a a eee Cuprins : 7 Cap. 1 Locul si functiile dispozitivelor in sistemele tehnologice vu. 11 “1.1 Functiile si structura dispozitivelor de fabricar u 1.2 Funetiile dispozitivelor de prelucrare. 1.3 Funetiile dispozitivelor de asamblare.. 1.4 Functiile dispozitivelor de control. 1.5 Costurile generate de utilizarea dispozitivelor. _.© Cap. 2 Orientarea pieselor in dispozitive.. 2.1 Funetia ..a orienta piesa’ 2.2 Bazele de cotare 2.3 Bazele de orientare.. ~” 24 Principiul de bazi ta alegerea bazelor de orientare. 32 2.5 Principiile de bazii la alegerea elementelor de reazem.. au 2.6 Orientarea pieselor pe suprafete plane. 39 2.7 Orientarea pieselor pe suprafete cilindrice exterioare... 40 2.8 Orientarea pieselor pe suprafete cilindrice interioare. 2 2.9 Orientarea pieselor pe suprafete conice. 45 2.10 Varianta optima de orientare........00 48 2.11 Calculul erorilor de orientare. a 2 2.11.1 Calculul erorilor de orientare provocate de jocu svtintetisur 152 2.11.2 Calculul erorilor de oriemare provocate de necoincidenta bazelor de cotare cu bazele de orientare ie : eh Gs 37 2.11.3 Caleutul eroritor la orientarea pe prisme. 59 2.11.4 Caleutul erorilor a orientarea pe bolturt conice.. saat, “oe 2.11.5 Caleulul eroritor provocate de jocuri si de necoincidenja bazelor de orientare eu cele de conare. e mth 6 / 2.12 Aplicati.. - 68 ~ Cap. 3 Fortele de stringere a pieselor in dispocitive. 81 3.1 Funetia a imobiliza piesa”, 81 > 3.2 Fortele care actioneaza asupra piese 83 33.3 Stabilirea punctului de aplicatie, directiet si sensului fortelor de strdngere...... ce 86 — 34 Calculul marimii fortelor de strangere a pieselor in dispozitive... 88 ? 3.4.1 Caleulul marimit fortelor de stringere in jpotezacé piesa este prestrinsa ine reazeme si elememtle de fixare... eae 88 4.4.2 Calculul marimit fotelor de stringere in jpoteza cd piesa est simp rezematd pe reazeme A jee 92 4.4.3 Caleulul fortelor la strdngerea pieselor pe suprafete plane.. 93 3.4.4 Caleulul forfelor la strngerea pieselor pe suprafete cilindrice... 98 ___ 34.5 Calcul fortelor a strangerea pieselor pe suprafee conic. 101 Sp. 35 Aplicati a 103 Cap. 4 Reazeme. es 106 $4.1 Definirea, clasificarea si conditiile impuse reazemelor 106 4.2 Reazeme pentru suprafete plane. ae 107 4.2.1 Reazeme fixe pentru suprafete plane.. 107 4.2.2 Reazeme reglabile pentru suprafete plane. 109 4.2.3 Reazeme mobile pentru suprafete plane. ul 4.3 Reazeme pentru suprafete cilindrice exterioare, se, 112 43.1 Reazeme fice pentru suprafetecilinrice exterioare. 112 43.2 Reaceme reglabile pentru suprafefe clindriceexterioare. 14 43.3 Reazeme mobile pentru suprafee cilindrce exterioar us 4.4 Reazeme pentru suprafete ilindrice interioare. 47 44.1 Reazeme fixe pentru suprafeteellindrice interioar.. 17 44.2 Reazeme mobile pentru suprafetecilindrce interioae.. 120 4.5. Reazeme pentru suprafete conice..... ces 178 43.1 Reazeme fixe pentru suprafete conice. 120 45.2. Reazeme mobile pentru suprafeye conice. I Cap. 5 Elemente de strangere a pieselor in dispozitive 2 5.1 Rolul, clasificarea si conditile impuse elementelor de strngere..... 122 5.2 Elemente de strangere cu surub sau piulitd. 123 5.3 Elemente de stréingere cu pani. a 126 5.4 Elemente de strdngere eu excemtritaereeneeeee 128 5.5 Elemente de strangere cu bride normale... 132 Cap. 6 Elemente de centrare i fxare.......0 0 136 4 eea 1 Rolul, clasificarea, caracteristicle si conditile impuse elementelor de centrare gi fixare........ EeeraTS6 6.2 Elemente de centrare $i fixare cu file sees 138 621 Elemente de centrare si fixare cw falei actionate prin surah sténga- dreapta, SratWaei ol es aa eethRE 138 627 Elemente de centrare ficare cualciacionate prin pérghil...... 149 6.3 Elemente de centrare si fixare cu pene si plunjere... 141 6.4 Elemente de centrare i fixare cu bucse elastice.... 143 Cap. 7 Actionarea dispozitivelor... 7.1 Sisteme de actionare.. 7.2 Actionarea manuald a dispozitivelor. 7.3 Actionarea pneumaticd a dispozitivelor.. 73.1 Avantajele actiondrii pmeumatice. nstalatia de aer comprimar... 149 7.3.2 Motoare pneumatice fire... 4 ; x neead50 7.3.3 Motoare pneumatice rotitoare su... os 153 74 Unele particularitati ale strangerii pieselor folosind actionarea mecanica, Cap. 8 Corpul dispozitiveto 8.1 Principalele conditii impuse corpurilor.... 8.2 Construetia si fabricatia corpurilor. Cap. 9 Elemente de legiturd cu masinile unelte 9.1 Aspecte generale... 2.2 Elemente de legitturd a dispozitivelor cu mescle masinilor uncle. 9.3 Elemente de legitura a dispozitivelor cu axele principale ale masinilor unelte.... Cap. 10 Particularititile dispocitivelor de gaurit 10.1 Aspecte generale Cap. 11 Particularitatile dispozitivetor uiilizate pe masinile wnelte cu comandé numeric. 11.1 Unele particularitati ale comanda numericane 11.2 Unele funetii specifice dispozitivelor utilizate pe masinile unelte cu comanda numeric... 173 11.3 Utilizarea sistemelor de preghidare a pieselor 1s 11.4 Instalarea dispozitivelor pe masinile cu comanda numeric’......... 177 11.5 Folosirea sistemelor Poka ~ Yoke la dispozitive. 178 Cap. 12. Dispozitivele din elemente modulare. 12.1 Rolul, locul, avantajele si dezavantajele dispozitivelor din elemente modulare. 12.2 Structura dispozitivelor din elemente modulare. 12.3 Constructia elementelor din structura dispozitivelor din elemente modulare., Cap. 13 Particularititile dispozitivelor de control 13.1 Parametrii de precizie verificati cu dispozitivele de control. 13.2 Controlul parametrilor de precizie... 13.3 Metoda de misurare si funetiile 13.4 Dispozitiv pentru controlul abaterii de la planeitat 13.5 Dispozitiv pentru controlul complex al unui arbor 13.6 Elemente i sisteme de materializare a bazelor de masurar 13.7 Sisteme de fixare a pieselor in dispozitivele de control..... 185 de control. 13.10 Elemente de transmitere a mirimilor de misurat. Cap. 14 Particularitagile dispozitivelor de asamblare/montaj. 14.1 Particularitatile orientarii pieselor in dispozitivele de asamblare... 22 14.2 Particularitatile fixarii pieselor in dispozitivele de asamblare. Bi jografie. 6INTRODUCERE ispozitivele au aparut odata cu primele masini unelte, Iucra care a avut Joe acum cateva sute de ani in urma, Primele consemnii privind dispozitivele au aparut in legitura cu dispozitivele utilizate pentru fixarea fevilor de tun in vederea giuririi acestora, De la aceste consemniri si pind in prezent, disporitivele au evoluat continuu, sub toate aspectele, legat strains si de evolutia sistemelor de fabricati in ceea ce priveste sistemele de fabricatie, in prezent, se fabricd, aproape in totalitate sisteme cu comanda numerica. Aceste sisteme sunt utilizate inclusiv in productia de serie, indiferent cat de mare este aceasta, lurmare a faptului c& intr-o singura operatic, pe aceste sisteme, se pot prelucra, de reguld, toate suprafeele la care sculele au acces; fn acest mod, Pentru o pies’ dati numirul operatiilor se poate teduce in maura important cu efecte pozitive asupra preciziei de prelucrare, productivitatii si tespectiv, costurilor de prelucrare. De asemenea, aceste sisteme pot realiza precizii mari de pozitionare a sculei, pot genera suprafete diverse in ‘aceeasi operatie, au facilitati multiple de schimbare gi reglare a sculelor ete Dispozitivele utilizate in sistemele cu comand’ numerica au anumite particularitati faa de cele utilizate la masinile clasice. Particularitatile sunt date de faptul ci aceste dispozitive realizeazi functii noi care in dispozitivele folosite pe masinile unelte clasice, in general, nu erau prezente, iar alte functii, nu mai sunt realizate de dispozitiv In lexiconul tehnic roman [20] dispozitivul reprezinta un component auxiliar al unui sistem tehnic, 0 unitate din punct de vedere functional, aleituit din elemente, cel putin in parte solide, ale cdror legaturi le permit o ‘mobilitate limitatd si care raman in serviciu in repaus relativ. fn dicfionarul de termeni tehnici, dispozitivul este definit ca grup de organe, legate intre cle intr-un fel determinat, insi ffir posibilitatea de a se migca unele fafa de celelalte in serviciu (caz if care ar forma un mecanism), care, intr-un sistem tehnic dat, indeplineste 0 anumita functie. Cele dowd definitii vizeaza o anumita categorie de dispozitive si anume cele folosite strict la pozitionarea si fixarea pieselor pe masini unelte in vederea prelucrarii pieselor si in consecinta sunt partial corecte pentru astfel de dispozitive. Aga cum se va arita in continuare, dispozitivele sunt sisteme tehnice unitare, care, in majoritatea cazurilor, sunt integrate in alte sisteme gi indeplinese functi diverse in sistemele in care sunt integrate. Astfel, un dispozitiv de giurit, reprezint® un sistem unitar care se integreazA pe o masina de gaurit, In 7a pentru ca piesa sa fie in pozitia corectt la aplicarea fortelor de stringere; de control a pozitiei piesei pe reazeme pentru a certifica c& piesa este agezata corespunzitor pe reazeme; de evitare a introduceri in dispozitiv a une! alte piese decit cea care trebuie, prin folosirea de sisteme anti eroare (POKA. YOKE) etc Se considera 4 dispozitivul este un sistem unitar care realizeazi snumite funetii in sistemul de fabricatie si cd este util ca abordarea conceptiei acestuia si se facd plecénd de la functiile pe care acesta trebuie si te realizeze [15], [16]. Din acest motiv, intr-o forma simpla, pe exemple concrete, in lucrare se prezinta functiile pe care dispozitivele trebuie si le realizeze si se stabilesc, in detaliu, parametrii functiilor de baza. ale dispozitivelor. Functiile de bazi ale dispozitivelor se considera a fi cele legate de raiunea de a fi a dispozitivelor. Aceste functii sunt: de orientare/pozitionare a piesei/lor in vederea_prelucrarii, asamblari, controlului; de fixare a piesei/lor. Aceste functii sunt realizate de toate Aispozitivele, Plecind de la aceste functii de baza ale dispozitivelor, pe mai multe capitole, se prezinta elementele de reazem, de fixare, de centrare si fixare, de actionare, ca solutii de realizare a functiilor. Dupd prezentarea funetillor de baz& si a unor solutii de realizare a acestora, se prezinta, pe parcursul a dou capitole, aspecte legate de corpul dispozitivului, ca element cu funetii multiple in dispozitiv gi respectiv, de legaturi a dispozitivelor cu sistemele in care se integreaza. in continuare, in celelalte capitole, sunt prezentate elemente de conceptic legate de alte functii pe care dispozitivele ke pot realiza. Aceste functii $i solutiile corespunzitoare sunt prezentate in Jegatura cu diverse sisteme in care sunt integrate dispozitivele, plecdnd de la observatia cl funetiile respective sunt legate de dispozitivele folosite la numite tipuri de magini unelte. Astfel, se prezinta functile si unele solu de realizare ale acestor functii specifice pentru dispozitivele folosite pe: masini de gurit; pe masini cu comanda numerica ete. intr-un capitol istinet se prezint unele aspecte legate de dispozitivele din elemente ‘modulare si exploatarea acestora. De asemenea, in capitole distincte se Prezinta functiile specifice si solutile de realizare a acestor functii pentru Aispozitivele de asamblare, respectiv de control. Abordarea conceptici dispozitivului placand de la funetiile pe care acesta trebuie si le realizeze si apoi la cdutarea de solutii care si realizeze aceste functii permite proiectantului/conceptorului dispozitivului s& ajunga ‘mai usor la solutia de dispozitiv care corespunde cel mai bine din punct de vedere al calitiii si costurilor de fabricatie. Lucrarea de fat acoperti programa de curs la disci DISPOZITIVE TEHNOLOGICE, Disciplina este previzuta in planul de 9Uiilaj de asarablare (Gisportiv de sudare, de = sure, de lipire te Dispozitiy pentru ssulh de asaublat ‘Seula de asrablat Proces de xarblare Fig. 1.2 Files Paramelm de conto. prelucrata, imensiine, abatere deforma a rodus ‘nel suprafete, abatere d= poziie a asamblat und suprafete Diporitiv de control: dimensiune pa abaterede forina a mei sprafete, sbatere de poritie a mei suprafet ‘ill de pretucare, ‘Masa de control deasumblare Fig.13 Un sistem de prelucrare este conceput pe structura unui utilaj de prelucrare, numit adesea magind unealti. in acest sistem se realizeazi un proces de prelucrare. Cele mai des folosite sunt procesele de aschiere (de indepartare a unui adaos de prelucrare sub forma de aschii). In acest sistem, dispozitivele sunt folosite in doua locuri: pentru piesa, cel care realizeaza pozifionarea si fixarea piesei pe utilajul de prelucrat; pentru scula, cel care 12a nels erat Beaters TESS realizeaza pozitionarea si fixarea sculei de pe utilajul de lucru, Rezultatul final al procesului realizat in acest sistem este piesa prelucratt si aschiile in care este transformat adaosul de prelucrare. Mai in toate sistemele, eu exceptia celor complet automatizate, este prezent un operator care interactioneazai cu elemente ale sistemului. Funetiile acestor dispozitive sunt legate de piesa de prelucrat si respectiv de scula utilizata la prelucrare, dar ‘aga cum se va prezenta in continuare, aceste dispozitive pot indeplini si alte funcfii, urmare a relatilor pe care acestea le poate avea cu celelalte elemente ale sistemului in care dispozitivele sunt incluse. Dispozitivul pentru piesa este legat de piesa de prelucrat, iar cel pentru scula, de scula de prelucrat, Pe un sistem de prelucrare se pot prelucra piese diverse si se pot utiliza, de asemenea, scule diverse. In consecinti, rezulti ci pe un sistem’ de prelucrare, cum este o masini de giurit, se pot utiliza dispozitive diverse, corespunzatoare unei piese gi unei prelucriri Sistemul de asamblare are o structura similar celui de prelucrare, dar cu alte procese si finalitate. Dispozitivele utilizate au functi similare ca cele de la sistemele de prelucrare. in acest caz diferd procesele realizate, Dispozitivul de control, in procesele de control, constituie ele insele sisteme complexe care realizeaz4, cel mai adesea, intregul proces. Acestea Permit controlul unuia sau mai multor parametri de pe piesele prelucrate sau de pe ansamblurile realizate. Acestea au in structura elementele necesare Pentru_a permite controlul parametrului de controlat, urmand o anumiti metoda, Aceste dispozitive sunt legate de 0 masa de control, dar pot fi legate si de sistemele de prelucrare sau asamblare cum este cazul sistemelor in care ‘magina unealti ,primeste” cota misurata si poate face automat corectiile necesare in cazul in care aceasta nu este in paramettii stabilit Dispozitivele care vor fi luate in discutie in acest curs sunt cele: de Prelucrare; de asamblare si, respectiv, cele de control. in general, acestea sunt legate de piesele de prelucrat, de asamblat sau controlat, fapt ce face ca acestea si fie numeroase. In continuare, se vor prezenta functile dispozitivelor tehnologice urmarind cele trei tipuri de procese: de prelucrare, de asamblare, de control. 1.2. Funetiile dispozitivelor de preluerare Dispozitivul de prelucrare, denumit adesea, de fabricare, pentru ‘masini unelte etc. este un sistem mecanic de sine care este integrat intr-un utilaj (masina unealta) de prelucrare in care indeplineste functii bine definite. Sistemul, in ansamblul su, realizeazi procesele de lucru, in 1B UNIVERSITATEA DIN PITESTI ) -BIBLIOTECA- a0 000Se eee ee particular cele de aschiere. Functiile pe care dispozitivul le realizeaza, in sistemul in care este integrat, sunt legate de piesa de prelucrat, dar si de alte celemente ale sistemului. Pentru inceput, fri a intra in toate detaliile, aceste functii se vor prezenta pe un dispozitiv existent. Piesa de prelucrat este prezentata in fig. 1.4. Pe aceasta trebuie prelucrata gaura cu diametrul de 6 mm pe o masina de giurit, cum este cazul masinii G16 (o masina cu ax vertical si masa fixd). Pe piesa de prelucrat, la prelucrarea gaurii, trebuie sa se objind cotele trecute pe desen in limitele cerute: cota de 15; simetria axei giurii de 6 cu axa alezajului A. Masina de gaurit prezinta o masa fixa si axul in care se ‘monteazi burghiul, Generarea suprafetei de prelucrat se realizeazd prin combinarea migcdrii de rotatie n cu cea de avans w, fig. 1.5. Fig. 1.4 Fig. 15 in fig. 1.6 se prezinta o solutie de dispozitiv care permite prelucrarea gaurii astfel incdt aceasta sii rezulte in pozitia cerutd pe desen. Dispozitivul este cel care pozitioneaz’ piesa astfel incat suprafaja de prelucrat si se suprapun’ cu traiectoria descrist de burghiu. Dispozitivul are, in principal, functiile de orientare a piesei P in raport cu traiectoria descrisi de burghiu si de fixare a acesteia pe elementele de orientare, pe tot timpul lucrului, Acesta realizeazA si alte functii in sistemul in care este integrat. Dispozitivul se prezint& ca un ansamblu (sistem) de sine care inglobeaza alte subansambluri care, fiecare, corespunde unei funetii pe care 6 realizeaza, Dispozitivul nu trebuie privit ca un ansamblu format din piese ‘ncte, ci ca un ansamblu format din subansambluri, Aceste subansambluri corespund unor functii pe care dispozitivul le realizeaz’. Dispozitivul, din figura 1.6, este compus din boltul 1, corpul 2, saiba 3, 4Sr ne eae eee prezonul 4, piulita 5, bucsa de ghidare 6, placa port bucse 7 si mai multe suruburi 8 si stifturi 9 utilizate la asamblarea unor piese ale dispozitivului, La utilizarea dispozitivului la prelucrare, acesta este instalat pe masa masini de gaurit pe care se aseaza prin corpul sau si se fixeaza cu doua suruburi 10, folosind urechile de prindere U, practicate in corpul dispozitivului. Daca dispozitivul este fixat pe masa masinii, astfel incdt burghiul sd intre pe buesa de ghidare, la realizarea avansului axial (piesa fiind in dispozitiv), pe aceasta se va obfine cota de 15 si simetria axei gaurii de prelucrat fata de axa alezajului central. Aceste cote se vor realiza si pe alte piese, numai prin asezarea si fixarea acestora pe boltulcilindrc. ° fit Fig. 1.6 Pentru ca piesa si riménd in poziie pe bolt, aceasta este strins’ cu forta S. Forta S se aplicd pe piesa prin saiba, Ia ingurubarea cu 0 cheie a piulitei, pe prezon. In acest caz, lucrul mecanic de fixare a piesei se realizeaz4 folosind energia muscular a operatorului. Forta S este realizata de momentul Ms aplicat la piuliti. Dupa prelucrarea gaurii intr-o pies, pentru scoaterea piesei preluerate din dispozitiv, se desurubeaza piulifa cu aproximativ. un pas, se extrage radial cu mana saiba gi in final, se extrage, de asemenea, cu mana, piesa, pe directie axiala la bolt. Piesa prezinta un alezaj mai mare Orientarea trebuie fiicuti astfel inca: ~ pe piesa si rezulte precizia ceruta la cotele care determin& povitia suprafejei de prelucrat, avénd in vedere ca precizia de pozitionare este legati direct de precizia de prelucrare; ~ _costurile cu dispozitivul sa fie minime, fapt ce impune folosirea unor elemente de reazem simple, cu costuri scdizute; ~ _timpul consumat cu orientarea sa fie edt mai mic, avand in vedere c& ‘acest timp intra ea parte componenta in timpul pe operatie si duce la cresterea costurilor cu prelucrarea. —>> Fixarea trebuie ficuta astfel incdt ~ piesa si riménd in echilibru pe reazeme, pe tot timpul lucrului, vind in vedere ca asupra piesei, la prelucrare, actioneaza diverse forje cum sunt cele de aschiere, ereutatea piesei, fortele centrifugale prezente la unele prelucrari cum este cazul strunjirii; ispozitivul sa fie minime, fapt ce impune folosirea unor elemente de stringere simple, cu costuri scaizute; ~ _timpul consumat eu fixarea piesei sa fie cat mai mic, avaind in vedere cl acest timp intra ca parte componenti in timpul pe operatie si duce |a cresterea costurilor cu prelucrarea. Cerinfele enumerate pentru cele doua funcjii se constituie in parametri de definire a acestora si vizeazit calitatea si costurile prelucritii ‘generate de utilizarea unui dispozit 1.3, Funetiile dispozitivelor de asamblare 7 Dispozitivul de