Blabla

ANALIZA COMPARATIVA INTRE GANDIRE SI
MEMORIE
1.Introducere:
In desfasurarea activitatii umane care sa permita adaptarea la mediu, sistemul
psihic uman participa cu toate componentele sale care interactioneaza si
indeplinesc un rol specific. Din interactiunea lor rezulta trasaturile de
personalitate.
Personalitatea, definite ca sistemul bio-psiho-socio-cultural determina un mod
specific de adaptare la mediu in decursul caruia omul proceseaza informatiile
furnizate de procesele senzoriale si stocate in memorie, anticipeaza ipoteze,
formuleaza explicatii rezolva probleme cu care se confrunta.
2.Continut:
Gandirea reprezinta procesul psihic cognitiv superior de procesare a insusirilor
esentiale, necesare si logice cu ajutorul unor operatii abstract-formale, in
vederea intelegerii, explicarii si predictiei unor relatii cauzale si pentru
elaborarea unor legi, teorii, principii ca modele mintale ale realitatii.
Memoria este un process psihic cognitiv superior de intiparire, stocare si
reactualizare a informatiilor.
3.Caracterizare succinta:
Gandirea poseda o serie de caracteristici care ii determina individualitatea.
Este un process cognitive superior de procesare a insusirilor esentiale
inaccesibile direct simturilor.
Inglobeaza datele proceselor senzoriale dar se poate dispensa de raporturile
perceptive.
Se desfasoara in plan intern si realizeaza o procesare profunda a realitatii.
Gandirea are un character procesual sau multifazic desfasurandu-se pe axa
temporala si pe verticala cunoasterii.
Pe verticala cunoasterii, gandirea se misca ascendant si printr-un demers
deductive, gandirea porneste de la generalizari si ajunge la cazuri particulare.
Pe axa temporala, gandirea se desfasoara intre trecut, present si viitor.
Se foloseste de trecut pentru a defini prezentul si foloseste prezentul pentru
predictia viitorului.
Gandirea are un character mijlocit fiind mediate de perceptie, reprezentare,
limbaj si memorie.
Oalta caracteristica o reprezinta faptul ca este un proces abstract-formal.
Detine un character abstract deoarece are loc in plan intern si se desfasoara cu

un grad inalt de selectivitate. Caracterul formal este reprezentat de faptul ca
gandirea se supune unor legi logice.
Gandirea are un caracter finalist urmarind gasirea unor solutii se rezolvarea
problemelor.
Ea ocupa un loc central in sistemul psihic uman, primind informatii de la toate
mecanismele psihice si le coordoneaza conferindu-le rationalitate.
Pe scurt, se poate spune ca gandirea este reglajul tuturor reglajelor.
La randul ei memoria detine o serie de caracteristici.
Este o proprietate a tuturor organismelor vii si se numeste memorie biologica
prin care se stocheaza si reactualizeaza o serie de informatii cu privire la
cresterea si maturizarea organismelor.
In evolutia sa filo-genetica, memoria s-a diferentiat in mai multe forme si a atins
apogeul la om unde a devenit memorie psihica individuala si colectiva.
Memoria pastreaza si reactualizeaza procesele psihice fiind distribuita la toate
mecanismele.
De asemenea, detine un character mijlocit fiind mediate de obiecte in primii ani
ai vietii si mai tarziu de actiuni psihice si procedee mnemotehnice.
Are un character logic, presupunand intelegere informatiilor memorate si
organizarea acestora dupa anumite criterii.
Memoria este selective deoarece integreaza si pastreaza informatii in functie de
sex, varsta, interese, necesitati.
Are un character situational si contextual integrand si pastrand informatii
raportandu-le la conditiile spatio-temporale.
Memoria este un process psihic active deoarece dispune de operatii pentru
prelucrarea si evaluarea materialului in stransa legatura cu semnificatia acestuia
pentru subiect.
De asemenea, memoria detine un character mijlocit, rational si constient fiind
specifica omului.
Caracterul multifazic al memoriei este evidentiat de cele trei subprocese.
Fixarea consta in traducera informatiei intr-un cod pentru a fi stocata in
memorie.
Stocarea consta in retinerea informatiei pentru o perioada de timp.
Reactualizarea reprezinta readucerea informatiei la suprafata pentru a fi folosita.
Memoria defineste dimensiunea temporala a organizarii psihice facand posibila
continuitatea identitatii si acumularea experientei.
Asadar, memoria ocupa un loc important in viata omului deorece fara ea am trai
intr-un present continuu iar comportamentul ar fi haotic si cunostintele luate de
la capat, fara se realizam progrese.
4.Incadrare:
Ambele mecanisme fac parte din categoria proceselor cognitive superioare care
alaturi de imaginatie si limbaj formeaza intelectul, acel ansamblu de fenomene
psihice, ce depaseste experienta senzoriala si se dezvolta sub actiunea factorilor
socio-culturali.
5.Comparatia:
La o simpla comparative, dupa criteriile ce vizeaza continutul informational
reflectoriu si mecanismele psiho-fiziologice ale reflectarii, deducem ca ambele
procese sunt cognitive superioare ce proceseaza un continut informational.
In timp ce gandirea reflecta insusirile esentiale, necesare si inaccesibile
simturilor precum si relatiile dintre obiecte si fenomene, memoria pastreaza
continutul informational al proceselor avand un material heterogen:imagini,
notiuni, scheme, idei si trairi.
Ambele procese se desfasoara in plan intern, gandirea inglobeaza si verifica
datele putand sa se dispenseze de raporturile perceptive, pe cand memoria
contine un material bogat in cea mai mare parte provenind pe cale senzoriala.
Daca gandirea proceseaza profound realitatea cu ajutorul operatiilor abstract
formale, memoria reorganizeaza datele stocate cu ajutorul unor operatii,
relationandu-le logic.
Atat gandirea cat si memoria, prin caracterul ei mijlocit si rational devin
fenomene specific umane.
Ambele procese interactioneaza cu celelalte componente ale sistemului psihic
uman deoarece memoria este distribuita tuturor mecanismelor psihice iar
gandirea primeste informatii de la acestea, le coordoneaza dandu-le rationalitate.
Atat memoria cat si gandirea au o structura complexa, insusiri si functii care le
determina individualitatea.
Gandirea poate sa apara ca sistem de operatii, categorii si sisteme de notiuni,
judecati si rationamente, intelegere si rezolvare de probleme.
Calitatile gandirii sunt commune cu cele ale creativitatii: flexibilitatea,
fluiditatea, originalitatea si elaborarea.
In structura sa sunt prezente notiunile sau conceptele ca unitati de baza,
judecatile si rationamentele.
Ca dimensiune temporala a personalitatii, memoria stocheaza experienta de viata
a individului avand o baza ereditara, in functionalitatea ei memoria dezvolta o
serie de calitati: volumul, elasticitatea, trainiciapastrarii, promptitudinea fixarii
si reactualizarii, fidelitatea si completitudinea ce pot fi optimizate.
Memoria ca proces multifazic prezinta numeroase forme determinate la nivelul
etapelor sale.
Dupa prezenta sau absenta intentiei, memorarea poate fi voluntara si involuntara
iar dupa prezenta sau absenta intelegerii, poate fi logica si mecanica.
La nivelul pastrarii distingem:memorie de foarte scurta durata, memorie de
scurta durata(MSD), memorie de lunga durata(MLD).
Reactualizarea poate fi si ea voluntara si involuntara, vaga sau precisa, corecta

sau incorecta.
6.Relatiile:
Intre cele doua procese exista o relatie de interactiune si sustinere reciproca
manifestata prin rolul uneia in desfasurarea celeilalte.
Memoria reprezinta in raport cu gandirea o sursa permanenta de informatii si
depozitul in care sunt pastrate produsele gandirii. Astfel piramida notiunilor sau
conceptelor empirice si stiintifice sunt conservate in memoria de lunga durata si
sunt reactualizate in vederea procesarii.
De asemenea in memorie sunt stocate schemele de actiune, operatiile care
constituie baza pentru rezolvarea de probleme.
Memoria sprijina si intelegerea, atat in ce priveste cuplajul informational,
lanturile asociative cat si analogia.
La randul ei, gandirea este implicate in toate formele memoriei.
Prezenta gandirii ca intelegere determina distinctia dintre memoria mecanica si
logica, ultima fiind premise necesara pentru invatarea autentica.
Pastrarea beneficiaza de interventia gandirii deoarece informatiile sunt
organizate si reorganizate pe criterii de semnificatie si utilitate.
In cadrul reactualizarii, prin recunoastere si reproducere, intervine gandirea ca
sistem de operatii: de exemplu in recunoastere perceptia actuala este comparata
cu modelul stocat in memorie iar in reproducere sunt comparate si evaluate
diverse modele din memorie pentru a fi valorificat cel optim.
Legatura stransa dintre cele doua mai este evidentiata si prin legea ce afirma
dependenta memoriei de intelegere care influenteaza si calitatile memoriei
precum trainicia pastrarii si fidelitatea reactualizarii.
7.Incheiere:
Gandirea si memoria capata aspecte particulare contribuind alaturi de celelalte
componente ale sistemului psihic uman la detasarea si afirmarea personalitatiica
realitate unica si irepetabila.
ANALIZA COMPARATIVA INTRE MEMORIE SI

IMAGINATIE
1.Introducere:
indeplinesc un rol specific. Din interactiunea si organizarea acestor componente
si a insusirilor lor rezulta trasaturi de personalitate. Personalitatea, definita ca
sistem bio-psiho-socio-cultural determina un mod specific de raportare la mediu
in decursul carora omul proceseaza informatiile furnizate de procesele
senzoriale si stocate in memorie, anticipeaza rezultatele actiunilor, avanseaza
ipoteze si formuleaza explicatii pentru a rezolva problemele cu care se
confrunta. In acest context, apare imaginatia prin care se largeste campul
cunoasterii.
2.Continut:
Memoria este un proces cognitiv superior de fixare, pastrare si reactualizare a
informatiilor, iar imaginatia este un process psihic complex de elaborare a unor
imagini si proiecte noi in baza combinarii si transformarii experientei.
3.Caracterizare:
Memoria detine o serie de particularitati care o diferentiaza de celelalte procese.
Este o caracteristica a tuturor organismelor vii prin care se pastreaza informatii
referitoare la maturizarea si integrarea sistemului, ca memorie logica.
A evoluat in mai multe forme iar la om atinge apogeul ca memorie psihica
individuala si colectiva.
Memoria are un character mijlocit, la inceput rolul mijlocitor il avea obiectul
concret iar mai tarziu, cuvantul, schemele mintale si procedeele mnemotehnice.
Are un caracter multifazic, desfasurandu-se in trei etape.
Fixarea este subprocesul de intiparire a informatiilor in memorie.
Pastrarea este un subproces de stocare a informatiilor in memorie.
Reactualizarea este subprocesul de scoatere la iveala a informatiilor pastrate
pentru a fi utilizate si valorificate.
Memoria detine un caracter logic deoarece informatiile stocate sunt intelese si
organizarea se face dupa criterii de semnificatie si utilitate.
Prin caracterul ei mijlocit, memoria este un process constient, rational si mijlocit
specific omului.
Este un proces activ deoarece, cele stocate nu sunt pastrate in forma in care au
fost initial pastrate, ci sunt reorganizate dupa criterii logice.
Memoria detine un character contextual sau situational deoarece informatiile

