a necesitate se aplica, n
general, n cazul uzurilor avansate, cnd fara o planicare prealabila, se executa
revizii tehnice, n momentele n care instalatiile prezinta decient e n functionare
si se repara cnd ajung n starea limita, n care nu mai pot utilizate.
Avantajele aplic
arii acestui sistem constau n costuri mai mici si utilizarea
unui personal mai redus pentru mentenanta. Dezavantajele constau n: scoaterea
brusca din funct ionare a instalatiei din cauza avariei; pierderi de productie, consum mare de piese de schimb; durata mare de imobilizare n reparatii din cauza
lipsei unei preg
atiri prealabile a pieselor de schimb.
Avariile care reprezinta o defectare a pieselor componente ale instalatiei, care
conduc la ntreruperea capacit
atii de productie a acesteia, impun necesitatea unor
reparatii accidentale.
Combaterea avariilor care reprezinta una din cele mai importante probleme
ale ecarei unitati se poate realiza prin urmatoarele masuri:
supravegherea atenta a functionarii sistemelor tehnice de catre personalul
deservent, pe baza unui instructaj facut de personalul specializat din compartimentul de mentenanta;
efectuarea unor reparatii de calitate;
cercetarea cauzelor efective care au produs avaria, pentru luarea masurilor necesare de evitare n viitor a cauzelor generatoare ale avariilor.
Fiecare avarie se consemneaza ntr-un proces verbal, n care se specica n ce
a constat avaria, cauzele probabile, masurile de remediere si numele celor vinovati
de producerea acesteia.
Principalele cauze care pot provoca avarii sunt urmatoarele:
comenzi gresite din partea operatorului;
suprasolicitarea instalatiei;
reparatii necorespunzatoare;
defectiuni de fabricatie (material, dimensionare, executie).
Pentru protectia mpotriva suprasolicitarilor, instalatiile moderne sunt dotate
cu dispozitive speciale de sigurant a care alarmeaza si/sau decupleaza automat,
156
evitnd astfel avariile.

b) Sistemul de reparatii pe baza constat
arilor n urma reviziilor se
practica destul de des, dar da rezultate bune numai n cazul n care reviziile se
executa periodic, la termenele planicate si n mod riguros.
Cu ocazia reviziilor tehnice se stabileste:
gradul de uzura al pieselor instalatiilor;
lucrarile de reparatii ce trebuie executate.
Sistemul prezinta avantajul operativitatii, dar si dezavantajul lipsei de prevedere si preg
atire a materialelor si a pieselor de schimb pentru realizarea reparatiilor.
c) Sistemul de reparatii preventive cu planicare rigid
a impune scoaterea obligatorie din functiune a instalatiilor, la termenele stabilite pentru a
reparate, indiferent de starea lor tehnica efectiva, cu nlocuirea obligatorie a
pieselor la intervale prescrise pe baza determinarii statistice a resursei acestora.
Din cauza conditiilor diferite de functionare a sistemelor tehnice este foarte
dicila stabilirea corecta a resursei ecarei piese.
Acest sistem se aplica numai n cazurile unde este ecient din punct de vedere
tehnico-economic, de exemplu n cazul liniilor automate sau a industriei aeronautice.
Avantajele sistemului constau n posibilitatea asigurarii din timp a pieselor
de schimb necesare care permite reducerea timpului de imobilizare n reparatie.
Dezavantajele sistemului constau ntr-un consum mai mare de piese de schimb
(se schimba multe piese cu resursa incomplet epuizata), de materiale si de manopera.
d) Sistemul de reparatii preventive cu planicare controlat
a combina
reparatiile pe baza constatarilor de la revizia tehnica, cu reparatiile cu planicare
rigida. Sistemul se bazeaza pe stabilirea termenelor pentru executarea interventiilor pe baza prevederilor din normative, ca la sistemul cu planicare rigida, cu
deosebirea ca interventiile se executa efectiv numai daca la revizia tehnica se
constata ca uzurile au atins sau depasit starile limita stabilite. Fata de aceste
constatari se adaug
a planul de reparatii.
n cadrul sistemului se execut a urmatoarele tipuri de interventii: revizii tehnice
(RT), reparatii curente de gradul 1 (RC1), reparat ii curente de gradul 2 (RC2)
si reparat ii capitale (RK).
Revizii tehnice
Revizia tehnica nsumeaza lucrarile necesare pentru stabilirea starii tehnice a
utilajului, n scopul nominalizarii operatiilor ce urmeaza a se executa cu ocazia
primei reparatii planicate.
n cadrul reviziei tehnice se executa si lucrarile de reglare, strngere si rigidizare
a unor piese si subansambluri, schimbare ltre si uleiuri etc., n vederea asigurarii
funct ionarii normale pna la prima reparatie.

157
Avndu-se n vedere starea tehnica efectiva a instalatiei, n cadrul reviziei

tehnice se stabileste dac
a aceasta trebuie sa intre n reparat ie dupa realizarea
numarului de ore de functionare prevazut n normele tehnice pentru interventia
respectiva sau termenul de functionare poate prelungit cu un anumit numar de
ore, de regula cu intervalul normat pentru o revizie tehnica.
Se mentioneaza ca dupa expirarea termenului de prelungire se executa reparatia
prevazuta initial si nu o alta reparatie de un grad superior.
La unele sisteme tehnice (utilaje de construct ii, mijloace de transport etc.)
se executa revizii de gradul 1 la un interval de 300 - 400 h si de gradul 2 la un
interval de 1200 1600 h.
a) Revizia tehnic
a de gradul 1 (RT1) consta n vericarea, reglarea,
strngerea si ungerea subansamblurilor instalatiilor n scopul mentinerii starii lor
tehnice corespunzatoare si prevenirii defectiunilor n timpul exploatarii. Aceasta
revizie se executa de catre o echipa de muncitori special instruiti pentru aceste
lucrari, la care participa n mod obligatoriu si muncitorul care opereaza pe instalatia tehnologica respectiva.
Aceste revizii se executa conform selor tehnologice de revizie si includ urmatoarele operatii, n cazul unui utilaj de constructii, de exemplu:
1) lucr
ari de control, strngeri si reglaje:
se goleste apa si se schimba cartusul ltrant al ltrului de combustibil;
se verica starea tehnic
a si ntinderea curelelor de transmisie;
se schimba uleiul din carterul motorului;
se porneste motorul, se asculta atent daca se aud batai si se verica
presiunea de ulei;
se verica strngerea suruburilor de xare;
se verica densitatea electrolitului bateriei de acumulatori (daca densitatea este de 1; 285oB bateria este jumatate ncarcata, iar daca este de 1; 120oB
bateria este descarcata;
se verica nivelul electrolitului n ecare element al bateriei care trebuie
sa e cu 10 15 mm deasupra placilor si n caz de necesitate se completeaza cu
apa distilata;
se controleaza si se regleaza ntinderea senilelor, cu o rigl a de 1; 5 m
lungime asezata ntre rola de sprijin si coroana dintata, fata de care sageata
maxima a senilei trebuie sa e de 20 mm n teren moale si de 30 mm n teren
tare;
se verica presiunea din pneuri si naltimea prolului pe banda de rulare;
se purjeaza condensul din rezervorul de aer comprimat;
se demonteaza si se spal a elementul ltrant al regulatorului de presiune;
se verica nivelul uleiului din rezervor si etansarea instalatiei hidraulice
(rezervor, racitor de ulei, conducte, distribuitoare, pompe, motoare etc.);
se verica nivelul uleiului din cutia de viteze si din reductoare (de deplasare, de rotire etc.) si se completeaza daca este cazul.
158
2) lucra
ri de ungere:
ungerea se executa conform schemei de ungere a ecarei instalatii, n
care se precizeaza, pentru ecare loc de ungere, cu semne conventionale tipul
lubriantului, iar cu cifre periodicitatea n ore.
b) Revizia tehnica de gradul 2 (RT2) cuprinde, pe lnga lucrarile executate la revizia de gradul 1, o serie de lucrari suplimentare, a caror necesitate
apare la o perioada mai mare de timp. Aceasta revizie se executa de un personal
specializat pe baza Fiselor tehnologice pentru RT2.
u ocazia reviziei tehnice de gradul 2 se executa diagnoza starii tehnice a instalatiei, care stabileste starea tehnica si resursa remanenta a acesteia prin masurarea
unor parametri, fara demontare.
c) Revizia tehnic
a sezonier
a se executa la instalatia care lucreaza n aer
liber (utilaje de constructii, utilaje agricole, mijloace de transport etc.) de doua
ori pe an, pentru a se putea trece de la exploatarea de iarna la exploatarea de vara
si apoi invers, de la exploatarea de vara la cea de iarna. Revizia tehnica sezoniera
se suprapune peste una din reviziile tehnice planicate a se executa la nceputul
sezonului respectiv si, cu aceasta ocazie, pe lnga lucrarile reviziei tehnice curente
peste care se suprapune, se vor executa urmatoarele lucr ari specice:
curat area generala a instalatiei;
spalarea rezervorului si a ltrelor de combustibil;
spalarea sistemului de ungere al motorului si al ltrelor de ulei, nlocuinduse elementele ltrante;
spalarea carterului cutiei de viteze;
nlocuirea uleiurilor si a unsorilor cu uleiuri si unsori specice sezonului
care urmeaza.
Pentru pregatirea functionarii pe timp friguros se mai executa urmatoarele:
izolarea termic
a a rezervorului, a conductelor de apa si combustibil, a bateriei de
acumulatori; xarea huselor termoizolante pe radiatoare, vericarea instalatiei
de ncalzire a cabinei, dotarea cu lanturi antiderapante a mijloacelor pe pneuri si
vericarea dotarii cu stergatoare si ncalzitoare de parbriz.
Reviziile tehnice se ncheie cu un proces verbal care va contine: datele de identicare a instalatiei, felul reviziei executate, decient ele constatate si remediate,
aprecieri privind exploatarea si ntretinerea, piesele de schimb consumate, propuneri privind necesitatea executarii unei revizii curente, precizndu-se lucrarile
ce trebuie executate, materialele si piesele de schimb necesare, precum si data
introducerii n reparatie.
Reparatii curente
Reparatia curenta este o interventie care se executa periodic planicat sau
la necesitate pentru nl aturarea uzurii normale sau a unor deteriorari locale,
prin repararea, reconditionarea sau nlocuirea unor piese componente sau chiar a
unor subansambluri uzate.

