DREPT NOTARIAL

CURS 3
CAPITOLUL III
STATUTUL NOTARULUI PUBLIC
1. Rolul i poziia notarului public n sistemul de drept
2. Incompatibiliti i interdicii
3. Drepturile notarilor publici
4. Obligaiile notarilor publici
5. Controlul profesional
6. Rspunderea notarului public :
6.1. Precizari prealabile
6.2. Civil
6.3. Disciplinar
6.4. Penal
7. Relatiile notarului public cu diferite instritutii ale statului

1. ROLUL

I POZIIA NOTARULUI PUBLIC N SISTEMUL DE DREPT

In lumina actualei reglementari integrata in traditia notariatului latin,

institutia NOTARULUI PUBLIC apare ca avand un caracter diferit de celelalte institutii din
sistemul roman de drept, fiind o institutie sui-generis.
Dupa cum am aratat la inceputul cursului notarul se incadreaza alaturi de
avocat si jurisconsult in categoria partenerilor justitiei, acesta chiar daca nu participa
in mod direct la sedintele de judecata, intrucat prin actele intocmite ajuta in mod
decisiv, de cele mai multe ori, la solutionarea litigiilor.
Cu toate acestea, statutul notarului situeaza institutia sa, dupa cum voi arata in
continuare, la granita dintre functia publica si profesia liberala, notarul fiind titularul
unei profesii liberale, fara a fi prin aceasta eliberat in totalitate de puterea statului.
Expresia caracterului liberal a profesiei notarului este cel mai bine evidentiata
de statutul autonom al functiei sale.
Din aceasta decurge si independenta notarului in exercitarea atributiilor sale,
acesta supunandu-se numai legii. Autonomia functionala a notarului public este
oarecum similara cu cea a judecatorului, fiind diferentiata de aceasta prin lipsa
caracterului jurisdictional si a celui de functionar public. Prin aceasta autonomie
legiuitorul a voit a impiedica orice amestec in actele notarului public privitoare la
intocmirea actelor si indeplinirea procedurilor prevazute de lege indiferent de unde
ar proveni. Principala garantie a autonomiei o reprezinta stabilitatea in functie a
notarului public.
Prin garantarea autonomiei functionale notarul public este exclus din randul
functionarilor publici, in sprijinul acestei afirmatii venind si reglementari referitoare
la libertatea publicului de a-si alege notarul (in limitele competentei teritoriale)
organizarea si functionarea Biroului Notarial intra in sarcina titularului sau,
activitatea este supusa reglementarilor fiscale privitoare la profesia liberala.
Totusi, prin natura activitatii sale, institutia notariala pastreaza unele
elemente de domeniul dreptului administrativ. Astfel, desi activitatea in sine nu este
supusa unui organ ierarhic superior, aceasta este organizata sub controlul MINISTERULUI
JUSTITIEI, aceasta avand atributii cu privire la evidenta biroului notarial, aprobarea
numarului de notari publici si a locului unde acestia isi desfasoara activitatea,
numirea si excluderea din profesie. Un al doilea aspect la care ma voi referi intr-o

sectiune a prezentului capitol, vizeaza controlul activitatii notariale, exercitata de

ministerul justitiei prin inspectorii generali de specialitate.
Un alt element ce apropie notariatul de functia administrativa priveste
participarea acestuia la exercitarea suveranitatii statale prin exercitarea actelor de
autoritate publica. Aceasta se realizeaza prin caracterul de serviciu public precum si
prin faptul ca actul intocmit de notarul public, purtand semnatura si sigiliul acestuia
este de autoritate publica si are forta probanta prevazuta de lege.
Pe de alta parte, in sprijinul sorgintei de drept privat a notarului se arata ca
notarul este un consilier legal al persoanei fizice si juridice, chemat sa ocroteasca la
realizarea intereselor legitime ale acestora. Aceasta caracteristica se aplica in special
prin rolul activ al notarului, rol de care am vorbit in prima parte a cursului.
Ca atare, se arata de majoritatea autorilor, institutia notarului public are
pozitie sui-generis, in sistemul roman de drept aceasta fiind o functie de interes
public, nefiind insa exercitata de un functionar public, ci de un substitut de drept
privat, actele notariale pastrand caracteristici ale actului administrativ, fiind doar
acte de autoritate dar fiind emise de o institutie organizata dupa principii liberale
care functioneaza independent.
Alaturi de alti autori, nu consider ca institutia sau activitatea notariala ar
contine elemente de drept administrativ, ci dat fiind caracterul de autoritate publica a
procedurii notariale, elementele respective sunt reflectarea autoritatii publice intr-o
organizare de natura pur civila.
In ceea ce priveste caracterul nelitigios al actelor notariale, caracter subliniat
chiar de Art. 1 al Legii nr. 36 / 1995, se poate trage concluzia impartasita de doctrina
ca ACTIVITATEA NOTARIALA are un caracter gratios, voluntar. Dat fiind ca din natura actelor
juristictionale se desprinde existenta unei pretentii contrare a unei parti fata de
cealalta precum si a unei hotarari ce solutioneaza diferendul cu activitatea
caracteristica lucrului judecat si ca asa cum am aratat inexistenta unui litigiu intre
parti este o conditie de baza in activitatea notariala, se poate trage concluzia ca
aceasta nu are un caracter jurisdictional. Deci, notarul nu pronunta dreptul ce
aplica normele legale in cadrul procedurii solicitate de parti, iar in cazul aparitiei unui
litigiu le indruma pe acestea in fata organelor jurisdictionale competente. Datorita
regulilor dupa care isi indeplineste atributiile se poate aprecia, chiar daca nu are
atributii jurisdictionale, ca notarul public este un magistrat in materie
contencioasa.
Aceasta afirmatie este sprijinita si pe dispozitiile CODULUI DEONTOLOGIC al
NOTARULUI PUBLIC (Art. 6 alin. 1 si 2) potrivit caruia conditiile ca activitatea nelitigioasa
sa nu se transforme in contencios consta in pregatirea, integritatea, impartialitatea si
intelepciunea notarului de a nu incalca acele valori care sa declanseze litigiul, dar si in
arta de a le armoniza, pentru obtinerea rezultatului urmarit de parti si ocrotit de
lege.
2. INCOMPATIBILITI