fixate se raporteaza la coordonatele spatio-temporale.
De asemenea, detine un caracter selective deoarece memoria inregistreaza
informatii legate de varsta, sex, interese si necesitati.
Memoria defineste dimensiunea temporala a organizarii psihice facand posibila
continuitatea identitatii si acumularea de experienta.
Asadar memoria joaca un rol important in viata omului deoarece fara ea am trai
intr-un present continuu, comportamentul ar fi haotic iar cunostintele ar fi luate
de la capat fara sa realizam progrese.
Imaginatia detine mai multe caracteristici care o individualizeaza, fiind specifica
omului, la fel ca memoria.
Este un proces prin care individul anticipeaza drumul si rezultatele ce vor fi
obtinute.
Imaginatia apare pe o anumita preapta a dezvoltarii dupa reprezentare, memorie,
gandire si limbaj, care ii pregatesc desfasurarea.
Este in prelungirea reprezentarii, se bazeaza pe memorie si se apropie de
gandire.
Nu depinde de legi si canoane, putand opera liber in plan real sau fantastic.
Acest process evolueaza si se modifica in functie de varsta. La copii este
exuberanta si irezistibila, la tineri productive si instrumentala, la adulti mulata
pe probeme reale iar la batrani saraca si rigida.
Memoria detine un character prospective sondand cu precadere viitorul
indepartat.
Produsele ei nu presupun simple imaginatii ci proiecte, planuri, invantii, opera
de arta.
Aceste produse se caracterizeaza prin originalitate, inedit atat in raport cu
experienta individuala, cat si cu cea sociala.
Imaginatia interactioneaza cu alte procese psihice de care se deosebeste prin
mecanisme si rezultate.
Procesele cu care interactioneaza sunt: memoria, afectivitatea, limbajul,
gandirea, motivatia si personalitatea.
Imaginatia se foloseste de niste procedee si combinatorii proprii pentru a realiza
o procesare speciala.
Aceste procedee sunt: aglutinarea, amplificarea sau diminuarea, multiplicarea
sau omisiunea, completarea realitatii, antropomorfizarea, substituirea, diviziunea
sau rearanjarea, schematizarea si analogia.
4.Incadrare:
Ambele fenomene studiate fac parte din intelect alaturi de gandire si limbaj, acel
ansamblu al sistemului psihic uman care permite cunoasterea si detasarea de
experienta senzoriala si care se formeaza treptat in ontogeneza sub actiunea
factorilor socio-culturali.
5.Comparatia:
La o prima comparative dupa criteriile continut imformational reflectoriu, forma
reflectarii si mecanismele psiho-fiziologice ale reflectarii, rezulta ca atat
memoria, cat si imaginatia sunt procese cognitive superioare ce proceseaza si
transforma informatia.
In timp ce memoria reflecta trecutul ca trecut dar il poate adduce in present
tinand cont de schimbarile din present, imaginatia se indreapta spre viitorul
indepartat.
Memoria fixeaza continutul celorlalte procese psihice si de aceea materialul
stocat are un character heterogen: imagini, idei, notiuni, trairi afective, scheme
de actiune.
Cea mai mare parte a materialului provine din interactiunea organelor de simt cu
realitatea. Materialul stocat nu este pastrat in forma in care a fost fixat ci este
organizat dupa criterii de semnificatie si utilitate.
Imaginatia reflecta si ea obiectele si fenomenele din experienta anterioara, pe
care le transforma.
Produsele ei au un character complex, nu sunt doar imagini ci proiecte,
descompuneri si inventii.
O alta asemanare a celor doua procese o constituie faptul ca sunt specific umane
in formele lor superioare.
Ambele poseda mecanisme proprii prin care proceseaza informatia: memoria
dispune de operatorii de organizare logica a informatiilor pe cand imaginatia
transforma informatia cu ajutorul procedeelor imaginistice.
Spre deosebire de memorie care este un proces logic, imaginatia este lipsita de
legi si canoane.
Atat memoria cat si imaginatia interactioneaza cu celelalte componente ale
psihicului. Imaginatia interactioneaza cu gandirea, memoria, limbajul si
reprezentarea iar memoria este distribuita tuturor mecanismelor psihice.
Fara indoiala ca cele doua proceseposeda o individualitate proprie ce vizeaza
structura si dinamica acestora. Astfel, imaginatia se clasifica dupa prezenta sau
absenta intentiei si efortului voluntar in imaginatie involuntara(visul si reveria)
si voluntara(reproductiva, creatoare si visul de perspectiva).
Memoria prezinta si ea forme diverse ce se disting la nivelul subproceselor:
memorarea este dupa prezenta\absenta intentiei si efortului voluntar, in
involuntara si voluntara, in functie de intelegere, poate fi memorare mecanica
sau logica. Pastrarea, in functie de durata poate caracteriza o memorie de foarte
scurta durata, memorie de scurta durata(MSD) si memorie de lunga
durata(MLD). Reactualizarea se poate realize prin recunoastere sau reproducere
si poate lua o forma voluntara sau involuntara.
6.Relatii:
Intre cele doua procese exista o relatie de interactiune si sustinere reciproca
atestata de rolul unuia in desfasurarea celuilalt.
Memoria preceda imaginatia si ii pregateste desfasurarea. Ea sa deosebeste de

imaginatie pentru ca are un caracter reproductiv, fiind cu atat mai valoroasa cu
cat este mai fidela fata de materialul inregistrat. In schimb imaginatia este cu
atat mai valoroasa cu cat se indeparteaza de experienta individuala si colectiva
pe care o transcede si o transforma.
Memoria este in raport cu imaginatia un rezervor de imaginatii si in acelasi timp
un deposit ce ii conserva produsele.
Dar si imaginatia influenteaza dinamica memoriei pe care o imbogateste cu noi
date despre real si posibil.
Imaginatia, umple golurile lasate de uitare in memorie.

IMAGINATIE
1.Introducere:
In desfasurarea activitatii umane, care sa permita adaptarea la mediu, sistemul
indeplinesc un rol specific.
Din interactiunea si organizarea lor rezulta trasaturile de personalitate.
Personalitate este definita ca sistem bio-psiho-socio-cultural ce determina un
mod specific de raportare la mediu in decursul caruia omul proceseaza
informatiile furnizate de procesele senzoriale si stocate in memorie, anticipeaza
rezultatele actiunii, avanseaza ipoteze si formuleaza explicatii pentru a rezolva
problemele cu care se confrunta. In acest context a aparut imaginatia prin care se
largeste campul cunoasterii.
2.Continutul:
Gandirea este un proces cognitiv superior de procesare a informatiilor esentiale,
necesare si legice cu ajutorul unor operatii abstract formale in vederea
intelegerii, explicarii si predictiei unor relatii cauzale si pentru elaborarea unor
teorii, legi, principii ca modele mintale ale realitatii, iar prin imaginatie
intelegem un process cognitive complex de elaborare de noi imagini si proiecte
pe baza combinarii si transformarii experientei anterioare.
3.Caracterizare:
Gandirea detine o serie de particularitati care o diferentiaza de celelalte procese.
Este un proces cognitiv superior de procesare a informatiilor esentiale si
inaccesibile direct simturilor, realizand o procesare profunda cu grad inalt de
selectivitate.
Gandirea prezinta un caracter procesual sau multifazic, desfasurandu-se pe
verticala cunoasterii si pe axa temporala.
Pe verticala cunoasterii, gandirea se misca ascendant si printr-un demers
inductiv, porneste de la cazuri particulare si ajunge la generalizari.
In miscarea descendenta si printr-un demers deductiv, gandirea porneste de la
generalizari si ajunge la cazuri particulare.
Pe axa temporala, gandirea se misca intre trecut, present si viitor. Se foloseste de
trecut pentru a defini prezentul, si foloseste trecutul si prezentul pentru
prezicerea viitorului.
Gandirea detine un caracter mijlocit, primind informatii de le parceptie,
reprezentare, memorie si limbaj.
Are un caracter abstract-formal. Detine caracter abstract deoarece realizeaza o

procesare profunda cu grad inalt de selectivitate prin abstractizare. Poseda un
caracter formal deoarece se supune unui sistem de legi logice.
Gandirea are un caracter finalist, urmarind gasirea unor solutii la probleme si
rezolvarea unor situatii.
Asadar, gandirea ocupa un loc central in sistemul psihic uman deoarece primeste
informatii de la toate mecanismele osihice si le coordoneaza conferindu-le
rationalitate.
De asemenea, imaginatia detine o serie de caracteristici care o individualizeaza.
Acest proces este specific omului deoarece ajuta la predictia drumului de urmat
si rezultatelor obtinute.
Prin imaginatie omul reuseste sa modeleze dupa bunul plac mediul ce il
inconjoara.
Acest mecanism apare pe o anumita treapta a dezvoltarii dupa ce s-au format
alte procese ce ii pregatesc desfasurarea(memorie, gandire, limbaj, reprezentare)
Imaginatia nu se supune unui sistem de legi si canoane, fiind libera sa se
desfasoare atat in planul realului, cat si in planul fantasticului.
Ea se afla in prelungirea reprezentarii, bazandu-se pe memorie si deviind
traiectoria spre gandire.
Imaginatia evolueaza odata cu varsta. La copii este irezistibila si exuberanta, la
tineri, productive si instrumentala, la adulti mulata pe probleme reale iar la
batrani este saraca si rigida.
Are un caracter prospective fiindca sondeaza cu precadere viitorul indepartat.
Produsele imaginatiei nu sunt simple imagini ci presupun planuri, proiecte,
inventii, opera de arta. Aceste produse se caracterizeaza prin originalitate atat
fata de individ, cat si fata de societate.
Procedeul imaginative include interactiunea cu alte procese: memoria, gandirea,
limbajul, afectivitatea si motivatia.
Imaginatia detine o serie de procedee ce o ajuta in combinarea si transformarea
experientei. Aceste procedee imaginistice sunt: aglutinarea, empatia,
multiplicarea sau omisiunea, amplificarea sau diminuarea, schematizarea,
antropomorfizarea.
4.Incadrarea:
Gandirea si imaginatia sunt procese cognitive superioare sau logice ce fac parte
din intelect, acel ansamblu ce se constituie in baza proceselor senzoriale pe care
le depaseste.
5.Comparatia:
Comparand cele doua procese dupa criteriile continutului informational
reflectoriu, forma reflectarii si mecanismele psiho-fiziologice ale acesteia,
deducem ca atat imaginatia cat si gandirea sunt procese cognitive ce reflecta
realitatea.
Gandirea reflecta insusirile esentiale, necesare si legice ale obiectelor din

realitate precum si legaturile dintre acestea, pe cand imaginatia transforma
experienta anterioara, relationand-o.
Spre deosebire de gandire, care reflecta realul si sondeaza viitorul apropiat,
imaginatia sondeaza viitorul apropiat, imaginatia exploreaza cu precadere,
necunoscutul si viitorul indepartat.
Ambele procese sunt mediate de procese senzoriale, memorie si limbaj.
Daca gandirea se supune unor legi logice, imaginatia este libera de legi si
canoane.
Atat gandirea cat si imaginatia cunosc o evolutie in functie de varsta.
Caracterul produselor lor este complex: notiuni, judecati si sisteme cognitive la
gandire iar la imaginatie, planuri si inventii.
Ambele componente ale sistemului psihic uman sunt specifice omului prin care
se deosebeste de animale.
In timp ce gandirea ocupa un loc central in sistemul psihic uman, imaginatia se
afla in continuarea reprezentarii.
Atat gandirea, cat si imaginatia interactioneaza cu celelalte procese psihice,
influentandu-le si fiind influentate.
Procesarea imformatiilor se realizeaza la nivelul gandirii cu ajutorul operatiilor
abstract formale, iar la nivelul imaginatiei cu procedeele imaginistice.
Cele doua procese indeplinesc functii specifice, rezolvare de probleme,
categorizare si elaborare de notiuni, sisteme de operatii, intelegere si imaginatia
prospecteaza viitorul, are rol constructive si creativ.
6.Relatii:
Intre gandire si imaginatie exista o relatie de interactiune si sustinere reciproca
atestata de rolul unui process in desfasurarea celuilalt.
Cele doua procese sunt prezente intotdeauna in activitatea omului. Ele se
aseamana dar in acelasi timp se deosebesc deoarece prin gandire, omul cunoaste
ceea ce este essential, necesar si general din realitate in timp ce imaginatia
exploreaza cu precadere ipoteticul, necunoscutul, viitorul.
Gandirea intervine in cadrul imaginatiei prin organizarea datelor, punerea lor in
relatie si evaluarea produselor.
Gandirea ii ofera date asupra realului si ghideaza transformarile. La randul ei,
imaginatia indeplineste un rol important in raport cu gandirea.
Ea depaseste realitatea, transformand datele oferite de gandire, patrunde in
posibil si imposibil si furnizeaza gandirii un nou material.
Rolul imaginatiei consta si in elaborarea ipotezelor de lucru si gasirea unor noi
strategii si metode de rezolvare.
EX: metodele euristice implica descoperirea solutiei pe calea tatonarilor ce au la
baza imaginatia si permit creatia.
Legatura dintre cele doua procese este evidentiata si de fuziunea lor in cadrul
procedeelor imaginistice.
Procedeele imaginatiei au la baza operatiile gandirii si prezinta o corespondenta

cu acestea.
EX: sinteza corespunde cu aglutinarea iar analiza cu diviziunea. Comparatia este
si ea prezenta in analogie si in modificarea proportiilor.
Ambele procese au un caracter prospectiv si creator. In timp ce gandirea
realizeaza previziuni rationale, imaginatia combina informatiile stocate si
produce imagini sau proiecte a caror caracteristica este originalitatea.
7.Concluzie:
Prin urmare, cele doua procese capata aspecte particulare ce permit detasarea si
afirmarea personalitatii ca o realitate unica si repetabila.
ANALIZA COMPARATIVA INTRE ATENTIE SI