asamblare intra intr-un sistem de asamblare in care se realizeazit procese de asamblare urmand diverse procedee, cum ar fi sudarea, nituirea, lipirea, asamblari demontabile de diverse tipuri etc Dispozitivele de asamblare indeplinese functii diverse in aceste sisteme. Ca 19si in cazul anterior, cel al dispozitivelor de prelucrare, functiile acestora se Vor prezenta pe un dispozitiv existent, un dispozitiv de asamblare prin sudare a dou piese. - Piesele de sudat sunt prezentate in fig. 1.8, iar in fig. 1.9 se prezinti simplificat sistemul de sudare manuala constind intr-o masa de sudare si electrodul de sudare manevrat manual. Cele doua piese, PI si P2, trebuie sudate electric, manual, folosind un utilaj adecvat de sudare, astfel incat la sudare sf se obfina cotele: de 20 mm de la axa cilindrului piesei P2 la planul suprafefeifrontale a piesei PI, cota de simetrie a axei cilindrului ‘corespunzitor piesei P2 cu axa alezajului piesei P| si cota de 100 de la axa alezajului piesei PI la suprafafa frontala a cilindrului piesei P2. Pentru a realiza la sudare aceste cote este necesara pozitionarea reciproci a celor doua piese $i pozifionarea ansamblului in raport cu electrodul de sudare si fixarea in pozitia respectiva pe timpul lucrului, Funetiile de pozitionare reciprocii a celor doua piese si pozitionarea ansamblului celor doua piese in raport cu electrodul de sudare sunt realizate de un dispozitiv. pepnier ns rs na ee solufie de dispozitiv care permite sudarea celor doua piese se prezinta in fig" 1.10. apni Piesa P1 este pozitionata prin rezemarea pe bolful 1. Boltul este Pozitionat, la randul sau, pe corpul 2 si este fixat de corp prin suruburile 3. Fixarea piesei PJ pe reazemele sale se realizeaz manual prin saiba 4 3i piulita 5. Piesa P2 este pozitionata prin rezemarea pe prisma 6 si cepul 7, iar acestea sunt pozitionate si fixate de acelasi corp 2. Prisma este pozitionata si fixata de corp prin doua stifturi 8 si 2-4 suruburi 9, iar cepul este presat in corp. Fixarea piesei P2 pe prisma se face prin brida 10 si cepul 11. Brida este articulata prin bolqul 12 de surubul cu ochi 13. Surubul cu ochi este ‘insurubat in corp si este blocat cu piulifa 14. Forfa de stringere a piesei se dezvolti cu mana prin insurubarea piulitei 15 pe surubul cu ochi 16, articulat de corp prin bolful 17. Pentru scoaterea pieselor din dispozitiv, dupa sudare, atat brida cat si surubul cu ochi care fixeaza piesa P2 se rabat, De asemenea, se slibeste piulifa 7 si se extrage radial saiba 6. Dat find faptul c& trebuie si se sudeze pe un contur circular dispozitivul are trei pozitii de sudare objinute prin simpla rezemare a sa, succesiv, pe suprafefele Al, A2, A3. Aceasta pozitionare succesivi corespunde functiei de Pozitionare a ansamblului celor doua piese in raport cu electrodul. Aceasti funetie, in acest caz al sudarii folosind un sistem foarte simplu, constind ‘ntr-o masi de sudare si un electrod manevrat manual, este realizata de dispozitiv. Ea putea fi realizata folosind si alte solufii, inclusiv rotirea continua Ia sudare cu sisteme adecvate, Functiile de baza ale dispozitivelor de asamblare sunt aceleasi ca la dispozitivele de prelucrare: de orientare (pozitionare) gi de fixare a piesclor de asamblat. Ceea ce diferi sunt elementele in raport cu care este realizat crientarea. Avand functii similare si subansamblurile care le compun sunt similare, De asemenea, parametrii care definese functiile sunt aceeasi ca la dispozitivele de prelucrare, Ceea ce difera, de reguli, sunt nivelele acestor parametri. De exemplu, in cazul sudarii forfele generate in procesul de sudare sunt foarte mici 1.4, Funetiile dispozitivelor de control Dispozitivele de control sunt utilizate, de regula, pe fluxurile de prelucrare sau asamblare, pentru a controla parametrii de precizie realizati Pe piesele prelucrate sau pe ansamblurile realizate. Daca avem in vedere 0 piesd, cum este cea rezultati la prelucrare, parametrii de precizie supusi ‘masurdirii se refera la = precizia dimensi ilor (cotelor) realizate pe pies’; 21Se eS = precizia de pozitie a suprafetelor definita prin unul sau mai multi din cei noui parametri de pozitie: perpendicularitate, paralclism, simetrie, coaxialitate ete.; = precizia de forma a suprafetelor: planeitate, _rectilinitate, Cilindricitate, abaterea de la profilul dat, abaterea de la suprafata data ete.; = microgeometria suprafetelor exprimaté de rugozitatea acestora Un dispozitiv permite controlul unuia sau mai multor parametri de pe piesele prelucrate sau de pe ansamblurile realizate. Aceste dispozitive sunt legate de o masa de control, iar in sistemele de prelucrare cu comanda ‘numeric, acestea pot fi legate si de alte elemente. Astfel, dispozitivul poate fi legat de masina unealta. Acesta poate transmite cota misuraté la sistemul de operare al maginii pentru a genera corecjile necesare, in situatia in care parametrul controlat nu este in limitele necesare, De asemenea, in aceste cazuri, dispozitivele de control pot fi legate si la sisteme de memorare pentru ,capitalizarea” parametrilor masurati pe piesa prelucrati, in vederea corelarii acestor parametri cu comportamentul piesei in exploatare, pentru a verifica ca masurarile au fost realizate conform tehnologiei stabilite etc. Dispozitivele de control se constituie in sisteme de masurare, au in structura elementele necesare pentru a permite controlul (iisurarea) unwia sau mai multor parametri de precizie, urmind o anumiti metoda de ‘misurare, Aspecte privind parametrii de precizie ai pieselor si controlul facestora au fost tratate la disciplina ,,Toleranje si control dimensional” motiv pentru care se vor trata strict aspectele legate de conceptia dispozitivelor de control. Pentru prezentarea functiilor acestor dispozitive, ca si in celelalte cazuri, se va apela la un exemplu, Pe piesa din fig. 1.11 trebuie si se controleze doi parametri: diametrul cilindrului central si abaterea de Ia ‘coaxialitate a cilindrului central fata de cilindrii A si B. solutie de dispozitiv care permite controlul celor doi parametri ‘urmand o metoda aleasd se prezinta in fig. 1.12. Dispozitivul are in structura sa, prisma 1 care materializeaza cele dout baze A 5i B in raport cu care se misoari abaterea de la coaxialitate. Prisma este rezemati pe corpul 2 si pozitionata si fixatd de acesta prin dows stifturi 3 si patru guruburi 4. Cepii S ‘asigura legatura dispozitivului cu masa de control. Pentru mésurarea celor doi parameti se foloseste un sistem de masurare care-i permite operatorului si vizualizeze acesti paramettiSistemul de miisurare, in acest exemplu, este compus din comparatorul cu cadran 6 pe care sunt vizualizati cei doi parametri, bucsa 7 care pozitioneazé comparatorul pe placa basculanté 8, boltul 9 prin care placa este articulati de corp, tamponul 10 care apisa pe piesa de controlat Ia controlul acesteia, limitatorul 11 care reazemi placa a bascularea acesteia, surubul 12 care fixeaza limitatorul de corp. 4 ; ; Fig. 1.12 Placa care sustine sistemul de misurare are doua pozitii, cea de ‘masurare cdind aceasta se sprijina prin tampon pe piesa gi cea de introducere si scoatere a piesei in si respectiv din dispozitiv cdnd aceasta este basculata ‘n contact cu limitatorul. Bascularea plicii se face cu mana prin intermediul manerului sudat de placd. Pentru a putea masura diametrul este nevesar un etalon care si permiti reglarea comparatorului la zero. Diametrul piesei misurate se determina prin comparatie cu acest etalon urmirind indicatiile comparatorului. Abaterea de la coaxialitate se mAsoar’ indirect. Se roteste piesa cu mana pe prisma si se urmarese abaterile indicate de acul comparatorului. Diferenta dintre valoarea maxima si cea minima corespunde batait radiale a unui cere de pe cilindrul central fai de cilindrii considerati bbaze de mésurare in ipoteza ca cei tei cilindri nu au abateri de cilindricitate. 2B—_— eee eee Pentru a avea indicafii asupra abaterii de 1a coaxialitate trebuie si se realizeze masurdti, pe cét posibil, simultane, in 2-3 sectiuni ale cilindrului central. Pentru aceasta ar fi necesare cel putin doud comparatoare de misurare plasate corespunzitor. Dispozitivul prezinta erori de masurare. Pentru a putea fi utilizat intr-un caz dat, aceste erori trebuie sa fie aproximativ de 5 - 10 ori mai mici decét parametrul care se masoari. Funetiile realizate de acest dispozitiv si elementele care le realizeazi sunt: > materializarea bazelor de masurare prin ut prisma 1; = mentinerea (fixarea) piesei in contact cu reazemele prin apisarea piesei (in acest caz) cu greutatea plicii basculante; + legatura cu masa de control, corpul si cepii de sprijin; = milsurarea si vizualizarea marimilor masurate de cdtre operator, sistemul de masurare Pentru realizarea ultimei functii s-a utilizat un sistem de masurare $i vizualizare a marimilor de misurat, Acest sistem este legat de metoda aleasa pentru masurarea celor doi parametri. Asa dup’ cum rezulta din exemplul prezentat, primele trei functii ale acestor dispozitive sunt similare cu cele ale dispozitivelor de prelucrare si respectiv asamblare, diferi numai valorile Paramettilor eare definesc functile respective. Astfel, la dispozitivele de prelucrare parametrii de precizie a pozifionarii au valori mari si medii, iar fixarea piesei trebuie si. fie Puteric’, urmare a forfelor importante care actioneaz’ in timpul lucrului La dispozitivele de asamblare, parametrii de precizie sunt in limite similare a Ia dispozitivele de prelucrare, dar fortele din timpul lucrului pot fi uneori reduse, aga cum este cazul asamblatii prin sudare. La dispozitivele de control, parametrii de precizie ai pozitionarii sunt de nivele ridicate, in timp ce fortele care apar in timpul Iuerului pot fi deosebit de reduse, Adesea greutatea piesei sau altor elemente sunt suficiente pentru fixarea piesci. iizarea de reazeme, & 4 1.5. Costurile generate de utilizarea dispozitivelor Nu Din cele prezentate a reiesit ci dispozitivele, indiferent de tipul lor, Sunt sisteme care realizeaza functii determinante pentru precizia prelucrarii, asamblarii si controlului si respectiv siguranfa desfisurarii_ proceselor, Functia de orientare (pozitionare) determina, in principal, precizia, iar funcfia de fixare determina siguranta desfisurarii proceselor. Ambele functii 24determina calitatea. Calitatea, in mod obligatoriu, trebuie realizati. la Lele impuse. Solutile care pot fi utitizate pentru realizarea unei functi, intr-un eaz dat, sunt multe, Aceasta observatie este valabila pentru ambele functii, dar si pentru alte functii pe care le pot realiza dispozitivele in sistemele in care sunt utilizate. Astfel, pentru orientarea unei piese la prelucrare pot fi folosite clemente de reazem diferite pe aceeasi suprafata de reazem a piesei, sau pot fi foloste suprafefe de reazem diferte din structura tunei piese. Pentru fixarea piesei, pentru o varianta de orientare stabilitS, pot fi folosite sisteme de fixare de diverse tipuri: cu actionare manualé, cu aer comprimat, cu ulei sub presiune etc. Sofutiile utilizate pentru realizarea functilor sunt cele care determina costurile generate de utilizarea unui dispozitiv. Solutia aleasi pentru orientarea piesei si respectiv pentru fixarca acesteia (in cazul prelucrarii, de exemplu) determina costul prelueririi prin: costul dispozitivului i costul manoperei cu orientarea gi fixarea piesei in dispozitiv, respectiv desfacerea si scoaterea acesteia din dispozitiv. De regula, un dispozitiv mai simplu, cum este unul actionat manual, are costuri ‘mai scdzute, in schimb necesiti costuri cu manopera mai mari $i invers, pe misura ce dispozitivul este mai complex, are costuri mai mari i determing costuri mai mici cu manopera, Intr-un caz dat, avand in vedere relatia dintre complexitatea dispozitivului si costurile cu manopera de prelucrare a unei Piese, solutia de urmat este cea care duce la costuri minime. Aceasta solutie se determina prin calcul. Vom exemplifica modul de stabilire prin calcul a solutiei de urmat, pentru dispozitivele de prelucrare [11]. Introducerea unui dispozitiv la o operatie data poate fi echivalenta ‘cu realizarea unei investitii noi care trebuie recuperati prin mecanismul amortizirii. Daci se considera cd dispozitivul are costul C, si cd acesta se amortizeaza in n, ani, costurile anuale C, care trebuie recuperate prin mecanismul amortizarii sunt: ©. = tia Aceste costuri trebuie recuperate din vanzarea pieselor fabricate intr-un an ‘cu dispozitivul. Dat'fiind faptul c& investitia se face la momentul zero" si cf aceasta se recupereazi pe parcurs, prin repartizarea costului pe piesele fabricate, existi o pierdere generata de imobilizarea banilor investt. Aceasta pierdere incarci costurile de fabricajie. Pentru calculul acestei ierderi se pot folosi metode diverse. in lucrare vom folosi metoda pierderilor la investitia medie. Metoda presupune o descrestere liniari a investitiei, urmare a amortiziri, fig. 1.13, 25a Se poate considera c& suma imobilizati corespunde investitiei medii. Aceasta investifie este imobilizata pe tot parcursul viefii dispozitivului. Investitia ‘medie imobilizatl, Cj, este dati de ecuatia: Cee TG ‘ tinap Tani] in care: = C,reprezinta costul obtinut la casarea dispozitivului: Ca, costul dispozitivulu. Costurile anuale cu imobilizarea, la 0 rata anuala a dobanzii q sunt: C;q [lei/an}. Costurile cu. manopera Ci la prelucrarea intr-o operatic cu folosirea unui dispozitiv sunt date de ecuajia: Cas (1455) n {lei/an} in care = top reprezinta timpul pe operatie, in ore/buc; ~ Sy» Salariul orar al muncitorului, in lei/ori; =r. regia sectici, in %; =n, numarul de piese fabricate intr-un an, Costul total al prelucrarii an piese intr-un an cu folosirea unui dispozitiv este dat de ecuatia: Cp=CatC,+C,-q Tlei/an] ‘Daca se ia in considerare doua variante de dispozitive, varianta 1 mai simpla cu costul Cs; si varianta 2 cu costul Cia, mai complexa, deci cu cost ‘mai mare, acestea determin’ costuri anuale date de ecuatile: aici) Mogul n, 2 Pentru a alege varianta economic’ de 1 = dispozitiv se determin’ numirul de piese Fig.l critic (na), fig. 1-14. 26ce Acest numar corespunde situatiei in care costurile in cele doua variante sunt egale: Cry = Cra, Pentru Cry = Cra, n devine n= ng. Egalind expresiile corespunzitoare celor doud costuri si flldnd 11=N, rezulté suecesiv: nl 1 CpG PEG AG, -c, at, C+ Cn ne aed 2 2 ) Gitte dal) {in functie de n.- calculat si de numarul de piese care trebuie prelucrate intr-un an cu dispozitivul, se alege varianta economici de dispozitiv. Astfel, rezulta ca este economica utilizarea: = dispozitivului 1, daca N < ng; + dispozitivului 2, daca N > ny. Date exacte pentru aceste calcule ar putea fi obinute dacd se realizeazi si experimenteazi cele doud variante, lucru inacceptabil de aplicat, In faza de conceptie, de alegeri, privind variantele de urmat, datele nnecesare pentru aplicarea relajiei sunt aproximate avind in vedere experientele anterioare. re 27Cap. 2 Orientarea pieselor in dispozitive 2.1 Funefia a orienta piesa” Functia, a orienta piesa este, asa cum s-a prezentat, o functie de baz, principali, a dispozitivelor, indiferent de tipul_dispozitivului, Aceasta este legatli de rafiunea de a fi a dispozitivelor si trebuie realizata de toate dispozitivele: de prelucrare, de asamblare, de control. A orienta (a pozitiona) 0 piesa, in vederea prelucririi, asamblirii, controlului, {nseamna a pozitiona piesa intr-o anumit pozifie fata de alte elemente ale sistemului in care se realizeazi prelucrarea, asamblarea sau, respectiv, controlul. La prelucrarea pe o masind unealta, piesa se pozitioneaz’ fata de scula de prelucrat. La asamblare, piesele se pozitioneaza astfe! ineat sa se objina 0 anumita pozitie reciprocd, dar si fata de elementele sistemului utilizat la asamblare. La control, piesa de controlat se pozitioneazai fata de mijlocul de control utilizat. Pozitionarea unei piese se realizeazi prin rezemarea acesteia pe elemente ale dispozitivului, denumite elemente de reazem. Pozitionarea este echivalenti cu a pune piesa in contact cu elementele de reazem. ‘Aceasta punere in contact a piesei cu elementele de reazem este echivalenta cu legarea unor grade de libertate ale piesei, urmirind ca pozifionarea sa se realizeze, pe de o parte, cu o anumita precizie, iar pe de alta parte, intr-un anumit timp in care si se realizeze pozitionarea. Precizia care-este realizati la pozifionarea piesei si timpul ‘consumat pentru realizarea pozitiondrii se constituie in parametrii care definese funcfia de orientare a piesei. Functia, a orienta piesa, este definiti, deci, de doi parametri: precizia de pozitionare; timpul consumat cu pozitionarea. Ambii parametri trebuie realizaji de solutia leas pentru orientarea piesei. Primul parametru, precizia de pozitionare (orientare), determina precizia de prelucrare, asamblare, control. Cel de al doilea parametru, timpul consumat cu pozitionarea, influenteaz costul prelucririi, asamblarii, controlului, prin aceea cd acest timp intr ca parte componenta in timpul pe operatia realizats. Astfel, la prelucrarea giurii 6 pe piesa din fig. 2.1, pozitionarea trebuie ficuti astfel ca la prelucrare si rezulte cota de 15 si cea de simetrie in limitele cerute. Pozitionarea trebuie sa se realizeze cu precizie mult mai mare decdt 0 cer cele doua cote, deoarece trebuie si se tind sear Ge Sappah Ca a GENGNATE has gh Mle GOK. Rersonarea {0 vederes, 28 cdpi prelucratii se face prin asezarea piesei in contact cu elementul de reazem, boltul cilindric eu guler, fixat la rindul su, pe un corp care face legitura cu masa masinii de giurit, fig. 2.2. Asezarea pe bolt se face de cltre operator cu mina si necesiti un anumit timp. Acest timp influenteazl timpul de prelucrare. in figura se prezinta o solutie de realizare a functiei -Aoorienta piesa”. A ess La concepyia sea oe, perry Aispozitivutui, solujia care ESTED se alege pentru orlentarea ] : piesei trebuie si realizeze : i functia in limitele prescrise Bice eg ES) ec ON a Petttaat cptocizins. de ‘ tne Prelucrare si cu o durata de | Dey eeauneieae Nae ist de ZZ ab ; determina calitatea Lege Prelucrarii, iar timpul Ay ‘consumat cu. orientarea, rei costul prelucriri, yore SS I ZA de FLL LLL Fig.2.2 Solutia optima pentru orientarea piesei, intr-un caz dat, este cea care realizeaza, in primul rind, pe piesele prelucrate precizia in limitele cerute, iar, in al doilea rnd, timpul consumat cu orientarea este cel mai 29ames ES mic, Varianta de urmat trebuie si realizeze, obligatoriu, precizia ceruti, adic& s& permiti obfinerea de piese de calitate si s& prezinte un timp cat ‘mai redus pentru orientarea piesei, Stabilirea orientarii unei piese la 0 operatie data presupune stabilirea a doua elemente: = suprafefele de reazem ale piesei de prelucrat, asamblat, controlat; = elementele de reazem utilizate pentru pozitionare (orientare). Stabilirea acestor doud elemente determina valorile realizate pentru cei doi parametri ai functici: precizia de orientare; timpul de brientare al piesei. Detalii privind cAutarea varjantei optime de orientare se vor dezvolta in continuare. 