I INTERDICII

Datorita naturii sale de interes public legea prevede pentru titularul functiei de
notar public anumite cazuri de incompatibilitate cu alte ocupatii sau calitati.
Independenta notarului in exercitarea functiilor sale publice, ca magistrat al
justitiei preventive, este comparabila cu cea a judecatorului si impreuna contribuie
la independenta justitiei.
Constitutia Romaniei prevede ca funcia de judector este incompatibil cu
orice alt funcie public sau privat, cu excepia funciilor didactice din
nvmntul superior.
Legea de organizare si exercitarea profesiei de avocat stabileste profesia de
avocat ca fiind incompatibila cu :
2

a) activitatea salarizata in cadrul altor profesii ;

b) ocupatiile care lezeaza demnitatea si independenta profesiei de avocat sau bunele
moravuri ;
c) exercitarea nemijlocita de fapte materiale de comert.
In acelasi timp, exercitarea profesiei de avocat este compatibila cu :
a) calitatea de deputat sau senator, consilier in consiliile locale sau judetene;
b) activitatea didactica universitara si de cercetare de specialitate juridica;
c) activitatea literara si publicistica;
d) functia de arbitru, mediator sau conciliator, in conditiile legii.
n proiectul de lege privind organizarea i funcionarea Ageniei Naionale de
Integritate, controlul averilor, cercetarea conflictelor de interese i constatarea
incompatibilitilor n exercitarea funciei, initiat de Ministerul Justitiei, aflat in
dezbatere in cele doua camere ale Parlamentului Romaniei, se predeve extinderea
sferei incompatibilitatilor avocatilor.
Nu putem ignora faptul ca au fost incercari intr-un proiect de modificare al
Legii nr. 51 / 1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat care vizau,
printre altele, preluarea unor activitati din competenta notarilor si transferarea lor in
competenta materiala a avocatilor prin incalcarea unui principiu care sta la baza
exercitarii profesiilor liberale, potrivit caruia acestea se exercita conform
competentelor si specializarilor fiecareia in parte.
Daca in competenta unui avocat, care are datoria de a apara interesele
clientului, ar fi fost data autentificarea actelor notariale asa cum se prevedea in
amintitul proiect, atunci principiul impartialitatii notarului ca garant al securitatii
actelor juridice ar fi ramas fara obiect. De asemenea, ar fi trebuit regandita de catre
legiuitor si definitia notarului public ca fiind aceea persoan investit cu autoritatea
statului in vederea autentificrii actelor juridice in scopul indeplinirii cerintelor
solemne ale acestora, actul indeplinit de notar fiind de autoritate publica si avand
forta probanta prevazuta de lege.
In aceasta situatie daca notarul public este investit prin numirea sa de
Ministrul Justitiei cu autoritate de stat pentru a da forta probanta actului autentificat
de el, ar insemna ca avocatul va trebui sa fie numit, de asemenea, de Ministrul
Justitiei cu o asemenea autoritate, lucru pe care colegii avocati, initiatori ai
proiectului de lege, l-au scapat din vedere.
Aceasta putere conferita de lege actului notarial atrage dupa sine pozitia de
judecator in necontencios al notarului. Se pune intrebarea daca avocatul care are
datoria sa apere interesele unei parti, va putea da dovada de aceeasi impartialitate.
Cum raspunsul nu poate fi afirmativ, Uniunea Nationala a Notarilor Publici a apreciat
initiativa ca fiind in total dezacord cu statutul Uniunii Profesiunilor Liberale, cu
normele deontologice si cu spiritul de colegialitate care trebuie sa caracterizeze
relatiile dintre membrii asociatiei.
In aceasta situatie daca notarul public este investit prin numirea sa de
Ministrul Justitiei cu autoritate de stat pentru a da forta probanta actului autentificat
de el, ar insemna ca avocatul va trebui sa fie numit, de asemenea, de Ministrul
Justitiei cu o asemenea autoritate, lucru pe care colegii avocati, initiatori ai
proiectului de lege, l-au scapat din vedere.
Cat priveste aprecierea pozitiei independente a notarului, judecatorului si a
avocatului, precizam ca ne aflam in prezenta unei conlucrari care presupune
competente clar delimitate prin Constitutie, autonomie organizatorica si functionala,
garantii constitutionale ale indeplinirii functiilor si ale respectarii drepturilor
cetatenilor.
Astfel, potrivit Art. 56 din Legea nr. 36 / 1995 notarul public nu poate indeplini
acte notariale, sub sanctiunea nulitatii, daca :
a) in cauza sunt parti sau interesati in orice calitate, el, sotul, ascendentii si
descendentii lor;