LIMBAJ
1.Introducere:
Din interactiunea si organizarea acestor componente si a insusirilor lor rezulta
trasaturile de personalitate. Personalitatea, definite ca sistemul bio-psiho-sociocultural determina un mod specific de raportare la mediu in vederea satisfacerii
necesitatilor.
In vederea adaptarii optime la mediu, apare necesitatea comunicarii dintre
oameni si a focalizarii energiei psiho-nervoase asupra unei categorii de stimuli
sau activitati. Astfel apare comunicarea verbala prin limba si limbaj si
fenomenul atentiei care o insoteste.
2.Continut:
Atentia este fenomenu psihic de orientare, selectare si concentrare a constiintei
noastre asupra unui stimul aflat in interiorul sau exteriorul nostrum iar limbajul
este un instrument specific uman de realizare a comunicarii interpersonale, de
vehiculare si codificare a proceselor informationale la nivel cerebral.
3.Caracterizare:
Atentia detine o serie de caracteristici ce o diferentiaza de celelalte procese
psihice. Notele ei definitorii sunt orientarea, selectarea si concentrarea ce se
realizeaza in functie de reper.
Nu este un proces cognitiv deoarece nu prezinta un continut informational
reflectoriu.
Atentia apare in stare de veghe, ceea ce inseamna ca nu putem fi atenti in stare
de somn sau cand constiinta noastra este afectata in stare de ebrietate.
Ea nu este nici o activitate ci o conditie facilitatoare a acesteia.
Atentia este o conditie necesara si obligatorie pentru succesul activitatii darn u
este suficienta.
Acest proces indeplineste doua functii: de filtrare si selectare a stimulilor si de
activare focalizata.
Atentia se poate constata dupa expresia fetei, gesturi si pozitia capului.
Baza fiziologica a acestui proces este reprezentata de reflexul de orientare ce se
produce prin variatiile din ambianta sau prin actiunea stimulilor noi.
De asemenea, limbajul prezinta o serie de particularitati prin care difera de
celelalte procese.
Limbajul este modul de organizare si functionare a limbii la nivel individual.

Aspectul psihologic al limbajului este vorbirea.
Este in acelasi timp innascut si dobandit. Limbajul se achizitioneaza pe baza
unui suport neurofiziologic reprezentat de zonele cerebreale specializate in
intelegerea si exprimarea limbajului si aparatul bucalo-fonator.
Este cea mai evoluata, bogata si rafinata forma de comunicare avand un caracter
simbolic deoarece cuvintele inlocuiesc obiecte si imagini.
Cuvantul este un instrument ce intermediaza memoria, gandirea, imaginatia,
atentia si vointa.
Limbajul ne permite dialogul cu sine, meditatia si reflectia.
Functioneaza pe baza legii efortului minim manifestata prin tendinta de a scurta
cuvintele.
Are un caracter unitar, fiind formata dintr-un vocabular si reguli logicogramaticale.
Limbajul are o desfasurare procesuala prin conectarea a trei verigi: veriga de
receptie si asimilare a structurilor fizice, veriga de executie si conexiunea
inversa.
4.Incadrare:
Atentia si limbajul fac parte din categoria mecanismelor de reglare si control a
conduitei.
5.Comparatie:
Comparand cele doua mecanisme dupa criteriile continutului informational
reflectoriu, forma si mecanismele psiho-fiziologice ale reflectarii, constatam ca
ele nu reprezinta procese psihice. Atentia este o conditie facilitatoare ce insoteste
procesele cognitive si activitatea in general, marindu-le eficienta iar limbajul
este o activitate de comunicare interpersonala.
In timp ce atentia este un fenomen al vietii constiente ce apare in stare de veghe,
limbajul functioneaza atat la nivel constient cat si la nivel subconstient si
inconstient deoarece vocabularul si deprinderile verbale sunt stocate in memoria
de lunga durata.
Atat limbajul cat si atentia prezinta forme complexe fiind caracteristice finite
umane. Atentia involuntara si atentia de expectanta o putem intalni si la animale.
Limbajul si atentia intra in interactiune cu aproape toate procesele si functiile
psihice, atentia la conditioneaza eficienta iar limbajul le mediaza.
Atentia si limbajul prezinta o dinamica si structuri proprii ce determina
individualitatea lor. Astfel limbajul prezinta in functie de modul de desfasurare
si instrumentul de codificare, doua forme: limbaj verbal intern si extern.
Limbajul extern, la randul sau se clasifica in oral si scris iar cel oral in monolog
si dialog.
Atenita poate fi involutara, voluntara si postvoluntara in functie de absenta sau
prezenta intentiei si efortului voluntar.
Atentia poseda o serie de calitati: volumul(cantitatea de obiecte care pot fi

percepute sau gandite simultan), concentrarea(racordarea atentie la un stimul din
punct de vedere al intensitatii), stabilitatea(capacitatea de a mentine
concentrarea la nivel optim), distributivitatea(capacitatea de concentrare asupra
a doua sau mai multe actiuni) si mobilitatea(capacitatea de a comuta atentia de
la un stimul la altul).
Limbajul indeplineste o serie de functii printre care: functia
comunicativa(transmiterea unui continut informational si emotional). Functia
cognitiva(mediaza procesele cognitive), functia reglatorie(modificarea condutiei
proprii si a celorlalti).
6.Relatii:
Intre cele doua mecanisme psihice exista o relatia de interactiune si conditionare
reciproca atestata de rolul unuia in desfasurarea celuilalt.
Astfel atentia, ce presupune orientarea si focalizarea energiei psiho-nervoase
asupra unui stimul sau activitati, implica interventia comenzilor verbale, interne
sau externe(trebuie sa fi mai atent). In acest caz, limbajul isi indeplineste functia
reglatorie asupra conduitei interne si externe.
De altfel, comenzile verbale imobilizeaza atentia asupra unor stimuli, adaptand
individual la mediul sau si ajutandu-l sa evite anumite pericole.
Atentia involutara poate fi declansata prin comenzi verbale externe, ca de
exemplu auzirea numelui la o petrecere. In schimb, atentia voluntara este
mobilizata prin limbaj intern, iar cea postvoluntara este reglata din interior.
Atentia functioneaza in raport cu limbajul ca o conditie necesara a folosirii
corecte a acestuia.
Atentia intervine in perioada de asimilare a limbajului dar si in selectarea si
actualizarea schemelor grafice si articulatorii. Absenta atentiei in folosirea
cuvintelor este responsabila de erorile din comunicare.
7.Concluzii:
Prin urmare, limbajul si atentia sunt doua fenomene psihice ce asigura adaptarea
individului la mediu alaturi de celelalte componente ale psihicului uman
contribuind la afirmarea personalitatii ca realitate unica si irepetabila.
ANALIZA COMPARATIVA INTRE IMAGINATIE SI

AFECTIVITATE
1.Introducere:
Din interactiunea si organizarea acestor componente rezulta, sub actiunea
factorilor socio-culturali, trasaturile de personalitate. Personalitatea definite ca
sistemul bio-psiho-socio-cultural determina un mod specific de adaptare la
mediu.
In contextul eforturilor de adaptare, a aparut imaginatia prin care se largeste
campul cunoasterii. In incercarea de satisfacere a trebuintelor umane,
personalitatea experimenteaza stari subiective de placere sau neplacere in
functie de gradul de satisfacere la acestora.
2.Continutul:
Imaginatia este un proces cognitiv complex de elaborare de noi imagini si
proiecte in baza combinarii si transformarii experientei iar afectivitatea este un
ansamblu de procese psihice care reflecta relatia dintre subiect si obiect sub
forma unor trairi uneori atitudinale.
3.Caracterizare:
Imaginatia detine o serie de caracteristici care o diferentiaza de celelelte procese.
Este un proces specific omului ce ii permite anticiparea drumului de parcurs si
rezultatelor ce vor fi obtinute. Prin imaginatie, omul intervine in mod activ si
creator, asupra lumii.
Apare pe o anumita treapta a dezvoltarii dup ace au aparut alte procese ce ii
pregatesc desfasurarea.(reprezentarea, memoria, gandirea si limbajul)
Se afla in prelungirea reprezentarii, se bazeaza pe memorie si deviaza traiectoria
spre gandire.
Imaginatia este libera de legi si canoane putand sa se miste atat pe terenul
realului perceptibil cat si pe cel al fantasticului.
Ea cunoaste o evolutie in functie de varsta. La copii este irezistibila si
exuberanta, la tineri, productiva si instrumentala, la adulti mulata pe probleme
reale iar la batrani, saraca si rigida.
Imaginatia are un caracter prospective sondand cu precadere viitorul.
Procesele imaginatiei nu se reduc la simple imagini ci presupun planuri,
proiecte, opera de arta avand drept caracteristici ineditul, originalitatea, atat in
raport cu experienta individuala cat si cu cea sociala.
Imaginatia presupune interactiunea cu alte procese si functii psihice cum ar fi

memoria, gandirea, limbajul, afectivitatea, motivatia si personalitatea.
In realizarea produselor ei, imaginatia se foloseste de o serie de procedee
imaginistice cum ar fi: aglutinarea, empatia, diminuarea, antropomorfizarea,
multiplicarea etc.
De asemenea, afectivitatea detine o serie de particularitati ce ii confera
individualtiatea fata de celelalte mecanisme psihice.
La baza producerii proceselor afective se afla interactiunea dintre subiect si
obiect.
In cadrul proceselor afective, in prim plan se afla importanta si semnificatia
obiectului pentru subiect ca rezultat al raportarii proprietatilor stimulului la
starile de necesitate ale subiectului.
Afectivitatea este o componenta de baza, infrastructurala a psihicului si nota lui
definitorie prin care se deosebeste de masinile inteligente.
Ontogenetic si filogenetic, trairile afective preced si insotesc pe cele cognitive.
Afectivitatea este dublu conditionata atat de deficitul de informatie despre stimul
cat si de semnificatia stimului.
Structura si dinamica acestui proces are un caracter polar, adica trairile afective
se asociaza cu plus sau minus.
Nu exista nici un fenomen cu care afectivitatea sa nu interactioneze.(cu
procesele cognitive, cu motivatia etc.)
4.Incadrare:
Imaginatia face parte din categoria proceselor cognitive superioare alaturi de
gandire si memorie care impreuna cu limbajul formeaza intelectul ce se
constituie sub actiunea factorilor socio-culturali, iar afectivitatea este un
mecanism de stimulare si energizare a comportamentului cu functii de reglare
primara.
5.Comparatie:
La o prima comparative dupa criteriile continutului informational reflectoriu,
forma reflectarii si mecanismele psiho-fiziologice ale reflectarii, rezulta ca atat
afectivitatea cat si imaginatia sunt procese psihice.
Ele poseda un continut informational specific: imaginatia reflecta obiectele si
fenomenele din experienta individual ape cand afectivitatea reflecta relatia
dintre subiect si obiect.
Forma reflectarii este si ea deosebita deoarece imaginatia se soldeaza cu
imagini, proiecte iar afectivitatea cu trairi subiective uneori atitudinale.
Ambele procese interactioneaza cu celelalte fenomene psihice cu care se
diferentiaza. In procesul imaginativ, procesarea se realizeaza cu procedee
imaginistice si combinatorica lor.
In afectivitate, individual vibreaza cu intregul organism, starile subiective avand
componente psihice organice si comportamentale.
In formele superioare, aceste procese sunt specifice omului. Afectivitatea este