2.2 Bazele de cotare Pentru ca © pies si corespundi rolului functional pe care il are in ansamblul din care face parte, aceasta trebuie si aiba o anumitA precizie dimensional, de forma, de pozitie si de calitate a suprafejelor care 0 ddelimiteazd, Aceste prescriptii sunt trecute, de citre proiectantul piesei, pe desenul de exeeutie al piesei,findnd seama de functionalitatea fecirei suprafete Elementele geometrice ale piesei fats de care se determina pozitia suprafefelor poarta denumirea de baze de cotare. Pentru o suprafats data, faceste baze formeazi un sistem, denumit sistemul bazelor de cotare pentru suprafafa respectiva. Sistemul bazelor de cotare este un sistem format din plane, drepte si puncte in ‘care se determina prin cote pozitia unei suprafele pe 0 piesa. interioare A. Astfel, pentru piesa din fig. 2.3, cotele care determin’ pozitia alezajului 6, bazele corespunzitoare si suprafefele care. de determing sunt = cota de 15; baza de cotare este planul determinat de suprafaja frontala B; — toleranta la simetria axei alezajului @6 cu axa alezajului A; baza de cotare este axa (o dreapta) suprafefe cilindrice interioare A. 30cupa suprafata pe ditectia Toate cotele de pe un desen trebuie realizate in limitele unor abateri admise. Aceste abateri sunt trecute Pe desen pentru cotele de mu Sune anidicat. Pentru cotele cu precizie mai sero aceste abateri EN 27768 eee d2sen, ele sunt reglementate prin STAS 2300-88 (SR EN 22768-1:1995), 2.3 Bazele de orientare ‘Asa cum s-a prezentat, orientarea piesei se face prin rezemarea supataejee atumite suprafete si clemente de Teazem specifice Suprafelelor respective. Suprafeele piesei care vin in contact cu (quemele poartt numele de suprafefe de orientare (reazem), Asa cum s-a Wizut, fiecirei suprafete de pe piesi corespunde 0 bazi. Baza Avena zaloare unei suprafete de orientare este’, Back de orientare. Acestea sunt, a si in cazul bazelor de cotare: Plane, drepte puncte care banelen esel. Bazele de orientare formeazi un sitar de baze, cel a bazelor de orientare, Pe exemplu, pentru prelucrarea gturii 06, Piesa P se orienteaza Pe bolt I si pe gulerul acestuia, fig. 2-4 Suprafetele de orientare ale piesei in dispozitiv, in acest caz, sunt: Cibrafata plana frontal’ B; suprafata cilindrieainterioari A. Corespunzitoracestor doua suprafee se definese doua baze de orientare: Planul supeafeeifrontale; axa suprafefe cilindrce interioare A, 31in concluzie, suprafetele de orientare sunt cele care vin in contact cu reazemele si determina. pozitia piesei la prelucrare. Acestea determina un sistem de baze, denumit sistem de baze de orientare. Sistemul bazelor de orientare este sistemul format din plane, drepte. si puncte in care se determina pozitia suprafejelor de prelucrat. Bazele de orientare pot fii identice cu cele de cotare, aga cum este si cazul exemplului luat, sau acestea pot fi diferite, parfial sau in Fig. 2.4 totalitate. ‘A stabili orientarea piesei inseamni stabilirea a doua elemente: = suprafejele de orientare (de reazem) a piesei si bazele de tare corespunzatoare; - elementele de reazem, La stabilirea acestor elemente trebuie si se aiba in vedere realizarea la nivele corespunzatoare a celor doi parametri ai functiei, a orienta piesa: precizia de orientare; timpul de orientare. Realizarea unei precizii mari de'orientare, nu este un deziderat. Trebuie avute in vedere si Ccosturile care le genereaza. Din acest motiv se cautl o aya numiti variant optima de orientare, Aceasta este varianta care, intr-un caz dat, realizeaza precizia necesara si costurile minime care permite realizarea acesteia, De exemplu, in cazul din fig. 2.4, s-a folosit un bolt cilindric pe care piesele de prelucrat intr cu joc. Acest joc afecteazi precizia la cota de intersectic. Solutia este simplé, dar poate fi acceptatd, numai dac’ piesele rezulti cu abateri in limitele cerute la cota de intersect. 2.4 Principiul de baza la alegerea bazelor de orientare Stabilirea orientarii unei piese la prelucrarea intr-o operatic const in precizarea suprafejelor pe care se orienteaza piesa (si implicit a bazelor 32i & orientare) precum si a elementelor de orientare utilizate pentru ppozitionarea piesei la prelucrare. La stabilirea suprafetelor de orientare ale piesei, principiul de ‘baz’ este ca bazele de orientare si se aleagi identice cu cele de cotare (6), (10), [11], [12]. Respectarea acestui principiu este important pentru <3 numai astfel se objin erori de orientare minime. Dacd 0 baz de onentare este diferitdi de baza de cotare corespunzatoare, Ia cota legata de beza respectiva de cotare apar erori de orientare. Aceste erori de orientare epind de abaterile cotelor care leagi baza de cotare, de baza de orientare aleash Se poate face rabat de la acest principiu atunei end rezulta o Semplificare a constructiei dispozitivului, dar numai daca erorile care se ‘sstroduc prin schimbarea de baze nu conduc la piese rebut. Astfel, pentru alezajul @6 de pe piesa prezentata in fig. 2.3 sistemul bazelor de cotare este format din planul determinat de suprafaja 5 si axa suprafejei cilindrice interioare A. Fafi de aceste suprafete se termini prin cote pozitia alezajului. Alegind sistemul bazelor de esientare identic cu cel de cotare, piesa se orienteaza pe boltul cilindric sere materializeazA axa suprafefei A si pe umarul acestuia care sstcrializeazi planul suprafetei B, fig. 2.2. Rezemand in acest mod piesa, cots de 15 va rezulta fara erori de orientare. Abaterea de la simetrie va fi sfectatl de erori de orientare datorate jocului existent intre pies si boltul silindric. Aceasta este o eroare introdusé de elementul de reazem care are joe fat de piesa asf in cazul_ in care piesa se orienteaza ca in fig. 2.5, in care o baz de orientare este diferiti de cea de cotare apar erori de orientare, Cota de 15 care trebuie realizati pe piesi la prelucrare va rezulta cu erori intrucat baza de cotare este legaté de baza de orientare prin cota 25 care are abaterile 40,1. Aceste abateri se transmit cotei 15 ca erori de orientare: Y, Fas) =Tos) = 02 mm in care: is) reprezinta eroarea de orientare la cota de 15; Fig. 28 Tes, toleranga la cota de 25. 33RSE SS ‘Aceasta varianti nu poate fi acceptati deoarece eroarea care se introduce la cota de 15, datorita necoincidentei bazelor este mai mare decat toleranja ceruti la aceasta cota. 2.5 Prineipiile de baza Ia alegerea elementelor de reazem Elementele de reazem sunt cele care determina pozitia piesei. Reazemele care pot fi utilizate pentra, o piesi, depind de forma suprafejelor de reazem ale piesei [10], [11], [12]. La alegerea reazemelor trebuie avute in vedere mai multe principii. Acestea se vor prezenta in continuare. ‘a. La alegerea clementelor de reazem (orientare), pentru a avea erori rule de orientare, intre elementul de reazem si piesa, jocul trebuie sa fie nul. ‘Trebuie avut in vedere c& atunci cind intre reazem si suprafata de reazem a piesei exista un joc, apar erori de orientare. Astfel, in cazul ‘exemplului din fig, 2.4, piesa intra cu joc pe bolt. Acest joc determina o eroare la simetria alezajului de prelucrat fata de axa alezajului central al piesei. in limita jocului, piesa se poate aseza in orice pozifie. Aceasta solutie este simpli, dar poate fi acceptatd numai dac& jocul pieselor pe bolt este inferior tolerantei impuse la simetrie. b.La alegerea elementelor de orientare trebuie si se evite suprarezemarea piesei, Evitarea suprarezemarii piesei se realizeaz& in doud moduri: = -piesei si i se lege pentru rezemare numarul de grade strict necesar; ~ fiecare grad de libertate al piesei sa fie preluat in mod cert de un singur element de orientare. pies fiind un corp rigid, intr-un sistem rectangular are maxim 6 grade de libertate. Acestea se reduc la trei translatii in Jungul axelor si respectiv la 3 rotafii in jurul axelor. Cele sase grade reprezint& numarul ‘maxim care poate fi legat piesei. Suprafefele de orientare ale piesei au abateri de la pozitia reciproca, fapt ce face ea piesele si se aseze diferit in functie de marimea acestor abateri, astfel incat suprafaja de prelucrat nu va avea aceeasi pozitie pentru toate piesele. In vederea prelucrarii alezajului 06, piesa prezentata in fig. 2.6 se poate orienta pe un dom scurt (bolt) cu guler, fig. 2.2, sau pe un dom cilindric lung cu guler, fig. 2.7. Suprafata frontalé a piesei, fig. 2.6 4inti abateri de la perpendicularitate fata de axa alezajului B, in ‘Setele £Aa. Abaterile diferd de la piesd la pies. Astfel, © pies cu abaterea Aa se va sprijini pe dom si numai ‘partial pe suprafata frontala, fig. 2.7. O piesa cu abaterea Aa = 0 se va ‘spovjini pe toata suprafafa frontal, fig. 2.8. 153i Serie oan Il | Hats feta RSQyy SSE Ss Fig. 28 Evitarea preluarii unui grad de libertate al piesei de etre dout de orientare se poate realiza, fie prin limitarea marimii unor ale clementelor de orientare, fig. 2.9, fie prin mobilitatea de orientare pe directia pe care apare suprapunerea de de grade de libertate, fig. 2.10. In primul caz, lungimea b a boltului fiind micd permite tuturor cu abateri Aa, in anumite limite, s& se ageze pe suprafaja frontala, ‘Fe seprafaia frontald se leagit piesei trei grade de libertate, iar pe bolt ‘mami dou’ grade. 35in cazul al doilea, reazemul frontal find cu autoasezare leagi piesei numai un grad de libertate, iar boltul leagd piesei 4 grade. Reazemul plan 3, fiind mobil, ia numai translajia pe axa Ox a piesci, iar boltul 2 leaga celelalte patru grade. Fig. 2.10 {in ambele cazuri se leagi piesei 5 grade, Ambele solutii rezolva problema abaterilor de la pozitie a celor dowd suprafefe ale piesei. Intrebarea fireasca este: care dintre aceste dowd solutii este cea mai buna? Care din ele trebuie urmata? Raspunsul se giseste urmirind cel de-al treilea principiu, prezentat in continuare. ¢. Precizia cea mai bund de orientare a piesei se obine daca se leagi numirul maxim de grade de libertate pe suprafafa de orientare cu aria ‘maxima. ‘Avind_ in vedere ci suprafefele de orientare ale piesei au ddimensiuni diferite, este bine ca pe suprafata cea mai intinsa s& se utileze lun reazem care materializeazi in intregime aceasti suprafata (dacd suprafata cea mai intinsa este plana se pot lega 3 grade de libertate piesei, dac& suprafata este cilindricd, 4 grade de libertate, suprafatii conicd 4 sau 5 grade de libertate, iar dact este sfericd 3 grade de libertate). In continuare se aleg elementele de orientare pentru celelalte suprafete in ordine descrescitoare ca miirime, urmirind, de asemenea, s& se lege un numar maxim de grade de libertate, ffiri ins’, si apari suprarezemarea piesei. 36a. Fig.2.11 3 La I i. — ttl Brave \ d = Fig, 2.128 _Aplicand acest principiu pentru cazul din fig. 2.9, 2.10, rezultd ci: ~ dacd diametrul suprafefei frontale al piesei este mai mare decat Iungimea suprafetei cilindrice, trebuie si se foloseasca solutia din fig. 2.9 = dack liametrul suprafejei frontale a piesei este mai mic decét lungimea suprafe(ei cilindrice trebuie s& se folosease& solutia din fig. 2.10. ‘Yom demonstra aceste optiuni pe un exemplu simplu. ‘Consider c8 pe piesa paralelipipedicd prezentatd in fig. 2.11 trebuie si ‘= frezeze un canal. Cotele care determin pozitia canalului pe piesd sunt 2 si b, baze de cotare fiind planul suprafetei Si, respectiv, planul ‘soprafetei S2. Se considera cd Ly =2L>. Rezemarea piesei se poate face in dou moduri ‘le ie cu legarea a trei grade de libertate pe suprafaja S; si, firese, a celorlalte dow’ pe suprafata So, fig, 2.12 a; - cu legarea a trei grade de libertate pe suprafafa Sp sia celorlalte dowd pe suprafata Si, fig. 2.12. Fig.2.12 8 fn cazul din fig. 2.120 in care Bes suprafaja de orientare S2 este ‘2 materializati. in intregime, orientarea este deficitara. 37ee a Considerind cA suprafefele S; si S: au o abatere de la perpendicularitate Aa in cazul in care piesei fi sunt legate numarul ‘maxim de grade de libertate pe suprafaja cea mai intins& (Si), fig. 2.12a, eroarea la cota b va fi: 6) = La-tgAa.. in cazul in care piesci ii sunt legate 3 grade pe suprafaja S2, mai putin intinsd, fig. 2.12 b, se obfine eroare la cota a: eq) = LrtgAa. Pentru o pies’ cu abaterea Aa. la perpendicularitatea celor doua suprafete, rezulta cd in cazul din fig. 2.12 b se objine o eroare mai mare, dubla, daci avem in vedere c& L; = 2La : 4d. Marimea suprafejei de contact dintre reazeme si suprafefele de orientare ale piesei trebuie si fie corelate cu abaterile de forma a suprafetelor de contact. Cu cit aceste abaterile de forma ale suprafejelor de reazem ale piesei sunt mai mari, cu atét mérimea suprafejelor de contact cu Teazemele trebuie si fie mai mici, Se ajunge astfel la contacte punctiforme, in cazul in care abaterile de forma ale suprafetei piesei sunt ‘mari, cum este cazul suprafetelor pieselor turnate, forjate ete. Suprafefele de orientare ale piesei au abateri de Ia forma ‘ecometricd, mai mari sau mai mici, in functie de stadiul de prelucrare. Din acest motiv, chiar daci reazemul nu prezinti abateri de forma, asezarea pe o suprafafi intins’ a acestuia duce la o asezare incerta a piesei De exemplu, daci piesa prezinti 0 abatere de la planitate sub forma unei = convexitati, apare cert o instabilitate, contactul facdndu-se dup o dreapti, Fig. 2.13, fig. 2.13. Este evident ed, in acest caz, ‘nu mai poate fi vorba de materializarea unui plan al suprafetei. Pentru a evita 0 distributie [ l intamplatoare a punctelor de contact eae a) co reaver: = suprafetele de contact ale a reazemelor cu piesa se eae =O) micsoreazaz Dm Ce | = punctele (zonele) de contact se —_—____—__—_/ distribuie la distanfa maxim permisa de suprafata piesei. Fig. 214 {n cazul unei suprafete plane se cauté triunghiul cu aria maxima. 382.6 Orientarea pieselor pe suprafete plane Piesele reale sunt delimitate, in general, de suprafete plane, cilindrice interioare $i exterioare, conice interioare si exterioare gi mai rar de alte tipuri de suprafeje. Pentru a stabili modul de orientare a pieselor eale, mai inti se prezint’ modul de orientare a unor piese simple ‘olosind ca suprafeje de reazem suprafete: plane, cilindrice, conice. es A stabili_modul de orientare a unei piese inseamna es a stabili suprafetele de orientare si elementele de orientare, de reazem corespunzitoare. Suprafetele de orientare ale piesei de relucrat si elementele de orientare pentru —aceste suprafete se stabilese plecdnd de la cotele de realizat pe piesa de prelucrat si findnd seama de Fig. 215 principiile prezentate anterior. Piesa din fig. 2.15 este 0 piesa paralelipipedica si este delimitata ‘sumai de suprafefe plane, Pe aceasta trebuie s& se prelucreze prin frezare ‘en canal, d Cotele care determina pozitia canalului pe pies sunt ~ cota a, bazi de cotare este planul determinat de suprafata S); ~ cota b, baz’ de cotare planul determinat de suprafata So: ~ cota ¢, bazi de cotare planul determinat de suprafata S,, Conform primului principiu pentru a obtine erori minime trebuie = bazele de orientare si fie identice cu cele de cotare. Rezulta ci sistemul bazelor de orientare este format din planele determinate de suprafetele Si, So, Ss. Avand in vedere prineipiul 3 pe suprafata de orientare S> se leagit picsei trei grade de libertate (fiind suprafafa cu aria cea mai mare i se ‘ese numirul maxim de grade de libertate), pe suprafafa Si doua grade ée libertate si pe suprafaja Ss, un grad de libertate, fig. 2.16. Aceasta ‘crdine este dati de intinderea suprafefelor Sa > S) > Sy. 39ieee a ee Pentru a verifica daca tun grad de libertate nua fost Eine denne Nieaie eld preluat de doui elemente de orientare (principiul 2) se ae stabilese care sunt gradele de [YP] see [1|* — iibertate tegate de ficcare element. Astfel, cepii pe care se reazema suprafaja S> leagi T piesei rotirile pe axele Ox gi Oy (rs si.) 3i translatia pe pl axa Oz (t,), pe suprafaja S: se 1 5 leaga translajia pe Oy (1) si i al rotirea pe Oz (t) iat pe suprafaja Sy translajia pe axa Fig. 2.16 Ox (ts). wee ferand ci suprafetele S, Sz, Ss ale piesei au abateri mari de forma pentra a respecta principiul 4 s-au ales ca clemente de orientare cepi cu cap sferic Ia care contactul cu suprafetele piesei este punctiform. aca suprafejele erau prelucrate si cu. intindere mai mare se puteau folosi ca reazeme, placufele de reazem. 2.7 Orientarea pieselor pe suprafete cilindrice exterioare Orientarea pieselor pe suprafete cilindrice exterioare se face pe buese rigide pe care semifabricatele se introduc cu joc limitat, pe prisme ‘sau pe elemente autocentrante, care anuleazi jocul necesar introducerii piesei. La orientarea pe o suprafata cilindricd exterioara a cirei Iungime este mai mare decat diametrul, prin rezemare pe unul din elementele ‘mentionate se leagi piesei patru grade de libertate si se materializeazi baza de orientare care este axa cilindrului respectiv. De exemplu, cotele de realizat pe piesa la prelucrarea canalului c, fig. 2.17, sunt: = cota a, bazi de cotare este axa suprafetei cilindrice exterioare A; = cota b, bazi de cotare este planul determinat de suprafaja frontala B; ~ abaterea de la simetrie, bazi de cotare este axa suprafefei cilindrice exterioare A. 40tte mn Fig. 2.17 Bazele de orientare se aleg identice cu cele de cotare (principiul ‘Conform principiului 3 numarul maxim de grade de libertate vor fi pe suprafata de orientare A (Iungimea suprafefei A > diametrul =ici B). Axa acestei suprafofe este materializati, in acest caz, cu prismelor, Ca clement de orientare pe suprafata plant B se un cep care preia un grad de libertate. Penta a evita ea piesei (principiul 2) se verifici modul de preluare a slor de libertate de fiecare element de orientare, raportate la sistermul Astfel, prisma leagi 4 grade de libertate: rotirile si translatiile pe ‘Oy si Oz (Fy, ty t) iar, cepul leaga piesei translatia pe Ox (t,). SESS W@W ttre Fig2.18 ‘Daca in locul prismelor se utilizeazai bucsa rigida, fig. 2.18, sau un ‘sutocentrant, fig, 2.19, se materializeaza axa suprafefei cilindrice si fi sunt preluate piesei aceleasi grade de libertate ‘Bucsa rigid’ Iunga, fig. 2.18, este foarte rar utilizat% urmarea a lor de fixare a piesei pe acest tip de reazem. Aceasta este de prisma, in mai toate cazurile, 4x tts, ante : ae \Skoveeeiale Fig. 219 La orientarea pe o suprafaa cilindrica exterioara la care diametrul ste mai mare decit lungimea, fig. 2.20, numarul maxim de grade de libertate vor fi legate pe suprafata frontal B. In acest caz prisma, bucsa rigida sau elemental autocentrant leaga piesei dowd grade de libertate si anume: t, sit. Fig. 2.20 2.8 Orientarea pieselor pe suprafete cilindrice interioare Orientarea unei piese pe o suprafata cilindric& interioari se realizeaz’ cu ajutorul domnurilor rigide pe care piesa intra cu joc sau cu elemente autocentrante care anuleaza jocul initial. a2es ere ereaeeen at sive poten TEE La orientarea pe suprafete cilindrice interioare la care diametrul este mai mic decat lungimea, prin rezemarea pe un dom cilindric sau pe tun dorn autocentrant fi sunt legate piesei patru grade de libertate, De exemplu, pentru preluctarea canalului ¢ pe piesa prezentaté in fig. 221, cotele care definese pozitia acestuia sunt: = cota a, baz de cotare este axa suprafete cilindrice intetioare A; ~ cota, bazai de cotare este planul suprafetei B; + abaterea de Ia simetrie, bazi de cotare este axa suprafetei cilindrice interioare A. Fe + HSS SS a Fig. 2.21 Alegind, conform principiului 1, bazele de orientare identice cu cele de cotare, piesa se orienteaz pe un dorn cilindric care materializeaza axa suprafefei A si pe un cep care materializeazi un punct din planul suprafetei B, Deoarece lungimea piesei este mai mare decat diametrul domul leaga piesei 4 grade de libertate, iar cepul un grad (principiul 3), intr-un sistem de axe rectangular dornul cilindric leagi translatiile gi rotatiile pe axele Oy si Oz ( r, Fa, ty t), cepul leag’ translatia pe x ( 1). Astfel se respecta principiul 2: fiecare grad de libertate este legat in mod cert de un singur element. Simbolizarea orientirii piesci pe un bolt rigid se face printr-un cere cu patru puncte, plasat lang’ generatoarea cilindrului. i {in cazul in care orientarea se face pe un dom autocentrant, axa alezajului se materializeaza in dispozitiv mai precis deoarece se elimina Jocul initial necesar introducerii piesei. Astfl, la tragerea axialé a tijei | cu forta Q, bucsa elastica 2 este deformati radial realizind suprapunerea axei sale cu cea a piesei, Domul autocentrant se simbolizeaza. prin simbolul trecut pe figura 2.22. aet ma Fig, 2.22 Daca diametrul piesei este mai mare decat lungimea acesteia, fig 2.23, pe suprafata cilindrica interioara se utilizeaz un dom scurt care nu ‘mai poate lega rotirile ry, tz deoarece permite rotiri ale piesei in limite largi. In acest caz se leagi piesei numai deplasirile t, t, si se ‘materializeaza in dispozitiv numai un punet al axei alezajului o 7% a ti Fig, 2.23 Simbolizarea acestei orientari este similard cu cea folositi la domurile lungi, numai c& in acest caz.cercul are dowd puncte, indicdnd ca eagi semifabricatului dowd grade de libertate. Pe alezajul piesei, ca element de orientare, se poate utiliza si domul autocentrant. Acesta este similar celui din fig. 2.21 numai cd este mult mai scurt si leaga piesei umai 2 grade de2.9 Orientarea pieselor pe suprafete conice Orientarea pieselor pe suprafete conice interioare se face pe domuri (bolturi) conice, iar pe suprafete exterioare pe bucse conice. ‘Numarul de grade de libertate legate piesei de prelucrat depinde de lungimea suprafejei conice a piesei raportatd Ia diametrul acesteia, precum si de unghiul conului. De exemplu, cotele care definese pozitia pe pies’ a canalului de prelucrat c, fig. 2.24, sunt: = cota a, baz de cotare este axa suprafetei conice interioare; = cota b, baza de cotare este planul suprafefei B; ~ abaterea de la simetrie, baza de cotare este axa suprafetei A. Fig. 2.24 Daca se aleg bazele de orientare identice cu cele de cotare ‘principiul 1), folosind boltul conic ca element de orientare se leag’, ‘conform principiului 3, cinci grade de libertate (numarul maxim de grade ‘e pot fi legate pe o suprafata conica interioara) pe suprafaja de orientare A. Intr-un sistem de axe rectangular domul conic leagi translate pe cele sei axe: ty, by b $i rotatiile pe axele Oy si Ox: ry, ra Pe suprafata de ‘eseentare B nu se mai poate utiliza un cep pentru a lega piesei transla pe Ox. in cazul in care se utilizeazé numai domul, cota b rezulta cu erori -Gevarece nu se respecta principiul 1 (bazele de orientare nu sunt identice 2 cele de cotare). Acest neajuns poate fi eliminat daca dornul conic se See mobil pe directia pe care apare suprapunerea preluarii gradelor de Beruate, fig. 2.25. 