b) este reprezentantul legal ori imputernicitul unei parti care participa la

procedura notariala.
Si pentru judecatori, procurori si asistentii judiciari legiuitorul a prevazut
anumite cazuri in care se poate presupune ca acestia nu ar fi obiectivi, datorita
legaturii de rudenie sau afinitate cu una din parti, afectiunii ce o poarta uneia din
parti, ori dimpotriva datorita vrajmasiei care exista intre el si una din parti etc.
Astfel, Art. 35 din Legea nr. 36 / 1995 prevede in mod limitativ cazurile de
incompatibilitate . Potrivit acestei norme legale, exercitarea profesiei de notar
public este incompatibila cu :
a) desfasurarea unei activitati salarizate cu exceptia activitatii didactice
universitare, activitatii literare si publicistice, calitati de deputat sau senator ori
membru in consiliile judetene sau locale. Se apreciaza ca aceste activitati nu
prejudiciaza in nici un fel buna exercitare de catre titular a functie de notar public ;
b) desfasurarea unor activitati comerciale direct sau prin persoane interpuse ;
c) calitatea de asociat intr-o societatea in nume colectiv, de asociat comanditat
in societatea in comandita simpla sau pe actiuni, administrator al unei societati cu
raspundere limitata, presedinte al unui consiliu de administratie, membru in
consiliul de conducere, director general sau director al unei societati pe actiuni,
administrator al unei societati civile.
In cazul incalcarii unei dintre aceste compatibilitati sanctiunea este
suspendarea din functie pe durata incalcarii, potrivit Art. 24 alin. 1 lit. a din lege.
Pe langa aceste incompatibilitati generale legea (Art. 56) stabileste anumite
incompatibilitati functionale. Acestea sunt prezumtii legale (imperative) a lipsei de
obiectivitate a notarului public in doua cazuri :
a) daca in cauza sunt parti sau interesati in aceasta calitate, el, sotul, ascendentii sau
descendentii lor ;
b) daca este reprezentantul legal ori imputernicitul unei parti care participa la
procedura notariala.
In cele dou situaii prevzute de Art. 56 din Legea nr. 36/1995 legiuitorul
prezum lipsa de obiectivitate a notarului public. Primul caz, precizat n textul
menionat, este asemntor cu motivul de recuzare al judectorilor, prevzut n art.
27 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Totui, ntre aceste texte exist o deosebire
fundamental: recuzarea este consacrat prin norme procedurale dispozitive, n timp
ce interdiciile la care ne referim sunt de ordine public. De altfel, n cazul
interdiciilor prevzute de Art. 56 din Legea nr. 36/1995 legea stabilete, n mod
expres, c nerespectarea lor atrage dup sine sanciunea nulitii.
Legea nu instituie i interdicii" asemntoare cazurilor de recuzare din dreptul procedural comun, cum ar fi : rudenia sau afinitatea (i n alte situaii dect cele
enunate anterior). Opinm c nu se poate susine c ne aflm n prezena unei
lacune legislative. Dimpotriv, soluia se ntemeiaz pe caracterul necontencios al
activitii i procedurii notariale. Prin urmare, chiar dac una din pri este rud sau
afin cu notarul public (n alt grad de rudenie dect cel precizat n Art. 56 din Legea nr.
36/1995) cealalt parte i poate exprima ncrederea n serviciul prestat de notarul
respectiv.
3. DREPTURILE NOTARILOR PUBLICI
Legea nr. 36/1995 consacr un capitol distinct (Capitolul IV) drepturilor i
obligaiilor notarului public. In pofida acestei metode de reglementare legea nu
enun n acest capitol toate drepturile i obligaiile notarului public. Unele drepturi
recunoscute notarului sunt precizate i n alte dispoziii normative. Pe de alt parte,
unele drepturi i obligaii sunt precizate n Regulamentul de punere n aplicare a
Legii nr. 36/1995. La unele din drepturile i obligaiile notarului public ne-am referit

i n paginile anterioare. De aceea, n continuare, vom enuna doar cteva din

drepturile i obligaiile cele mai importante.
Principalele DREPTURI ale NOTARULUI PUBLIC sunt precizate n Art. 30-34 din
Legea nr. 36/1995 i se refer la :
a) se bucura de stabilitate in functie, neputand fi mutati in alta localitate fara
acordul lor si isi exercita personal functia ; sediul biroului notarial va fi in localitatea
in care isi are domiciliul sau resedinta titularul sau titularii birourilor notariale
asociate ;
b) pentru cercetari, perchezitii, retinere, arestare sau trimitere in judecata
penala a notarului public, este necesar avizul ministrului justitiei daca aceste fapte au
fost savarsite in legatura cu exercitarea functiei ; astfel, dreptul notarului public la
protecie din partea autoritilor publice, notarul public nu poate fi cercetat,
percheziionat, reinut, arestat sau trimis n judecat penal sau contravenional,
dect n condiiile Art. 31 din lege (cu avizul ministrului justiiei) ;
c) pentru activitatea prestata notarul public are dreptul la onorarii, acestea
fiind stabilite periodic de Consiliul Uniunii si aprobate de ministrul justitiei. La
stabilirea acestora se are in vedere, in cazul actelor notariale date de legea in
competenta exclusiva a notarului, complexitatea si valoarea actului iar pentru actele
ce nu pot fi apreciate ca valoare si pentru consultatii, sume fixe minimale ;
d) dreptul la concediu anual de 30 de zile lucratoare ;
e) dreptul la asigurari sociale de stat pe baza contributiilor stabilite de lege.
Pe langa prevederile exprese ale legii, notarii se mai bucura si de drepturile
prevazute in Statut .
4. OBLIGAIILE NOTARILOR PUBLICI
Pe langa obligatiile legate de probleme ce privesc relatia notarului public cu
organismele din care face parte acesta are si unele obligatii ce au drept scop
desfasurarea in optime conditii a activitati sale. Astfel, potrivit Art. 36 si 37 din lege
se desprind :
- pastrarea secretului profesional, aspect la care m-am referit deja ;
- notarul public este obligat sa nu absenteze mai mult de cinci zile consecutiv fara a
asigura functionarea biroului sau in conditiile legii. Este vorba, evident, de zile
lucratoare.
Notarul Public este obligat sa respecte indatoririle prevazute in codul
deontologic al profesiei si sa aiba o conduita demna de functia pe care o exercita si de
statutul sau social.
Un element important al acestei conditii este reprezentat de exercitarea in
conditii de concurenta loiala a profesiei de notar asa cum este prevazuta aceasta in
Codul deontologic.
Pentru buna desfasurare a activitatii sale, dupa cum deja am prezentat, in
cadrul biroului notarial este obligatorie tinerea unei evidente de specialitatea si uneia
contabile, precum si consemnarea unei arhive.
Nu in ultimul rand, notarul public este obligat sa respecte ordinea de drept,
vointa partilor si normele procedurale si materiale reglementate in vederea
indeplinirii scopului institutiei pe care o reprezinta.
Notarul public are asadar obligaia de a respecta normele de drept substanial
i procedural aplicabile n materie notarial. El are, de asemenea, ndatorirea de a
respecta normele de disciplin inerente serviciului public pe care-l ndeplinete.
Aceste obligaii de sintez nu sunt prevzute n mod expres n Capitolul al ll-lea din
Legea nr. 36/1995.
Totui, Art. 37 din Legea nr. 36/1995 vizeaz un aspect particular al obligaiei
de a respecta normele de disciplin profesional. Potrivit acestui text, notarul nu
poate absenta mai mult de 5 zile consecutiv, fr a asigura funcionalitatea biroului
5