componenta infrastructurala a psihicului care ne deosebeste de masinile
inteligente.
Produsele lor prezinta o serie de insusiri. In cazul afectivitatii, trairile subiective
au o serie de capacitati: expresivitate, convertibilitate, durata, intensitate, valoare
motivationala. Produsele imaginatiei sunt complexe, inedite si originale.
Atat imaginatia cat si afectivitatea poseda forme proprii, o dinamica si un rol
specific care le individualizeaza.
5.Relatii:
Intre afectivitate si imaginatie exista o relatie de interactiune reciproca atestata
de roul uneia in desfasurarea celeilalte.
Rolul active al afectivitatii in imaginatie poate fi evidentiat prin contributia ei la
realizarea diferitelor forme ale imaginatiei, atat voluntare cat si involuntare.
De exemplu in visul din timpul somnului, imaginile ce au un carcater scenic
prezinta o incarcatura energetica datorita asocierii cu trairi afective, dorinte sau
asteptari nesatisfacute in stare de veghe.
In cazul reveriei, prin satisfacerea prin satisfacerea iluzorie a dorintelor se
diminueaza tensiunea negative acumulata de neindeplinirea lor.
De asemenea, in imaginatia creatoare, forma cea mai activa si complexa a
imaginatiei, realizarea produselor este sustinuta si potentate energetic de
afectivitate si motivatie.
Deci, in raport cu imaginatia, afectivitatea se comporta ca un mechanism de
stimulare si energizare ce influenteaza productivitatea imaginatiei.
La randul ei, afectivitatea este influentata de imaginatie.
Trairile afective pot fi provocate de unele imagini ce se produc in plan mintal.
De exemplu se produc emotii variate atat in imaginatia reproductiva cat si
creatoare. Proprietatile trairilor afective evidentiaza legatura cu imaginatia.
Expresivitatea ce consta in exteriorizarea trairilor prin expresii emotionale poate
fi folosita pentru a produce anumite efecte si a genera anumite imagini.
De exemplu, un actor isi foloseste expresiile emotionale, facandu-l pe spectator
sa anticipeze imagini in legatura cu personajul pe care il interpreteaza.
Intensitatea trairilor subiective isi pune amprenta asupra prouctivitatii
imaginatiei.
Exista o legatura stransa intre emotiile puternice si imaginile vii si bogate.
Insasi clasificarea trairilor afective implica imaginatia. De exemplu tonul afectiv
al proceselor cognitive include o serie de trairi provocate de imaginatie.
Trairile de provenienta organica, atunci cand sunt constientizate duc la
anticiparea unor imagini legate de evolutia si tratarea unor boli.
Afectele pot bloca procesul imaginative si gandirea, ducand la savarsirea unor
acte necugetate.
De asemenea dispozitiile afective sunt insotite de imagini corespunzatoare.
Se spune ca oamenii bine dispusi vad viata in roz iar pesimistii vad viata in
negru.
6.Concluzie:
Imaginatia ca proces predilect al creativitatii si afectivitatea, componenta de
baza al sistemului psihic uman, contribuie alaturi de celelalte componente
psihice la afirmarea personalitatii ca o realitate unica si irepetabila.
ANALIZA COMPARATIVA INTRE MOTIVATIE SI

AFECTIVITATE
1.Introducere:
Din interactiunea si organizarea acestor componente si a insusirilor lor, rezulta
trasaturile de personalitate. Personalitatea definita ca sistemul bio-psiho-sociocultural determina un mod specific de adaptare la mediu in decursul caruia omul
incearca sa-si satisfaca necesitatile ce-l impulsioneaza spre actiune.
In acelasi timp, omul reflecta prin trairi subiective, gradul de satisfacere al
starilor de necesitate.
2.Definitie:
Motivatia este ansamblul starilor de necesitate ale organismelor care orienteaza
si dirijaza comportamentul in directia satisfacerii lor iar afectivitatea este
ansamblul de procese psihice care reflecta relatia dintre subiect si obiect sub
forma unor trairi, uneori atitudinale.
3.Caracterizare:
Afectivitatea detine o serie de particularitati care o diferentiaza de celelalte
mecanisme psihice.
La baza producerii proceselor afective sta interactiunea dintre subiect si obiect.
In cadrul proceselor afective, in prim plan se afla importanta obiectului pentru
subiect ca rezultat al raportarii proprietatilor stimulului la starile de necessitate
ale subiectului.
Afectivitatea este o componenta de baza a psihicului si nota lui definitorie prin
care se diferentiaza de masinile inteligente.
Ontogenetic si filogenetic, trairile afective le preced si insotesc pe cele
cognitive. Mai intai apar starile emotionale nespecifice, fiind urmate de cele
specifice atunci cand subiectul cunoaste semnificatia stimulului.
Aceste trairi au un caracter polar adica pot fi asociate cu plus sau minus.
Nu exista nici un fenomen cu care san u interactioneze afectivitatea.(cu
procesele cognitive, cu motivatia etc.)
De asemenea, motivatia prezinta caracteristici care o individualizeaza.
Este ansamblul stimulilor care determina comportamentul.
Apare cand in organism se produce un dezechilibru ce trebuie refacut.
Motivatia este mecanismul psihic dotat cu capacitatea de a declansa actiunea
indiferent de factorii externi.
S-astructurat ontogenetic si filogenetic pe seama schimbului dintre individ si

mediu.
Ea ocupa un loc central in sistemul psihic uman alaturi de gandire si devine o
lege de baza a organizarii si integrarii vietii psihice.
Prin motivatie, omul dispune de un mod de conduita nonlinear de tip
probabilistic deoarece raspunsul sau trece prin structura sa motivationala.
Acest process psihic apare inca de la nastere, sub forma trebuintelor primare iar
apoi prin interactiunea cu mediul social apar trebuintele secundare.
4.Incadrare:
Afectivitatea si motivatia fac parte din categoria mecanismelor de stimulare si
energizare ale comportamentului cu functii de reglare primara.
5.Comparatie:
La o prima comparatie realizata dupa criteriile continutului informational
reflectoriu, formei reflectarii si mecanismelor psiho-fiziologice ale reflectarii, se
observa ca cele doua fenomene se diferentiaza deoarece afectivitatea reprezinta
un proces iar motivatia un mecanism.
Afectivitatea reflecta sub forma trairilor afective concordanta sau discordanta
dintre necesitatile subiectului si particularitatile stimulului, pe cand motivatia
semnalizeaza dezechilibrul psihic sau fizic aparut in organism.
Produsul lor este diferit: afectivitatea se manifesta prin trairi subiective iar
motivatia, prin stari de necesitate ce trebuie satisfacute.
Ambele fenomene au o baza ereditara si se structureaza ontogenetic si
filogenetic avand ca fundament schimburile cu mediul.
Cele doua mecanisme cunosc o evolutie dinamica, de la forme nespecifice la
forme specifice.
Atat motivatia, cat si afectivitatea in formele lor de manifestare sunt
conditionate social si cultural.
Ambele mecanisme au un caracter subiectiv. Motivatia apare ca transpunerea la
nivel intern a cauzalitatii externe iar afectivitatea implica raspunsuri diferite la
acelasi stimul la persoane diferite in functie de semnificatia stimulului.
O alta deosebire o reprezinta locul pe care acestea il ocupa in sistemul psihic
uman. Motivatia ocupa un loc central alaturi de gandire iar afectivitatea este
componenta de baza infrastructurala.
Spre deosebire de motivatie unde functioneaza efectul de camp, iar in
afectivitate esential este caracterul vectorial.
Fara indoiala, fiecare poseda o individualitate proprie ce rezulta din formele si
structurile proprii, precum si calitati.
Motivatia se imparte in forme simple(instincte, tendinte, impulsuri) si
complexe(trebuinte, interese, motive, aspiratii, idealuri si conceptia despre lume
si viata) in functie de gradul de complexitate, de integrare in personalitate si
constientizare.
Din interactiunea acestor forme rezulta structurile motivationale: intrinseca si

extrinseca, cognitiva si afectiva, pozitiva si negativa.
Afectivitatea se clasifica si ea dupa aceleasi criterii in: primare, complexe si
superioare.
6.Relatii:
Intre motivatie si afectivitate exista o relatie de interactiune si conditionare
reciproca atestata de rolul uneia in desfasurarea celeilalte.
Coexistenta celor doua fenomene psihice este evidenta si obligatory deoarece
satisfacerea sau nesatisfacerea starilor de necesitate determina trairi subiective.
Afectivitatea nu este doar un simplu insotitor al motivatiei desi capata
proprietati motivationale.
Legatura stransa dintre cele doua mecanisme este atestata de trecerea lor
reciproca. Trairile afective devin motive in plina desfasurare iar motivele sunt
cristalizari ale proceselor afective.
Intensitatea starilor de necesitate influenteaza calitatile proceselor afective. De
exemplu expresivitatea trairilor afective este dependenta de manifestarea unor
trebuinte reale sau simulate pe care le comunica in scopuri persuasive.
Mobilitatea sau convertibilitatea depinde si ea de motivele care influenteaza
comportamentul unei persoane. De exemplu, trecerea de la dragoste la ura este
motivata intr-un comportament normal.
Influenta afectivitatii in desfasurarea motivatiei este evidentiata la nivelul
formelor de motivatie complexa si a structurilor motivationale. Astfel, interesele
contin in structura lor, pe langa elemente cognitive si volitive si pe cele afective
iar convingerile, ca idei forta adanc implantate in structura personalitatii sunt
puternic traite afectiv si aparate cand sunt contrazise.
Prezenta afectivitatii in structurile motivationale determina clasificarea acestora
in positive si negative in functie de stimuli premiali sau adversivi si in motivatie
intrinseca si extrinseca.
Motivatia intrinseca este asociata desfasurarii activitatii. Motivatia afectiva este
determinate de obtinerea aprobarii si considerarii din partea celor apropiati.
Ambele mecanisme isi impletesc functionarea in optimul motivational, in care
cresterea intensitatii motivelor este urmata de cresterea intensitatii trairilor
afective ce pot dezorganiza comportamentul.
Motivatia si afectivitatea indeplinesc functii comune sustinand si energizand
comportamentul, realizand o reglare a conduitei.
7.Concluzia:
Prin urmare, afectivitatea si motivatia sunt doua componente esentiale ale
psihicului uman prin care se asigura adaptarea individului la o situatie si
integrarea sa sociala optima.
ANALIZA COMPARATIVA INTRE

ATENTIE SI VOINTA
1.Introducere:
trasaturile de personalitate. Personalitatea definita ca sistemul bio-psiho-sociocultural, determina un mod specific de adaptare la mediu, in decursul caruia,
omul proceseaza informatiile furnizate de procesele senzoriale si stocate in
memorie, elaboreaza ipoteze, formuleaza explicatii si rezolva problemele cu
care se confrunta.
In rezolvarea problemelor, ce constituie obstacole ce apar in traiectoria
activitatii, intervin doua mecanisme de reglare si control, respectiv vointa si
atentia.
2.Definitie:
Vointa este mecanismul psihic superior de autoreglare a constiintei prin mijloace
verbale, de mobilizare a efortului voluntar in vederea depasirii unui obstacol
aflat in calea atingerii scopurilor constient stabilite iar atentia este fenomenul
psihic de orientare, selectare si concentrare a constiintei noastre asupra unor
stimuli aflati in interiorul sau exteriorul nostru.
3.Caracteristici:
Vointa prezinta o serie de caracteristici care o individualizeaza.
Este o forma de autoreglare constienta a conduitei deoarece varianta de actiune
este aleasa in cunostinta de cauza.
Are doua forme de manifestare, odata ca vointa de actiune si ca vointa de a se
abtine de la actiune.
Vointa este mediata de limbaj deoarece un rol important il au structurile
semantice ale limbajului.
Masura vointei este masura in care o activitate este finalizata.
Vointa este expresia personalitatii, a caracterului, a educatiei primite si se
manifesta in activitatile voluntare.
Exista si activitati care nu cer un control permanent si nici un efort deosebit.
Activitatea voluntara se caracterizeaza prin orientarea spre atingerea unui scop
stabilit constient fiind precedata de un plan mintal.
Activitatea voluntara are la baza intentia si decizia de a realiza activitatea,
implica depasirea unui obstacol fiind sustinuta de motivatie si energizata afectiv.
De asemenea, atentia detine o serie de particularitati ce o caracterizeaza.