159
Principalele operat ii care se executa n cadrul unei reparat ii curente sunt:

demontarea partial
a a pieselor si subansamblurilor cu uzura accentuat
a,
stabilite la revizia tehnica anterioara;
repararea, reconditionarea, nlocuirea si ajustarea unor piese si subansambluri;
nlaturarea unor jocuri care depasesc limitele admise;
strngerea tuturor mbinarilor;
vericarea funct ionarii tuturor blocurilor functionale din componenta
instalatiei;
vericarea si repararea dispozitivelor de protectie si securitate a muncii;
reconditionarea protectiei anticorozive prin revopsirea zonelor cu protectia degradata.
n functie de volumul lucrarilor ce se executa, de valoarea pieselor si subansamblurilor reparate, reconditionate sau nlocuite, reparatiile curente se mpart
n reparatii curente de gradul 1 (RC1) si reparatii curente de gradul 2 (RC2).
Reparatiile curente de gradul 1 pot planicate (data exacta a executarii lor
reactualizndu-se pe baza propunerilor facute la revizia tehnica) sau executate
la necesitate, ori de cte ori instalatia este scoasa din functiune datorita intrarii
unor piese componente n zona limita de uzura.
La repararea unui bloc functional defect care se demonteaza de pe instalatie,
n cadrul reparatiei curente de gradul 2, se executa urm
atoarele lucr
ari:
curatarea si spalarea acestuia;
demontarea n piese componente;
spalarea si degresarea pieselor;
controlul pieselor si clasicarea lor n bune, reconditionabile si nereparabile;
recondit ionarea pieselor reparabile si pregatirea pieselor noi pentru nlocuirea celor nereparabile;
asamblarea blocului functional;
executarea rodajului si vericarea functionarii pe bancul de proba, urmarindu-se atingerea parametrilor tehnico-functionali nominali;
remontarea pe instalatia tehnologica.
Reparatia curenta se ncheie cu un proces verbal care va cont ine: operatiile executate cu precizarea subansamblurilor nlocuite sau reparate, rezultatul
probelor executate dupa reparatie, costul reparatiei, termenul de garantie.
Reparatia capital
a
Reparatia capital a are drept scop restabilirea parametrilor tehnico-functionali
ai instalatiilor dupa epuizarea resursei, n vederea rennoirii acestora pentru a le
asigura funct ionarea normala n urmatorul ciclu. Reparatia capitala este cea mai
complexa interventie de mentenant a, a carei data de executie se planica din anul
anterior si se actualizeaza la reviziile tehnice.
160
La reparatia capitala se executa urmatoarele lucrari:

receptia instalatiei la intrarea n reparatie;
curat area si spalarea instalatiei;
demontarea instalatiei n subansambluri;
demontarea subansamblurilor n piese;
spalarea si degresarea pieselor;
controlul starii tehnice a pieselor si clasicarea lor n bune, reconditionabile si nereparabile;
reconditionarea pieselor reparabile si pregatirea pieselor noi pentru nlocuirea celor nereparabile;
montarea subansamblurilor;
executarea rodajului subansamblurilor pe bancul de proba, urmarindu-se
atingerea parametrilor tehnico-functionali nominali;
montarea instalatiei si executarea rodajului;
protect ia anticoroziva prin vopsirea instalatiei;
vericarea functionarii n gol si n sarcina, urmarindu-se prin reglaje
realizarea parametrilor tehnico-funct ionali nominali;
ntocmirea sei de masuratori a parametrilor tehnico-functionali realizati
de instalatie dup
a reparatie si compararea valorilor acestora cu acelea din cartea
tehnica.
Cu ocazia reparatiei capitale se pot executa lucrari de modernizare pentru a
aduce instalatia la nivelul performant elor tipului similar ce se fabrica n perioada
respectiva. Lucrarile de modernizare se executa pe baza unei documentatii care
n afara desenelor de executie va contine un memoriu tehnic, devizul lucrarilor
de modernizare si un calcul de ecienta tehnico-economica a modernizarii. n
cazul n care costul lucrarilor de modernizare dep
aseste valorile prescrise prin
normele tehnice de reparatii, atunci acestea se nanteaza din investitii, conform
prevederilor legale n vigoare.
Pentru unele instalatii tehnologice este mai ecienta nlocuirea reparatiilor
capitale cu reparatii prin schimb de subansambluri, pe baza stabilirii ct mai
corecte a resursei acestora prin metoda statistica.
3.8
Diagnoza st
arii tehnice a instalatiilor
La baza diagnozei stau parametrii constructivi si functionali care caracterizeaza starea tehnica a piesei sau a instalatiei. Pe baza acestor parametri se
poate determina starea tehnica reala a instalatiei la un moment dat si resursa
remanenta pna la reconditionarea, repararea sau nlocuirea piesei respective.
Diagnoza starii tehnice studiaza si stabileste parametrii starii limita, metodele
si aparatele care se folosesc la determinarea starii tehnice fara demontarea unei
instalatii, precum si resursa remanenta la momentul respectiv.