su. In caz contrar, camera notarilor publici poate delega un alt notar public pentru
ndeplinirea atribuiilor notarului public absent.
O obligaie particular a notarului public este prevzut n Art. 30 din
Regulament si are ca obiect modul de realizare a publicitii profesionale. In sensul
acestei prevederi legale i este interzis notarului public s-i fac reclam prin orice
mijloace; el poate recurge ns la anunuri referitoare exclusiv la existena i sediul
biroului notarial, programul de lucru i coninutul activitii.
Exist i alte obligaii profesionale ale notarului cum sunt cele privitoare la
organizarea unor evidene i registre, organizarea arhivei i a evidenei finan-ciarcontabile. In esen i n finalul acestor consideraii se poate afirma c exist mai
multe categorii de obligaii i care se refer la: raporturile notarului public cu clienii
si, la raporturile dintre notari i la calitatea de agent nvestit cu autoritate public.
In fapt, n multe ri exist preocupri pentru includerea drepturilor i
obligaiilor notarilor publici ntr-un cod deontologic1. Un asemenea cod de
deontologie notarial a fost adoptat i n ara noastr i el cuprinde norme deosebit
de utile pentru toi notarii i mai ales pentru cei care doresc s mbrieze aceast
carier profesionala. Ne limitm aici s enunm doar cteva din regulile cele mai
importante statornicite n acest cod. Astfel, potrivit Art. 13 din Codul deontologic al
notarilor publici :
Intreaga activitate a notarului public trebuie s se ntemeieze pe respectarea
urmtoarelor precepte decalogale :
1. Onoreaz-i funcia pe care o ndeplineti ;
2. Dac ai cea mai mic ndoial cu privire la ceea ce faci, abine-te ;
3. Aeaz adevrul mai presus de orice ;
4. Lucreaz cu pruden ;
5. Studiaz cu pasiune ;
6. Consiliaz cu bun-credin ;
7. Inspir-te din principiul echitii ;
8. Condu-te dup lege ;
9. Exercit-i profesiunea cu demnitate ;
10. Amintete-i c misiunea ta este aceea de a evita litigiile dintre oameni.
Normele amintite sunt fundamentale i ele pot fi sintetizate, ntr-o formul de
maxim generalitate, n pasiune profesional, pasiune pentru adevr, respect fa
de lege i bun-credin. Iar aceste norme nu trebuie considerate ca simple formule
fr fond, sau axiome doctrinare, ci trebuie aplicate cu rigoare i fermitate de notari,
ntruct numai astfel pot fi salvgardate drepturile i interesele pe care ei trebuie s le
apere i meninut spiritul de cofraternitate att de necesar unei profesii de o
incontestabil utilitate social.
5. CONTROLUL PROFESIONAL
Titularul controlului profesional administrativ al activitatii notariale este
Consiliul Uniunii, acesta avand urmatoarele atributii :
a) aspecte de organizare a Camerelor si Birourilor Notariale ;
b) calitatea actelor si lucrarilor incheiate de notarii publici.
In vederea exercitarii controlului de la litera b), CONSILIUL UNIUNII poate delega
Colegiul director al Camerei pentru notarii publici aflati in circumscriptia sa.
La randul sau, pentru exercitarea controlului Colegiul director va desemna
notarii publici care vor controla birourile notariale din circumscriptie, odata pe an.
Controlul se va face de catre un notar public ce isi desfasoara activitatea in
circumscriptia altei judecatorii decat notarul controlat. Controlul se efectueaza
asupra tuturor notarilor si se refera la toate lucrarile, gestiunea si conduita notarului
public si va contine indrumarile necesare pentru indreptarea aspectelor negative

constatate precum si propuneri, dupa caz, pentru exercitarea activitatilor disciplinare

de catre Colegiul director al Camerei.
Actul constatator al controlului efectuat se intocmeste in 4 exemplare. Cate un
exemplar al actului constatator se va inainta de catre Colegiul director ministrului
justitiei, Consiliului Uniunii si notarului public verificat, iar al patrulea exemplar se
va pastra la camera.
Se remarca deci, necesitatea ca notarul ce are atributii de control sa aibe
temeinice cunostinte in materie precum si o bogata experienta pentru a putea repara
si corecta, prin indrumarea notarului public controlat, eventualele nereguli existente
in activitatea unui birou notarial.
Un alt titular al controlului administrativ este ministrul justitiei care poate
ordona efectuarea acestuia prin inspectori generali de specialitate.
Un aspect mai deosebit al controlului discutat este cel referitor la
confidentialitatea controlului, rezultatele acestuia neputand fi publicate in reviste de
specialitate ale uniunii sau in alte publicatii, in integralitatea lor, sau privitor la
caracteristicile particulare de individualizare a biroului notarial, a notarului public, a
numarului de inregistrare a actului defectuos, precum si la alte elemente ce nu au ca
finalitate, prin publicare, imbunatatirea activitatii notariale.
6. RSPUNDEREA NOTARULUI PUBLIC
6.1. PRECIZARI PREALABILE
Raspunderea civila este o forma a raspunderii juridice, guvernata de principiul
legalitatii si fundamentata pe obligatia celui ce a pagubit pe altul de a repara
prejudiciul produs. Raspunderea civila are doua forme : raspunderea delictuala
(extracontractula) si raspunderea contractuala.
Legislaia n vigoare conine prevederi detaliate cu privire la rspunderea disciplinar a notarului public. Ea cuprinde i dispoziii sumare cu privire la incidena
rspunderii civile. In continuare vom examina principiile rspunderii civile i
disciplinare a notarilor publici.
6.2. RSPUNDEREA CIVIL A NOTARILOR PUBLICI
Raspunderea civila a notarului public poate fi angajata, in conditiile legii civile,
pentru incalcarea obligatiilor sale profesionale, atunci cand acesta a cauzat un
prejudiciu.
Pentru garantarea responsabilitatii civile a notarilor publici, in cadrul Uniunii
Nationale a Notarilor Publici s-a organizat si functioneaza Casa de Asigurari, cu
personalitate juridica, in conditiile stabilite prin statutul propriu, aprobat de Uniunea
Nationala a Notarilor Publici. Notarii publici au calitatea de asiguratori, ca membrii
ai Casei de Asigurari si de asigurati, prin contractul de asigurare.
Problema rspunderii civile a notarului public poate interveni, n practic, n
cazuri extrem de rare. Constatarea se ntemeiaz pe caracterul necontenios al
procedurii notariale. Pe de alt parte, majoritatea actelor notariale se ndeplinesc n
prezena prilor i n conformitate cu voina lor, dac, bineneles, aceasta este
conform cu legea.
Cu toate acestea, legiuitorul a manifestat interes pentru reglementarea rspunderii civile n acele cazuri n care prin activitatea sa notarul ar produce un
prejudiciu unei persoane fizice sau juridice. Legea nr. 36/1995 consacr o norm
deosebit de important n aceast materie. Ne referim la Art. 38 alin. (1) din Legea nr.
36/1995, care dispune c : Rspunderea civil a notarului public poate fi angajat, n