Notele ei definitorii sunt orientarea, concentrarea si selectivitatea ce se
realizeaza diferit in functie de reper.
Apare in stare de veghe, de unde rezulta ca nu putem fi atenti in stare de somn
sau cand constiinta este afectata in stare de coma sau ebrietate.
Atentia nu face parte din categoria proceselor cognitive deoarece nu poseda un
continut informational reflectoriu.
Ea nu este nici o activitate, ci o conditie facilitatoare pentru aceasta.
Atentia este o conditie necesara si obligatorie pentru succesul activitatii, dar nu
este suficienta.
Acest fenomen indeplineste functia de filtrare, selectare a stimulilor si functia de
activare focalizata.
Atentia se poate constata dupa expresia fetei, gesturi sau pozitia corpului.
Baza fiziologica a atentiei o constituie reflexul de orientare ce se produce prin
variatiile din ambianta sau prin actiunea stimululor noi. Acest reflex are o forma
generalizata si una localizata.
4.Incadrare:
Atentia si vointa fac parte din categoria mecanismelor de reglare si control.
5.Comparatia:
La o prima comparatie dupa criteriile continutului informational reflectoriu,
forma reflectarii si mecanismele psiho-fiziologice ale reflectarii, observam ca
vointa este un proces superior de reglare iar atentia un mecanism sau o conditie
facilitatoare sau inhibitoare ce insoteste activitatea.
Vointa reflecta marimea obstacolului ce trebuie depasit prin dispunerea efortului
voluntar necesar, corespunzator aprecierii pe care subiectul o realizeaza.
In schimb, atentia nu este un proces deoarece nu poseda un continut
informational reflectoriu si nu acorda semnificatii.
Ambele sunt fenomene ale vietii constiente ce apar in stare de veghe si sunt
mediate de limbaj cu structurile sale.
Fara indoiala ca atat atentia, cat si vointa poseda o structura, calitati si o
dinamica proprie prin care se individualizeaza.
Vointa si efortul voluntar poseda o serie de calitati precum, taria, fermitatea,
perseverenta, curajul, independenta, promptitudinea deciziei si calmul in situatii
tensionate.
Calitatile atentiei sunt necesare si se pot optimiza, printre ele se afla:
concentrarea, volumul, mobilitatea, stabilitatea, distributivitatea.
Atentia prezinta doua forme in functie de orientare si anume, interna si externa
iar dupa prezenta efortului voluntar avem atentie voluntara, involuntara si
postvoluntara.
Vointa implicata in actul voluntar, presupune prezenta scopului, obstacolului si
efortului voluntar ca aspect psihologic.
Ambele fenomene presupun o desfasurare multifazica. Activitatea voluntara

prezinta cinci etape: formularea unui motiv, lupta motivelor, adoptara hotararii,
executarea si verificarea.
Atentia presupune si ea la inceput reactii de orienatre, apoi atitudini preparatorii
si stari de experienta si in final atentia operanta ce implica concentrarea si
focalizarea constiintei.
6.Relatii:
Atentia si vointa se afla intr-o relatie de interactiune si conditionare reciproca
atestata de rolul uneia in desfasurarea celeilalte.
Prezenta vointei si a efortului voluntar in desfasurarea atentiei determina
clasificarea formelor acesteia in voluntara, involuntara si postvoluntara. In
atentia involuntara nu este prezenta intentia, fara ca individul sa-si propuna
ceva. In schimb, in atentia voluntara este prezenta intentia, efortul voluntar si
scopul iar atentia postvoluntar presupune deprinderea de a fi atent ca rezultat al
exercitiului voluntar.
Insusirile atentiei precum, volumul, concentrarea, stabilitatea pot fi optimizate
prin exercitiu voluntar.
De exemplu, concentrarea ca abordare a racordarii atentiei la un stimul din
perspectiva intensitatii, presupune rezistenta la factorii perturbatori ceea ce
implica un efort voluntar.
Distributivitatea atentiei sau capacitatea de concentrare simultan asupra a doua
sau mai multe activitati depinde de prezenta deprinderilor care sunt automatisme
care sunt obtinute prin exercitii voluntare.
La randul ei, atentia sustine actul voluntar, intervenind in toate fazele acestuia.
Deexemplu, in prima faza a aparitiei impulsului, acesta este declansat atat de
trebuintele interne, cat si de solicitari externe care capteaza atentia in mod
spontan.
In evaluarea motivelor si luarea hotararii, atentia insoteste gandirea avand un rol
de conditie optimizatoare deci, atentia este necesara in activitatea voluntara
pentru eficientizarea acesteia si de asemenea in executarea hotararii si
verificarea rezultatului.
7.Concluzia:
Atentia si vointa sunt doua mecanisme de reglarece contribuie la indeplinirea
optima a unei activitati in conformitate cu particularitatile subiectului si
caracteristicile situatiei.
Vointa cu calitatile ei intra in alcatuirea caracterului ca nucleu al personalitatii.

VOINTA
1.Introducere:
Din interactiunea si organizarea acestor componente rezulta trasaturile de
personalitate. Personalitatea definita ca sistemul bio-psiho-socio-cultural
determina un anumit mod de adaptare la mediu in decursul caruia omul
proceseaza informatiile furnizate de procesele senzoriale si stocate in memorie,
anticipeaza, elaboreaza ipoteze, formuleaza explicatii si rezolva probleme.
2.Definitie:
Gandirea este procesul cognitiv superior de procesare a insusirilor esentiale,
necesare si legice cu ajutorul unor operatii abstract-formale in vederea
intelegerii, explicarii si predictiei unor relatii cauzale din realitate si pentru
elaborarea unor notiunii, principii, teorii ca modele mintale ale realitatii. Iar prin
vointa se intelege mecanismul psihic de autoreglare a conduitei prin mijloace
verbale de mobilizare a efortului voluntar in vederea depasirii unui obstacol aflat
in calea atingerii scopurilor constient stabilite.
3.Caracteristici:
Vointa poseda o serie de particularitati care o individualizeaza de celelalte
mecansime psihice.
Are doua forme de manifestare: ca vointa de a actiona si ca vointa de a se abtine
de la actiune.
Vointa este mediata verbal deoarece in formarea efortului voluntar un rol
important il are limbajul cu structurile sale semantice.
Vointa este o expresie a personalitatii, a educatiei primite, a caracterului si se
Activitatea voluntara se poate caracteriza prin orientare spre atingerea scopului
stabilit fiind precedata de un plan mintal. Are la baza intentia si decizia de a
realiza o activitate depasind obstacole cu sustinere din partea motivatiei si
afectivitatii.
De asemenea, gandirea detine caracteristici care o diferentiaza de alte procese.
Este un proces cognitiv superior de procesare a insusirilor esentiale, necesare si

inaccesibile direct simturilor.
Inglobeaza datele proceselor senzoriale dar se poate dispensa de raporturile
perceptive si se desfasoara in plan mintal.
Gandirea are un caracter multifazic desfasurandu-se pe verticala cunoasterii si
pe axa temporala. Pe verticala cunoasterii, gandirea se misca in sens ascendent si
printr-un demers inductiv, porneste de la date observabile si ajunge la
generalizari, folosind un limbaj natural. De asemenea, gandirea se poate misca
in sens descendent si printr-un demers deductiv, porneste de la legi si teorii,
ajungand la cazuri particulare, folosind un limbaj stiintific, specializat.
Pe axa temporala, gandirea se foloseste de trecut pentru definirea prezentului si
utilizeaza prezentul si trecutul pentru definirea viitorului.
Acest proces are un caracter mijlocit fiind mediat de reprezentare, perceptie,
limbaj si memorie.
Gandirea are un caracter abstract deoarece se desfasoara in plan intern, cu grad
inalt de selectivitate extragand invariantii cognitivi.
Prin caracterul formal se intelege functionarea gandirii sub egida legilor logice.
Are un caracter finalist urmarin rezolvarea problemelor si gasirea unor solutii.
Gandirea ocupa un loc central in sistemul psihic uman fiind considerata reglajul
tuturor reglajelor.
4.Incadrare:
Gnadirea, alaturi de memorie si imaginatie alcatuiesc procesele cognitive
superioare care impreuna cu limbajul formeaza intelectul, pa cand vointa
impreuna cu atentia formeaza categoria mecanismelor de reglare si control.
5.Comparatie:
La o simpla comparatie dupa criteriul continutului informational reflectoriu,
formei reflectarii si mecanismelor psiho-fiziologice ale reflectarii, observam ca
atat gandirea cat si vointa sunt procese psihice.
Gandirea reflecta insusirile esentiale, necesare si legice ale obiectelor si
proceseaza informatia cu operatiile abstact-formale, obtinand teorii, legi,
concepte ca modele mintale ale realitatii.
Vointa reflecta, cu ajutorul efortului voluntar complexitatea si dificultatea
obstacolului care trebuie depasit. Masura vointei reprezinta ducerea la bun
sfarsit a unei activitati in care subiectul este angajat.
Vointa si manifestarea ei psihologica, efortul voluntar implica organizarea si
concentrarea energiei psiho-nervoase pentru atingerea scopului.
Ambele procese sunt fenomene ale vietii constientesi apar in stare de veghe.
Sunt procese specifice si definitorii pentru om fiind implicate in activitatile
voluntare.
Ambele sunt procese legice: gandirea este coordonata de legile logice iar vointa
de legea optimului volitiv.
Atat gandirea cat si vointa poseda o serie de calitati. Insusirile gandirii sunt
fluiditatea, flexibilitatea, originalitatea si elaborarea iar vointa are ca insusiri
curajul, taria, fermitatea, independenta, perseverenta si promptitudinea.
Cele doua procese indeplinesc functii de reglare a conduitei gandirea fiind
considerata reglajul tuturor reglajelor pe cand vointa este un reglaj superior.
Fara indoiala ca cele doua procese au forme de manifestare, insusiri si o
dinamica proprie care le individualizeaza.
Gandirea se manifesta ca sistem de operatii, categorizare si elaborare de notiuni,
intelegere si rezolvare de probleme.
Actul voluntar implica prezenta scopului, obstacolului si efortului voluntar.
Desfasurarea actului voluntar implica cinci etape: elaborarea unor motive si
stabilirea unor scopuri, lupta motivelor, luarea deciziei si verificarea.
6.Relatii:
Intre cele doua procese exista o relatie de interactiune si conditionare reciproca
atestata de rolul unuia in desfasurarea celuilalt.
In activitatile voluntare, gandirea si vointa se presupun si sustin reciproc.
Vointa intervine in formele de manifestare ale gandirii ca de exemplu in
rezolvarea de probleme.
Problema este definita ca un obstacol cognitiv fata de care repertoriul de
raspunsuri al subiectului este insuficient. Daca problema este simpla, sunt
suficiente raspunsurile rutinare, insa daca omul se confrunta cu o situatie
problematica pentru care nu dispune de modalitati de solutionare imediata,
acesta trebuie sa exploreze. Deci rezolvarea de probleme este in acelasi timp o
activitate intelectuala dar si una voluntara deoarece implica efortul voluntar
adica concentrarea energiei pentru depasirea obstacolului.
La randul ei, gandirea este implicata in desfasurarea procesului voluntar ca de
exemplu in elaborarea scopului ca imagine anticipata a rezultatului ce trebuie
obtinut in evaluarea rezultatelor finale si compararea cu planul initial, in
elaborarea planului de actiune si in luarea deciziei.
Operatiile gandirii precum analiza si sinteza, compararea si evaluarea, intervin
pe tot parcursul actului voluntar.
Colaborarea dintre cele doua procese este evidentiata si de faptul ca vointa si
efortul voluntar se formeaza prin rezolvarea de probleme. Aceasta activitate
participa si la formarea si educarea calitatilor vointei.
De exemplu promptitudinea definita drept capacitatea de a lua o hotarare in timp
optim si de a nu prelungi deliberarea, necesita o fundamentare a scopului si
mijloacelor.
De altfel, exista un paralelism intre etapele actului voluntar si cele ale rezolvarii
de probleme. Astfel, punerii problemei(preceperea problemei, reprezentarea,
reformularea) ii corespunde aparitia impulsului si lupta motivelor. Iar
rezolvarii(alegerea si aplicarea metodei, verificarea) ii corespunde luarea
deciziei, executareasi verificarea rezultatului.
7.Concluzia:
Vointa si gandirea ca procese specifice omului, contribuie la afirmarea
personalitatii si integrarea optima in mediul socio-cultural.
ROLUL SI LOCUL VOINTEI IN CADRUL