45,Fig. 2.25 La orientarea pe suprafefe conice interioare scurte (la care lungimea suprafejei este mai mic& decat diametrul) domnurile conice pot lega piesei maxim trei grade de libertate, iar elemental nu poate fi folosit singur. Pentru a evita preluarea unui grad de libertate cu doud elemente de orientare dornurile conice scurte pot fi mobile pe direetia pe care apare suprapunerea, fig. 2.26. zhhy ae “i | ee TF bee : yy tani 24 Fig. 226 Orientarea pieselor pe suprafete conice exterioare scurte se realizeazi cu buese conice fixe sau mobile, fig, 2.27.(} (| acl vont] Fig. 227 Cel mai utilizat sistem de orientare pe suprafete conice este in fig 2.28, In care piesa de tp arbre se orienta pun bot =e fix, | si pe un bolf conic mobil, 2. In fig. 2.29 se prezinta situatia in se folosese dou’ conuri mobile, care permit realizarea unei precizii lacotaa.Orientarea unei piese se poate face utilizind diverse variante. Aceste variante pot proveni din: = utilizarea unor baze de orientare (suprafefe de orientare) identice sau diferite de cele de cotare; = utilizarea de elemente de orientare diferite pe acceasi suprafata de orientare. Varianta optima de orientare a unei piese, la prelucrarea unei suprafefe, este acea varianti care indeplineste conditia de a realiza precizia ceruti la prelucrare pe pies si care duce la un dispozitiv cu costuri minime. Pentru a stabili varianta optima de orientare, din variantele care pot i utilizate pentru un caz dat, se parcurg mai multe etape: = se stabilese cotele de realizat pe piesi la prelucrare, sistemul bazelor de cotare si suprafetele care determina bazele de cotare; = folosind elemente de orientare diferite pe suprafefele care determina bazele de cotare se obtine o primi serie de variante de orientare;, = se analizeazi oportunitatea folosirii altor suprafele de reazem decit cele corespunzitoare bazelor de cotare; folosind reazeme ‘corespunzatoare pe suprafefele stabilite se objine o a doua serie de variante de orientare; = se caleuleaza erorile maxim admise la cotele de realizat pe pies la prelucrare; = se calculeaza erorile de orientare generate de fiecare variant de orientare la cotele de realizat pe piesa la prelucrare; = se alege varianta optima de orientare astfel: se elimin& variantele care nu realizeazé precizia ceruta la prelucrare dupa care, din variantele ramase, se alege aceea care conduce Ia un dispozitiv simplu si usor de deservit, cel care genereazA costuri minime de prelucrare. In vederea stabilirii cotelor de realizat pe piesa i a bazelor de ccotare corespunzatoare s¢ urmiirese cotele care pleacd de la suprafata de prelucrat si au capatul opus pe o alta suprafati. In afara cotelor nominale care determin pozitia suprafetei de prelucrat pe piesi trebuie si se stabileasca si abaterile impuse acestor cote pentru a sti ce precizii trebuie si se realizeze la prelucrare. Sistemul bazelor de orientare se materializeaza prin elemente de orientare care vin in contact cu suprafejele de orientare ale 48icatului. Daca pentru o operatic data sistemul bazelor de cotare tunic, sistemul bazelor de orientare poate fi ales in mai multe variante, ‘aceea ca bazele de orientare pot sau nu si eoincida cu cele de cotare 4 o baz de orientare poate fi materializata cu diverse elemente de Eroarea maxima admis la orientarea unei piese in dispozitiv este de rel See = Tra) —(Taa) Fey) [mm] (1) ‘are: a este eroarea de orientare maxim admisa la cota d, in mm; Tr tolerana pies la cota d, de realizat la prelucrare, in mm: Tyo, toleranja la cota functionala a dispozitivuli, ‘a, precizia medie economic’ de prelucrare pentru procedeul pom care se prelucreaza suprafata, la cota d. Toleranfele la cotele functionale ale dispozitivelor folosite la pe masini-unelte se stabilese procentual din tolerantele care realizate la cotele corespunzatoare ale pieselor, folosind relatia: 3) Ty [mm] e2) Precizia medie economica pentru diverse procedee se alege din tubele. 4 ae a. Be 33 a pa i A ql 4 he E oe Fig. 2.30, Erorile de orientare care apar la cotele de realizat pe pies ta ‘prelucrare sunt provocate de necoincidenta bazelor de orientare cu cele de 49cotare sau/si de jocurile pe care le are semifabricatul pe unele elemente de reazem. De exemplu, cotele de realizat pe pies la prelucrarea alezajului 10, fig. 2.30, sunt: A udy + cota de 11, baza de cotare ae planul determinat de suprafata Az NI = toleranja la simetrie, bazi a a * de cotare este axa oe suprafejei__cilindrice | interioare B. Precizia cotclor de realizat_pe g piesi este specificata pe desen NM Tt) =0, mm a He T (simetrie) = 0,1 mm, Fig. 231 Alegiind bazele de orientare identice cu cele de cotare si utilizand elemente de orientare diferite se objin doud variante de orientare, fig. 231 = varianta 1, elementele 1 (+**) si (>); - varianta 2, elementele (+++) $i 3(=1 Ordinea de utilizare a bazelor a fost stabilita avand in vedere dimensiunile bazelor $i precizia acestora. Daca se alege baza de cotare pentru cota de 11 diferita de baza de orientare, dispozitivul se simplifica. Astfel, utilizand ca bazA de orientare suprafata opus lui A si pastrand elementele 2 si 3 se mai objin dou variante de orientare: = varianta 3, elementele 4(++*) si 2(4); ~ varianta 4, elementele 4(++*) 5132 ** ~). Elementele de orientare sunt reprezentate pe desen prin simboluri, iar variantele sunt prezentate in tabelul 2.1 Erorile maxim admise la cote se calculeaza cu relatia (1): sae: eq Tyan ~ Tan +20)) = 0,1 -4 0,1 +0,02) = 0.055 mm 1 Eadisimeri) = Tpysimetrie) — (Tesimetrie) +Osimeniey) = O41 — Geren) Enasimeuie) = 0,055 mm 50Tab.2.1 meal ETS) ae) S a Erorile de orientare se calculeaza pentru fiecare varianta. Erorile pentru varianta 1 In varianta 1 se utilizeaza reazemul [1] pentru suprafata pland si | cilindric [2]. Eroarea la cota de 11 este zero deoarece baza de este identicd cu cea de cotare 5 jocul este nul (BO, = BCq: j ©). Eroarea la simetrie este diferita de zero deoarece piesa se introduce Dol cu joc. Rezultt e& Eimer) = ji Erorile pentru varianta a 2-a [ reazemelel;3] * in cazul acestei variante de orientare erorile la cotele de realizat piesi la prelucrare sunt nule deoarece jocurile sunt egale cu zero si de orientate sunt identice cu cele de cotare. Erorile pentru varianta a 3-a [4; 2] Eroarea la cota 11 este diferita de zero deoarece baza de orientare siferita de baza de cotare, = To) [mm] ‘care Tio reprezintd toleranta la cota 10. 2 a cota 10 nefiind precizata pe desen se stabileste conform SR 22768-1:1995. » = ji (@ fost calculata la prima varianté de orientare) Erorile pentru varianta a-4-a (4; 3] Tyo) (fost calculata la varianta a Ill-a de orientare) = 0 deoarece baza de cotare pentru simetrie este identicd cu baza ‘oneentare gi jocul este nul Erorile pentru cele patru variante sunt prezentate in tabelul 2.2, Tab. 2.2 Trorile de orientate la eotele Observai 1 simetio 0. i = 0 oO ispovitiv cu cost maxion TU) in ‘tori maxime; dspozitivul cel ‘mai simplu Fo) 0 :{in continuare se elimina variantele la care erorile de orientare sunt ‘ai mari decit cele admisibile gi se alege varianta optima de orientare di cele rimase. Pentru a stabili varianta optima trebuic calculate, mai inti, ‘erorile de orientare 2.11 Calculul erorilor de orientare Erorile de orientare care apar la cotcle de realizat pe piesi la pprelucrare, asa cum s-a aratat, sunt provocate de: = existen{a unor jocuri intre suprafejele de reazem ale piesei si elementele de orientare; = necoincidenta bazelor de orientare cu cele de cotare, Indiferent de cauza care provoaca erorile de orientare, la asezarea piesei in dispozitiv, baza de cotare se deplaseazi faa de baza de orientare. 2.11.1 Caleulul erorilor de orientare provocate de jocuri ‘Atunci cand orientarea se face pe elemente pe care piesa rimine cu joc, joc necesar introducerii piesei, baza de orientare se poate deplasa pe direofia cotei de realizat in limita jocului, Deplasarea maxima a bazei de orientare deci si a suprafejei de prelucrat corespunde jocurilor maxime pe care piesa le are pe elementele de orientare. In general, o pies poate fayea cu reazemele un joc j; sau cel mult dows jocuri js $j Pentru a determina erorile provocate de jocuri se procedeazt ast: = se exprima geometric deplasarea d a bazei de cotare pe directia cotei de realizat pe piesi functie de jocurile pe care le are piesa pe reazeme, jj, j25 sub forma unei functii d= fn, ja) = se fac detivatele parfiale ale functiei d in raport cu fiecare joc ad ed a. = se calculeazA croarea cu relat 2a re Marimea ¢ rezultata este marimea probabild de deplasare a bazei <ée cotare ca urmare a existenfei jocurilor intre reazeme si suprafetele de ‘orientare ale Piesa prezentata in fig. 2.30 in varianta a 3-a de orientare se wtilizeaz reazem plan pentru suprafata plana si un bolt cilindric, fig. 2.32. Piesa prezinti un singur joc jy fata de unul din reazeme, fajd de bolt a 9 10, =e] 11001 < ee SS : ez pT V4 eas ti Is ae ip Ned g i 3 Fig, 2.32 Pentru un reglaj ideal axa burghiului care executi gaura trece prin ‘2x2 bol{ului, in schimb axa alezajului piesei poate ocupa pozitii diferite in limita jocului j. Acest joc afecteazi precizia la simetrie. Jocul permite deplasarea axei alezajului piesei deci a bazei de cotare pentru abaterea de Ja simetrie. Rezulti c&: d= j; a + Fe) Eroarea maxima corespunde situatiei in care jocul j are valoarea maxima, Jocul maxim se calculeaza cu relafia: Jina = Dyax ~ Grin [mm] 23) in care: Dyaxp este diametrul maxim al alezajului piesei, in mm; dyin = diametrul minim al boltulu, in mm, Diametrul alezajului piesei poate fi extras de pe desenul de execufie al piesei. Diametrul maxim al bolfului se calculeaza astfel incat si piesa care are diametrul minim s& poata fi introdusa pe bolt, astfel se obtin ‘domes Drning-dnins 3ee Jocul minim intre bolt si piesa se alege corespunzitor unui cmp g6, 87, pentru precizii mai mari sau g, pentru precizii mai mici. Daca se considera ca diametrul nominal al bottului este dy = Dain. iar boltul se realizeaza in unul din cdmpurile 96, 27 sau g8 se poate calcula si jocul maxim. in exemplul din fig. 2.32 diametrul minim al piesei este Dminp = 30. Alegiind abaterile pentru bolt din STAS in g6 se obtine: y= 30°% 3 Astfel, rezulté jocul maxim care poate apare intre bolt i piesa '30+0,028)- (30-0,020)= 0,048mm ‘Un mod freevent utilizat Ia orientarea pieselor este cel al orient pe dowd bolturi pe care piesele intra cu joc. Cele dou’ jocuri pe care piesele le au permit acestora s& se ageze in poziti diferite. Aceste cdmpuri provocate de jocuri introduc erori de orientare la piesele prelucrate, afectind cotele de realizat pe pies. Aceste cote pot fi liniare sau unghiulare. in continuare se vor prezenta ambele cazuri. Erorile care apar la orientarea piesei pe dou’ bolfuri se determina geometric stabilind pozitille extreme, pe directia cotei de realizat, pe care poate si le ocupe piesa in limita jocurilor. Astfel, in vederea preluriri alezajului Q8, piesa se orienteaz& pe un bolt cilindric si pe un bolt frezat, fig. 2.33 ‘Abaterea de la simetrie rezulta cu erori datoritA jocului jy existent intre piesa si boltul cilindric. Eroarea este egal cu jocul: einai) = jie Jocul jy dintre piesa si boltul cilindric permite ca axa piesei si se ayeze ‘oriunde in cilindrul cu diametrul j. os (haa) SIBIES Fig. 2.33 saEroarea de orientare pentru perpendicularitatea axei gaurii de pe planul determinat de axele celor doi cilindrii A si B este 8 de ambele jocuri si se calculeazA geometric, fig. 2.34. Sree opie Fig. 234 Pozitiile extreme, pe directia cotei de realizat, perpendicularitatea, Je poate ocupa piesa, in limitele permise de'cele dou’ jocuri, sunt "= Tl In pozitia I unghiul de 90° pe care il formeaza axa aiezajului de ‘cu axa piesei (abaterea de la perpendicularitate) se micsoreazi cu ‘Aa. In pozitia II unghiul se mireste cu Aa, Rezulta ci abaterile ‘ perpendicularitate date de jocuri sunt Aa, Calculul acestor abateri ‘Sco geometric. in AABC se poate scrie: 2L piest, fig. 2.33, s-a cerut ca la Iungimea L a unghiului format de cele clemente geometrice si fie un cdmp maxim de 0,4, fig. 2.35. Fig. 2.35 Erorile introduse de cele dowd jocuri +Aq, la lungimea La sului devin +4. Astel, rezulti et deplasarea d permiss de este d= ji +o. Rezulti cd eroarea calculati urmand cele dou& moduri de calcul uy = A+ jy Sirespectiv 3sQa) & i) lz Pentru exemplul prezentat, daca se considera cd j:~0,048mm, 5:0,128mm, rezulté cx &,) = 0.176mm, folosind relatia de insumare algebric8; 4.) = 0,137 mm, folosind relatia de insumare probabilisticd a jocurilor. Avind in vedere ci toleranfa era de 0,4 rezulti ci solutia de orientare poate fi utilizats. 20 2 Fig, 2.36 La orientarea pieselor pe doua bolturi rigide pot fi afectate de erori si cotele liniare. De exemplu, la prelucrarea giurii O5 cotele de realizat Pe pies la prelucrare sunt cota a, baz de cotare axa suprafetei cilindrice interioare ©28 si cota b, bazi de cotare planul determinat de axele suprafefelor O28 si 020, fig. 2.36. Baza de cotare a cotei a se deplaseazi in limita jocului jy. Rezults cc eroarea la cota a va fi egal cu jocul (). Pentru a determina eroarea la cota b se reprezint& pozifiile extreme pe care le poate ocupa baza de cotare in limita celor doua jocuri, fig. 2.37. 56SUES ene nnn unre Un COSSEEES pozitile BO) in Iimitele jocunlor eee at ae E Fig. 237, Din fig. 2.37 rezultd ci deplasarea bazei de cotare pentru cota b este: a =aB=ac4cB=4.s¢p 2 Din aseminarea triunghiurilor BCD si EDF se poate serie: CByRDOne Chea a ae fa cB=A(j,-j, EF DF iy p27 Pn zl) 2 Rezults ci: ~i(-7)+4(2) Derivatele partiale in raport cu cele doua jocuri sunt: Peel a aL Broarea la cota b va fi fy os 2.11.2 Calculul erorilor de orientare provocate de necoincidenja bazelor de cotare cu bazele de orientare Aceste erori apar datorita faptului ca scula, reglati tla cota, are Pozitie fix fay de clementele de reazem ale’ dispozitivului care materializeaza bazele de orientare si nu fata de bazele de cotare, 37Ts) + Tap) = 0.2? +02? = 0,28 mm Eroarea rezultata este de 0,28 mm, mult mai mare deat toleranta cotei de 11 care este de 0,1 mm, Este evident c& varianta de orientare cu schimbarea bazei nu poate fi utilizat Fan 2.11.3 Caleulul erorilor la orientarea pe prisme Prismele sunt clemente de orientare utilizate la rezemarea pe suprafete cilindrice exterioare, Orientarea pieselor pe prisme este un caz in care bazele de orientare nu coincid cu cele de cotare. Pe piesa cilindric& din fig. 2.39 la frezarea canalului trebuie si se realizeze cota a. Baza de cotare este generatoarea superioara G, a cilindrului piesei. Piesa se orienteaza pe alte doua generatoare G; si Gs, diferite de G;. Cele doud generatoare G2 si Gs sunt pe fetele prismei. Distanta d dintre baza de cotare si cea de orientare pe directia cotei de realizat pe piesd, cota a, poate fi exprimati, in acest caz, prin cota G,V, V find un punct fix pe eazem (prisma). Scula are o pozitie fix fafa de acest punct. a Pentru a calcula eroarea se parcurg BC@ etapele prezentate: ~ $e exprima distanta dintre baze: D 4-Gv=ove2 , 2 Din triunghiul dreptunghic OAV se poate calcula AV. Astfel, se poate serie: 2 sna =F 2 = ov =? sina “ inlocuind pe OV in expresia lui d Fig. 239 reaulta: "sina "22 ( Saat = se calculeaza derivata partial a distanfei in raport cu cota D: a_i ( atl aD 2" sina ~ se calculeaza eroarea la cota a cu rel 59a= Van) = yal » 1 ene (1s) e6 in care Tio reprezintatoleranta la diametrul D. ie aad in care pe pies, la prelucrare,trebuie realizati o alth cot, cota b, fig. 2.40, eroarea se calculeaza in acelasi mod: _ se exprima distanga dintre baze: d = OV = 2sina’ _ se determin’ derivata parfiald a distanfei in raport cu cota D: ae @D 2sina’ = se calculeaza eroarea la cota b cu relatia: BC) dy = n= Z) t= ) iy 6 éD. 2sing. 1 jig. (2.7) Fu, 2sina og fn cazul in care pe piesi, la prelucrare, trebuie realizata cota ©, fig. 241, distanta dintre cele doua baze este data de ecuatia: Fig. 241 Eroarea la cota ¢ este data de relatia: 60(2.8) Considerim un caz mai general, cel in care prisma este inclinata cu unghiul p, fig. 2.42. in acest caz distanja d dintre cele dou’ baze nu ai este pe directia cotei b de realizat pe pies’. Variafia acestei distanfe introduce erori atat la cota b cat si la simetrie. Erorile se calculeazt similar cain cazurile anterioare, numai c& in acest eaz distanja dintre cele dou baze OV trebuie proiectati pe directia cotelor b si simetrie. Pentra a calcula erorile, in acest caz, distanta dintre cele dou’ baze se proiecteaza pe directia cotelor b gi respectiv c. Baza de cotare pentru cele doua cote D 2sina” Proiectiile pe directiile cote b si simetriei sunt: este O, iar baza de orientare este V. Se poate serie cl: OV dy, = OA = OV cos f= = Pcosp: sing dq, =04=0Vsin sin B 2sina Facdind derivatele partiale se obfine: doy @D dy “eD Fig. 2.42 Introducand derivatele partiale in expresia de calcul rezulta erorile de orientare pentru cota b si simetrie: we 73, 2sin@. (2.9)Eon -21,, 2.10) sing Pentru unghiul a se folosese valorile normalizate de 60°, 90° si 120°. Unghiul de 60° va da erori mai mari, in schimb asigur& o mai bund Stabilitate a piesei la prelucrare, motiv pentru. care se utilizeazi la prelucrarile de degrosare. Unghiul de 90° d8 erori mai mict devat cel de 60°, in schimb stablitatea piesei in dispozitiv, este mai redusi, motiv pentru care se foloseste la prelucriri de semifinisare. Unghiul de 120° se Foloseste la prelucririle de finisare, cum este rectificarea, avand precizit ridieate, De asemenea, acest unghi se foloseste si la dispozitivele de control 2.11.4 Caleulul erorilor la orientarea pe boljuri conice La orientarea pieselor pe bolturi conice fixe apar erori datorita necoincidenfei bazelor. Astfel, baza de cotare pentru cota a, fig. 2.43, este Suprafata pland frontal, iar baz’ de orientare