condiiile legii civile, pentru nclcarea obligaiilor sale profesionale, atunci cnd
acesta a cauzat un prejudiciu.
Dispoziia normativ reprodus mai sus este deosebit de explicit. Ea face
trimitere la legea civil. Totui o ntrebare poate strui : trimiterea la legea civil
trebuie neleas ca fiind fcut la principiile rspunderii civile delictuale sau ale
raspunderii civile contractuale? Raspunsul la aceasta intrebare depinde de natura
activitatii notariale si a raporturilor si a raporturilor dintre notar si client.
Activitatea notariala se exercita in cadrul unui serviciu public, asa cum
dispune in mod expres Art. 3 din Legea nr. 36/1995, notarul public este investit sa
indeplineasca un serviciu de interes public. In acelasi timp actul notarial este,
potrivit legii, un act de autoritate publica. De aceea, in doctrina noastra s-a socotit ca
activitatea notariala se inglobeaza in conceptul de functie publica, in acceptiunea
traditionala a acestui termen, desi notarul nu poate fi considerat ca fiind un
functionar. Avand in vedere argumentele mentionate, putem sustine ca o atare
functie publica se realizeaza in afara unor raporturi contractuale, iar raspunderea
notarului pentru pagubele produse nu poate imbraca decat forma unei raspunderi
civile delictuale.
Trebuie mentionat de asemenea ca serviciul public exercitat de notar are o
figura juridica proprie, in sensul ca acest serviciu se realizeaza de o persoana care
indeplineste o profesie liberala. Profesia de notar nu se realizeaza insa in afara unor
raporturi contractuale. Este adevarat insa ca legislatia in vigoare nu impune
necesitatea incheierii uni contract intre notarul public si client, astfel cum o atare
reglementare exista cu privire la activitatea avocatiala (Legea nr. 51/1995). Aceasta
imprejurare face ca problema raspunderii civile a notarului public sa fie una dintre
cele mai delicate.
In pofida acestei situatii, noi achiesam tezei potrivit careia intre notarul public
si client se stabilesc raporturi de natura contractuala. Argumentele cele mai
semnificative care pot fundamenta o astfel de conceptie, ar fi :
- este de remarcat faptul ca pentru serviciile prestate notarul public primeste
un onorariu, ori conceptul de onorariu evoca tocmai suma de bani platita indeosebi
unui liber profesionist, ca avocat, medic intr-un cabinet individual sau notar public ;
- activitatea notarului public se realizeaza numai la cererea partii interesate,
imprejurare ce prezinta semnificatii si cu privire la natura raporturilor dintre notar si
client ;
- notarul public este supus unor obligatii fiscale proprii profesiunilor liberale .
Avand in vedere considerentele expuse ne alaturam opiniei potrivit careia
raspunderea patrimoniala a notarului public are un caracter contractual. In scopul
dezdaunarii persoanelor pagubite s-a instituit, dupa modelul legislatiei franceze un
sistem de asigurare de raspundere profesionala a notarului. Acesta se realizeaza prin
casa de asigurari, consituita in acest scop. Casa de asigurari pentru garantarea
raspunderii civile functioneaza in cadrul Uniunii Nationale a Notarilor Publici.
6.3. RSPUNDEREA DISCIPLINAR A NOTARILOR PUBLICI
Realizand un serviciu de interes public, desi are statutul unei functii
autonome, notarul public are, potrivit Legii Notarilor Publici si a Activitatii Notariale,
nr. 36/1995 si o raspundere disciplinara care se antreneaza in cazuri expres si
aproape limitativ, prevazute de lege.
Sediul materiei il constituie Art. 39-41 din Legea nr. 36/1995, precum si Art.
31-35 din Regulamentul de punere in aplicare a legii notarilor publici si a activitatii
notariale nr.36/1995, aprobat prin Ordinul Ministrului Justitiei nr.710/C/1995,
publicat in Monitorul Oficial nr. 176/8 august 1995. Unele dispozitii, de natura
procedural organizatorica, se regasesc si in Statutul Uniunii Nationale a Notarilor
Publici.
8