3.8. DIAGNOZA STARII
TEHNICE A INSTALATIILOR
161
Diagnoza se poate executa pe elemente sau pe ntreaga instalatie. De asemenea, diagnoza se recomanda si pentru stabilirea calitatii reparat iei instalatiilor tehnologice, pentru determinarea concordantei dintre parametrii tehnicofunctionali realizati si cei prev azuti n documentatie.
Diagnoza n timpul exploatarii poate stabili subansamblul defect, precum si
volumul de lucr
ari necesar pentru remedierea defectiunii.
Metode si aparatur
a de diagnoz
a
Principalele metode de diagnoza a instalatiilor tehnologice sunt: vizual a, acustica, vibratorie, functional a si combinata.
a) Metoda vizual
a se aplica cu bune rezultate la sesizarea pierderilor la
instalatiile termice, instalatiile hidraulice, instalatiile de alimentare, instalatiile
de ungere si de racire.
De asemenea, dupa culoarea fumului de esapare se poate aprecia starea tehnica,
ct si eventualele defectiuni ale motoarelor cu ardere interna, la sistemele de alimentare si de distributie ale acestora.
Tot vizual se verica integritatea sistemelor tehnice, slabirea asamblarilor
demontabile, ful
arile sau neparalelismele organelor n miscare etc.
b) Metoda acustic
a se bazeaza pe nregistrarea semnalelor acustice ale cuplelor cinematice, nsa clasicarea si separarea acestor semnale, n functie de
frecventa zgomotului, care se compara cu un spectru de frecventa luat ca etalon
pentru ecare articulatie, se face foarte greu si implica aparatura speciala.
c) Metoda vibratorie are n vedere faptul ca energia de lovire din articulatiile mobile si amplitudinea vibratiilor sunt proportionale cu marimea jocului.
Starea tehnica a sistemelor tehnice se poate deci aprecia pe baza vitezei maxime
a vibratiilor, masurate ca parametru simptomatic.
d) Metoda functional
a consta n masurarea directa a parametrilor care
caracterizeaza indirect att functionarea instalatiei, ct si starea tehnica a organelor acesteia.
Astfel, starea tehnica a pompelor hidraulice se poate aprecia dupa debitul
pompei la turatia de regim, a curelelor de transmisie dupa alungire, a duzelor
dupa calitatea pulverizarii, a masinilor unelte dupa precizia prelucrarii pieselor
etc.
e) Metoda combinat
a const
a n aplicarea combinata a mai multor metode
de diagnoza.
Astfel, la motoarele cu ardere intern
a, aprecierea starii tehnice se poate face
dupa cantitatea de gaze ce trece n carter, dupa consumul de ulei, dupa presiunea gazelor din carter, dupa cantitatea de metal din ulei, dupa puterea dezvoltata de ecare cilindru, dupa gradul de compresie, dupa calitatea pulverizarii
injectoarelor si dupa analiza gazelor de ardere.
162
Diagnoza unor uzuri avansate sau jocuri anormale se poate face si prin ascultarea motorului cu ardere interna cu stetoscopul.
La instalatia hidraulic
a se verica cu tester debitul, presiunea si temperatura
la pompe, distribuitoare si la motoarele hidraulice rotative si rectilinii (cilindri
de forta).
La mecanismul de frnare se verica deceleratia sau spatiul de frnare.
La transmisii se verica usurinta cuplarilor si decuplarilor si eventualele batai
sau zgomote anormale.
Interesul deosebit fata de diagnoza starii tehnice a sistemelor tehnice se explica prin faptul ca ecare demontare si montare a elementelor componente n
scopul vericarii starii tehnice necesita un volum important de manopera si un
timp ndelungat de scoatere din productie, ceea ce face neeconomic un control
la intervale mici de timp. n plus, n timpul demontarilor se modic
a ajustajele
dintre piese si se distrug organele de etansare, ceea ce se reecta negativ asupra
intensitatii uzurii pieselor n continuare.
Pentru executarea diagnozei tehnice trebuie asigurata o organizare si o dotare
tehnica corespunzatoare. Se recomand
a organizarea de sectii speciale de diagnoza
cu personal specializat, dotate cu ntreaga gama de aparate de masura si control
si cu laboratoare mobile pentru instalatiile care au o mare raspndire (utilaje de
constructii, utilaje agricole, mijloace de transport etc.) sau contract de service
cu o unitate specializata. Pentru instalat iile care lucreaza n linii tehnologice (industria chimica, constructia de masini, industria materialelor de constructie etc.)
se recomanda organizarea de laboratoare dotate cu standuri, cu aparatura de
analiza (uleiuri etc.), cu izotopi radioactivi, cu lanturi de aparate pentru masurarea si analiza n timp real a zgomotului si vibratiilor etc.
Pentru ca diagnoza starii tehnice sa dea rezultate optime este necesar ca nca
de la proiectare accesul la sistemele tehnice sa e adaptat pentru diagnoza, n
sensul prevederii posibilit
atii de cuplare rapid
a a aparaturii de masura si control,
fara demontare, iar la experimentarea prototipului si a seriei zero sa se verice
n mod obligatoriu parametrii simptomatici, fara demontare sau cu demontari
minime si sa se stabileasca valoarea lor limita admisibila.
Din cercetarile efectuate s-a constatat ca mai mult de 50% din motoarele cu
ardere interna ale sistemelor tehnice introduse n reparatie au n realitate uzuri de
numai 30 60% din valoarea uzurii limita, nefunctionarea normal a datorndu-se
de fapt reglajelor neefectuate sau necorespunzator efectuate.
Prin introducerea diagnozei tehnice fara demontare, cheltuielile pentru mentenanta se pot reduce cu 25 30%, economia de energie poate ajunge pna la 20%,
iar durata de functionare ntre reparatii poate creste cu 25 30%.
TII
3.9. ORGANIZAREA ACTIVITA
DE REPARATII
3.9
163
Organizarea activita
tii de reparatii
Sistemele de reparatii pot organizate sub trei forme: cu forte proprii, prin
unitati specializate sau de tip combinat.
a) Organizarea reparatiilor cu forte proprii se foloseste n cea mai mare
parte a unitat ilor, deoarece prezinta o serie de avantaje:
instalatia este scoas a un timp mai scurt din productie;
reparatia se executa rapid si de calitate;
conducerea interna poate exercita un rol mobilizator;
se poate organiza cu personal operator n procesul de productie.
Sistemul prezinta totusi si o serie de dezavantaje:
cheltuieli mari pentru organizarea atelierelor proprii si aprovizionarea cu
materiale si piese de schimb;
personal suplimentar pentru reparatii;
productivitate mai redusa din cauza imposibilitatii organizarii n ux a
reparatiilor.
Reparatiile cu forte proprii se pot organiza n urmatoarele sisteme: centralizat,
descentralizat sau mixt.
n sistemul centralizat toate lucrarile de planicare, pregatire si realizare a
reparatiilor se executa de catre compartimentul de mentenanta. Sistemul da
rezultate bune n societ
atile comerciale de productie mici si mijlocii.
Sistemul prezinta urmatoarele avantaje:
piesele de schimb se produc si se achizitioneaza n conditii economice;
muncitorii pot specializati pe grupe de sisteme tehnice;
fort a de munca si suprafetele de product ie sunt utilizate rational.
Sistemul prezinta si dezavantaje: personal de conducere suplimentar si separarea activitatii de mentenanta de productia de baza.
n sistemul descentralizat lucr arile de mentenanta se executa la nivelul sect iilor
de productie care sunt dotate cu personal, masini si aparate de masura si control.
n acest sistem, compartimentul de mentenant a se ocupa de coordonarea ntregii
activitati si cu executarea reparatiilor capitale la instalatiile importante.
Sistemul se aplica n marile unit ati industriale si combinate.
Avantajele sistemului constau n: reducerea personalului de conducere,
asigurarea unei legaturi strnse ntre productie si activitatea de mentenanta si
nregistrarea unor costuri mai mici la nivelul sectiilor.
Dezavantajele sistemului constau n: utilizarea unui personal mai numeros
pentru mentenanta cu un grad mai redus de utilizare, productivitate mai scazuta
si imposibilitatea asigurarii unui stoc de piese de schimb pe sectii.
n sistemul mixt lucrarile de ntretinere, de revizii si reparatii curente sunt
executate de sectiile de productie, iar reparatiile capitale sunt ncredintate compartimentului de mentenanta al ntreprinderii.
164
Sistemul cauta sa mbine avantajele celor doua sisteme de mai sus si sa nlature
dezavantajele lor.
b) Organizarea reparatiilor prin unit
ati specializate este caracteristic
unor anumite categorii de sisteme tehnice (mijloace de transport auto, tractoare,
utilaje agricole, utilaje de constructii), ct si unor sisteme tehnice folosite n
ntreprinderile industriale (automatizare, mecanica na, calculatoare).
Avantajele acestui sistem constau n:
realizarea pieselor de schimb n conditii economice;
organizarea n ux a lucrarilor de reparatii;
specializarea personalului pe categorii de lucrari;
reducerea duratei de execut ie;
productivitatea muncii ridicata;
calitatea superioara a lucrarilor;
costuri mai reduse datorita mecanizarii si automatizarii lucrarilor.
Sistemul prezinta nsa si dezavantaje:
instalatiile sunt scoase din productie pe o perioad
a mult mai mare de
timp;
n cazul avariilor se intervine mai putin operativ.
Pentru instalatiile a caror demontare si transport sunt greu de realizat, ntreprinderile specializate pot trimite echipe pentru a executa reparatiile la sediul
ntreprinderilor posesoare.
c) Organizarea reparatiilor de tip combinat mbin
a cele doua sisteme
prezentate mai sus, executndu-se cu forte proprii reviziile tehnice, reparatiile
curente si reparatiile accidentale, urmnd ca reparatiile capitale sa se execute n
ntreprinderile specializate.
Acest sistem si gaseste o larga aplicare n cadrul unitatilor de transport auto,
a unitatilor agricole, a unitatilor de construct ii, n industria petroliera, n industria alimentar
a etc.
Avantajele acestui sistem constau n:
personal redus angajat pentru lucrari de mentenanta;
suprafete reduse si spatii construite mici afectate lucr arilor de mentenanta;
stocuri mici de piese de schimb;
costuri mai reduse.
Dezavantajele sistemului constau in:
instalat iile tehnologice sunt scoase din productie pentru reparatie capital a
pe o perioada relativ mare de timp;
reparatiile accidentale se executa mai greu din lipsa pieselor de schimb
si a personalului specializat;
productivitatea redus a a muncitorilor proprii pentru mentenanta.
TOTALA
3.10. MENTENANTA
PRODUCTIVA
3.10
165
Mentenanta productiva
totala
Mentenanta productiva totala, pe scurt MPT, este o metoda ce are drept