este punctul fix V, varful conului, punctul comun al generatoarelor conului Pe toate piesele va rezulta cota CR fir erori. Pentru a calcula eroarea la cota a, cotd care trebuie realizaté pe piesa la prelucrare, se plied metoda general de calcul a erorilor provocate de necoincidenta bazelor, adic = se exprimi distanja dintre cele dou’ baze functie de cotele piesei: BC) pa 2 i ga” al se face derivata ee LL raport cu cota D: Fig. 2¢ ad 1 WD ga se determin& eroarea Ia cota a introducdnd derivata partial in expresia erori oyQuan Foy Pentru a evita schimbarea de bazi si eroarea care apare la cota de realizat se reazema piesa pe suprafata frontal si boltul conic se realizeara mobil pe directie axial. Aceasti eroare este mare in cazul in care unghiul a este mic. Astfel, dack D = 400.1 si a = 6° rezulti &0,2/(2-0,1)=Imm, Erori de acest tip sunt iminente la. prelucrarea pieselor, de ‘xemplu, pe strung cu orientarea pe bolturi conice (varfuri), fig. 2.44, gaze bn pyr Zeal SS Fig. 2.44 {In acest caz, varful folosit are unghiul a = 30°, Astfel se Poate serie: To _ v3. = ais “Sea Daca Tiy=0,2mm, rezulta ey 173 mm, 2.11.5 Caleulul erorilor provocate de jocuri $i de necoincidenta bazelor de orientare cu cele de cotare ‘Sunt situati in care ta orientarea pieselor, pentru o coté de realizat 's prelucrare, baza de orientare se alege diferit de baza de cotare si se uiilizeazi elemente. de'reazem care nu anuleazi jocul inital necesar introduceri piesei. In aceste situati, pentru a calcula eroarea de orientare se procedeazi astfel: ~ Se exprim distanfa dintre baza de orientare si cea de cotare fanctie de cotele existente pe piesa si de jocuri: d= f(y, ly. i, ys 63< ed - se fac derivatele partiale in raport cu cotele gi cu jocurile: =. a a, a - se determina eroarea de orientare cu relajia: De exemplu, la orientarea piesei pe un bolt cilindrie si rezemarea pe umarul acestuia in vederea frezarii suprafe(ei A, fig. 2.45, baza de cotare pentru cota a este diferité de baza de orientare si j # 0. Cota a va rezulta cu erori provocate de schimbarea bazei si de joc. ref ee . ay ] aS C7? (GA. ae Pentru a calcula eroarea se parcurg etapele prezentate mai sus. Distan d va fi da ja20; 2 {n care: j este jocul dintre bolt si alezajul pieseis c, excentricitatea alezajului piesei fata de diametrul exterior al acesteia, Faciind calculele se objine: 64Gd 1. ad D2 a f= (2) T+) Astfel, daca Tiny-0,2mm, j)=0,128mm, e= ad pe ee 1, rezultd 970,43 mm 2.12 Aplicatii Aplicatia 1 Prelucrarea celor trei giuri O6 de pe piesa din fig. 2.46 se face pe © magin§ de giurit G16 cu un burghiu @6. Prelucrarea gaurilor se face succesiv folosind 0 masa cu indexare. Se cere sa se stabileascd varianta optima de orientare a piesei in vederea conceperii unui dispozitiv de orientate a piesei la prelucrare care se va instala pe masa cu indexare. Nh “esa ae CL] bat Fig. 246 4 Schita operatiei Plecand:de la desenul dat, sc realizeaz schita operatiei pentru conditiile date de prelucrare. Tinand seama de masina uncalta utilizats, piesa trebuie pozitionata cu giurile pe verticalA, aga cum se prezinti in fig. 2.47, Pe desenul realizat se trec numai cotele care trebuie objinute la ‘operatia precizata, cea de prelucrare a celor trei gauri, 65ie ee '. Cotele de realizat pe piesa ta prelucrare in pasul doi, plecind de la cotele care determini pozifia suprafejelor de prelucrat pe piesi, se stabilese bazele de cotare corespunzaitoare cotelor si suprafefele care le determina. ‘Cota 06 este determinaté de diametrul burghiului si nu depinde de pozitia piesei. Se poate considera ci cole trei giuri se prelucreazi simultan cu trei burghie. in aceste conditii, cotele care determin’ pozitia celor tei giuri pe pies’ sunt: - cota de concentricitate a cilindrului (048 fata de cilindrul suprafetei A; aceasti cotli (conditie) presupune suprapunerea axelor cilindrilor A si O48 in limitele tolerantei 0,6; = unghiul de 60° care determin’ pozitia uneia din giuri fajs de planul care este determinat de axa cilindrului A si este perpendicular pe suprafata plana C; cota de perpendicularitate a axei giurii de prelucrat pe planul corespunzator suprafejei B; Fig. 2.47 c. Bazele de cotare Tindnd seama de modul de definire a celor trei cote, bazele de cotare i suprafetele care le determina sunt: = axa suprafefei cilindrice A; = planul suprafetei plane B; = planul suprafefei plane C. d. Bazele de orientare si suprafetele care le determina Pentru a stabili modul de orientare a piesei la prelucrare, folosind clemente de reazem care s& facd aceastd orientare, stiind c& toate cele trei baze nu pot fi definite in intregime este necesara ordonarea suprafetelor 66{Gi respectiv bazelor) dupa intindere. Dacd s-ar defini prin reazeme cele doud plane si axa cilindrului A, ar insemna ca piesa are 443+3-10 grade de libertate. ‘Tindnd seama de geometria piesei si dimensiunile suprafetelor care constituie bazele de cotare rezultd cd: B> A> C. Aceasti ordine indica faptul ea, in dispoztiv, planal suprafefei B Lrebuie materializat in intregime, iar pe celelalte suprafete, folecind clemente de reazem adecvate, sii se lege numai gradele de livers necesare, ¢. Variante de orientare Nariantele de orientare posibil de utilzatrezulta in doi pasi: ~ in primul pas se aleg ca suprafeje de reazem, suprafeele care determina bazele de cotare si se plaseaz pe acesten, in ordines {abilitiprivind intinderea acestora, elementele de reazem posibil de utiliza; ~ fy pasul doi se analizeazd necesitatca folosiit ator suprafee de reazem ale piesei, altele deciit cele care corespund bazelor de Gotare; | aceasti necesitate este legats de simplificares ispozitivuli; daa se stabileste cd este beneficd pentru dispocitiv diverse forme sau cepi de reazem, In continuare, a suprafefei A, nu mai poate fi materializaté in intregime. Folosind Prisma scurti al cirui simbol este [*4], un element de centrare al cara; simbol este [C= sau 6 buegl de cenrare acuta ceisimbot ena Ultimul grad de libertate al piesei, rotrea fay de axa cilindrului 4, trebuie legat pentru a obfine unghiul de 60°. Acest grad de lbertate se 7poate lega rezemind piesa pe supraata C e 0 pleut fix [-* ] care Pimane cu jor fay de reazem, sau wna mobild [ “*] eare SS deplaseaz’ dupa suprafaa piesei ‘Rramarul de variante de orientare care ar putea fi folosite urmare a parcurgeritprimului pas este: n= 132.< G acestea rezultd din produsul marului de elemente diferite eare pot fi folosite Pe fiecare suprafata de mem, Variantele de ofientare rezulté | din combinarea acestor posiilityi. Acestea sunt prezentate in tabelul 23. Tab.2.3 Varianta ‘Flemente de orientare de ee 2 3 4 5 6 1 x x x 5 x x x 3 x x x 4 x x x (aes x x a 6 x x x ntre aceste variante se giseste $1 cea fara erori de orientare, cea care. nu prezinta jocuri intre elementele de raze si suprafetele de rezulta; a, = 34°50; a1, = 35°45, iat Ax = 455 - {n varianta 4 apar numai erori la concentricitate gi sunt egale cu cele calculate pentru varianta 3. eevariantele 5 i 6 erorile 1a concentricitate sunt ule. Varianta 6 mn introduce erori Ia nicio cott. Varianta 5 {introduce erori la unghiul de 60°. Acestea se calculeaz ca gi pentru ariantele 1 si 3, numai c& intre cilindrul de 30 si elementul de centrare jocul este zero. jn aceste conditii 10Bd jn 0,3 +0,05=0,35mm. Cu acest joc unghiurile de rotire ale piesei sunt: @, = 34°50; @, = 35°35, iar Aa = 445. Erorile de orientare calculate pentru cele sase variante sunt centralizate in tabelul 2.4, Tab. 24 Toleranja ‘Erori pentru varianta S98. recesses Nba foe cee Perpendicularitate | 0.1 Opa[rs0 | t0se | 0a AO [0 Conventricitate | 0,6 | 007 | 007 | 0128 [0,128 | 0 | 0 60° zie [ass | o [ess | o [as | 0 g. Calculul erorilor admise la orientarea piesei La prelucrarea unei suprafefe pe o pies apar si alte erori in afard de eroarea de orientare. Erorile totale care apar la preluerar dat trebuie sf fie mai mici decdt toleranfele cotelor de realizat pe pies. Lao prelucrare, corespunzitor unui procedeu utilizat, exist o asa numiti precizie medie economic realizabil prin procedeul respectiv, notaté Daca din toleranja T, ceruti a fi realizat& pentru o cot se scade aceast precizie medie economica se objine un emp care ar putea fi utilizat pentru a acoperi erorile de orientare. Acest cimp corespunde unei erori de Prientare fj maxim admise pentru cota respectiva. Astfel, pentru o cotta se poate scrie: Fug) = Tay M0) \Valorile privind preciziile medi economice corespunzatoare unor procedee de prelucrare se gisesc in literatura de specialitate. Daca se considera cd preciziile medii economice la gaurire pentru ceotele de realizat pe pies sunt: ~ pentru perpendicularitate 0,10/100; ~ pentru pozitia giurii 0,0Smm, rezulti €4 preciziile medii economice realizable Ia cotele cerute pe piest sunt ~ pentru o lungime a gaurii de realizat de 20 mm, ‘co(perpend.) = 0,02; = pentru concentricitate «(A)=0,05 mm; = pentru unghiul de 60°, finand seama de precizia de pozitie de 0,05 180-0,05 AB ao razi de 24 mm, rezultd A 0,06° = 4 minute. nErorile de orientare admise pentru cele trei cote de realizat pe piesa la prelucrare sunt prezentate in tabelul 2.5. Tab. 2.5 Precizia medie Erori de orientare Cota Toleranta ee de is Perpendicularitate, mm Or 0,02, 0,08 Concentricitate, mim 0.6 0,05, 055. 60 te +4 +56 h. Selectarea variantelor care asigura precizia necesaré varianta de orientare, pentru a putea fi considerata ca buna este necesar sii se prezinte erori de orientare la fiecare coti de realizat pe piesa, sub valorile erorilor admise. Calculele arati ci toate variantele Iuate in analiza permit sa se obtin pe piesa preciziile cerute. Erorile de orientare introduse de acestea la cotele de realizat sunt mai mici decat cele admise. i, Varianta optima ‘Varianta optima se alege din cele care realizeaza precizia ceruta pe piesd. In acest caz, in care toate cele sase variante realizeazi aceasta precizie, varianta optima corespunde celei care duce la costuri minime cu prelucrarea Costurile cu prelucrarea sunt influentate de doi factori: - complexitatea dispozitivului; - _ timpul consumat cu orientarea piesei in vederea prelucrarii. Variantele care realizeaz valorile cele mai mici pentru cei doi factori este varianta 1. Aceasta realizeaz& erori de orientare in limitele admise, iar timpul pentru orientarea piesei este cel mai mic. Aplicatia 2 Canalul de 12 mm de pe piesa din fig. 2.50 se prelucreazi pe 0 magina de frezat cu ax vertical cu o frezi cilindro-frontal cu coadi cu dimetrul 12mm, Se cere si se stabileascd varianta optim de orientare a piesei in vederea proiectirii unui dispozitiv de orientare a piesei la prelucrare, nFig. 2.50 4. Schita operagiei flecdnd de la desenul dat, se realizeaza schita operatic pentru conditiile de prelucrare impuse, fig 2.51. > Cotele de realizat pe piesa la prelucrare si bazele de cotare Pentru a stabili varianta optimé de orientare tebe gh se Sabileascd cotele care determins poritia suprafetei de prelvana e piesa i deci si bazele de cotare corespunzatoare, precum si Precizia care se cere acestor cote. Cotele care determina Pozitia suprafetei de prelucrat pe pies, fig. 2.51, sunt > cota de 20, baz de cotare este axa suprafetei__cilindrice exterioare ~ cota de 5, baz de cotare este planul determinat de suprafafa frontal C; ~ toleranta de la simetrie, baza de cotare este planul determinat de axa suprafefei_—_cilindrice exterioare A si plamul de simetrie al suprafefelor B. B6 Bazele de orientare si suprafefele care le determina La stabilirea modului de orientare a piesei la prelucrare se respect cele patru principii, Pentru a respecta principul 1 (de baz) bazele de orientare se aleg identice cu cele de cotare. Deoarece diametrul suprafetei C > lungimea suprafetei A > dimensiunea radiala a suprafetei B, pentru a respecta principiul 3 numarul maxim de grade de libertate vor fi legate pe suprafata de orientare C, fig. 2.51, iar pe celelalte suprafefe, folosind clemente de reazem adecvate, se vor lega numai gradele de libertate necesare. d. Variante de orientare Planul suprafejei B trebuie materializat in intregime. Acest mod de rezemare se indica prin simbolul [1] plasat langa suprafaja de reazem pe schita operatici [+++]. Ca elemente de reazem pot fi folosite placute de reazem de diverse forme sau cepi de reazem. Axa suprafetei cilindrice exterioare A poate fi materializatd cu ajutorul unei buese [3] cu simbolul [*]. a prismei [2] care are simbolul [*\*] sau a elementului autocentrant {4}, ex simbotul (+=), Indiferent de elementul de orientare utilizat Pe aceasta suprafayi sunt legate dout grade de libertate. Suprafetei B ii Poate fi legat un singur grad de libertate cu un element autocentrant [6] al cari simbol este [-—*— ] sau cu un ghidaj [5] al cari simbol este (41. Tab. 2.6 Variant Elemente de orientare de orientare a a a x ™Din analiza celot trei baze rezulta ci numai planul suprafetei C ridic& dificultati. Dispozitivul ar rezulta mult mai simplu daca in locul suprafejei C se foloseste suprafata paralela cu aceasta, cea din partea inferioara, Astfel, pentru cota de 5 baza de orientare va fi diferita de cca de cotare. Astfel rezulta N =2:1-3-2=12 variante. Variantele de orientare rezultate sunt prezentate in tabelul 2.6 € Caleulul erorilor de orientare Erorile de orientare care apar la cotele de realizat pe pies la prelucrare sunt provocate de necoincidenta bazelor de orientare cu cele de ccotare saw/si de jocurile pe care le are semifabricatul pe unele elemente de reazem, Erorile, in acest caz, sunt provocate de elementele de reazem (2), [3], (5) si [7]. Calculul erorilor se face pentru fiecare varianta de orientare in parte, in varianta 1 de orientare se utilizeazi reazemul pentru suprafata. plana [1], prisma [2] si ghidajul [5]. Eroarea la cota de 5, és) = 0, deoarece reazernul [1] materializeaza planul determinat de suprafata C care este baza de cotare si nu are joc. Aceasti eroare este nul pentru primele 6 variante de orientare deoarece in toate aceste variante se utilizeaz4 reazemul [1]. Eroarea de la cota de 20, ean) # 0, deoarece baza de cotare este diferitt de baza de orientare, ‘urmare a utilizarii prismei [2]. Distanga dintre cele doua baze este: Dy d 2sina in care: Dy este diametrul suprafetei A; «a, semiunghiul prismei utilizate, Facdnd derivata distanfei d si introducénd in relatia general de calcul a erorii se obtine: qr sing, Daca se alege a=45°, pentru o prism normali, pentru toleranja Tiso0,1, fig. 2.51, rezulta: (20) =0,07 mm. La cota de simetrie rezultd cu erori datorité jocului jimax existent tre piesa si ghidaj. Eroarea la simetrie este egal cu jocul maxim: Simatic) = jimax= Lnahnin™=10,1-9,986=0,114 mm {in care: Lm reprezinta latimea maxima a ghidajului piesei, in mm; Tins Hifimea minima a ghidajului, in mm. Fm = 15Latimea ghidajului este: 1=Lnin [26] = 100i Rezult: Inin= 10-0,014=9,986mm. in cazul utilizarii elementului autocentrant [6], in varianta a 2-a de rientare, eroarea la simetrie este nula. Erorile la cotele de 5 si 20 sunt aceleasi ca si in prima variant deoarece se utilizeaza aceleasi elemente de orientare. in varianta a 3-a de orientare, piesa se introduce pe bucsa rigid cu joc. Acesta se calculeaza cu relatia: Jamas = Dix ~ dain [am] : {n care: Dax» este diametrul maxim al bucsei, in mm; pin ~ diametrul minim al piesei, in mm. Diametrul piesei se gaseste pe desenul de executie. Diametrul bucsei se calculeazi astfel incat si piesa cu diametrul maxim si poatd fi introdusd in bucsii, astfel: Dp = dmx 5 [G7] omax = 50,034- 49,9 = 0,134 mm Eroarea la cota de 20, &20)= jamsx =0,134 mm. Eroarea la simetrie, fig. 2.52, este influentati de ambele jocuri si variazi pe lungimea canalului de prelucrat deoarece jr 0; j2¥ 0. Pozitille BC(simetrie) in lumitele jocurilor f Fig. 2.52 Eroarea la simetrie, Guimaie) = ji + 2a, Cota a se determina De unde: gant Mia i) 2h, 166 ‘Valoarea lui a este maxima pentru x = maxim, Acest Iueru se intimpli pentru I; +x=2l). In acest caz rezulta: a= j2- ju Tindnd seama de cele douk jocuri rezulti: = 0,134-0,114=0,02 mm. Eroarea la simetrie va fi: Eqcinerie) = 05114+0,04=0,154 mm Erorile de orientare in varianta a 4-a sunt similare cu cele din varianta a-3-a diferi numai eroarea la simetrie care in acest az este afectati numai de jocul jana, fig. 2.53, deoarece planul de simetrie al suprafejelor B este materializat cu un clement autocentrant, deci jocul PozitiileBC(simetrie) in limitele jocului Fig.2.53 iin acest caz, eroarea provocata de jocul js a se determina geometric: a _j,l2 tae 12h, Recut (ig! 2)-b + Gs/2)-x 4 Pentru 1)=35mm, 1)=5Smm si x=15 se obfine: 0,134/2-55+0134/2-15 _ 9154 S4simeri) = 220,268 jin varianta a 5-a axa suprafefei cilindrice exterioare A este ‘materializatd cu ajutorul elementului autocentrant [4]. Eroarea la cota de 20 mm va fi nuld. Eroarea la simetrie apare datoriti jocului existent intre piesd si ghi nStsimsroimax = jinw=O,114 mm In cazul variantei a 6-a de orientare erorile la cotele de realizat pe piesa la prelucrare sunt nule deoarece jocurile sunt egale cu zero si bazele de orientare sunt identice cu cele de cotare. in variantele de orientare 7-12 erorile la cotele de realizat pe pies’ la prelucrare sunt similare cu cele calculate pentru primele 6 variante diferi numai eroarea la cota de 5. Elementul de orientare [7] ‘materializeaza planul opus suprafetei C. Eroarea la cota de S este provocati de schimbarea de baz si este egala cu toleranja cotei care leaga baza de orientare cu baza de cotare: 23) = Ty) = 0,1mm. Erorile de orientare calculate pentru cele sase variante sunt centralizate in tabelul 2.7. Tab. 2.7 Tal roi pir vari eof 1273 pays f[e] 7 [sys | oT pe oa oo] eo pop or foros far fa [CC Ga A Os [una] 6 [ost Poze [otre] Ofona}_o [ose [ozes [ora] 0 Cota fi Calculul erorilor admise la orientarea piesei entra exemplul considerat erorile maxime admise la cote sunt trecute in tabelul 2.8, corespunzator tolerantelor economice de prelucrare si a celor la cotele de realizat pe piesa. Tab.2.8 Preciaia medie Cota Toleranja | -economica de | BFO4 se arene prelucrare = 04 0.08 032 2% 93 0.14 O16 05 0,06 044 g. Selectarea variantelor care asigurdi precizia necesard varianta de orientare, pentru a putea fi considerata ca bund este necesar si se prezinte erori de orientare la fiecare coti de realizat pe piesa, sub valorile erorilor admise. Calculele arata c& toate variantele Iuate in analiza permit si se objina pe piesa preciziile cerute. Erorile de orientare introduse de acestea la cotele de realizat sunt mai mici decat cele admise. ®pee he Varianta optima Varianta optima se alege din cele care realizeazi precizia cerut pe piesa. in acest caz, in care toate cele douasprezece variante realizeaz& vensth precizie, varianta optim’ corespunde celei care duce Ia costurt mminime cu prelucrarea. Celvmai simplu dispozitiv si usor de deservit rezults folosind prisma [2], reazemul [7] si ghidajul [5]. In coneluzie, varianta optima de vrjentare este varianta 7 deoarece realizeazA erori in limitele admise, fimpul pentru orientarea piesei este minim, iar dispozitivul este simplu, cu cost scizut. Aplicatia 3 Ao Fig. 254 ‘Canalul de 10 mm de pe piesa din fig. 2.54 se prelucreazi pe © masing de frezat cu ax orizontal cu 0 freza disc. Se cere sa se stabileasca varianta Sptima dé orientare a piesei in vederea proiectirit dispozitvului de rientare si fixare a piesei la prelucrare. 9de 3 mm de pe piesa din e cere si se stabileasc’ i dispozitivului mm si ayimes tun strung universal. S Canalul cu diametrul de 50 fig, 2.55 se prelucreazi pe ve aa optima de orientare a pieset in ve Ye orientare gi fixare a piesei la prelucrare: .derea proiectari 80 aeCap. 