Astfel, exercitarea de catre notar a unui serviciu de interes public nu putea sa

ramana fara consecinte si pe planul reglementarii raspunderii disciplinare. Conditiile
generale ale raspunderii disciplinare sunt cele din dreptul comun.
Asa fiind, ne vom referi in cursul nostru doar la aspectele particulare ale
raspunderii disciplinare a notaruui public. In aceasta privinta, evidentiem, mai intai,
ca legiuitorul determina abaterile disciplinare ce pot angaja raspunderea disciplinara
a notarului public. Raspunderea disciplinara a notarului public are ca temei
abaterea. Potrivit Art. 39 din Legea nr. 36/1995 raspunderea disciplinara poate
interveni pentru urmatoarele abateri :
a) intarziere sau neglijenta in efectuarea lucrarilor ;
b) lipsa nejustificata de la birou ;
c) nerespectarea secretului profesional ;
d) comportament care aduce atingere onoarei sau probitatii profesionale.
Din modul de redactare a textului mentionat rezulta ca abaterile disciplinare
sunt limitativ prevazute de lege. Nici Regulamentul de aplicare a Legii nr. 36/1995
nu permite o alta intepretare, desi Art. 31 (Pentru abaterile disciplinare prevazute n
art. 39 din lege, aciunea disciplinar se exercit de Colegiul director, din oficiu, la
sesizarea ministrului justiiei sau a biroului executiv al Consiliului Uniunii, n termen
de 60 de zile de la data cnd a luat cunostinta de existenta unei abateri.) pare a
sugera o alta solutie, atunci cand determina titularul actiunii disciplinare pentru
abaterile disciplinare prevazute in art. 39 din lege. Totusi pentru savarsirea altor
abateri nu exista norme procedurale distincte.
Pe de alta parte, remarcam ca legiuitorul consacra doua abateri foarte precis
determinate : lipsa nejustificata de la birou si nerespectarea secretului profesional. Se
impune o prezizare in privinta primei abateri. Dispozitiile Art. 39 lit. b) (b) lipsa
nejustificata de la birou;) trebuie coroborate cu cele inscrise in Art. 37 alin (1)
(Notarul public nu poate absenta mai mult de 5 zile consecutiv, fara a asigura
functionalitatea biroului sau, n conditiile legii.) din Legea nr. 36/1995.
Celelalte doua abateri, prevazute in Art. 39 din Legea nr. 36/1995, au un
caracter general si ele acopera o paleta foarte larga de fapte ce pot determina
raspunderea disciplinara a notarului public. Astfel, abaterea prevazuta de art. 39 lit.
a) din Legea nr. 36/1995 intarziere sau neglijenta in efectuarea lucrarilor
acopera o sfera nelimitata a nesocotirii obligatiilor profesionale ale notarului public.
Acelasi considerent se poate formula si in legatura cu abaterea prevazuta de Art.
39 lit. d) din Legea nr. 36/1995 comportament care aduce atingere onoarei sau
probitatii profesionale. Se poate afirma ca ultima abatere include nu doar fapte
determinate de nesocotirea unor obligatii profesionale, ci si pe cele de ordin moral,
privitoare la demnitatea profesiei.
Legea determina nu numai abaterile disciplinare, ci si sanctiunile ce se pot
aplica notarului public, in raport de gravitatea faptelor savarsite. Aceste sanctiuni
sunt cele prevazute in Art. 41 din Legea nr. 36/1995 si se refera la :
a) observatie scrisa ;
b) amenda de la 5.000 lei la 20.000 lei ; amenda se face venit la bugetul
Camerei Notarilor Publici. Neachitarea amenzii n termen de 30 de zile de la data
ramnerii definitive a hotarrii, atrage suspendarea de drept a notarului public din
functie. Suspendarea va dainui pna la achitarea sumei. Hotarrea definitiva de
aplicare a amenzii constituie titlu executoriu.
c) suspendarea din functie pe o durata de maximum 6 luni;
d) excluderea din profesie.
In ceea ce priveste sanctiunea suspendarii din functie pe o durata de maximum
6 luni, aceasta se diferentiaza de alte cazuri de suspendare care pot interveni, fie ca
o masura de protectie a interesului cetateanului, Art. 42 alin 1 din lege (n cazul n
care mpotriva notarului public s-a luat masura arestarii preventive, ministrul
justitiei, la propunerea Consiliului Uniunii Nationale a Notarilor Publici, va lua