obiectiv evaluarea permanenta a performantei mijloacelor de productie (instalatii tehnologice, echipamente, utilaje, masini unelte) care practic a revolutionat
ntreaga activitate de mentenanta asociata sistemelor tehnice.
In evolutia conceptului de mentenanta productiva totala se pot identica trei
etape, si anume:
Etapa anilor 50 ai secolului trecut, cnd a fost introdus conceptul de mentenant
a preventiv
a, de origine americana, care avea n principal scopuri sau nalitati
economice.
Urmeaza o a doua etapa, a anilor 60, aceea a mentenantei productive, care
de asemenea are drept obiectiv scopuri economice generale, dar se orienteaza si
asupra inuentei mentenantei n costurile efective de productie.
A treia etapa, a anilor 70, este supranumita mentenanta productiv
a total
a.
ntregul personal angajat n procesul de productie capata responsabilitati n
privinta activitatii de mentenanta, ecare membru la nivelul sau de competenta,
activitatea de mentenanta nemaiind numai responsabilitatea specialistilor.
Cel care ar putea numit parintele mentenantei productive totale este Seiichi Nakajima, vicepresedinte al JIPM (Japan Institut of Plant Maintenance),
organizatie profesionista creata n anul 1969 de catre JMA (Japan Management
Association). Acesta spunea despre evolutia conceptului:
Am nceput prin a studia metoda americana de mentenanta preventiva n
anul 1950; n anul 1962 am facut prima vizita n Statele Unite. n anii urmatori
am vizitat ntreprinderi din Europa si din Statele Unite n scopul de a percepe mai
bine maniera de utilizare a mentenantei preventive. Bazndu-ma pe observatiile
mele, am introdus acest concept n Japonia n anul 1971.
In Japonia, de altfel, se spune: Trebuie acordata o foarte mare atentie micilor
lucruri, deoarece cu aceste mici lucruri se pot construi lucrurile mari.
Explicatia termenilor
Mentenanta
, care la nceputuri nsemna ntretinerea sistemului, are acum
o semnicatie noua, mult mai bogata de mentinere n permanenta a condit iilor
optime de productie.
Productiv
a, care la nceput avea semnicatia de productivitate, are acum o
semnicatie noua, aceea de randament optim n scopul rentabilizarii maxime a
investitiei si de a micsora costurile legate de productie.
Total
a indica faptul ca diferitele componente ale responsabilitatii de product ie sunt chemate ca ecare sa-si aduca contributia la metoda de mentenanta
adoptata, altfel spus, activitatea de productie a operatorilor sa se mbine si cu
elemente ale activitatii de mentenanta.
Asadar, MPT este acea metoda prin care se reduc la maximum posibil toate
pierderile din timpul procesului de productie ca timp, materii si materiale,
166
energie, manopera si altele, astfel nct sa se poata crea un cadru ct mai

dedicat activit
atii principale de productie. De asemenea, MPT vine n ajutorul
operatorilor de proces, n sensul cunoasterii de catre acestia mult mai bine a
performantelor masinilor, echipamentelor, utilajelor, instalatiilor pe care le deservesc. n acelasi timp, n loc de a se astepta serviciul de mentenanta pentru
ndepartarea defectiunilor, ecare operator la locul sau de munc
a poate preveni
eventualele mici defectiuni, nainte ca acestea sa se transforme n probleme grave,
poate analiza si elimina sursa defectiunilor n timp real.
Secretul MPT este acela de a acorda maxima atentie detaliilor.
Etapele de parcurs n cazul MPT
Sunt n numar de 12 si, n ordine logica, avem:
Etapa 1. Decizia conducerii
Introducerea si dezvoltarea MPT n cadrul unei ntreprinderi presupune ca
personalul operator sa aiba capacitatea de a-si schimba atitudinea fata de activitatea de productie, de a-si modica acele obisnuinte negative capatate de-a
lungul timpului.
Toate acestea se pot transforma n realitate numai n masura n care att
conducerea ct si ntregul personal le accepta, n primul rnd, si apoi le realizeaza.
Conducerea trebuie sa traseze strategia de urmat, iar personalul n totalitate sa
e convins de corectitudinea strategiei.
Etapa a 2-a. Elaborarea metodologiei MPT
Aceasta etapa presupune cunoasterea n detaliu a urmatoarelor elemente:
natura generala a MPT;
scopurile si obiectivele;
denirea unui program de MPT;
un limbaj comun conducere-personal.
Etapa a 3-a. Crearea structurii de implementare
Aceasta structur
a este necesar
a pentru a reduce socul la momentul lansarii
MPT, creeaza posibilitatile de implementare ale programelor si permite coordonarea activitatilor.
Etapa a 4-a. Diagnosticarea
Multitudinea situat iilor existente n sectoarele si locurile de munca necesita o
evaluare prealabil a, o diagnosticare n ceea ce priveste vrsta si starea tehnica a
utilajelor, nivelul randamentului atins de catre acestea, practicile de mentenanta,
natura si amploarea ameliorarilor.
Rezultatele corecte obtinute pot permite obtinerea unui diagnostic real cu
obiective date, precise si cu un diagnostic dat din start sau pur si simplu bazat
pe intuitie.
Etapa a 5-a. Elaborarea programului
Este necesar a se elabora un program general de implantare a MPT la nivelul
ntreprinderii, precum si defalcarea acestuia n programe locale de implantare a
MPT la nivelul locurilor de munca.
TOTALA
3.10. MENTENANTA
PRODUCTIVA
167
Etapa a 6-a. Lansarea programului