PROCESELOR COGNITIVE SUPERIOARE
1.Introducere:
trasaturile de personalitate. Personalitatea definita ca sistemul bio-psiho-sociocultural, determina un mod specific de adaptare la mediu, in decursul caruia,
omul proceseaza informatiile furnizate de procesele senzoriale si stocate in
memorie, elaboreaza ipoteze, formuleaza explicatii si rezolva problemele cu
care se confrunta.
In rezolvarea problemelor, ce constituie obstacole ce apar in traiectoria
activitatii, intervine un mecanism de reglare si control, respectiv vointa.
In acest caz intervin in mod activ pe langa vointa si procesele cognitive
superioare(gandire, memorie, imaginatie) precum si limbajul cu rol reglator.
2.Definitie:
Vointa este mecanismul psihic superior de autoreglare a conduitei prin mijloace
verbale de mobilizare a efortului voluntar in vederea depasirii unui obstacol aflat
in calea atingerii scopului stabilit constient.
3.Caracterizare:
Acest proces se manifesta atat ca vointa de a actiona cat si ca vointa de a se
abtine de la actiune.
Vointa este mediata de limbaj deoarece in formarea efortului voluntar un rol
important il au structurile semantice.
Prin interiorizarea comenzilor verbale, vointa asigura o autoreglare constienta.
Vointa este expresia personalitatii, a caracterului, a educatiei primite si se
Exista activitati care nu necesita un control strict sau un efort din partea vointei.
Aceast proces psihic se desfasoara dupa un plan mintal fiind orientat spre
atingerea scopului constient stabilit. Se bazeaza pe intentia si decizia de a realiza
activitatea, implicand depasirea unui obstacol cu ajutorul motivatiei care o
energizeaza.
4.Incadrare:
Vointa face parte din categoria mecanismelor de reglare si control alaturi de
atentie si limbaj fiind un proces de reglare superioara.
5.Relatii:
In raport cu procesele cognitive superioare, vointa reprezinta un reglaj superior,
numit de Piaget reglajul reglajelor.
Vointa interactioneaza cu toate procesele cognitive si le confera un caracter
voluntar.
Intre gandire definita ca procesul cognitiv superior de procesare a insusirilor
esentiale, necesare si legice cu ajutorul unor operatii abstract-formale in vederea
intelegerii si explicarii unor relatii cauzale din realitate si vointa exista o relatie
de sustinere reciproca.
Vointa intervine in desfasurarea gandirii ca rezolvare de probleme care este o
activitate voluntara. Insasi problema este definita ca un obstacol cognitiv ce
trebuie depasit pentru atingerea scopului.
Intre rezolvarea de probleme si actele voluntare exista o similitudine a etapelor.
Astfel, punerii problemei(perceperea problemei, elaborarea modelului si
reformularea) ii corespunde aparitia impulsului si lupta motivelor iar
rezolvarii(alegerea si rezolvarea problemei) ii corespunde luarea deciziei si
executarea. Ambele procese au ca etapa ultima verificarea.
Deci vointa intervine atunci cand o persoana se confrunta cu o situatie
problematica si nu dispune de modalitati imediate de solutionare fiind obligat sa
caute si sa emita ipoteze.
Dar si gandirea este implicata in procesul volitiv de exemplu intervine in
elaborarea scopului, in evaluarea consecintelor deciziei precum si in executare
prin analiza, sinteza, inductie si deductie.
In ce priveste relatia vointei cu memoria definita ca procesul cognitiv superior
de intiparire, stocare si reactualizare a informatiilor, prezenta acestuia determina
clasificarea memoriei in voluntara si involuntara.
In memoria voluntara este prezent scopul, intentia si efortul voluntar.
De asemenea, implicarea vointei in desfasurarea memoriei, determina si
impartirea reactualizarii in voluntara si involuntara.
Vointa ca factor psihologic al memoriei devine o conditie a optimizarii acesteia
alaturi de atentie, motivatie si afectivitate.
Unul din procedeele nemotehnice folosit pentru educarea calitatilor memoriei
este repetitia ca act voluntar ce presupune vointa si calitatile acesteia precum
fermitatea, perseverenta si taria.
Cele doua procese au in comun calitatea promptitudinii(promptitudinea
intiparirii si promptitudine in luarea deciziei). Memoria actioneaza in raport cu
vointa ca rezervor de informatii si depozit memorativ in care sunt pastrate
schemele de lucru, rezultatele ce au rol de model.
Ca si in cazul memoriei, prezenta efortului voluntar devine un criteriu de

clasificare a formelor imaginatiei in involuntare(visul, reveria) si
voluntare(imaginatia reproductiva, imaginatia creatoare si visul de perspectiva).
Vointa declansaza si dirijaza desfasurarea constienta a imaginatiei definita ca
procesul cognitiv superior de elaborare de noi imagini si proiecte in baza
combinarii experientei anterioare.
De exemplu in imaginatia creatoare ce presupune obtinerea unor produse noi
fara corespondent in realitate, sunt implicate calitatile vointei precum curajul,
calmul in situatii de incertitudine, perseverenta, independenta si initiativa.
Imaginatia sustine actul voluntar ca rezultat final si in reflectarea obstacolului ce
trebuie depasit.
Alaturi de gandire, imaginatia este implicata in faza de executie, in elaborarea
planului de actiune si formularea ipotezelor.
Ca reglaj al reglajelor, vointa influenteaza si functionarea limbajului definit ca
instrumentul psihic specific uman de realizare a comunicarii interpersonale, de
codificare si vehiculare a continutului informational la nivelul creierului.
Contributia vointei in limbaj isi gaseste expresia in realizarea functiei persuasive
a acesteia ce urmareste manipularea vointei celorlalti.
In comunicarea verbala prin limbaj, efortul voluntar intervine in procesul de
invatare al limbajului matern sau a limbilor straine ce presupun un exercitiu
voluntar.
Limbajul mediaza vointa transformand-o intr-un proces de autoreglare al vietii
psihice prin interiorizarea comenzilor.
6.Concluzie:
Vointa, ca si celelalte mecanisme ce compun sistemul psihic uman, asigura
eficientizarea conduitei umane de adaptare la mediu conferindu-i un caracter
voluntar. Vointa si calitatile ei reprezinta fundamentul caracterului care este
numit vointa moraliceste organizata.
ANALIZA COMPARATIVA INTRE CARACTER SI

APTITUDINI
1.Introducere:
Personalitatea, in dubla ei ipostaza de realitate si concept ocupa un loc central in
psihologie. Din punct de vedere teoretic, ea este cadrul de referinta pentru
definirea sensului si valorii explicative a celorlalte notiuni psihologice.
Raportata la celelalte procese si mecanisme psihologice este mecanismul psihic
superior si integrator. Ea este organizarea superioara a persoanei adica
organizarea functionala sintetica, unitara si individualizata a comportamentelor
bio-constitutionale, a structurilor psihice si psihosociale care determina o
adaptare specifica la mediu.
Din punct de vedere practic, personalitatea este realitatea cea mai complexa pe
care o studiem cu scopul de a o ameloira.
Psihologia traditionala sustine impartirea personalitatii in trei laturi
(temperament, caracter si aptitudini) iar psihologia contemporana adauga
inteligenta si creativitatea din interactiunea carora rezulta personalitatea unica,
originala si irepetabila.
2.Definitie:
Aptitudinile sunt insusiri de ordin instrumental-operational care diferentiaza
indivizii intre ei in ce priveste maniera de desfasurare a anumitor activitati si
mai ales prin randamentul calitativ si cantitativ iar caracterul este mecanismul
integrator-sintetic, orientativ si reglatoriu ce reuneste ansamblul atitudinilorvalori definitoriu pentru profilul psihomoral al personalitatii.
3.Caracteristici:
Caracterul poseda o serie de particularitati care il diferentiaza de celelalte
procese psihice.
Daca temperamentul este neutral, fiind innascut si nu implica orientari valorice,
caracterul este incarcat valoric si descrie profilul psihomoral al personalitatii.
Caracterul este alcatuit din trasaturi care se desfasoara pe un continuum de la
pozitiv la negativ. Toti oamenii au caracter numai ca este orientat valoric in mod
diferit.
Puterea caracterului este data de forta convingerilor, de taria cu care le sustinem,
de constanta si persistenta lor in timp si in imprejurari variate si nu de orientarea
lor valorica.
Daca temperamentul este innascut, caracterul se dobandeste prin modelare
social-culturala. Aceasta latura a personalitatii nu este imuabila si se poate
modifica sub actiunea factorilor socio-culturali.
De asemenea, aptitudinile detin o serie de caracteristici care le individualizeaza