masura suspendarii din functie, pna la solutionarea cauzei penale, potrivit legii), fie
ca un act de constatare a unei situatii de fapt, incapacitatea temporara de munca.
Excluderea din profesie reprezinta sanctiunea cea mai grava care se poate aplica
unui notar public. Legea nu reglementeaza posibilitatea reabilitarii notarului public si
a reinvestirii lui in functie. De aceea, consideram ca sanctiunea suprema, excluderea
din profesie, trebuie facuta cu multa precatiune. Aceasta si pentru faptul ca
excluderea din profesie este considerata definitiva, imprejurare care face ca postul
respectiv de notar public sa devina vacant.
Actiunea disciplinara se exercita de Colegiul director si se judeca de Consiliul de
Disciplina. Astfel, competenta de solutionare a abaterilor disciplinare apartine
Consiliului de disciplina constituit la nivelul Uniunii. Organul de jurisdictie
disciplinara este alcatuit din 15 membri, cate unul din fiecare camera, desemnati de
adunarea generala a camerei pe durata dintre doua congrese ordinare ale Uniunii,
confirmati de Congresul Uniunii.
O dispozitie procedurala deosebit de importanta este prevazuta in Art. 59 alin 4
din Statut, text potrivit caruia : Consiliul de disciplin i desfoar activitatea n
mod independent i nu se subordoneaz nici unui organ de conducere al Uniunii.
Prin urmare, Consiliul de disciplina este conceput ca un veritabil organ de jurisdictie
disciplinara. Exista si alte norme statutare care confirma asertiunea de mai sus si la
care ne vom referi in continuare in curs.
Consiliul de disciplin judec n complet format din 3 membri, prezidat de
preedintele Consiliului de disciplin sau unul dintre membrii acestuia, desemnat de
preedinte (Art. 61 din Statut).
Actiunea disciplinara se exercita de catre colegiul director al camerei notarilor
publici. Acesta se poate autosesiza sau poate fi sezizat, dupa caz, de ministrul justitiei
sau de organele de control ale Consiliului Uniunii, prin presedinte. Ea se exercita in
termen de 60 de zile de la data cand colegiul a luat cunostinta de existenta abaterii,
dar nu mai tarziu de un an de la data savarsirii ei ( Art. 31 din Regulament).
In scopul stabilirii raspunderii disciplinare este obligatorie efectuarea unei
cercetari prealabile. Legea nr. 36/1995 limiteaza cercetarea prealabila doar la
aplicarea unor sanctiuni grave. In acest sens, Art. 40 alin (2) din Legea nr. 36/1995
precizeaza ca Pentru suspendarea din functie sau excluderea din profesie este
obligatorie o cercetare prealabila, care se efectueaza de catre Colegiul director.
Textul citat contine o norma al carei continut este greu de explicat din punct de
vedere teoretic. Intr-adevar, textul consacra obligativitatea cercetarii prealabile doar
pentru ipotezele in care sanctiunea aplicata ar fi suspendarea din functie sau
excluderea din profesie. Cercetarea este insa, in mod firesc, anterioara aplicarii
sanctiunii. Mai mult, cercetarea precede si faza dezbaterilor contradictorii in fata
Consiliului de disciplina.
Or, efectuarea cercetarii este obligatorie in situatiile mentionate, iar aceasta se
realizeaza de colegiul director, iar nu de instanta disciplinara.
Cercetarea prealabila are ca obiect stabilirea faptelor, a urmarilor acestora,
existenta vinovatiei si alte elemente concludente in solutionarea cauzei (Art. 32 alin
(2 ) n cazurile prevazute de art. 40 din lege se efectueaza obligatoriu o cercetare
prealabila de catre Colegiul director al Camerei Notarilor Publici. n cadrul cercetarii
prealabile se vor stabili faptele si urmarile acestora, existenta vinovatiei, ct si orice
date concludente. Ascultarea celui n cauza si verificarea apararii notarului public
cercetat sunt obligatorii. Refuzul notarului public cercetat de a face declaratii sau de a
se prezenta la cercetari se constata prin proces-verbal si nu mpiedica finalizarea
cercetarii. Notarul public cercetat are dreptul sa cunoasca toate actele cercetarii, sa
solicite probe n aparare si sa fie asistat de un alt notar public ori de un avocat.)
Dispozitiile Legii nr. 36/1995 se completeaza in mod corespunzator si cu
prevederile Codului de procedura civila (Art. 104).
Potrivit Art. 40 alin (3) din Legea nr. 36/1995 Audierea celui n cauza este
obligatorie, acesta fiind ndreptatit sa ia cunostinta de continutul dosarului si sa-si
10

formuleze apararea. O dispozitie asemenatoare este prevazuta si in Art. 32 alin (3)

din Regulament, Consiliul de disciplina citeaza pentru termenul de judecata Colegiul
director al Camerei Notarilor Publici si pe notarul public n cauza, caruia i se va aduce
la cunostinta continutul dosarului. Potrivit acestor prevederi legale se desprinde
concluzia ca audierea persoanei cercetate este obligatorie doar in cazurile de
suspendare sau de excludere din profesie.
Potrivit celor relatate mai sus, atat ancheta administrativa, cat si ascultarea
notarului cercetat sunt elemente procedurale indispensabile jurisdictiei disciplinare.
Datorita acestui fapt ele reprezinta exigentele majore ale raspunderii disciplinare, in
sensul ca trebui sa aiba un caracter general, adica sa fie incidente in cazul tuturor
abaterilor disciplinare.
Potrivit Art. 58 alin (2) din Statut Colegiul director, din oficiu, la sesizarea
ministrului justiiei sau a Biroului executiv al Consiliului Uniunii, n termen de 60
zile de la data cnd a luat cunotin de existena unei abateri exercit aciunea
disciplinar.
Legea determina si consecintele refuzului notarului cercetat de a face declaratii
sau de a se prezenta la investigatii. Potrivit Art. 32 alin (2) din Regulament Refuzul
notarului public cercetat de a face declaratii sau de a se prezenta la cercetari se
constata prin proces-verbal si nu mpiedica finalizarea cercetarii. Notarul public
cercetat are dreptul sa cunoasca toate actele cercetarii, sa solicite probe n aparare si
sa fie asistat de un alt notar public ori de un avocat.
Dupa terminarea anchetei administrative actiunea disciplinara se exercita in
fata Consiliului de disciplina. La judecata se citeaza in mod obligatoriu atat titularul
actiunii diciplinate, colegiul director, cat si notarul public. La judecarea abaterii
disciplinare se pargurg urmatoarele etape : presedintele completului expune
continutul sesizarii; se asculta partile si eventualii martori;
declaratiile se
consemneaza in scris si vor fi semnate de catre parti, precum si de presedinte; se
administreaza alte probe si dovezi necesare pentru rezolvarea cauzei.
Dupa administrarea si cercetarea probelor Consiliul de disciplina se pronunta cu
majoritate de voturi asupra actiunii disciplinare. Daca se constata ca notarul public
judecat a savarsit abaterea, completul dispune aplicarea uneia dintre sanctiunile
disciplinare prevazute de Art. 41 din Legea nr. 36/1995.
In situatia in care se constata nevinovatia notarului public, precum si atunci
cand sesizarea a fost facuta peste termen, completul respinge actiunea disciplinara si
inchide dosarul.
Potrivit prevederilor Art. 66 din Statut (1) mpotriva hotrrii, prile pot face
contestaie la Consiliul Uniunii, n termen de 10 zile de la comunicare, pentru prile
lips i de la pronunare, pentru cei care au fost prezeni. (2) Hotrrea Consiliului
Uniunii poate fi atacat n justiie, potrivit legii. (3) Hotrrile Consiliului de
disciplin definitive i irevocabile sunt executorii.
Art. 67 din Statut prevede ca (1) Notarul public sancionat disciplinar nu poate
exercita funcii eligibile n cadrul organizaiei profesionale.(2) Notarul public
sancionat disciplinar nu-i poate depune candidatura pentru funcii eligibile n
cadrul organizaiei profesionale n urmtorul mandat. (3) Notarul public sancionat
disciplinar nu va putea angaja i ndruma notari stagiari n termen de 1 an de la data
rmnerii definitive i irevocabile a hotrrii Consiliului de disciplin prin care s-au
aplicat sanciunile prevzute de Art. 41 lit. a) i b) din Legea nr. 36/1995, respectiv, de
la data emiterii Ordinului Ministrului Justiiei n cazul aplicrii sanciunii prevzute
de art.41 lit. c).
Prin Art. 40 alin. (5) din Legea nr. 36/1995 se prevede ca Hotarrea Consiliului
Uniunii poate fi atacata la instanta judecatoreasca competenta, civila sau de
contencios administrativ, dupa caz. Impotriva hotararii pronuntata de Sectia de
Contencios Administrativ a Curtii de Apel Bucuresti, cei nemultumiti pot declara
recurs, care va fi judecat de Sectia de Contencios Administrativ a Curtii Supreme de
Justitie.
11