n cadrul acestei etape, prevederile din programele de MPT trebuiesc transpuse cu delitate n practica.
Etapa a 7-a. Ameliorarea randamentelor
Plecnd de la cunoasterea pierderilor si opririlor obiective nregistrate de o
instalatie tehnologica, aceasta etapa are drept directie ameliorarea randamentelor
si reducerea disfunctionalitatilor.
La aceasta etapa, participarea operatorilor si tehnicienilor implicati este necesara si se face prin organizarea de grupe mici de lucru care analizeaza diferitele
metode si posibilitati de reducere a pierderilor.
Etapa a 8-a. Dezvoltarea mentenantei independente (autonome)
n aceasta etapa se urmareste ca sa se creeze conditiile necesare pentru ca
personalul de productie s a e capabil de a asigura el nsusi o parte din mentenanta
de ntretinere.
Etapa a 9-a. Dezvoltarea mentenantei programate
Este acea faza n care odata depasite posibilitatile mentenantelor independente (autonome), adica de mentenanta neprogramat a (curativa sau corectiva),
se trece la mentenanta programata (preventiva).
Etapa a 10-a. Ameliorarea tehnicit
atii
Operatorilor li se favorizeaza evolutia n sensul realizarii unei apropieri din ce
n ce mai mari fata de instalatia pe care o deservesc.
Etapa a 11-a. mbun
at
atiri asupra conceptiei instalatiei
Prin cunoasterea foarte buna a conditiilor de exploatare, a mentenantei instalatiilor, se pot ntrevedea posibile modicari n conceptia acestora, n sensul
amelior
arii parametrilor procesului de productie sau a abilit
atii.
Etapa a 12-a. Lansarea unui nou program
Se xeaza noi obiective de atins, se vizeaza alte sectoare de productie, se
utilizeaza cunostintele capatate anterior pentru a le generaliza.
Pentru a asigura disponibilitatea n orice moment a unui sistem tehnic trebuie
ca abilitatea si mentenabilitatea sa functioneze optim. Diagrama din gura 3.2
arata, pentru cazul instalatiilor termice, cum trebuie privita relatia dintre abilitate si mentenanta (preventiva, corectiv a, productiva totala) lund n consideratie si celelalte aspecte: resursele nanciare si umane, proiectarea, fabricarea
(executie si control), ambalare, depozitare, transport, montaj si punere n functiune, exploatare, astfel nct instalatia sa lucreze n concordanta deplina cu functia
specicata.
168
Fig. 3.2: Reprezentarea graca a relatiei abilitate-mentenanta
TOTALA
3.10. MENTENANTA
PRODUCTIVA
169
170
Capitolul 4
DISPONIBILITATEA
4.1
Concept, denitii, termeni
n acest capitol vom considera sisteme tehnice care pot reparate astfel nct n
urma operatiei de reparare sistemul este adus la un stadiu de functionare identic
cu acela de dinaintea defectarii. Pentru acest tip de sisteme o caracteristica
importanta a performantiei sistemului respectiv este disponibilitatea.
Potrivit STAS 8174/3 - 77, Fiabilitate, mentenabilitate si disponibilitate.
Terminologie, disponibilitatea este capacitatea unui dispozitiv sub aspectele
combinate de abilitate, mentenabilitate si de organizare a actiunilor de mentenanta de a-si ndeplini functia specicata la un moment dat sau ntr-un interval
de timp dat. Aceasta denit ie pune n evidenta ca disponibilitatea unui sistem
tehnic depinde att de abilitatea acestuia ct si de organizarea activitatii de
mentenanta.
Disponibilitatea unui sistem tehnic poate denita prin raportul
Disponibilitatea =
Timpul de functionare
:
Timpul de functionare + Timpul de ntrerupere
Relatia anterioara este folositoare numai daca ne intereseaza trecutul acelui sistem, n care, pentru o perioada de timp data, timpul de functionare si timpul de
ntrerupere pot da procentul timpului ct sistemul a fost disponibil. Dar interesul
nostru este acela de a prezice disponibilitatea unui sistem tehnic. Pentru a putea
face aceast a operatie trebuie avute n vedere si analizate simultan att distributia
de repartitie a defectelor ct si distributia de repartit ie a activitat ii de reparare
a acestora.
Disponibilitatea unui sistem tehnic sau a unei componente a acestuia, la fel
ca si abilitatea si mentenabilitatea, este de fapt o probabilitate. De aceea toate
legile teoriei probabilitatilor pot aplicate disponibilitatii daca aceasta este bine
cuanticata. Cazul cel mai simplu poate ilustrat prin urmatorul exemplu. Consideram un singur echipament (sau o singura componenta a unui sistem tehnic)
care trebuie sa functioneze continuu. Daca se face si se pastreaza o nregistrare
171
172
CAPITOLUL 4. DISPONIBILITATEA
a perioadelor de timp n care echipamentul a functionat sau a fost ntrerupt

n vederea repar
arii, atunci disponibilitatea sa poate descrisa ca o variabila
aleatoare a carei functie de distributie este ilustrata n gura 4.1. Cu 0 este marcata starea de functionare, iar cu 1 starea de nefunctionare (ntrerupere necesara
repararii). Disponibilitatea asteptata a acestui echipament este valoarea medie
Fig. 4.1: Functia de repartitie a disponibilitat ii unui singur echipament care trebuie sa functioneze continuu (0 - starea de functionare, 1 - starea de nefunctionare
(reparare))
a acestei variabile aleatoare. Daca ne intereseaza disponibilitatea permanenta a
unui ntreg sistem tehnic, atunci trebuie sa luam n consideratie comportarea n
ansamblu a tuturor echipamentelor care-l compun. Sa notam cu n numarul total
de echipamente componente si cu n 0(t) numarul de echipamente aate n starea
0, adica disponibile, la un moment de timp t: Raportul P 0(t) := n0 (t)=n masoara
proportia de echipamente disponibile la momentul t si aceasta trebuie avuta n
vedere la stabilirea disponibilitatii sistemului.
Disponibilitatea poate denita ca ind nsusirea unui sistem tehnic sau a
unei componente a sistemului de a-si ndeplini functia ceruta sub aspectele combinate de abilitate, mentenabilitate si de organizare a operatiilor de mentenanta
la un moment t; sau ntr-un interval de timp t.
n continuare vom deni unele notiuni folosite n studiul disponibilitatii.
Disponibilitatea instantanee sau punctual
a, A(t), este probabilitatea ca
sistemul sa e disponibil pentru utilizare la momentul de timp t dupa punerea
sa n functiune. (Disponibilitatea s-a notat cu A(t) dupa terminologia din limba
engleza n care cuvntul disponibilitate este availability.)
Disponibilitatea medie pe un interval de timp [t1 ; t2 ] sau disponibilitatea
unei misiuni de la t1 la t2 este denita prin relatia
1
Am (t2 t1) :=
t2 t1
t2
A(t)dt:
t1
(4.1)
173
4.1. CONCEPT, DEFINITII,

TERMENI
Am (t2 t1 ) reprezinta media disponibilit atii din cursul unei misiuni n care sistemul este disponibil pentru utilizare n intervalul [t1 ; t2 ]:
n particular, disponibilitatea medie pe intervalul [0; ] este
1
Am ( ) :=
A(t)dt:
(4.2)
Disponibilitatea permanenta
, AS , este probabilitatea ca sistemul sa e
disponibil pentru utilizare la un moment de timp t foarte ndepartat de momentul
punerii sale functiune, adica pentru t ! 1:
AS := lim A(t):
t!1
Cele trei tipuri de disponibilitati denite mai sus sunt ilustrate n gura 4.2.
Fig. 4.2: Reprezentarea graca a disponibilitatii punctuale, medii si permanente

nainte de a da alte denitii utilizate n teoria disponibilitatii precizam cteva
notatii.
M T BF (Mean Time Between Failures) = timpul mediu de buna functionare
(media duratelor de buna functionare).
M T T R (Mean Time To Repair) = timpul mediu pentru reparat ie (durata
unei reparatii).
174
Coecientul de disponibilitate (proport ia timpului activ) sau disponibilitatea intrinsec

a cum este numit acest coecient n ( [18]) este denit prin
formula
M T BF
KA :=
:
(4.3)
M T BF + M T T R
Coecientul de disponibilitate are o valoare constanta, independenta de timp.
Depinde numai de distributia timpului de defectare si a timpului de reparare, de
aceea este privit ca un parametru caracteristic (intrinsec) al sistemului tehnic.
Coecientul de indisponibilitate (proportia timpului inactiv) este dat
prin formula
(4.4)
KIN := 1 K A;
sau
MT T R
:
(4.5)
M T BF + MT T R
Coecientul de indisponibilitate are de asemenea o valoare constanta, independent
a de timp, si reprezinta proportia timpului inactiv (de oprire a sistemului).
KIN =
Proportia disponibilit
atii se deneste prin raportul
MT T R
K D :=
:
(4.6)
M T BF
Exemplul 4.1.1 Un sistem tehnic are urmatoarele caracteristici:
a) Distributia timpului ntre defectari urmeaza legea lognormal a (2.35) cu
parametrul de forma = 0; 8 si parametrul de scara tmed = 50 ore de functionare.
b) Distributia timpului de reparare urmeaza legea normala N (m; ), unde
m = 3 ore si = 1; 5 ore.
Conform relatiei (2.37) timpul mediu ntre defectari, M T BF , are valoarea
0; 82
M T BF = 50 exp
= 68; 856ore,
2
iar M T T R = m = 3 ore.
n acest caz, coecientul de disponibilitate al sistemului (disponibilitatea
intrinseca), care este dat de formula (4.3), are valoarea
KA =
M T BF
68; 856
=
= 0; 958;
M T BF + M T T R
68; 856 + 3
iar coecientul de indisponibilitate (4.4) este