fata de celelalte procese psihice.
Nu orice insusire psihica este aptitudine ci numai acelea care favorizeaza
obtinerea unor rezultate superioare mediei.
Aptitudinile diferentiaza indivizii prin randamentul cantitativ si calitativ.
Aptitudinile pot fi evaluate in functie de urmatorii indicatori: volum, rapiditate,
precizie, eficienta, originalitate.
Aptitudinile se deosebesc de alte componente care formeaza latura instrumentaloperationala a personalitatii ca de exemplu deprinderi, priceperi si cunostinte.
Aptitudinile se realizeaza prin procese psihice astfel incat anumite procese, din
perspectiva randamentului, apar ca aptitudini.
Trebuie sa deosebim intre aptitudine ce reprezinta o insusire potentiala si
capacitate care presupune consolidarea insusirii prin exercitiu cu cunostinte
adecvate.
Aptitudinile permit clasificarea indivizilor in raport cu altii care desfasoara
aceeasi activitate, dar si aprecierea modului in care acestia pot sa realizeze o
activitate in functie de cerintele acesteia.
Forma superioara de manifestare a aptitudinilor o constituie talentul(combinarea
originala a aptitudinilor ce asigura crearea de valori noi) si geniul(nivelul cel
mai inalt de dezvoltare al aptitudinilor ce se manifesta prin realizarea unor
produse importante pentru societate si cunoastere).
4.Comparatie:
La o prima comparatie dupa criteriile genezei, structurii si rolului deducem ca
atat caracterul cat si aptitudinile sunt doua laturi fundamentale ale personalitatii:
caracterul este latura relational-valorica iar aptitudinile reprezinta latura
instrumental-operationala.
Caracterul este mecansimul integrator-sintetic al personalitatii in timp ce
aptitudinile diferentiaza indivizii dupa modul in care realizeaza o activitate si
randamentul calitativ si cantitativ.
Caracterul este dobandit si se formeaza prin modelare socio-culturala pe cand
aptitudinile se formeaza la interactiunea dintre ereditate, mediu si educatie.
Baza ereditara a caracterului o constituie doar capacitatea de raportare la valorile
societatii iar in cazul aptitudinilor se constata o baza ereditara cu rol de
conditionare si nu de predeterminare. Ea se refera la particularitatile morfofunctionale ale sistemului fonator, ale sistemului osteomuscular, la plasticitatea
scoartei etc.
Ambele laturi ale personalitatii sunt supuse unui proces de valorizare: trasaturile
caracteriale sunt apreciate in functie de dihotomia bine-rau, drept-nedrept si
aptitudinile prin testele psihologice de aptitudini si analiza produselor
determinandu-se nivelul de dezvoltare al acestora.
Toate persoanele poseda caracter si aptitudini de aceea nu este corecta afirmatia

ca exista persoane lipsite de caracter, toti au un caracter dar de orientare valorica
diferita.
Aptitudinile sunt prezente la toti indivizii in stare latenta si prin exercitiu si
cunostinte se pot transforma in capacitati.
Ambele laturi ale personalitatii prezinta forme si structuri care le
individualizeaza.
Caracterul are o structura complexa fiind format din trasaturi care exprima ceea
ce este constant, stabil, relativ invariabil, definitoriu pentru personalitate si se
exprima prin atitudini-valori. Atitudinile sunt reactii motorii sau verbale, pozitii
fata de ceva anume si prezinta patru componente: cognitiva, motivationala,
volitiva, afectiva.
Aptitudinile se clasifica in functie de criteriile structurii si complexitatii in
aptitudini simple ce au la baza un singur proces cu calitatile lui si complexe
fundamentate pe mai multe procese.
Dupa activitatea dominanta, aptitudinile pot fi speciale, ce se aplica intr-un
singur domeniu deactivitate si generale, aplicate in aproape toate domeniile.
5.Relatii:
Caracterul, ca latura relational-valorica a personalitatii interactioneaza cu
celelalte laturi influentand si fiind influentat.
Trasaturile caracteriale reprezinta un factor important in formarea si
manifestarea aptitudinilor. Aptitudinile ca insusiri potentiale pot ramane in stare
latenta iar cele formate, inerte daca nu intervin trasaturi precum perseverenta,
fermitatea, curajul, initiativa si autocontrolul.
La randul sau, caracterul, fara aptitudini exersate si transformate in capacitati ar
ramane suspendat iar actiunile nu s-ar transpune in viata ramanand la nivelul de
bune intentii.
Legatura stransa dintre cele doua componente mai este evidentiata in activitatea
creatoare. Creativitatea, ca expresie a interactiunii optime dintre atitudini si
aptitudini implica atitudini pozitive fata de o activitate si existenta unor
aptitudini la nivel inalt care sa permita obtinerea de produse noi originale.
Poate exista o legatura stransa intre caracter si aptitudini ce ia forma
compatibilitatii sau incompatibilitatii. Exista oameni cu aptitudini si trasaturi
caracteriale negative, oameni fara aptitudini dar cu trasaturi caracteriale pozitive
si oameni fara aptitudini si trasaturi caracteriale negative.
Daca relatia este de compatibilitate se formeaza o personalitate echilibrata si
eficienta iar daca este de incompatibilitate, o personalitate dezechilibrata si
ineficienta.
Deci trasaturile caracteriale pot favoriza sau defavoriza punerea in valoare a
aptitudinilor.
La randul lor, aptitudinile pot modifica atitudinile caracteriale integrandu-se in
caracter si devenind mijloace ale actiunii pentru atingerea scopurilor.
De exemplu un elev care isi descopera inclinatia pentru o activitate si obtine

rezultate superioare mediei isi creeaza o stare de placere si satisfactie care duce
la formarea unei atitudini pozitive si preferentiale fata de activitate.
6.Concluzie:
Aptitudinile si caracterul sunt doua laturi indispensabile in afirmarea subiectului
uman, in procesul de formare al relatiilor interpersonale si factor important de
integrare in societate.
ROLUL SI LOCUL APTITUDINILOR IN SISTEMUL DE

PERSONALITATE
1.Introducere:
Personalitatea, in dubla ei ipostaza, de realitate si concept, ocupa un loc central
in psihologie.Din punct de vedere theoretic, ea este cadrul de referinta pentru
Raportata la celelalte procese si mecanisme psihice, este mecanismul psihic
superior si integrator. Ea este organizarea superioara a persoanei, adica
organizarea functionala, sintetica, unitara si individualizata a comportamentelor
bio-constitutionale, a structurilor psihice si psiho-sociale care determina o
Din punct de vedere practice, personalitatea este realitatea cea mai complex ape
care o studiem cu scopul de a o ameliora.
Psihologia traditionala sustine impartirea personalitatii in 3 laturi: temperament,
aptitudini si character, iar psihologia contemporana mai adauga inteligenta si
creativitatea, din interactiunea carora rezulta personalitatea unica, originala si
irepetabila.
2.Definitie:
Aptitudinile sunt insusiri de ordin instrumental-operationale care diferentiaza
indivizii intre ei in ce priveste maniera de desfasurare a anumitor activitati si
mai ales prin randamentul cantitativ si calitativ.
3.Caracteristici:
Nu orice insusire psihica este o aptitudine ci doar acelea care permit obtinerea
unor rezultate peste medie.
Aptitudinile diferentiaza indivizii prin randamentul cantitativ si calitativ.
Ele pot fi evaluate in functie de urmatorii indicatori: volum, precizie,
originalitate, eficienta si rapiditate.
Aptitudinile se deosebesc de alte componente ce alcatuiesc latura instrumentaloperationala a personalitatii cum ar fi: deprinderile, priceperile si cunostintele.
Aptitudinile se realizeaza prin procese psihice astfel incat anumite procese, din
perspectiva randamentului, apar ca aptitudini.
Trebuie sa deosebim intre aptitudine ce reprezinta o insusire potentiala si
capacitate ce presupune consolidarea insusirii prin exercitiu.
Aptitudinile permit clasificarea indivizilor in raport cu altii care desfasoara
aceeasi activitate dar si aprecierea modului in care acestia realizeaza o activitate
in functie de cerintele ei.
Cele doua forme superioare de manifestare ale aptitudinilor sunt

talentul(combinarea originala a aptitudinilor ce asigura realizarea unor valori
noi) si geniul(cel mai inalt nivel de dezvoltare al aptitudinilor ce permite
realizarea unor produse importante pentru societate si cunoastere).
4.Comparatie:
La o prima comparatie dupa criteriile genezei, structurii si rolului descoperim ca
aptitudinile alaturi de celelalte laturi este indispensabila tuturor oamenilor.
In raport cu caracterul care este latura relational-valorica si cu temperamentul,
latura dinamico-energetica, aptitudinile reprezinta latura instrumentaloperationala a personalitatii.
Spre deosebire de temperament care este innascut si de caracter care este
dobandit, aptitudinile se formeaza la interactiunea dintre ereditate si factorii de
mediu.
Ca si caracterul si in opozitie cu temperamentul, aptitudinile sunt valorizate in
functie de randamentul calitativ si cantitativ si se manifesta superior la talente si
genii.
Temperamentul, caracterul si aptitudinile sunt caracteristice tuturor persoanelor
putandu-se intalni in stare latenta sau actiualizate, adica transformate in
capacitati.
Spre deosebire de temperament care este o trasatura generala a personalitatii,
aptitudinile particularizeaza si diferentiaza indivizii intre ei manifestandu-se in
grade diferite.
5.Clasificare:
Aptitudinile se clasifica dupa numeroase criterii printre care: structura si
activitatea dominanta.
In functie de structura aptitudinile pot fi simple si complexe. Aptitudinile simple
au la baza un singur proces cu insusirile se calitatile sale ca de exemplu:
sensibilitate muzicala, discriminare senzoriala.
Aptitudinile complexe si bazeaza pe mai multe procese care interactioneaza si se
combina original, ca de exemplu aptitudinile intelectuale.
Dupa criteriul activitatii dominante, aptitudinile se clasifica in: generale si
speciale.
Aptitudinile speciale se manifesta in cadrul activiatilor cu o arhitectonica
functionala complexa. Acestea pot fi: pedagogice, scolare, tehnice si sportive.
Aptitudinile generale servesc unei categorii mari de activitati de exemplu:
inteligenta, spiritul de observatie.
6.Relatii:
A.Cu procesele psihice:
Unele aptitudini au la baza un proces iar altele mai multe procese dar nu se
identifica cu acestea. Un proces privit din perspectiva randamentului apare ca
aptitudine.
Numarul de procese ce stau la baza aptitudinilor determina impartirea acestora
in simple si complexe.
Aptitudinile interactioneaza cu numeroase procese psihice a caror functionalitate
depaseste media.
Aptitudinile au legaturi stranse cu procesele psihice senzoriale si superioare
cand rezultatele depasesc media. De exmplu spiritul de observatie(cu perceptia),
reprezentare spatiala(cu reprezentarea), imaginatia creatoare(cu imaginatia).
Aptitudinile presupun un inalt nivel de functionalitate al atentiei precum
concentrarea, distributivitatea ce se constituie in conditii ce favorizeaza
randamentul cantitativ si calitativ.
Aptitudinile nu s-ar putea dezvolta fara participarea vointei si a calitatilor ei. Ca
insusiri potentiale, aptitudinile se transforma in capacitati prin exercitiu
sistematic si voluntar.
Limbajul este presupus si el indeosebi in aptitudinile verbale sau cele verbaleducationale.
Structurile afective si motivationale stimuleaza, sustin energetic si driectioneaza
formarea si dezvoltarea aptitudinilor.
De exmplu, pasiunile ca trairi afective superioare, influenteaza dezvoltarea
aptitudinilor la un nivel inalt ca in cazul geniilor.
Motivatiile complexe ca aspiratiile si idealurile ce reprezinta proiectii ale
personalitatii, iar un consideratie si dotarile persoanei in ce priveste aptitudinile
facand diferenta intre ceea poate un individ si ceea ce doreste sa faca. Ele au rol
de model in raport cu aptitudinile, urmarindu-se atingerea performatelor inalte
ca de exemplu la sportivi.
Conlucrarea proceselor psihice in formarea aptitudinilor isi gasesc expresia in
inteligenta ca aptitudine generala ce presupune adaptarea condiutei la situatii
problematice.
B.Cu personalitatea:
Temperamentul in raport cu aptitudinile constituie fundamentul pe care acestea
se formeaza. El nu le predetermina, insa le influenteaza in forma si expresivitate.
Temperamentul influenteaza indeosebi aptitudinile sportive relationate cu
resursele energetice si constitutia fizica. De exemplu, un coleric are predispozitii
spre sporturile agresive.
De asemenea, aptitudinile simple, derivate din capacitatile innascute ale
sistemului nervos si particularitatile analizatorilor sufera influente in ce priveste
promptitudinea, corectitudinea si precizia miscarilor.
Aptitudinile complexe si inteligenta nu suporta asemenea influente constatanduse ca geniile si idiotii sunt caracteristici tuturor temperamentelor.
La randul lor, unele aptitudini simple si speciale ce solicita dinamica energetica,
tind sa accentueze unele trasaturi temperamentale fara sa le modifice profund.
Desi nu predetermina caracterul si aptitudinile, temperamentul poate avantaja
formarea si manfestarea unor aptitudini cerute de anumite profesii. De exemplu,
temperamentul flegmatic favorizeaza formarea unor aptitudini speciale privind
finetea anumitor miscari.
Poate exista o legatura stransa intre caracter si aptitudini ce ia forma
compatibilitatii sau incompatibilitatii. Exista oameni cu aptitudini si trasaturi
caracteriale negative, oameni fara aptitudini dar cu trasaturi caracteriale pozitive
si oameni fara aptitudini si trasaturi caracteriale negative.
Daca relatia este de compatibilitate se formeaza o personalitate echilibrata si
eficienta iar daca este de incompatibilitate, o personalitate dezechilibrata si
ineficienta.
Deci trasaturile caracteriale pot favoriza sau defavoriza punerea in valoare a
aptitudinilor.
La randul lor, aptitudinile pot modifica atitudinile caracteriale integrandu-se in
caracter si devenind mijloace ale actiunii pentru atingerea scopurilor.
De exemplu un elev care isi descopera inclinatia pentru o activitate si obtine
rezultate superioare mediei isi creeaza o stare de placere si satisfactie care duce
la formarea unei atitudini pozitive si preferentiale fata de activitate.
7.Concluzie:
Aptitudinile, alaturi de temperament si caracter sunt trei laturi indispensabile in
afirmarea subiectului uman, in procesul de formare al relatiilor interpersonale si
factor important de integrare in societate.
ANALIZA COMPARATIVA INTRE TEMPERAMENT SI