3 Forfele de strangere a pieselor in dispocitive 3.1 Funetia ,,a imobiliza piesa” Functia, a imobiliza piesa in vederea prelucrari controlului este a doua functie de baza pe care un dispozitiv trebuie sa 0 realizeze, De exemplu, o piesi la prelucrare trebuie si ramana in pozitia in ‘care a fost pozitionat& prin rezemare, pe reazeme, pe tot timpul lucrului, adic8 de la asezarea acesteia pe reazeme, pana la scoaterea din dispozitiv, ‘dupa prelucrare. Daca piesa mu ramane in aceasta pozitie este evident ci este afectati precizia care se obtine la cotele de realizat pe pies’, dar in cele mai multe cazuri este afectata siguranta operatorului si sistemului, urmare a smulgerii piesei din dispozitiv. Aspectele care privese siguranta nu pot fi puse in discutie, asa incat, in mod cert piesa trebuie sa fie imobilizati pe timpul lucrului, adicd aceasta trebuie si riménd in pozitia stabilita, in contact cu reazemele care fi determind aceasta pozitie. A imobiliza piesa, de exemplu, la prelucrare este echivalent cu: + aasigura contactul acesteia cu reazemele; - aasigura echilibrul piesei pe reazeme. Ambele moduri de definire a imobilitafii sunt folosite pentru a stabili conditiile in care se realizeaza imobilizarea piesei intr-un caz. dat. Imobilizarea unei piese pe reazeme se poate realiza in diverse moduri = prin reazeme, cand insasi reazemele asigura blocarea piesei; - folosind greutatea piesei; - folosind reazeme cu flux magnetic; = folosind reazeme cu vacuum: - folosind fortele centrifuge, in cazul dispozitivelor care se rotesc impreun’ cu piesa sau, uneoti, folosind forfele care actioneaza supra piesei; - cel mai freevent prin aplicarea pe piesa a uneia sau mai multor forte folosind sisteme adecvate, adesea un mecanism si o sursa de energie. Reazemele pot asigura imobilizarea piesei in cazuri particulare, de exemplu, in cazul cand piesa se introduce presat pe un bolt cilindric, fig. 3.1, edind piesa se centreaza pe un con cu blocare, fapt ce impune ca piesa sa prezinte o suprafata conica adecvata, fig. 3.2 ete. In primul caz, presarea si depresarea se face, de regula, in afara dispozitivului. in al doilea caz, presarea pe con se poate realiza de catre greutatea piesei si de insigi forta de 81aschiere. Apare, insa, in acest caz, necesitatea depress scoaterea piesei din dispoziti. Greutatea piesei poate servi la fixarea piesel im cazurile in care aceasta este importants, iar forfele care ‘aofioneazi asupra piesei sunt neglijabile. ‘Fhuxul magnetic realizat cu magnefi permanent} S30 electromagneti , atunci ednd piesa este dintraun material care permis ‘recerea cimpulvi magnetic, poate fi utilizat la imobilizarea piese! Pe reazeme, fig. 3.3 [14]. Fig. 33 Fig. 34 ‘Vacuumul creat printrun reazem al piesei poate fi utilizat, de asemenea, la fixarea piesei, fig. 3.4 [14]. Forfele centrifuge dezvoltate asupra unor piess ale dispozitivului pot fj folosite la fixarea pieseloraflate in miscare de rowate, fig. 3.5 [121 ‘Bucs elastic’ este actionata de fortele centrifuge ale greutatilor care sunt fixate pe parghii. Aceste forte rotese parghiile care deplaseazi axial Ducga elasticd, realizind centrarea si fixarea piesei. La oprirea rotajiel greutitile sunt deplasate spre axa de roratie ide citre arc. Arcul este fixat de fereutii prin intermediul unui sift. [pues clastca este acfionaté de fortele eentrifase ale greutatilor care sunt fixate pe parghii, Aceste forje rotese, parghiile care deplaseazi axial 82bucsa elasticd, realizind centrarea si fixarea piesei. La oprirea rotatiei, sreutiile sunt deplasate spre axa de rotate de efire are, Arcul este fixat de sgreutati prin intermediul unui stf. parce seta Uh ‘buesa_ piest = ieee Nc Is Saha Tk T eae oe Fig. 35 ‘Aceste moduti de fixare a pieselor sunt cazuri particulare, ele nu pot fi folosite pentru toate situatiile intalnite in practic’. ‘Aplicarea pe piesa a unor forte, denumite forte de strangers sat de fixare, in vederea imobilizirii piesei, este metoda cea mai des utlizath st poate fi folosita in toate situafiile. Dezvoltarea acestor forte Pe piesd se poate face folosind: energia musculari a operatorului; energia aerului POmprimat; energia ulciului sub presiune si in unele cazuri combina ale acestora Tndiferent de modul cum se realizeaz8 imobilizarea piesei, asupra acesteia se dezvolt8 forte, denumite forte de strangere sau de fixare, Aveste forte trebuie si imobilizeze piesa pe reazeme pe toata perionda de lucru. Ainkmmea acestor forte se poate stabili prin calcul indnd seama de fortle sare actioneaza asupra piesei pe timpul Tuerului. In toate cazurile se dezvolti queru mecanie si se consuma energie pentru dezvoltarea acestuia. 3.2 Fortele care actioneazi asupra ‘Asupra piesei, la preluerare, de exemplu, actioneaza mai multe forte si momente de aschiere, forte masice. Toate acestea tind si scoata piesa din Sib adic, sho indeplrteze de teazeme, ceea ce conduce fie Ia obtinerea altor cote, fie la smulgerea piesei din dispozitiv. sett forte sunt dferite pentru fiecare fazA de luca, fapt ce trebuie avut fn actere gl-analizat innd seama de procesele de Tuer eu dispozitivul 3————— Principalele forte eare solicita piesa sunt [6], [10}, (11), (21: ae fortele si momentele de aschieres 7 fonele’ masice: greutatea piesei, fortele centrifugale, fortele si ‘momentele de inerties _ Temle auxiliare, cum ar fi: frecri ale seule ca POET fortele provocate ide evacuarea aschiilor, vibra ale seule su ‘masinii-unelte ete Forfele si momentele de agchiere care apse Ja interactiunea dintre sould si pest depind de tipul preluerarii (EAN frezare, strunjire, etc.) $1 seuTetermin’ cu rlafi din literatura de specialists i ctea actioneazA asupra piesei in central de greutate al piesei aviind direojia si sensul accelerate gravitationsle sise caleuleaza cu relafia: G=meg IN) GB) Gn care: m este masa piesei, in kg; g, acceleratia gravitationald (9.8 mis’). Brag care la prelucrare se rotese impreuni ct dispozitivul (strunjir, rectificarecilindricd, etc.) sunt solic de: inte centrifugale pe parcursul prelucraris = forte tre de incrie in fazele de porire st oprite & ‘masinii-unelte, cand vitezele sunt variabile. peSemplu, in vederea prelueriri alezajulul ‘od piesa este orienta pe prisma fix 1 si pe prisma mobil82 $1 8° roteste cu turafia n, fig. 3.6 [12]. poritiv, de exemplu, Ia prelucrare, Fig. 3.6 Deoarece centrul de greutate al piesei muse afl Pe ar de rotatie a acesteia apare 0 forfi cenrifugals. Aceasta actioneazi pe directie radiala si se determina cu relatia: 84eS eee F,=m-r-e (N] (62) in care: m este masa piesei, in kg: ¥, distanta de Ia axa de rotafie la centrul de greutate al piesei, in m; ‘©, viteza unghiulara la turatia de regim si este dati de relatia: oe [rad/s] 33) Dacd dezaxarea si turafia sunt mari aceasti forti poate avea valori importante chiar la piese de dimensiuni mici. 2 Timpul de pornire t, reprezints Perioada in care se atinge turafia de regim na, fig. 3.7, iar timpul nw -— de oprire t, este perioada in care inge de lan = nas lan=0. in cele doud perioade turatia este variabild astfel incat accelerafiile unghiulare la pornire si [ue] respectiv ‘la oprire vor da nastere unor momente de inertie Fig. 3.7 Mp si tespectiv M, care se pot determina cu relafiile: M, =J-e, [Nm] G4) M,=J-2, [Nm] G3) in care J este momentul de inertie masic al rotatie a piesei, in Ns’m, Acceleratiile unghiulare se determina cu relatiile: [rad/s]; rad/s’) (3.6) sei, considerat fat de axa de e,= ‘yt, timpii de pornire gi respectiv de oprire, ins. $x La piesele affate in migcare de translatie cum este cazul rabotirii, rectificdrii plane, etc. varifiile de Fy viteza care apar la inversirile de sens ale meselor masinilor dau nagtere la forfe de inertie care acfioneaza in centrul de greutate si au sens invers acceleratici, fig. 3.8 85Forfele de inertie la pomire gi la oprire se calculeaz cu relatiile: F, =m Nj =m WN] en ‘Aceste forte de inertie nu se suprapun peste cele de agchiere, intrucat Ja inversarile de sens nu se agchiaza. i sensului fortelor de 3.3 Stabilirea punctului de aplicatie, direct strdingere Punetul de aplicafe, directia si sensul forjelor de stringers & stabilese astfel incdt sA se menfin echilibrul piesei pe reazeme si si nu produca deformarea acesteia. Directia forelor de stringere se alege astfel incit si fie perpendicular pe reazeme pentru a nu da componente care si deplaseze piesa pe reazeme. Forfele de strangere au intotdeauna sensu! cltre reazeme. Alegerea punctelor de aplicatie a acestor forte se face respectind regulile _prezentate in continuare: ‘a. La aplicarea fortei de strangere att piesa cét si reazemele se deformeazi Pentru ca deformatiile si fie uniforme, az in care pot fi corectate prin reglarea sculei, trebuie ca forta de strangere sa fie aplicata in centrul de rigiditate al ariei de ‘contact al piesei cu reazemele Fig. 3.9 ‘Astfel, dacd piesa 1, fig. 3.9, se reazemi pe trei cepi 2, rezultanta fortelor de stringere S trebuie s& corespundi_centrulu de greutate al triunghiului format din cei trei cepi. In unele cazuri centrul de rigiditate poate fi diferit de centrul de greutate. ‘in acest mod deformatiile vor fi uniforme si pot fi corectate prin reglarea corespunzatoare a sculei Ia cota. Dy. La aplicarea fori de stringere nu trebuie modificatS poziia corectit a piesei pe reazeme. 86rer ag gt rae Pentru a respecta acest deziderat, avind in vedere c& suprafejele de Qricntare ale piesei prezinta abateri de la poritia reciprocd, se impune ea fortele de strdngere sa se aplice cdtre reazemul care leagl numarul mexitm de grade de libertate. Astfel, daca foria de stringere S; se aplicd eaire reaemele 2 care preiau numarul maxim de grade de libertate, piesa rimane Fig. 3.9 < ,Punctul de aplicayie trebuie ales astfelincdt forta de stringere si se ‘Schida prin reazem, Pentru aceasta, fortele de stringere nu se aplic& pe piese in afara Ssazelor in zone a cdtorrigiditate este scdzutd. Astfel, piesa I, fig. 3.11.0, SS cu forta S, in zond cu rigiditate setzuta se deformeaza si prelucraren ‘SBeilor se face in aceasta pozitie deformata. yu a \ Zi AVG 87Dupa prelucrare giurile rezulti cu o abatere de Ta perpendicul Penna elimina acest neajuns se aplict dow forte de strangere in zone cU rigiditate ridicatd, dar care dau acceasi rezultanti, (S), fig. 3.11-b. 3.4 Caleulul mari fortelor de strangere a piesclor in dispozitive Marimea fortelor de stringere se poate determina prin calcul in dowd ipoteze: ze: siderand c& piesa si clementele dispozitivului sunt elastice (se ideformeazA sub actiunea fortelor); _ eeriderand e& piesa si elementele dispozitivulul sunt rigide. 43.4.1 Caleutul marimii fortelor de strdngere in ipoteca cd piesa este jprestrnsd intr reazeme gi elementele de fxare Caleulul fortelor de strangere considerand cA pick! i. elementele ispozitivului sunt eastice este mai dificil, ns ‘ezultatele objinute sunt mai aproape de reaitate. Dificltatea aplicari ‘acestei metode consti in aceea cA TMune cunoasterea rigiitfii elementelor de orientare si de strangere pentru a putea lua in considerare elastic!aict sistemului. In uncle cazuri, Per ceasia este singura cale de caleul, jar in unele Are daca nu se tine nse ee elaticitaten elementelor sistemulul se poate ajunge la erori ‘Aceste aspecte se vor trata in continuare, ree car, relatile de calcul pentru fortele de strngere sunt stabilite in ipoteza c& la limit piesa tebuie s& rimant prestransa, adic si mi piarda contactul: nici cu elementul de reazem. NiCt cu cel de strangere (10), (11), 0121 Fig. 3.12 Fig. 3.13 ‘Astfel, se considers cA piesa 1 este stréns pe reazemele 2 cu forta So, fig. 3.12. La aplicarea forjet So reazemele se deformeazi cu marimea Yo 88pe directia forjei de striingere, iar elementul de strangere cu mfrimea Ys, fig. 3.13. La aplicarea fortei de aschiere F., ereste deformatia reazemelor si scade deformatia elementelor de stringere. La o anumita valoare a fortei de aschiete Fy, piesa pierde contactul cu elementele de stringere, deci si echilibrul. Acestei situatii fi corespunde o forza limita de stringere Sp pentru care deformatia reazemelor ereste cu yn, iar cea a elementelor de stringere se anuleaza. in triunghiurile OAC, OAB si BCD se poate scrie: So 0 Sy, Yn S tgp =R, =-* = y, igh=R, Ye=R va tain in care R,, R, reprezintd rigiditatile reazemelor si respectiv, elementelor de stringere. Introductind relatile (3.8) si (3.9) in ecuatia (3.10) se obtine: Fa Fas See (ah eu (ee Pentru realizarea echilibrului cu 0 siguranfi suficienté, fortele exterioare care acfioneaza asupra piesei se multiplicd fafi de cele rezultate din calcul, printr-un coeficient k, denumit coeficient de siguranfa. Astfel, se poate serie: 5, 2h Fas peti G8) R Coeficientul de siguranta k se alege din tabele in functie de tipul prelucririi.Aplicarea acestei metode pentru situafile intalnite frecvent in practici duce la ecuatii complicate, greu de rezolvat. Aplicatia 1 Se considera c& pe carcasa din fig. 3.14 se prelucreaza succesiv mai multe giuri. Forfa axiala la gaurire este 800 N, iar rezemarea piesei se face pe un reazem plan asa cum se poate urmari in figura. Sa se determine fortele de strangere Sp pentru situatia in care se utilizeaza sisteme de fixare diferite. 89Z Dat fiind faptul e& forfa care acfioneaza asupra piesei apasi piesa pe reazem, ar rezulta c& | ce eeoiaecsee antiga: piesei. in realitate piesele sunt reazem intotdeauna strénse, cel putin, pentru faptul ci in. timpul Paeas lucrului apar vibratii si multe alte forte secundare: frecari dintre burghiu si pies’, socuri provocate de bataia burghiului, ,insurubarea” piesei pe burghiu la terminarea gauiriii etc. ‘Vom considera c& fora de strangere Sp se aplica cu trei sisteme de fixare diferite: cu un surub folosind energia musculard, fig. 3.15, cu un motor pneumatic, fig. 3.16, cu un mecanism pand-plunjer actionat cu un motor pneumatic, fig. 3.17. Forfa So se aplicd inainte de a incepe preluerarea. La prelucrare, forta care apare la burghiu Fy, apasd piesa pe reazem, ficind si creascé, in toate cazurile, reactiunile pe reazeme. ee st Fig. 3:16 ley jn primul caz, reactiunea pe NN clementele de stringere scade EI nN ajungand la zero edind are loc relatia: R 251+ i Daca se consider’ ci R.0,5Ri, $e obtine: Fy, = Sy(l+2)=5,°3 sau Sy = Fax/3 = 800/3 = 266NDupa terminarea prelucrarii Fax = 0 si sistemul riméne prestréns cu forta So, cea aplicata initial, urmand sa se procedeze la slabirea piulitei si scoaterea piesei din dispozitiv. in cazul al doitea, forta aplicata de motor determina o deformatie Yip in reazeme, La prelucrare, la aparitia fortei Fax, forfa So rimane constanta, lurmare a faptului c& aerul comprimat apasd continuu pe pistonul motorului, Reactiunea in reazeme la aplicarea forfei Fax Va fi: Fax + So, iar deformatiile devin Y,, graficul din fig. 3.18. Rigiditatea sistemului de strangere este nul (unghiul de panta este nul). Dupa terminarea prelucririi, Fa=0, iar sistemul revine la situatia inifiala cu reactiunea in reazeme egal cu So. In cazul al treilea, forta So rimdne, de asemenea, constant, urmare a aceluiasi motiv ca si in cazul al doilea. Reactiunea in reazeme, la aplicarea fortei Fa, va fi: Fay + So, iar deformatia in reazem ereste de la Yo la Y,, fig. 3.19, deci o situatie similar cu cazul al doilea; urmare a faptului ca So ‘imine constant Fig. 3.19, Forfa aplicata piesei So F,, determing in reazem o deformatie Y,. La terminarea prelucrarii, cand presiunea in cilindrul pneumatic devine nuli, forta Fax se distribuie, o parte in reazem, iar cealalti parte in sistemul de stringere. Sisfemul de strangere, fiind ireversibil la transmiterea migeari, rmdine strans cu o forfa. 5, mai mare decat So, forta aplicata la strangerea ‘nial. Tinand seama de rigiditatea celor dou’ sisteme, de reazem si respectiv de fixare, rezulta cd: S,-S, =F, palitibin: SE SApaAR: a1sau: Sy = Sy + Fue RAR, Pentru slabirea piesei trebuie si se aplice la motor 0 forts Sj, mai mare decat cea aplicat la strangere, De exemplu, dacd So= Fax = 2000N, iar rigiditatea Ra= R,, rezultd c&: j= 2000+ 20005 = 3000 ‘Astfel de situatii, n eare, fortele de desfacere a piesei sunt mai mari decdt cele de strangere, sunt generate de actiunea forfelor de aschiere in ile folosirii unor mecanisme de strngere ireversibile la transmiterea 43.4.2 Caleulul marimii fortelor de strdngere in ipoteza ea piesa este simphu rezematdi pe reazeme Calculul marimii fortelor de stringere in ipoteza ci piesa si clementele dispozitivului sunt rigide, iar piesa este simplu rezemati pe eazeme este mult mai simplu, motiv pentru care se utilizeaza frecvent. ‘Marimea fortelor de fixare a pieselor de prelucrat in dispozitive se ccaleuleazA ‘in ipoteza cf acestea sunt simplu rezemate pe elementele de orientare ale dispozitivului. in acest caz, forta de fixare rezulta din conditia de pistrare a echilibrului semifabricatului pe reazeme, considerdnd cd atat fortele de-fixare cit si celelalte forte care actioneazA asupra piesei sunt niste vectori [10], [1]. Piesa tsi poate pierde echilibrul sub actiunea forfelor in ‘urmatoarele moduri: prin rastumare in jurul unor reazeme, caz in care forja de strangere Teaulta dintr-o ecuatie de momente in jurul dreptei fata de care apare risturnarea; = prin alunecare liniar8 pe reazeme, caz in care forta de strangere Fezulta dintr-o ecuatie de proiectii a fortelor care actioneaz§ asupra piesei la prelucrare si a celor de frecare date de forfele de strangere pe reazeme, pe directia pe care apare alunecarea; _ prin deplasare pe directia fortelor care actioneaza asupra pieset la prelucrare care au sensul cite forfele de strdngere, caz in care forta de strdngere rezulti din ecuafia de proiecfii corespunzatoare. Pentru un caz dat, trebuie si se ia in considerare toate ipotezele posibile de pierdere a echilibrului: prin rdstumare, prin aluneeare prin Usplasare pe diverse directi. Pentru fiecare din aceste situati se stabilese corespunzatoare de echilibru. In urma calculelor se adopta fora de 92strangere care rezulti cu valoarea maxima, aceasta corespunzaind situatiei periculoase de pierdere a echilibrului piesei pe reazeme. lor de calcul a fortelor de strangere, in aceasti ipotezi se procedeaza astfel: = se calculeaza reactiunile care apar pe reazeme la aplicarea forjelor de strdngere (aceste reactiuni sunt normale pe suprafejele reazemelor); = pentru fiecare component a fortelor sau momentelor se stabilesc ipotezele de pierdere a echilibrului piese = pentru fiecare component Iuatd in analizé i respectiv ipotezi de calcul se stabileste 0 ecuatie de echilibru a forjelor; = se calculeazd marimea fortei de strngere folosind ecuatiile stabilite Juéind in considerare forta marita cu un coeficient de siguranti. in continuare, pentru a infelege modul de calcul a fortelor de strngere in ipoteza cd piesa este simplu rezemata pe reazeme, se prezinti cfteva cazuri mai des intalnit. 