KIN = 1 KA = 1 0; 958 = 0; 042:
Proportia disponibilit
atii, data de formula (4.6), are atunci valoarea
MT T R
3
KD =
=
= 0; 044:
MT BF
68; 856
TII
4.2. MODELUL EXPONENTIAL
AL DISPONIBILITA
4.2
175
Modelul exponential al disponibilita

tii
Cel mai simplu caz pentru a studia disponibilitatea (punctuala, medie sau
permanenta) a unei componente sau a unui sistem tehnic este acela de a considera
ca att intensitatea de defectare ct si intensitatea de reparare sunt constante.
Acesta este cazul care corespunde distributiei exponentiale.
Vom studia acest caz tratndu-l ca pe un proces Markov. Conceptele de baza
care se folosesc n acest tip de abordare sunt acelea de stare n care se aa sistemul (de exemplu, starea de funct ionare, notata S0 ; si starea de nefunctionare,
notata S1 ) si de stare de trecere (de la starea de functionare la aceea de nefunctionare datorit a unei defectiuni sau de la starea de nefunctionare la aceea de
functionare datorita unei reparatii). Probabilit
atile de trecere de la starea i la
starea j se noteaza cu pij : Vom presupune ca probabilitatile pij depind numai de
starile i si j; sunt independente de starile anterioare, cu exceptia ultimei stari i;
si sunt constante n raport cu timpul.
Pentru exemplicare vom analiza cazul disponibilit atii unei singure componente ce poate reparata si care are rata de defectare si rata de reparare :
Diagrama Markov a acestui caz este prezentata n gura 4.3. S0 desemneaza
starea 0 n care componenta functioneaza si este disponibila pentru utilizare, iar
S1 desemneaza starea 1 n care componenta este defecta si supusa repararii.
Fig. 4.3: Diagrama Markov a unei componenete cu rata de defectare si rata de

reparare
Notam cu Pi(t) probabilitatea componentei de a n starea i = 0; 1: Evident
P0(t) = A(t);
i.e., probabilitatea componentei de a functiona la momentul de timp t este egal a
cu disponibilitatea ei. n plus,
P0 (t) + P1 (t) = 1:
(4.7)
i.e., la momentul de timp t componenta sau functioneaza si este disponibil a sau

este defecta si supusa repararii.
176
Consideram un moment de timp t si o crestere a sa t si calculam probabilitatea componentei ca s

a functioneze (sa se ae n starea S0 ) la momentul t + t:
Acest lucru se ntmpla n doua cazuri: 1) la momentul t componenta functiona
si a functionat n continuare n intervalul [t; t+ t]; 2) la momentul t componenta
era defecta (se aa n starea S1 ) dar a fost reparata n intervalul [t; t +t]: Atunci
are loc relatia
P0(t + t) = P0 (t) (1 t) + P1 (t) t;
de unde rezulta ca
P0 (t + t) P0(t)
= P0(t) + P1(t):
t
Pentru t ! 0 se obtine ecuatia diferentiala
dP0 (t)
= P0 (t) + P1 (t) :
dt
(4.8)
Substituind P0 (t) = 1 P0 (t) ; rezulta

dP 0 (t)
= ( + ) P 0 (t) + :
dt
nmultim egalitatea de mai sus cu e(+)t si integr
am ambii membri. Avem
Z
Z
Z
(+)t dP0 (t)
(+)t
e
dt = ( + ) e
P0 (t) dt + e(+)t dt:
dt
Calculnd prima integral a prin parti obtinem
R
e(+)t P0 (t) ( + ) e(+)t P0 (t) dt =
R
= ( + ) e(+)t P0 (t) dt +
(+)t
e
+ C;
+
de unde, dupa reducerea termenilor asemenea si mpartire cu e(+)t ; rezulta

P0 (t) =
+ Ce(+)t :
+
(4.9)
Pentru determinarea constantei de integrare C tinem seama ca P 0 (0) = 1: Atunci

obtinem
C =1
=
:
+ +
(4.10)
TII
AL DISPONIBILITA
177
nlocuind valoarea acestei constante n formula (4.9) rezulta forma nala a solutiei
(+)t
+
e
:
+ +
P0 (t) =
Deoarece starea 0 este starea de functionare, atunci A (t) = P0 (t) este disponibilitatea punctuala a componentei (probabilitatea componentei de a functiona la
momentul de timp t): Prin urmare, disponibilitatea punctual
a a componentei
se calculeaza pe baza formulei
A (t) =
(+)t
+
e
:
+ +
(4.11)
Disponibilitatea medie a unei misiuni pe intervalul [t1 ; t2 ]; calculata pe

baza formulei (4.1) folosind (4.11), este
Z t2
1
Am (t2 t1) =
A(t)dt =
t2 t1 t1
1
=
t2 t1
=
Zt2
t1
(+)t
+
e
dt =
+ +
(+)t1
+
e
e (+)t 2 : (4.12)
2
+ ( + ) (t2 t1 )
n consecinta, disponibilitatea medie pe un interval de forma [0; ] are expresia

Am () =
+
1 e(+) :
2
+ ( + )
Disponibilitatea permanent
a sau coecientul de
KA = lim Am (), calculat cu ajutorul formulei (4.11), este
(4.13)
disponibilitate
!1
(+)t
KA = lim A(t) = lim

+
e
=
:
t!1
t!1 +
+
+
Deci
KA =
Cum M T BF =
:
+
(4.14)
1
1
si MT T R = ; rezulta
KA =
M T BF
:
MT BF + M T T R
(4.15)
178
De regul a, este mult mai mare dect ; >> ; deci 1 >>
> 0; ceea ce
permite dezvoltarea n serie si aproximarea de mai jos.

2
n
1
n
KA =
+
+ (1)
+ = 1 :
=1
1+
Comparnd formulele (4.11) si (4.14) se obtine o relatie ntre disponibilitatea

punctuala si disponibilitatea permanenta
A(t) = KA +
(+) t
e
:
+
(4.16)
Formula (4.16) arata ca disponibilitatea punctual a este suma dintre o componenta

constanta, care este disponibilitatea permanenta KA; si o componenta care vari4
aza descrescator Demn de remarcat este faptul, ca pentru t >
componenta
+
variabila devine neglijabila. ntr-adevar, n acest caz
(+)t
4
e
<
e < e4 = 0; 01832;
+
+
ceea ce arata ca
A(t)
= KA; pentru t >
4
:
+
4
disponibilitatea punctual a se poate considera
+
constanta si egal a cu disponibilitatea permanenta. Figura 4.4 arata cum variaza
disponibilitatea punctuala a unui echipament care poate reparat n functie de
i
raportul
; i = 1; 2; : : : si cum tinde acesta catre disponibilitatea perma+
nenta.
Cu alte cuvinte, pentru t >
Exemplul 4.2.1 La un sistem tehnic s-a constatat ca att distributia de defectare ct si distributia de reparare urmeaza legea exponential a cu parametrii
1
1
1
=
; respectiv =
: Atunci M T BF =
= 300 ore si
300
12
1
MTT R =
= 12 ore. Conform relatiei (4.11), pentru determinarea disponi
bilitatii punctuale obtinem expresia
25
1
13
A (t) =
+
exp
t :
26 26
150
Folosind aceasta formul a putem determina disponibilitatea punctual a la diferite

momente de timp. De exemplu, pentru t = 6; 8; 10 sau 12 ore se obtine
A(6) = 0; 984;
A(8) = 0; 981;
A(10) = 0; 978;
A(12) = 0; 975:
TII
AL DISPONIBILITA
179
Fig. 4.4: Variatia disponibilitatii punctuale n functie de valoarea raportului

i
; i = 1; 2; : : :
+
Disponibilitatea medie pe intervalul [0; ] este data de formula
25
75
13
Am () =
+
exp
:
26 169
150
Pentru = 12 ore se obtine
Am(12) = 0; 985:
Coecientul de disponibilitate dat de formula (4.14) are valoarea
KA =
25
= 0; 962:
26
n gura 4.5 curba continua este gracul disponibilitatii punctuale A(t), curba
punctata este gracul disponibilit
atii medii pe intervalul [0; t]; Am (t); iar dreapta
punctata reprezinta disponibilitatea permanenta KA:
180
Fig. 4.5: Reprezentarea graca a disponibilitatilor punctuale, medii pe [0,t] si

permanente din exemplul 4.2.1
4.3
Disponibilitatea sistemelor
Deoarece disponibilitatea este o probabilitate, toate legile teoriei probabilitatilor pot aplicate pentru a calcula disponibilitatea unui sistem, plecnd
de la cunoasterea disponibilitatilor partilor componente. Metoda de calcul este
aceeasi cu cea folosita n sect iunea 2.6 pentru determinarea abilitatii sistemelor
cu montaj n serie sau n paralel. Prin urmare, pentru n componente independente
legate n serie, ecare dintre ele avnd disponibilitatea Ai(t), i = 1; 2; : : : ; n;
disponibilitatea sistemului este data de formula
AS (t) =
n
Q
Ai (t) ;
(4.17)
i=1
iar daca componentele independente sunt legate n paralel, atunci disponibilitatea