CARACTER
1.Introducere:
Personalitatea, in dubla ei ipostaza, de realitate si concept, ocupa un loc central
in psihologie.Din punct de vedere theoretic, ea este cadrul de referinta pentru
Raportata la celelalte procese si mecanisme psihice, este mecanismul psihic
superior si integrator. Ea este organizarea superioara a persoanei, adica
organizarea functionala, sintetica, unitara si individualizata a comportamentelor
bio-constitutionale, a structurilor psihice si psiho-sociale care determina o
Din punct de vedere practice, personalitatea este realitatea cea mai complex ape
care o studiem cu scopul de a o ameliora.
Psihologia traditionala sustine impartirea personalitatii in 3 laturi: temperament,
aptitudini si character, iar psihologia contemporana mai adauga inteligenta si
creativitatea, din interactiunea carora rezulta personalitatea unica, originala si
irepetabila.
2.Definitii:
Temperamentul este latura dinamico-energetica a personalitatii care se manifesta
in mod pregnant in conduita, inca de la nastere, iar prin character intelegem
mecanismul integrator-sintetic, orientativ si reglatoriu ce reuneste ansamblul
atitudinilor-valori pentru profilul psiho-moral al personalitatii.
3.Caracterizare:
Temperamentul este latura expresiva a personalitatii deoarece se maifesta in
conduita emotionala, in vorbire si motricitate. Temperamentul este innascut
deoarece particularitatile sale tin de structura somatica, de reactivitate, de
resurse energetice si de tipul de activitatea nervoasa speciala. Cunoaste o
evolutie in functie de varsta. Se evidentiaza la sfarsitul adolescentei si ramane
relativ stabil pana la batranete, cand suporta un process de aplatizare.
Temperamentele nu se supun valorizarii deoarece sunt innascute. Nu exista
temperamente bune sau rele, dezirabile sau indezirabile. Tempramentul
reprezinta fundamentul personalitatii pe care se grefeaza celelalte laturi ale
personalitatii carora li se impune dinamism, expresivitate sau inhibitie. Nu exista
temperamente pure, ci mixte. Termenul temperare vine de la amestec, o
persoana prezinta numeroase trasaturi temperamentale care se combina in mod
original, iar cele predominante dau numele temperamentului. Este o
particularitate generala a personalitatii si cuprinde in cadrul fiecarei tipologii un
numar foarte mare de personae. O tipologie cuprinde caracteristicile

temperamentale comune mai multor indivizi, iar tipul temperamental reprezinta
prototipul tipologiei ce intruneste cele mai evidente trasaturi. La randul lui, si
caracterului prezinta o serie de caracteristice care il individualizeaza.
Dacatemperamentul este neutral, fiind innascut, si nu implica orientari valorice,
caracterul este incarcat valoric si descrie profilul psiho-moral al personalitatii.
Caracterul este alcatuit din trasaturi care se desfasoara pe un continuu de la
pozitiv la negative. Toti oamenii au character numai ca este orientat valoric in
mod diferit. Puterea caracterului este data de forta convingerilor, de taria cu care
le sustinem, de constanta si persistenta lor in timp si in imprejurari variate si nu
de orienarea lor valorica. Daca temperamentul este innascut, caracterul se
dobandeste prin modelare socio-culturala. Caracterul nu este imuabil si se poate
modfica sub actiunea factorilor socio-culturali.
4.Comparatia:
La o prima comparare dupa criteriul genezei, structurii si rolului, descoperim ca
temperamentul si caracterul sunt doua laturi fundamentale ale personalitatii:
temperamentul este latura dinamico-energetica si caracterul este latura
relational-valorica.
Temperamentul este prima latura care se constituie si reprezinta fundamentul pe
care se formeaza celelalte trasaturi, printer care si cele caracteriale. Daca
temperamentul este innascut, caracterul este in schimb dobandit, formandu-se
prin modelare socio-culturala. Spre deosebire de temperament care este neutral
din punct de vedere valoric, caracterul se supune aprecierii in functie de valori
morale antagonice. Temperamentul este o particularitate generala a
personalitatii, iar caracterul este mecanismul integrator, ambele laturi fiind
caracteristice ale tuturor personalitatilor.
Ambele laturi ale personalitatii prezinta o serie de forme complexe care le
individualizeaza.
Temperamentele se clasifica dupa criterii biologice si fiziologice si in actualitate
dupa criteri pur-psihologice. Hipocrate si Galenus diferentiau intre tipul
sangvinic, flegmatic, melancolic si coleric, Kretschmer intre ciclotim, schizotim,
vascos si displastic, iar Sheldon enumera tipul visceroton, somatoton si
cerebroton. Pavlov adauga criteriul fiziologic si anume propietatile proceselor
nervoase (forta, mobilitate si echilibru) si distinge intre puternic-echilibrat-mobil
(sangvinic), puternic-echilibrat-inert (flegmatic), puternic-neechilibrat-excitabilmobil(coleric) si slab-neechilibrat-inert (melancolic).Eysenk si Jung , folosind
criteriile orientarii si nevrozismului disntinge intre introvert-stabil (sangvinic),
introvert-instabil (melancolic), extravert-stabil (flegmatic) si extravertinstabil(coleric).
Caracterul are o structura complexa fiind format din trasaturi care exprima ceea
ce este constant, stabil si relative invariabil, definitoriu pentru personalitate si
care se exprima prin atitudini-valori. Atitudinile sunt reactii motorii sau verbale,
pozitii face de ceva si au 4 componente: componenta cognitiva, componenta

afectiva, componenta motivationala si componenta voluntara.
5.Interactiunea:
Temperamentul este latura dinamico-energetica a personalitatii, interactioneaza
cu aptitudinile si cu caracterul influentand si fiind influentat. Fiind innascut,
temperamentul le precede pe celelalte dar nu le predetermine in continutul ei
doar isi pune amprenta specifica in continut in ceea ce priveste expresivitatea si
forma lor.
Caracterul nu suporta influente din partea temperamentului putandus-se vorbi
cel mult decat o pata de culoare. In schimb caracterul este instanta de control
si valorificare a temperamentului. Desi temperamentul este innascut, el poate fii
influentat in forma de manifestare prin intermediul trasaturilor moral-valorice: o
persoana colerica exploziva, poate fii educate sa-si stapaneasca pornirile, iar o
persoana pasiva sa fie mai active. Temperamentul trebuie luat instapanire
deoarece nu exista scuze pentru manifestarile agresive ale unui temperament
volcanic.
In plan superficial, trasaturile temperamentale si cele caracteriale se confrunta.
Psihologia genetica sustine legatura stransa dintre cele doua laturi care trebuie
tinute in vedere in procesul educativ. Pentru a forma trasaturi caracteriale
precum punctualitatea, responsabilitatea, perseverenta sau spiritual de ordine,
trebuie tinut cont de temperament: se formeaza mai usor la flegmatic in raport
cu colericul.
Temperamentul si caracterul influenteaza formarea aptitudinilor simple si
complexe.
6.Concluzia:
Temperamentul si caracterul sunt doua laturi indispensabile ce au un rol
important in afirmarea subiectului uman in integrarea acestuia in societate si in
formarea relatiilor interpersonale.

Blabla

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Blabla

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ANALIZA COMPARATIVA INTRE GANDIRE SI

Detine un character abstract deoarece are loc in plan intern si se desfasoara cu

Reactualizarea poate fi si ea voluntara si involuntara, vaga sau precisa, corecta

ANALIZA COMPARATIVA INTRE MEMORIE SI

Memoria detine un character contextual sau situational deoarece informatiile

Memoria preceda imaginatia si ii pregateste desfasurarea. Ea sa deosebeste de

ANALIZA COMPARATIVA INTRE GANDIRE SI

Are un caracter abstract-formal. Detine caracter abstract deoarece realizeaza o

Gandirea reflecta insusirile esentiale, necesare si legice ale obiectelor din

Procedeele imaginatiei au la baza operatiile gandirii si prezinta o corespondenta

ANALIZA COMPARATIVA INTRE ATENTIE SI

Limbajul este modul de organizare si functionare a limbii la nivel individual.

Atentia poseda o serie de calitati: volumul(cantitatea de obiecte care pot fi

ANALIZA COMPARATIVA INTRE IMAGINATIE SI

Imaginatia presupune interactiunea cu alte procese si functii psihice cum ar fi

In formele superioare, aceste procese sunt specifice omului. Afectivitatea este

ANALIZA COMPARATIVA INTRE MOTIVATIE SI

S-astructurat ontogenetic si filogenetic pe seama schimbului dintre individ si

Din interactiunea acestor forme rezulta structurile motivationale: intrinseca si

ANALIZA COMPARATIVA INTRE

De asemenea, atentia detine o serie de particularitati ce o caracterizeaza.

Ambele fenomene presupun o desfasurare multifazica. Activitatea voluntara

ANALIZA COMPARATIVA INTRE GANDIRE SI

Este un proces cognitiv superior de procesare a insusirilor esentiale, necesare si

ROLUL SI LOCUL VOINTEI IN CADRUL

Ca si in cazul memoriei, prezenta efortului voluntar devine un criteriu de

ANALIZA COMPARATIVA INTRE CARACTER SI

De asemenea, aptitudinile detin o serie de caracteristici care le individualizeaza

Toate persoanele poseda caracter si aptitudini de aceea nu este corecta afirmatia

De exemplu un elev care isi descopera inclinatia pentru o activitate si obtine

ROLUL SI LOCUL APTITUDINILOR IN SISTEMUL DE

Cele doua forme superioare de manifestare ale aptitudinilor sunt

ANALIZA COMPARATIVA INTRE TEMPERAMENT SI

numar foarte mare de personae. O tipologie cuprinde caracteristicile

pozitii face de ceva si au 4 componente: componenta cognitiva, componenta

S-ar putea să vă placă și