3.4.3 Caleulul forjelor la strdngerea pieselor pe suprafete plane) Cazul 1. Piesa 1, fig. 3.20, este rezemati pe elementele de orientare 2 in vederea prelucrarii alezajului. Asupra piesci, la prelucrare, actioneazi forta axiald Fx, si momentul de agchiere My. Pentru a determina mirimea fortei de strangere se analizeaza succesiv efectul acestora asupra echilibrului piesei. Reactiunile realizate de fortele $/2 pe reazeme sunt egale cu aceste forte. Astfel, forta axial impinge piesa pe reazeme si din acest punct de vedere nu este _necesara strdngerea piesei. Momentul de agchiere roteste piesa pe reazeme si pentru pastrarea echilibrului piesei se aplic& dou forte de strangere (S/2) a ciror rezultanti este. S._—_Efectul momentului se preia prin frecarea dintre piesa si reazeme iar marimea forjei de strangere rezulti dintr-o ecuatie de momente in jurul axei ‘giurii de prelucrat.Ss a) Astfel se poate serie: S Sd-M, =0 w5d-Ma Pentru a evita rotirea pieseitrebuie ca: ‘gee wed ‘Tindnd seama de faptul c& momentul de agchiere My, trebuie multiplieat eu coeficientul de siguranta k, se obfine: kM, Sime wed in care j este coeficientul de frecare dintre piesi si reazeme. Coeficientul de siguranfa se alege din tabele in functie de tipul preluerarii (k= 2 pentru gaurire si k = 4 pentru frezare). G9) Considerind 8: Ma; = 20 Nm; p= 0,2, d= 200 mm rezulti o forts de strangere S = 2000 N. ‘in studierea efectului momentului de aschiere asupra piesei, s-2 neglijat efectul forfei axiale. ‘in studierea efectului forfei axiale asupra echilibrului piesei pe reazeme s-a considerat c& toate corpurile sunt rigide. in realitate este necesar SA se find seama de celasticitatea corpurilor. In acest caz trebuie si se foloseascd ecuatia 3.8. Dacd se considera ca rigiditatea reazemului este de dou ori mai mare decat cea a elementului de fixare, se obfine: 5, =e = ter, (42) 3° °* Considerdnd cd Fx = 1500 N se obtine o fort So= 1000N. in urma calculelor se adopti forta de strangere cu valoarea maxima rezultate dupa cele dou ecuatii (3.9), (3.10). ‘Cazul 2, La frezarea suprafejei superioare, fig. 3.21, asupra piesei actioneaz componentele fortei de aschiere: Fax, Fi, Fr- Componenta axial este preluati de reazeme. Componenta radial poate conduce Ia pierderea ‘echilibrului piesei prin deplasare pe reazeme, caz. in care forta de strangere (Si) rezulté dintr-o ecuafie de proiectii (ecuatia 3.11) sau prin rastumare dupa dreapta AB, forta de stringere (Su) rezultind dintr-o ecuatie de momente (ecuatia 3.12) Pentru prima ipoteza de pierdere a echilibrului se poate seri: G.10) pee ‘04daoe De unde: 3.1 so 8, = Sa H Pentru cea de-a doua ipotezA se poate serie G12) a+b a+b Componenta tangential. poate conduce Ia pierderea echilibrului piesei prin deplasarea acesteia pe reazeme sau prin risturnare dup8 dreapta 'AC, Rezulti ci forta de strangere se poate determina dintr-o ecuatie de proieetii (ecuatia 3.13) respectiv, dintr-o ecuatié de momente (ccuatia 3.14). Astfel, se obine: Deer =O uytHs Fkas ee F, G13) Ech @.14) ‘Marimea fortei de strangere s-a determinat urmarind patru ipoteze posibile de pierdere a echilibrului piesei. Introducind datele in ecuafii se DSbtin pairu valori diferite pentru forfa de strangere. Se adopt forta de strngere a cirei marime are valoarea maxima. Cazul 3. in vederea prelucrarii alezajului © piesa, fig. 3.22.b, se reazema pe boltul cilindric si pe umirul acestuia. Forfa axial tinde si astoarne piesa in jurul punctului © al reazemului si si deplaseze piesa pe reazem, Pentru pistrarea echilibrului piesei se aplici forta de strangere S care se opune rsturnatii si deplasari in primul caz ecuafia de echilibru corespunde momentelor forfelor in raport cu punctul O: S-b-F,-a=0 din care se obfine: keFgca b in care k este coeficientul de siguranta arin de crt pies raze Se FE ° S,= G15) Di a2 Fig. 3.22 96Deplasarea piesei se preia prin frecarea creatt intre piesa si suprafata fontala a reazemului datorita fortei de strangere. in acest caz forta de stringere rezulta dintr-o ecuatie de proiect Ss Ss SeySan 20 Poa ‘ar rezult cd: s, ~ Hil H Momentul de agchiere este preluat de reazemul plan, in situatia in care cele dou’ forte pe cele dou taisuri ale burghiului sunt perfect egale. in realitate aceste doua forte pot fi cu valori diferite in anumite procente. Dacii, de exemplu, se considera ci momentul de aschiere este de 20 N-m, pentru un diametru de 20 mm, rezulta cd fortele la diametrul de 20 sunt de 1000 N. Daca apare o diferent de 20% intre cele dowd componente, rezultl ci la rotirea burghiului apare 0 fort de 200 N care se roteste odati cu burghiul, actionand perpendicular pe reazemul plan, dar si paralel cu acesta, Pentru a evita deplasarea piesei in planul suprafetei reazemului plan, fig. 3.22.b, este necesar ca: ines: PDD, Introducéind coeficientul de siguranti si separdnd pe S se obfine: Shake G.16) Sar Stiind c& D, ep si ci D= 80 mm, iar D; = 50 mm, considerdnd un coeficient de frecare de 0,2, un coeficient de siguranta egal cu 2, se obfine 0 fort de strmgere Syy= 3200N. Daca se considera ci forta axiali este de 1000N, ab, se obtine: 5 pease 20008 KE, Sj 10000N u Din cele trei forte de stringere Si, Su si Su care s-au determinat urmirind cele trei ipoteze de pierdere a echilibrului piesei, se adopta ca forta de strangere, forta cu valoarea maxima cea de 10000N. 73.4.4 Calculul forfelor la strangerea pieselor pe suprafefe cilindrice Cazul 1. Pentru frezarea canalului pe piesa din fig. 3.23, aceasta este agezati pe prisma si pe un cep. Strangerea se face pe prisma cu forta S. Prin strngerea piesei pe prisma cu forta S apar reactiunile pe fetele prismei N. Pentru a determina mirimea fortei de strngere se analizeazii ca si in celelalte cazuri, efectul fiecdrei componente a fortei de aschiere asupra mentineri echilibrului pies. Fig. 3.23 Componenta Fay este preluat de prisma. Componenta F; tinde si roteasci piesa in jurul axei sale. Avand in vedere 4 rotirea este preluata prin frecare pe fefele prismei se poate scrie ecuatia de momente a forfei Fi sia celor de frecare fata de axa piesei si se obtine: ae) es sau 4N-D-F,-a Paralelogramul de descompunere a fortei S, urmare a simetriei prismei, devine romb, incat se poate scrie: F-a=0 sina = 24 de unde N S| ae G17) Inlocuind pe N cu expresia din (3.17) se obtine succesiv: 5 D-F,-a=0 Bsing 5,=— G18) 98Componenta F, avnd sensul cétre cepul 3 tinde si rastoane piesa fata de punctul C. Forta de strangere necesara rezulta dintr-o ecuatie de momente: S-b-F,-a=0 de unde: Sy =k FF ; < G.19) in cazul in care forti F, ar avea sens invers, aceasta ar deplasa piesa pe prismi. Pierderea echilibrului piesei prin deplasare liniard pe prisma impune determinarea fortei de strangere din ecuatia de proiecti 2yN - F, = Avand in vedere relatia (3.17) se poate seri: ee 2sina din care se objine: Esina -F,=0 (3.20) Forfa de strngere s-a determinat avand in vedere mai multe ipoteze de pierdere a echilibrului piesei. Se adopta forta de strangere cu valoarea maxima. in majoritatea relatiilor de calcul a forte de stringere apare si unghiul a, semiunghiul prismei. Relatia 3.18 arati ci daca @ este mic, forta de stringere este mai mic’, deci scade, Aceasta este justificarea afirmatiei ficute anterior c& la unghiuri mici ale prismei creste stabilitatea piesei pe prismi. De exemplu, valoarea minima a lui a este 30°, iar maxima 60°. Cum sin30°=1/2, iar sin60°= V3 /2,, rezulta ca la unghiul de 30° forta de strangere este cu 42% mai mica faté de forra necesara Ia a = 60°. Cazul 2. Cazul strngerii cu ajutorul elementelor autocentrante, fig. 3.24, fii rezemare axial a piesei. Elementul de centrare si fixare, prezinta 3 sau mai multe filci care centreazi si fixeaz’ piesa. Fora totala de strdngere este S, iar forta pe o falcd este S/z, z fiind numarul de fatci. In acest caz, pierderea echilibrului poate avea loc in trei moduri:Fig. 3.24 ~ prin deplasare axiala a piesei pe falei, provocati de forta Fay. caz in care se poate scrie: WS-F,=0 din care se obtine: G21) - prin_rasturnarea piesei in jurul punctului A datoriti fortei VF? +F? (rezultanta fortelor F, si F,), caz in care se poate serie ecuatia de momente (s-a considerat c& rezultanta forfei de strangere Pe o falci -este la % din lungimea contactului cu piesa pe generatoarea acesteia): aS.5-0 Eg din care rezult&: 22) prin rotire in jurul axei cauzati de forfa F,, caz in care forta de strangere rezulta din ecuatia de momente in jurul axei: (3.23) in cazul in care piesa este rezemata axial aceasta isi poate pierde cchilibrul numai prin risturare si rotire. De regula, fortele maxime de 100strdingere rezulta pentru ipotezele in care fortele se preiau prin frecare. in acest caz-relatia (3.23) este cea care da forta maxima necesard de strangere. 3.4.5 Caleutul Ja strangerea pieselor pe suprafete conice Cazul cel mai des intalnit este cel al orientari si fixarii pieselor intre vrfuri, fig. 3.25. Piesa 1, de tip arbore, se ageaza prin alezajele conice intre ‘varful (bol{ul conic) fix 2 si varful mobil 3. Pentru o varianta de antrenare a piesei, pe aceasta se fixeaza inima de antrenare 4 cu surubul 5 care serveste Ja antrenarea piesei (de tip arbore) in migcare de rotate. Fig. 3.25 in acest caz, piesa este strains axial cu o forta S; si radial cu o forta S2. Prima forta, Si, are menirea si menfina piesa intre varfuri, iar cea de a doua de a o antrena in migcare de rotatie. ‘Antrenarea piesei se realizeaza prin inima de antrenare cu condifia ca ‘momentul determinat de fortele de frecare generate de strangerea cu forta S> si fie mai mare decdt momentul de agchiere generat de forta F, Pentru a stabili mirimea forfei de strangere S) se analizeaza efectul fiecdrei componente a fortei de aschiere asupra echilibrului piesei pe cele dowd varfur. Forta de aschiere la prelucrare se deplaseazi in lungul piesei solicitind diferit tele dowd vrfuri. Situatia cea mai defavorabila apare la inceputul prelucrarii cand forta, prin componentelor sale, soliciti. varful mobil. La actiunea rezultantei fortelor F; si F2, YF +? se creeazi pe suprafafa inclinata cu unghiul a al varfului o forté normala N. Normala N se descompune in dou& componente: Nax si Ne. Pentru ca piesa si riménd strnsa trebuie ca: N,, <5, Din triunghiul fortelor se poate scrie: 101qoute iga= Forta N,=F+F Separind pe Nay se poate serie: N,, =F’ +F. tga inlocuind pe Nyx in relatia lui S; se obtine: 5, > VF, + F? -tgar Rezulti ca 5) =k RAF ga (3.24) Pentru a= 30° se obtine: S,, =k-[F+F? 5 Strangerea inimii de antrenare pe piesi este echivalenti cu strngerea unei piese pe o prism. Forja de stringere S2 rezulté din ecuatia de momente in jurul axei piesei. Astfel, se poate serie: WS, -R+2pN,-R-F,-r=0 jn care N; reprezinta forfele normale la contactul piesei cu inima de antrenare. Tindnd seama de cele prezentate la strngerea pe prisme se poate serie: Sy: 2 nee G25) N, 2sin Inlocuind pe Njdin prima ecuatie cu expresia stabilita, se obtine succesiv: 5, 2 + 24 2 R=F,- (essr2asgeg ener keFor Mi silt tat (3.26) sin ‘Unghiul une inimi de antrenare este de 30°, inca relatia devine: ‘sya F sin B Si 102ANA 3.5 Aplicatii 4. Gaura cu diametrul de 20 mm de pe piesa din figura se prelucreaza pe un strung universal cu un burghiu. Stiind ci la prelucrare momentul de aschiere este de 20 Nm, si se calculeze forta de strangere S a piesei pentru varianta de orientare gi fixare indicata pe figura 3.26. Forfa S este aplicati perpendicular pe suprafata plana inelara si in centrul acesteia, La aplicarea acesteia pe reazeme se dezvolti o forta egala si de semn contrar. Momentul care apare la prelucrare tinde s roteasc& piesa in jurul axei acesteia, Aceasti rotire trebuie impiedicata de momentul de frecare care apare pe suprafata de inelara, fig. 3.26. ; on 240 aya 270 Fig. 3.26 Forta de frecare pS ca rezultantd actioneaz& la raza R si realizeaza tun moment de frecare care se opune rotirii date de momentul M. Pentru ca piesa si raménd in echilibru trebuie ca: wS-R>M, aplicdnd un coeficient de siguranta k se poate scrie: WSR=kM, de unde rezulté cd forta necesara $ de strangere este: kM, S im (3.28) Parametrii k si pt se adopta: k = 1,5; 1 = 0,2. Raza R se caleuleaza; pentru un 35+21 caleul aproximatiy si acoperitor se poate lua: R = 27,5 mm, adic& 103fe eee egal cu raza medie a suprafefei inelare. Un calcul precis se poate face cu 170-20" ‘ 3 70°20" {nlocuind in relajia (3.28) cele doua valori ale razei R se obtine: relatia: R 8,18 mm. 15:20:10" _ gscggny, g = 15:20:10 ee 02-275 0,2-2818 32,9 N. ' Considerim aceeasi piesa de la aplicatia a, dar cu varianta de orientare si fixare din fig. 3.27. SA se determine forta de strangere S a piesei t on aes 7 i on Fig. 3.27 Efectul momentului de agchiere este acelasi ca si in eazul anterior, de rotire a‘piesei in jurul axei. In acest caz, ins, se opune momentul de frecare care apare intre piesa si facile elementului de centrare. Astfel, se poate serie: 4-S-20> 20-10" sau 1-$-20=k-20-10" Pentru k gi cu aceleasi valori ca in exemplul precedent se obfine : S = 7500 N. Dacii elemental de centrare are trei faci, forja pe o falc va fi: S: '500/3-2500 N. ¢ Canalul cu diametrul de 50 si laimea de 3 mm de pe piesa din fig. 3.28 se prelucreazd cu ajutorul unui cufit pe un strung. Stiind c& la prelucrare forta tangenfiala de agchiere este de 400 N, iar cea radiala este de 100 N, si se calculeze forta de stringere a piesei pentru varianta de orientare gi fixare indicat pe figura. 1040100 oso Fig. 3.28 Strangerea cu forta S creeaz pe reazemul plan o reactiune egal cu marimea lui S. Cele doud componente, calculate pentru forta de aschiere sunt preluate prin frecarea care apare intre piesa si reazem. Rezultanta acestor componente se reduce in centrul © la o forta F si un moment M = F,50/2. Forta F poate deplasa piesa pe reazem, iar momentul M 0 poate roti Pentru a impiedica deplasarea si respectiv rotirea piesei este necesar ca: WS, > F =F? +E? si wS,,-R, > M= F,-50/2, de unde: HS, =k +F? si respectiv 15, -Ry =k F,-50/2 Luand pe = 2, k= 2, R= 100 (obtinuta din particularizarea relatiei 3 scrise pentru R in aplicatia b) se obtine: AREER 2f400 1007 u 0.2 ‘sie KF, ;50/2 iis 2-400-25 3003 N wR, (02-333 Calculele arati cé apare ca posibila deplasarea piesei pe reazemul plan Ja actiunea cumulata a celor dou componente, Rezulti ci forta 4123 N este cea necesara pentru a asigura echilibrul piesei pe reazeme. 105ee ee Cap. 4 Reazeme 4.1 Definirea, clasificarea si condifiile impuse reazemelor Reazemele constituie o grupa distinct de elemente din structura dispozitivelor. Acestea sunt elementele care determin’. pozitia piesci prin simpli rezemare pe suprafefele de orientate si participa la realizarea functiei » a orienta piesa”. , Reazemele se pot clasifica dupa dou’ crits in functie de forma suprafetei de orientare a piesei, reazemele pot fi: reazeme pentru suprafefe plane; reazeme pentru suprafee cilindrice (interioare, exterioare); reazeme pentru suprafe(e conice (interioare, exterioare). fn funefie de pozitia suprafeei active a reazemelor fata de corpul dispozitivului acestea pot fi reazeme fixe; reazeme reglabile; reazeme mobile. Reazemele trebuie si indeplineasc& mai multe conditi si abi o precizie corespunzitoare deoarece precizia reazemelor determini precizia cotelor de realizat pe piesé la prelucrare; si fie rezistente la uzuri pentru a nu-si pierde precizia in timp ca ‘urmare a faptului ci suprafetele lor sunt supuse unei uzuri intense prin frecare si shai ales prin strivire cu agchiile care se interpun intre piesa si redzeme; pentru a fi rezistente la uzuri suprafefele active ale reazemelor sunt rectificate si prezinta duritati de $5 — 60 HRC; 8 fie suficient de rigide pentru a nu prezenta deformatii mari la actiunea fortelor, deformatii care conduc la sc&derea preciziei de prelucrare si la aparitia vibratiilor, Si poati fi demontate usor pentru schimbarea dupa uzare; si nu prezinte cavititi in care se pot acumula aschii sau lichide de icine; suprafefele reazemelor care vin in contact cu piesa si poati fi usor ‘curijate de impuritai. Pentru a indeplini aceste conditii reazemele se construiese ca elemente separate ale dispozitivului, Aceste elemente sunt asamblate pe corpul dispozitivului, corp prin care se face legitura cu masa sau axul principal al magi unelte. Funcfia a orienta piesa” este realizati de reazeme impreuna cu corpul dispozitivului 106Be ee 4.2 Reazeme pentru suprafefe plane 4.2.1 Reazeme fixe pentru suprafete plane Reazemele fixe pentru suprafeje plane au suprafata de contact cu piesa in pozitie fixi fai de corpul dispozitivului. Acestea pot avea forme si dimensiuni diverse. Doua tipuri de reazeme sunt normalizate si anume: cepii si plaeujele de reazem. Cepii sunt in forma de cilindrii, se monteaza prin presare si se utilizeaza Ia rezemarea pieselor pe suprafefe plane neprelucrate sau prelucrate grosolan, precum si pe suprafefe cu intindere mic. Suprafejele de contact ale cepilor cu piesa pot fi: plane, sferice sau zimtate. Cepii cu suprafata de contact pland, fig. 4.1.a, se utilizeazA la orientarea pe suprafefe plane prelucrate, iar cei cu suprafata sferic’, fig. 4.1.b, se utilizeaza, de regull, pe suprafete plane neprelucrate (3], (4), (5) ‘Contactul dintre cep si piesa fiind teoretic purictiform se poate dirija punctul de sprijin cu influent pozitiva asupra preciziei de orientare a pieselor in dispozitive, in schimb se pot uza rapid. Acestia se utilizeazi numai la rezemarea pieselor pe suprafeje brute, deoarece pot deteriora suprafaja de orientare a piesei. RAN a GTI TIN SA » SSS YP WIZZ, seeps (Po. eee) "GL GA G2 oft! I ef b « Fig. 4.1 Cepii cu suprafafi de contact zimfata, fig. 4.1.c, se utilizeazi pe suprafete plane neprelucrate in cazul in care este necesara o forti de frecare mare. Rezemarea pieselor pe suprafetele zimtate ale cepilor prezinta avantajul unei strangeri mai sigure deoarece coeficientii de frecare la deplasarea pe aceste suprafefe sunt mari, Coeficientul de frecare 4 poate ajunge la valori de 0,75... 107Pentru cepi, cota importanta, cea care determina pr pozitionare a pies, este cota H, inalimes capului cepului. Precizia acestet Pera gn cele mai multe cazusi, trebuie sh fe me. "Acesti cepi, atunei cand Sunt montanfi in partea inferioard @ dispozitivelor, ridica dificultati Ia jndepartarea | agchiilor. epi se monteaza in corpul dispovitivului prin presare cu un ajustal tin6, Pentru a rezista la uzurd, epi de ‘dimensiuni mici se executa din OSC 8 OSC 10 STAS 1700-80, iar penita dimensiuni mari din OLC 10, OLC 15 STAS 880-80. Acestia din urma se cementeazi pe 0,8...1mm. Ambele ofeluri se calesc pentru a avea Ja suprafati © duritate de 55.. 60, HRC. Ptacufele de reazem au formé paralelipipedica si se utilizeaz ‘ie orientarea pieselor pe suprafele plane prelucrate gi ou intinderi mart [10], [11], [12}. Dimensiunea plicutelor si numarul acestora pentru rezemarea Pe } suprafa se aleg in functie de marimea suprafetei de orientare a pieset si Mle numirul gradelor de libertate care trebuie legate piesei pe Baza j, + j,,0 parte din piese nu vor intra pe cele doua bolturi Pentru a mari jocul ja, boltul al doilea se frezeaza, fig. 4.19 b. Prin frezare, boltul al doilea va avea cu piesa jocul j, > j, Pentru a determina marimea jocului /; in triunghiurile OAC si OAB se pot scrie rel: oc: (4) OB*=OA7+AB* (4.2) relatia (4.1) scdzénd relatia (4.2). se obtine: ~OB= BP (43) Deoarece OC = Remar; OB = Rimin. AB = b/2 gi AC ie) pe vin: ( RR RES elle pe 4.4 panne -(ted ah Rymes + Ryan (Rpm Ron -() + as) {n care Rymax este raza maxima a piesei; Reminy Faza minima a boltului. Deoarece Rom + Rynin =D, $1 Rpmax-Romi LY ,2 d Jap yoy 0 (4.6) (} bio 4 re in relatia (4.6) daca se considera valoarea lui b cunoscuti (poate fi aleasa) se poate determina jocul j,. Relatia corespunde unei ecuatii de care necunoscuta este Rezolvand ecuatia se obtine o singura solutie real’ si anume: ordinul 1192 ee in cazul in care bolful este frezat, daci T, +7, ji + /; rezultd el acest mod de orientare nu mai este pposibil intrucat nu toate piesele vor intra pe cele dou’ bolfuri 44.2. Reazeme mobile pentru suprafete cilindrice interioare in majoritatea cazurilor bolturile au mobilitate liniara pe directie axiala. Boltul 1 este mobil pentru a permite introducerea piesei in dispozitiv, fig. 4.20. Acesta este ghidat in corpul 2 si este deplasat spre pies de citre arcul 3, iar in afara piesei prin tragere cu mana de rozeta 4. aie 4 Fig. 4.20 4.5. Reazeme pentru suprafete conice Pe suprafete conice interioare se utilizeaza bolturi conice, iar pe cele exterioare bucge conice. Atat bucsele cat si bolturile conice pot fi fixe sau mobile 4.5.1 Reazeme fixe pentru suprafete conice Construcfia acestor reazeme, mai ales in ceea ce priveste montajul pe dispozitiv, este similara cu a bolturilor cilindrice. Difer numai partea activa 120care este conicd interioara, fig. 4.21, sau exterioard, fig. 4.22. Unghiul conului corespunde celui al suprafejei de orientare al piesei. Fig. 4.22 Ca sila bolturile cilindrice mobilitatea se realizeaza, de regula, pe directie axial’. Mobilitatea este necesard pentru a permite piesei si se ageze pe suprafata frontal (fig 4.23). La _introducerea piesei pe bolful conic 3, boltul va cobori pani piesa se va aseza pe reazemele 1. Boltul co este ghidat in corpul 2 si aoa s este impins de arcul 4 i pentru a realiza orientarea. : La indepatarea _piesei 5 boltul conic este rejinut de Fig. 4.23 ° 7 stiftul filetat 5, Mobilitatea este impusd de imposibilitatea rezemirii piesei in acelasi timp pe elementele de orientare 1 si pe boltul conic 3. 