este
AS (t) = 1
n
Q
i=1
(1 Ai (t)) :
(4.18)
n formulele de mai sus disponibilitatea unei componente poate disponibilitatea punctuala sau disponibilitatea medie pe un interval de timp. Pentru
conguratii complexe ale sistemelor analiza disponibilitatii poate facuta prin
folosirea diagramelor-bloc, la fel ca n cazul abilitatii.
181
4.3. DISPONIBILITATEA SISTEMELOR
Exemplul 4.3.1 Un sistem are doua componente, ecare din ele avnd rate
constante de defectare 1 = 0; 10; respectiv 2 = 0; 15 c
aderi pe ora si rate
constante de reparatie 1 = 0; 20; respectiv 2 = 0; 25 reparatii pe ora. Calculati
disponibilitatea punctuala si disponibilitatea medie pentru o misiune de 8 ore ale
acestui sistem n urmatoarele cazuri:
a) componentele sistemului sunt legate n serie.
b) componentele sistemului sunt legate n paralel.
Solutie. n baza formulei (4.11) calcul am disponibilitatea punctuala a ecarei
componente.
A1(t) = 0; 667 + 0; 333 exp(0; 30t);
A2(t) = 0; 625 + 0; 375 exp(0; 40t);
A1(8) = 0; 697;
A2(8) = 0; 640:
Atunci disponibilitatea punctual

a a sistemului cu montaj n serie pentru t = 8
ore este
AS (8) = A1(8) A2 (2) = 0; 697 0; 640 = 0; 446:
Daca componentele sistemului sunt montate n paralel, disponibilitatea punctuala a sistemului la acelasi moment de timp t = 8 ore este
AS (8) = 1 (1 A1(8)) (1 A2(8)) = 0; 891:
Pentru calcularea disponibilitatii medii pe intervalul [0; ] folosim formula
(4.13). n baza acesteia avem:
1; 111
[1 exp(0; 30)]
0; 9375
A2;m(t) = 0; 625 +
[1 exp(0; 40)]
A1;m (t) = 0; 667 +
A1;m(8) = 0; 793;
A2;m(8) = 0; 737:
Atunci disponibilitatea medie a sistemului cu montaj n serie pentru o misiune

de 8 ore are valoarea
AS;m(8) = A1;m(8) A2;m (2) = 0; 793 0; 737 = 0; 585:
Daca componentele sistemului sunt legate n paralel, disponibilitatea medie
a sistemului pentru aceiasi misiune de 8 ore este
AS;m (8) = 1 (1 A1;m(8)) (1 A2;m(8)) = 0; 946:
182
4.4
Ca
i de crestere a disponibilita
tii
Doi factori inuent eaza n mod decisiv disponibilitatea unui sistem tehnic,
si anume:
a) factorul de abilitate, sau, cu alte cuvinte, timpul de functionare normal a
fara defectiuni n conditii determinate de exploatare a sistemului;
b) factorul de mentenabilitate, sau, cu alte cuvinte, timpul de indisponibilitate, cnd sistemul este reparat n vederea ndeplinirii functiilor specicate.
Pentru a asigura cu certitudine disponibilitatea sistemelor n orice moment,
triada abilitate - mentenabilitate - rennoire, trebuie sa functioneze n mod perfect, rezultnd astfel chiar caile de crestere ale disponibilitatii:
abilitatea este necesar sa se apropie de un maxim, mpreuna cu un
sistem de alarmare (sonor, luminos), foarte bine pus la punct si cu o supraveghere
permanenta;
deoarece mentenanta preventiva este costisitoare iar prevederea defectarilor si localizarea acestora n timp sunt extrem de dicile, este necesar a se
pune accent pe mentenanta corectiv a;
rennoirea prevazuta si calculata a elementelor componente sau a subsistemelor.
Experienta acumulata n cazul liniilor de productie a cimentului dovedeste
din plin ca disponibilitatea este maxima daca se actioneaza major asupra celor
trei factori mai sus enumerati.
Cum, n general, abilitatea este extrem de ridicata, rezulta ca pentru a avea
o buna disponibilitate trebuie actionat cu cele mai bune tehnici de mentenanta
pe de o parte, iar pe de alta parte, prin micsorarea numarului de interventii de
mentenanta. Acest din urma deziderat poate atins daca se actioneaza:
a) asupra conceptiei: abilitate, reparabilitate, accesibilitate, testabilitate,
interschimbabilitate, functionalitate;
b) asupra politicii de mentenanta: personal instruit, nlocuiri, nivel al reparatiei,
procedee si tehnici.
Appendix A
Functia Gamma
Functia Gamma de parametru p; sau integrala lui Euler de speta a doua,
este denita prin formula
Z 1
(p) =
xp1e x dx; p > 0:
0
1. (p) este o integrala improprie convergent a pentru 0 < p < 1 si divergenta

pentru p 0:
2. (p) este uniform convergenta n raport cu parametrul p, pentru p apartinnd
unui interval compact [a; b] (0; 1):
3. (p) este o funct ie continua de p; pentru p 2 (0; 1):
4. (p) este o funct ie derivabil a n raport cu parametrul p 2 (0; 1) si
Z 1
(k)
(p) =
xp1(ln x)k exdx; k = 0; 1; : : :
0
5. Pentru orice p > 0 are loc egalitatea
(p + 1) = p(p):
n consecinta, calculul valorii (a +n), pentru 0 < a 1 si n numar natural
oarecare, se reduce la calculul valorii (a) conform formulei
(a + n) = (a + n 1)(a + n 2) (a + 1)a(a):
Pentru a = 1; rezulta
(n + 1) = n!
183
184
APPENDIX A. FUNCTIA
GAMMA
6. Pentru p =
1
functia Gamma are valoare
2

p
1
=
2
7. Reprezentarea graca a functiei Gamma este
Funct ia Gamma
Abscisa punctului de minim este p0
= 1; 4616; iar valoarea minima care se
obtine n acest punct este (p0) = 0; 8856:
Pentru demonstratiile acestor proprietat i ale functiei Gamma a se vedea, de
exemplu, [1], pag. 406-407 si 460-464.
Appendix B
Codul lui Hammurabi
Societatea a simtit nevoia de a reglementa problema abilitatii nca din cele
mai vechi timpuri. Cea mai veche legislatie cunoscuta n domeniul sigurant ei constructiilor este Codul lui Hammurabi (1759 .e.n.) n care se gasesc urmatoarele
precizari:
Daca un constructor construieste o casa pentru un om si daca nu face aceasta
constructie solida si casa pe care a construit-o se surp
a si provoac
a moartea
proprietarului casei constructorul va omort.
Daca provoaca moartea copilului proprietarului, va omort un copil al constructorului.
Daca provoaca moartea unui sclav al proprietarului casei, va trebui sa dea
proprietarului un sclav de aceeasi valoare.
Daca distruge proprietatea, va trebui s a restituie ceea ce a distrus si pentru
ca nu a facut solida casa pe care a construit-o si aceasta s-a surpat, el trebuie s a
reconstruiasca casa care s-a surpat pe propria lui cheltuial a.
Daca un constructor a cl adit o cas a pentru cineva si constructia nu a corespuns
cerintelor si un zid a cazut, acel constructor va trebui sa ntareasca zidul pe
propria lui cheltuiala..
185
186
APPENDIX B. CODUL LUI HAMMURABI
Bibliograe
[1] Budak, B.M., Fomin, S.V.: Multiple Intergrals, Field Theory and Series, An
Advanced Course in Higher Mathematics, Mir Publishers, Moscow, 1973.
[2] Catuneanu, V.M., Mihalache, A.: Bazele teoretice ale abilit
atii, Editura
Academiei, Bucuresti, 1983.
[3] Ciucu, G., Craiu, V., Stefanescu, A.: Statistic
a matematica si cercet
ari
operationale, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1974.
[4] Dragu, D., Badescu, Gh., Sturzu, A., Popescu I., Tolerante si m
asur
atori
tehnice, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1980.
[5] Draghicescu, I.C., Budianu, Gh.: Exercitii si probleme de teoria probabilit
atilor, Casa de editura si pres a
SANSA S.R.L., Bucuresti, 1995.
[6] Duminica, T., Iofcea, D., S tefanescu, V.: Fiabilitatea fondurilor xe, Ociul de informare documentara pentru aprovizionarea tehnico-materiala si
controlul gospodaririi fondurilor xe, Bucuresti, 1988.
[7] Ebeling, C. E.: An Introduction to Reliability and Maintainability Engineering, Tata McGraw-Hill Publishing Company Limited, New Delhi, 2000.
[8] Ioan, L., Probabilita
ti si variabile aleatorii n telecomunicatii, Editura
MatrixRom, Bucuresti, 1998.
[9] Lix androiu, D.: Fiabilitatea sistemelor. Modele si algoritmi, Editura Dacia,
Cluj-Napoca, 2001.
[10] Mihoc, Gh.; Micu, N.: Elemente de teoria probabilit
atilor si statistica,
Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1977.
[11] Mihoc, Gh., Micu, N.: Teoria probabilit
atilor si statistic
a matematic
a,
Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1980.
[12] STAS 8174/1-1977, Fiabilitate. Terminologie.
[13] STAS 8174/2-1977, Mentenabilitate. Terminologie.
187
188
BIBLIOGRAFIE
[14] STAS 8174/3-1977, Disponibilitate. Terminologie.