Abaterile pe care le pot savarsi notarii publici sunt de natura sa afecteze

desfasurarea in bune conditii a activitatii notariale, prestigiul si credibilitatea
institutiei notarului public.
Incheiem aceasta sectiune prin prezentarea unor abateri care pot fi savarsite de
notarii publici : deplasarea in circumscriptia altei judecatorii pentru autentificarea
unor acte ; nerespectarea onorariilor minimale, netinerea registrelor notariale
obligatorii, nearhivarea actelor, nerespectarea secretului profesional, etc.
6.4. RSPUNDEREA PENAL A NOTARILOR PUBLICI
Actuala reglementare juridic nu beneficiaz de prevederi particulare asupra
rspunderii penale a notarului public. Asemenea norme juridice nici nu erau
necesare. Prin urmare, n lipsa unor norme derogatorii de la dreptul comun se vor
aplica principiile generale ale legislaiei penale. Se impune ns sublinierea unor
aspecte specifice. In primul rnd, aciunea penal nu poate fi exercitat fr avizul
ministrului justiiei, pentru fapte svrite n legtur cu exerciiul activitilor
profesionale (Art. 31 din Legea nr. 36/1995). In al doilea rnd, reamintim c
svrirea unor infraciuni poate determina, n condiiile Art. 23 alin. (1) lit. f) din
Legea nr. 36/1995, eliberarea din funcie a notarului condamnat penal.
Totui, este de semnalat c doctrina recent a abordat i problema de a
cunoate dac notarul public poate fi subiect al unor infraciuni de serviciu sau n
legtur cu serviciul. Intr-o prim opinie s-a susinut c notarul public poate deveni
subiect activ al unor asemenea infraciuni, ntruct acesta realizeaz un serviciu
public, avnd astfel calitatea de funcionar public. Asimilarea notarului cu
funcionarul public este dup prerea noastr foarte discutabil n pofida faptului c
notarul public ndeplinete un serviciu de interes public.
Intr-adevr, funcia public, la care se refer Art. 3 din Legea nr. 36/1995, nu
se realizeaz n cadrul unei instituii sau autoriti publice, ci de un liber profesionist
care are statutul unei funcii autonome. Pe de alt parte, pentru serviciile prestate
notarul public nu este retribuit sau salariat, el fiind ndreptit s primeasc un
onorariu, ce se stabilete pe baza acordului dintre notar i client, iat de ce ne
alturm opiniei potrivit creia notarul public nu poate fi subiect activ al infraciuni
de serviciu, cum este cea de luare de mit sau abuz n serviciu. Totui este de
remarcat c soluia potrivnic a avut deja ecou n jurisprudena noastr i ea se
ntemeiaz pe dispoziiile Art. 147 C. Pen. .
O soluie judicioas ar fi aceea a consacrrii exprese a rspunderii penale a
notarului public pentru infraciunile specifice activitii sale, astfel cum o face, de
pild, i legiuitorul francez care enun variantele agravate ale unor infraciuni atunci
cnd ele sunt comise de notari publici.
Statutul functiei autonome a notarului public ii da acestuia o deplina
independenta in indeletnicirea sarcinilor profesionale fara presiuni, ingerinte si
influente din partea unor organe ale statului sau din partea unor persoane. Notarul
public isi indeplineste sarcinile profesionale in cadrul unor proceduri speciale
necontencioase notariale, reglementate prin Legea nr. 36/1995, a notarilor publici si
a activitatii notariale.
Judecatorii, notarii publici si alte persoane care-si desfasoara activitatea in
cadrul unor proceduri speciale necontencioase, nu pot fi trase la raspundere penala si
nu vor putea fi subiecti activi ai infractiunilor de serviciu sau in legatura cu serviciul,
cu privirela modul de indeplinire a sarcinilor profesionale sau pentru solutiile pe care
le pronunta in indeplinirea sarcinilor de serviciu, deoarece legea a instituit controlul
pe cale judecatoreasca asupra actelor pe care le indeplinesc.
In cazul actelor notariale, prin Art. 100 din Legea nr. 36/1995 legiuitorul a
prevazut ca Actele notariale pot fi atacate de parti sau de orice persoana interesata,
prin actiune n anulare la instanta judecatoreasca, n conformitate cu prevederile
Codului de procedura civila. Totodata, partea nemultumita poate introduce plngere
12

mpotriva ncheierii de respingere a cererii de ndeplinire a unui act notarial, n

termen de 10 zile de la data cnd a luat cunostinta, la judecatoria n circumscriptia
careia si are sediul biroul notarial care a refuzat ndeplinirea actului. Plngerea se
depune la biroul notarului public care a refuzat cererea, iar acesta o va nainta de
ndata instantei mpreuna cu dosarul cauzei. Judecarea plngerii se face cu citarea
tuturor partilor interesate n cauza. n cazul admiterii plngerii, instanta indica n
hotarre modul n care trebuie ntocmit actul. Notarul public este obligat sa se
conformeze hotarrii judecatoresti ramasa definitiva si irevocabila.
7. RELATIILE NOTARULUI PUBLIC

CU DIFERITE INSTRITUTII ALE STATULUI

13