[15] Trcolea, C., Filipoiu, A., Bontas, S.: Tehnici actuale de teoria abilit
atii,
Editura Stiintica si Enciclopedica, Bucuresti, 1989.
[16] Tiron, M.: Prelucrarea statistic
a si informa
t ional
a a datelor de m
asurare,
Editura tehnica, Bucuresti, 1976.
[17] Vaduva, I.: Fiabilitatea programelor, Editura Universitat ii din Bucuresti,
2003.
[18] * * *: MIL-HDBK-338B, (Military Handbook, Electronic Reliability Design
Handbook), Department of Defense, USA, 1998.
Index
Camp de evenimente, 4
Camp de probabilitate, 6
cu montaj in paralel, 81
cu montaj in serie, 77
cu montaj serie-paralel, 86
k din n, 91
Formula
Bayes, 10
probabilitatii totale, 9
Frecventa relativa, 5
Functia
de distributie, 14
de repartitie, 14
hazard de defectare, 49
risc instantaneu de defectare, 49
Densitate
de probabilitate, 15
de repartitie, 15
Disponibilitate
a sistemelor, 180
a unei misiuni, 172
coecient de, 174
instantanee, 172
intrinseca, 174
medie pe un interval, 172
modelul exponential, 175
permanenta, 173
punctuala, 172
Distributia
binomiala, 28
exponentiala, 31
normala, 33
Poisson, 29
Weibull, 32
Mentenabilitate
functia de, 108
Mentenanta
complexa, 124
corectiva, 123
de tip paleativ, 125
factori de inuenta
accesibilitate, 125
demontabilitate, 126
interschimbabilitate, 127
standardizare, 127
tipizare, 127
forme de planicare
informatii necesare, 130
pe termen lung, 128
pe termen mediu, 129
pe termen scurt, 129
ocazionala, 113
preventiv-planicat, 124
preventiva, 131
productiva totala, 165
sistemica, 112
Eveniment
contrar, 3
imposibil, 2
sigur, 2
Evenimente
compatibile, 3
dependente, 8
incompatibile, 3
independente, 8
independente (in totalitate), 8
independente doua cate doua, 8
Fiabilitatea sistemelor, 76
189
190
MTBF, 45
MTTF, 44
MTTFF, 44
Probabilitate, 6
conditionata, 9
Reparatii
capitale, 159
curente, 158
organizarea activitatii, 163
Revizii tehnice, 156
Sistem complet de evenimente, 4
Uzura, 135
abraziva, 137
de aderenta, 137
de avarie, 139
de contact, 137
de coroziune, 139
de impact, 138
la oboseala, 139
Variabile aleatoare
caracteristici
dispersia, 24
modul, 23
momentul de ordinul k, 27
valoarea medie, 20, 22
de tip continuu, 12
discrete, 12
independente, 19
simple, 12
INDEX

Carte Fiabilitate Revizuita130306

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Carte Fiabilitate Revizuita130306

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

FIABILITATEA,

B Codul lui Hammurabi

Reprezentarea generala a unui sistem tehnic . . . . . . . . . . . . xiii

Gracul unei functii de repartitie discontinua ntr-un punct x0 . .

2.1 Gracul unei functii de abilitate . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Curba uzurii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136

Functia de repartitie a disponibilitat ii unui singur echipament care

Nasterea abilit atii ca disciplina tehnica a fost marcata de doua evenimente:

mare performanta, n conguratia impunatoare si greoaie de mainframe, impusa

Scopul acestei carti este de a pune la dispozit ia cititorului interesat o lucrare

Fig. 1: Reprezentarea generala a unui sistem tehnic

tatea se mentine prin utilizarea unor metode adecvate de conservare, ambalare,

Evenimente. Operatii cu evenimente

Evenimentele care au un singur caz favorabil se numesc evenimente elementare.

1.1. EVENIMENTE. OPERATII

Eveniment implicat de un alt eveniment

Daca evenimentele A1; A2; : : : ; An realizeaza o descompunere a evenimentului

Submultime a lui Multimea (totala) Multimea vida ;

Orice cmp de evenimente K satisface si urmatoarele proprietati:

1.2. PROBABILITATE. CMP DE PROBABILITATE

Probabilitate. Cmp de probabilitate

Fie A un eveniment legat de o anumita experienta. Daca ntr-o serie de n

Propozitia 1.2.1 Frecventa relativ

La fel se pot demonstra si celelalte propriet ati ale frecventei relative.

Multe experiente prezinta fenomenul de regularitate statistica

Un cmp de evenimente f-; Kg pe care s-a denit o functie de probabilitate

5) Probabilitatea evenimentului contrar se calculeaza pe baza formulei

ntr-adev ar, deoarece A [ A = - si A; A sunt evenimente incompatibile,

1.2. PROBABILITATE. CMP DE PROBABILITATE

n consecinta, daca A B atunci P (A) P (B); adica probabilitatea este o

P (A [ B) = P (A) + P (B) P (A \ B):

ntr-adevar, deoarece B se poate scrie sub forma B = (B \ A) [ (B \ A); folosind

Formula (1.6) se poate extinde pentru calculul probabilitatii reuniunii a trei

Evenimente independente si evenimente dependente

Evenimentele A si B se numesc dependente dac

Folosind proprietatile probabilit atii se poate demonstra ca daca A si B sunt

P (Ai \ Aj ) = P (Ai )P (Aj );

Evident, daca trei evenimente A; B; C sunt independente (n totalitatea lor),

Daca P (A) > 0; atunci se poate considera si probabilitatea evenimentului B

Din relatiile anterioare rezulta egalitatile

Formula (1.10) pot interpretata ca o regul

si apoi de regula de nmultire a probabilitatilor P (Ai \ B) = P (Ai ) P (B j Ai);

numita formula lui Bayes.

Solutie. Suma care va imputata ecarei fabrici trebuie sa e proportional a

P (B) = P (A1) P (B j A1 ) + P (A2) P (B j A2) + P (A3 ) P (B j A3 ) =

Sumele imputate ecarei fabrici, proportionale cu probabilit

n cazul n care variabila aleatoare X are o multime numarabila de valori

Variabile aleatoare de tip continuu

Fie X : - ! R o variabil a aleatoare de tip continuu. Pentru ecare numar

Se noteaza cu F (x) probabilitatea evenimentului fX < xg; X ia valori

F (x) := P (X < x):

4) F (x) este o functie continua la stnga, ceea ce nseamna ca n orice punct

Daca x0 este un punct de discontinuitate al functiei de repartitie, atunci se

. De aici rezulta ca daca x0 este un punct de continuitate pentru F (x), atunci

Variabilele aleatoare care se folosesc n mod obisnuit n practica au functia

1.6. DENSITATEA DE REPARTITIE

Fig. 1.1: Gracul unei functii de repartitie discontinua ntr-un punct x0

Fig. 1.2: Gracul unei functii de repartitie continua pe R

Se spune ca variabila aleatoare X are o densitate de repartitie (sau de

Fig. 1.3: Interpretarea geometrica a functiei de repartitie F (x) = P (X < x)

Este bine sa se remarcat ca o functie continua f : R ! R este o densitate

ntr-adevar, daca tinem seama de formulele (1.15) si de relatia de denitie a

Formula ramne adevarat

Fig. 1.4: Interpretarea geometrica a probabitatii P (a < X < b)