1i ee Cap. 5 Elemente de striingere a pieselor in dispozitive 5.1 Roll, cl ficarea si conditiile impuse elementelor de strngere Elementele de strangere (fixare) constituie 0 grup’ distinct de clemente in structura dispozitivelor. Acestea au rolul de a dezvolta pe piesi forte de fixare pentru a o imobiliza in pozitia respectiva pe tot timpul lucrului. Acestea se constituie intr-un sistem care realizeaz partial sau integral cea de-a doua functie de bazii a dispozitivelor .a imobiliza piesa”. Elementele de strangere se pot clasifica dupa mai multe eriteri = dup modul de actionare: elemente de strangere acfionate manual caracterizate prin aceea ci forta sau momentul aplicate se realizeazi folosind ‘energia musculara a operatorului uman; + clemente de strangere actionate mecanic caracterizate prin aceea ci forja se realizeaza folosind energia aerului sau ulejului sub presiune, energia magneticd, electromagnetica, ete.; - dupa complexitate: ‘© clemente de strngere elementare care au la baz un element simplu de strangere: filet, pana, excentrie, ete.; ‘* clemente de strangere combinate, compuse din mai multe ‘elemente legate intre ele. Sistemul de strdngere utilizat intr-un dispozitiv este compus, general, din mai multe elemente de stringere, formand subansambluri distincte in dispozitiv. Principalele conditii pe care trebuie si le indeplineascd elementele de strangere sunt: = si lase libere spatiile necesare pentru a permite sculelor si deserie traiectoriile de generare a suprafetelor de prelucrat, asamblat sau controlat; = si realizeze stringerea si desfacerea piesei intr-un timp cat mai mic, {ntrucat acest timp influenteazA productivitatea preluerarii; = si fie rezistente la uzura intrucat freeventa de utilizare poate fi foarte ridicata, ~ i fie cit mai simple pentru a nu complica dispozitivul si spori costul acestuia; 122+ Sayemsta cedlurasen Vom@lor necesare 5h pe eID ese nos) anasrar sd ri constante etc, 5.2 Elemente de strdngere cu surub sau piulita Aceste elemente realizeaza stringerea piesei de prelucrat direct sau prin intermediul altor elemente. Sunt utilizate freevent in structura dispozitivelor de fabricare deoarece sunt simple, pot si dezvolte forte si curse mari si realizeaz’ o conservare sigur a forfei de stringere, urmare a faptului cd unghiul de pant al filetului este mic (sub 3°). Acestea sunt adecvate pentru actionarea ‘manuali, Se folosesc rar la actionari mecanice. Principalul dezavantaj este ci la realizarea unor curse mari pe fei de strangere, necesité un consum mare de timp micsoraind tatea Pentru realizarea fortei de strangere trebuie si se aplice asupra surubului, fig. 5.1, sau piulifei, fig. 5.2, un moment de rotire printr-o cheie sau un cap de antrenare. Nu se realizeaza strangerea direct pe piesi cu surubul sau piulita deoarece acestea se rotese frontal pe piesa si fortele de frecare au tendinta si deplaseze piesa pe reazeme. De asemenea, stringerile directe pe piesd duc la deteriorarea suprafefei piesei. Din acest motiv strangerea cu suruburi se face prin intermediul unei tilpi oscilante, fig. 5.1, iar strdingerea cu piulite prin intermediul unor saibe cu locas conic sau sferic, fig. 5.2 Talpa si respectiv saiba nu se rotesc la contactul cu piesa, ficdnd ca neajunsurile menfionate si fie eliminate. De asemenea, talpa si respectiv saiba are posibilitatea si se autoageze pe piesa si si compenseze, in acest mod, abaterile de la perpendicularitatea suprafetei piesei pe care se face strdingerea pe axa surubului s respectiv piulitei. Piesa 1, fig. 5.1, este strinst pe reazemul 2 cu surubul 3, prin intermediul tilpii 4, care la stringere poate oscila pe suprafata sferica a surubului. La desurubare talpa este retinuta pe capul surubului de stiftul 5. Deoarece talpa are 0 suprafat mare de contact cu piesa, la rotirea surubului, aceasta nu se roteste. Pentru evitarea uzarii corpului 6, surubul este introdus ‘ntr-o bucga filetati 7, directia prod 123Piesa I (fig. 5.2), este strdnsi de piulita 2 cu suprafafi. frontal 3 sfericd prin intermediul saibei ‘cu locas conic 3, care se poate 4 aseza pe suprafata piesei chiar daci are abateri de pozitie. Piulita se ingurubeazi_ pe prezonul 4, fixat pe reazemul 5. ‘Asa. cum se observa, piulita si respeetiv corpul surubului sunt prevaizute cu guler si au 0 indltime mult mai mare decat cele obignuite. In acest mod, la acfionarea ‘manual cheia se poate ayeza mai bine pe acestea si sunt mai rezistente la wzuri. AnA | lan ieee 35 ane Fig. 52 La rotirea gurubului sau piulifei cu un unghi B, masurat in radiant, acestea se deplaseazi pe directia forjei de strangere, cu © curst ¢s proportionala cu pasul pal filetului, misurat in mm: 124ee a eB Ce 2 {mm} 6.1) ‘Momentul M, aplicat la surub in primul caz, respectiv la piulité in cazul al doilea, se descompune intr-un ‘moment M; care asigura insurubarea pe filet si Mi care se consuma prin frecare pe suprafatafrontala a surubulu ‘Astfel se poate scri M=Mi+M2 (5.2) Daca se noteaz unghiul de pant cu a si unghiul de frecare pe filet cu , M este dat de relatia: M, =S-r-tg(a +9) (53) in care r reprezinta raza medie a filetului. Pe suprafata de frecare frontala se consumé momentul M: care corespunde relatiei: M, = Sry (5.4) ‘in care: reste raza sub care apare rezultanta fortei de frecare si care depinde de forma suprafetei de frecare. ‘Tindind seama de relatia lui M se poate serie: M=M,+M, =S-r-tg(a+9)+ Sur (5.5) ‘De unde: M rotglat@ )+ Mery GO, Relatia (5.6) permite calculul forfei de stringere dezvoltate de un surub sau de o piulifa la aplicarea momentului M asupra acestora. jin relatie, pentru calculul fortei de strangere, raza r poate fi aproximat cu raza exterioard a surubului. De exemplu, la un surub M12, taza va fi r=6mm, Unghiul « se calculeaz functie de pasul filetulut si de diametrul exterior D al surubului, cu relatia: °]. Unghiul de freeare pe P P P a=, sau a= [rad], sau a=" gee ee ae filet 9 se alege, functie de condifile de frecare pe filet, de regul cu valort de 11°, Coeficientul de frecare pt se alege, de asemenea cu valori de 0,2, iar tava de frecare se stabileste sau se calculeaza tindnd seama de frecarca suprafefelor in contact, asa cum se prezinta in tabelul 5.1 125Tab. 5.1, Forma suprafejelor de contact Tip contact | Raza de frecare, r; e Coun de bib i | Contact de i linie f \ SAS a pe or | j I 1 = De Contact pe 1" 3D) -D; : suprafara sa proxi HE nea D,+D, : ETE es Ly =e Contact pe 5 suprafat WN circular’ 5.3 Elemente de strangere cu pani Elementele de strngere cu pani nu pot fi actionate direct cu mana, ci numai prin intermediul altor elemente si nici nu pot fi utilizate la stringerea direct a pieselor intrucét pana la stringere se deplaseazd pe suprafata piesei si solicit piesa cu o forta de frecare wS. Aceasta fort’ de frecare poate si deterioreze suprafata piesei si de asemenea poate si modifice pozitia piesei pe reazeme. Pana este folositi frecvent ca element 126intermediar pentru transmiterea fortei, in mod deosebit la actionérile pneumatice, hidraulice. Pentru a realiza strangerea piesei 1, fig. 5.3, pana 2 este actionati cu forta Q realizata de surubul 3. in figura se prezinti pana in doua pozi retrasi (linia intrerupta) cénd se poate introduce si scoate piesa si de fixare a ia fortei Q, pana dezvoltd o curs Co iar, pe directia forjei S, forts perpendicutara pe suprafata piesei, pana dezvolti cursa Cs. Cs 1 ¥ [aS eee | J \ 1 5 Fig. 5.3 Relafia dintre cursa de intrare Cg, cursa dupa forfa Q si cursa la iesire Cs, cursa dupa forta S, (fig. 5.3) rezultd de forma: Cy =Co-tga (5.7) Fortele care tin in echilibru pana la izolarea sa de legaturi sunt cele din figura, Pe suprafata dreaptd a penei apare fortaS si forta de frecare 12S, iar pe suprafata inclinaté a penei apar forjele N (normala) si uN forta de frecare, Rezultanta R a forfelor N si jt;N se descompune in V i P. 1272 ee ee intrucat intre V siN este unghiul a, iar intre N si R este unghiul de frecare ‘1 se poate serie: ig(a+) = saw P=Vtg(a+o) Din proiectia forjelor pe vertical’, rezulta: S=V. inlocuind pe V cu S in expresia lui P se obfine : P=S-1g(a+@) Din proiectia fortelor pe orizontald rezult: Q=P + S=S tg (a +91) * Hes de unde 2 wate) +e Ge) Pentru a realiza conditia de conservare a forfei trebuie ca unghiul de pant si fie mai mic deedt suma unghiurilor de frecare. in acest caz trebuie eh se ia in considerare valorile minime pe care le pot avea aceste unghiuri pentru a garanta conservarea forfei. Aceste valori sunt de obicei sub 6° si Uepind de starea suprafetelor in contact. Considerand c& 91 = @2 = 6° rezults col unghiul a de panté al penei trebuie si respecte relatia: aso, +o, S11 (9) in practica, pentru a garanta conservarea forjei de strdingere se alege ‘a= 6° sau cu valori mai mici. in general, unghiul « poate fi ales cu valori de la 6° la 45°, Rezultl ca pana, functie de unghiul ales, poate conserva forta si, de asemenca, poate Emplifica forta si in mod automat diminua cursa, De exemplu, daca a = 6°, 1 = 2 = 6, Fezulté: S=Q/0,3=3Q si Cs=0,1Co, Forta creste de 3 ori iar, cursa scade de 10 ori. 5.4 Elemente de strangere cu exeentric Elementele de stringere cu excentric sunt simple si sunt adeovate stringerii manuale. La prelucririle la care apar vibratii exist pericolul fautodesfacerii, Din acest motiv nu sunt adecvate strangerii pieselor Ia strunjire, frezare unde exist pericolul desfacerii im timpul tuerului. “Excentricul circular se prezint& sub forma unui dise care are alezajul excentric, avand 0 dezaxare e. La rotirea sa pe un ax, suprafaja exterioard, find excentrica fata de axul de rotire, se apropie de piesa de fixat si in final realizeazA strdngerea acesteia, Astfel, la introducerea piesei | pe reazemul 2, fig. 54a, excentricul 3 se fla la 0 distanti h de piest. Aplicdnd un moment 128de rotire a excentricului in jurul axei O, acesta se roteste cu unghiul B ajungand in contact cu piesa, fig. 5.4 b. Fig. 54 Excentricul poate fi asimilat unei pene care este infisurat’ pe un cilindru, pan’ care se implineaza la strigere intre piesi si axul pe care se roteste. Aceasti pani are unghiul de panti variabil ceea ce face ca si parametrii sii cursa si forta, dar si conditia de blocare sa depinda de unghiul de rotire sub care excentricul face strangerea piesei. Acest unghi de panta este zero pentru B=0 si 180° si are o valoare maxima pentru B=90°. Cursa h, ca distant intre excentric si pies, se poate calcula tindnd seama de pozitiile excentricului la 6-0 si cu B, fig. 5.4. Urmarind prima figura se poate scrie: O\C=h+D/2. Din a doua figura rezulta aceeasi cota OXC ca fiind: O\C=D/2+ (00;- 00; cos) = D/2+e(1-cosB). Egalind cele doud expresii pentru O,C se obtine: h=e(1-cosp) (5.10) Pentru a determina relatia dintre momentul aplicat la excentric QL si forta de strdngere a piesei se izoleaza de legaturi excentricul, fig.5.4 b. La aplicarea unui moment de rotire asupra excentricului, la contactul cu piesa apar reactiunea S perpendiculara pe suprafaa piesei si radiald 1a cercul exterior al excentricului si forta de frecare Fy intre piesd si excentric, iar la contactul cu axul, forfa $ si forta de frecare u2S. 129cu un stift presat. Excentricul este asigurat pe ax cu inelul 2. Axul este fixat pe corpul 6 prin strngerea cu piulita 8 si saiba 7. jn cazul al doilea, excentricul 1 se monteaza pe axul 3 printr-o pana si este asigurat axial cu saiba 2, fig. 5.8 b. Rotirea excentricului, impreund cu axul, se face prin aplicarea unui moment, cu mana, la ménerele 5 ale capului de antrenare. Axul se roteste in bucsa de uzura 7 presata in corpul 6 al dispozitivului, corpul find cel care sustine intregul ansamblu de fixare. A Eas: Fig. 58 55 Elemente de stringere cu bride normale Bridele sunt parghii cu doua brafe utilizate la transmiterea forjei in punctele necesare de stringere. Bridele sunt utilizate la amplificarea sau demultiplicarea fortelor sau cursclor, la schimbarea directiei de actionare a fortei, si ca elemente prin care se ajunge cu usurinta in punctele de aplicare ‘a forici de strangere pe pies, de la clementele de actionare, atat la actiondirile manuale cat i la cele mecanice. De exemplu, daca se plaseaz’ pe piesa in vederea stringerii un surub, un excentric sau un motor, toate avand gabarite importante, acestea ocupa spatii mari si impiedica accesul sculelor la suprafejele de prelucrat. Bridele nu pot fi folosite singure ta fixarea piesei ci numai in ‘combinatii cu alte elemente: = laactionarea manuala, in combinatie cu suruburi sau excentrici; 132jonarea mecanicd, in combinafie cu. motoare pneumatice, hidraulice sau gi cu alte elemente de fixare. area bridelor permite ca pe piesa sa rdiména spatii mari pentru a permite sculei, de exemplu, la prelucrare si efectueze traiectoriile necesare generdirii suprafetelor; Bridele pot fi drepte sau unghiulare. Bridele drepte, dupa punctul de articulatie fata de forfa aplicata si faya de forta de stréngere, pot fi de trei tipuri, fig. 5.9. Fig. 5.9 Corespunzitor celor trei tipuri diferite de bride (fig. 5.9 a, b, ©), relafiile dintre forfele Q aplicate si fortele de strangere S si respectiv dintre cursele de intrare Co si cele de iesire Cs sunt: incazul a: S=9—"-; C,=C, 9 (6.15) atb Rezultéi c& aceasta brida realizeazA numai demultiplicarea fortei, urmare a faptului cd numaratorul a + b este mai mare intotdeauna fata de numitor. a+b =02 c,=e,—— a ee ax oo Brida poate realiza multiplicare sau demultiplicare de fort&, dup’ valorile raportului a/b. in cazul c: s=08 Gao2 (5.17) fn cazul b: Rezulté c& brida realizeazi numai multiplicéri de forts, numaratorul {ntotdeauna mai mare decét numitorul. ind 133Bridele pot avea cele doua brafe, a, b, sub diverse unghiuri, fig. 5.10. ce: Fig. 5.10 in cazul c, la rotirea bridei, cu unghiul B, la desfacere, se obtine o ‘cursa¢) care indepirteaza brida de deasupra piesei. Aceasta curs are valori ‘mari la unghiuri B mici si este data de ecuatia: cosa —beos(a + 8) = bfcosa—cos(a + f)} Astfel daci a = 45°, iar B = 15°, pentru un brat de 50 mm se obtine: BT 2 Dac’ a= b, cursa corespunzatoare dupa forfa S va fi: b-tgB =50-1g15° =10mm Bridele sunt folosite in subansamble de fixare combinate cu clemente cu filet sau cu excentrici, la actionarile manuale, sau cu motoare, la actionarile mecanice. Constructia unui subansamblu de fixare cu brida normali acfionata cu excentric se prezinta in fig. 5.11Strangerea piesei 1 se realizeaza cu brida 2 actionata de excentricul 3. Excentricul este articulat de brid’ prin axul 4, iar la strdingere apasi asupra plicii 5. Articulatia bridei este realizata de surubul 7, eu guler sferic, care este blocat in corpul 9 prin piulita 6. Saiba 10 permite inclinarea bridei in anumite limite, iar arcul 8 mentine brida ridicati Ia desfacerea piesei. Pentru a lisa complet liber piesa, la desfacere brida se poate retrage pe distanja d, in lungul giurii alungite din corpul bridei si a canalului c practicat in placa de presiune. 135a a Cap. 6 Elemente de centrare si fixare 6.1 Rolul, clasificarea, caracteris de centrare si fixare le si conditiile impuse elementelor Elementele de centrare si fixare realizeazi in dispozitiv cele dows functii de baza ale dispozitivului: de orientare si respectiv de fixare a piesei de preluerat. Realizarea simultand a celor dows func{ii conduce la cresterea productivitatii prin micsorarea timpilor necesari prinderii si desprinderii Pieselor. Aceste elemente anuleazi jocul initial necesar introducerii pieselor realiznd 0 orientare fari joc. Centrarea reprezinta un caz particular al Orientirii pieselor de prelucrat si anume cel in care se urmareste ‘materializarea in dispozitiv a unor axe, plane sau puncte de simetrie a unot suprafefe ale piesei. Principalul dezavantaj este cA, de regula, aceste elemente sunt mai complexe decit clementele de orientare, motiv. pentru care se utilizeaza ‘numai atunci cdnd se impun a fi realizate precizii ridicate Elementele de centrare si fixare orienteazi piesele pe suprafete Plane, cilindrice si mai rar pe suprafete conice sau sferice si materializeaza in dispozitiv plane, drepte sau puncte de simetrie ale acestor suprafete [12] ee a Fig. 6.2 De exemplu, dact suprafata cilindrica exterioara A trebuie si fie concentric cu suprafata cilindricd exterioara B, fig. 6.1, orientarea piesei la prelucrarea suprafefei A se realizeaza cu trei filei care se deplaseaza simultan spre 136centru, Acestea materializeaza in dispozitiv axa suprafefei_cilindrice exterioare B. La fel, pentru a rezulta canalul a, fig. 6.2, simetric fata de planul de simetrie al suprafefelor A, orientarea piesei se poate face cu un clement de centrare si fixare cu doua filei care materializeaza in dispozitiv planul de simetrie © prima clasificare a acestor elemente are in vedere pozitia suprafetelor pe care se face centrarea. Suprafefele pe piest, cum sunt de exemplu cele cilindrice, pot fi la interior, de tipul alezajelor, sau la exterior, de tipul cilindrilor exteriori. Astfel, se deosebese elemente de centrare si fixare pe suprafefe interioare si respectiv exterioare © a doua clasificare a acestora se face dupa tipul elementelor care vin in contact cu piesa i realizeazi centrarea si fixarea acesteia. Astfel, deosebesc elemente de centrare gi fixare cu: filei, parghii, pene, pene si plunjere, bucse elastice, saibe elastice etc. Principalele caracteristici care trebuie avute in vedere la alegere unui clement de centrare si fixare sunt: = precizia de centrare; = cursele la elementele de centrare; = mirimea fortelor de strangere; = rigiditatea elementului; ~ _limitele privind dimensiunile suprafefelor pe care se pot centra, in ‘mod deosebit la centrarea pe suprafete interioare cum sunt alezajele. Precizia de centrare este data de precizia cu care elementul ‘materializeazi axa, planul sau punctul de simetrie. Cursele la elementele de centrare reprezinta distanele eu care se pot deplasa clementele de centrare, Ia desfacere. Ele determin abaterile ‘maxime pe care le pot avea suprafefele pe care se face centrarea. Fortele de strangere realizate la contactul cu piesa determina fortele ‘maxime care pot si apara la prelucrare pe piesa. Rigiditatea elementului este cea care poate limita utilizarea lui functie de forfele care pot s& apara la prelucrarea piese Privind limitele dimensiunilor suprafejelor pe care aceste clemente pot centra, fiecare clement are o limita dimensional’ minima posibila de realizat la centrarea pe interior. Unele din aceste elemente nu sunt recomandate la centriri pe exterior ete Elementele care vin in contact cu piesa si realizeaz centrarea si fixarea acesteia trebuie si indeplineasca aceleasi condi ca si clementele de orientare: rezistenta la uzura,rigiditate si precizie ridicate, posibilitate de schimbare usoar’ dup uzare. in plus, aceste elemente trebuie si fie simetrice fafa de planul sau dreapta de simetrie pe care le materializeaza, 1376.2 Elemente de centrare si fixare cu falei Elementele de centrare si fixare cu faci pot fi utilizate atat pentru ccentrarea pe suprafele exterioare cat si pentru centrarea pe suprafete interioare, deosebirile constind in forma filcilor. ‘Aceste elemente de centrare si fixare pot fi construite cu dou fei, az in care materializeaza in dispozitiv plane, drepte sau puncte de simetrie sau pot fi realizate cu trei sau mai multe falei, caz in care materializeaza o dreapta sau puncte de simetrie. Falcile pot fi actionate in diverse moduri: cu surub stinga-dreapta, cu parghii, cu filet plan, cu pene etc. 6.2.1 Elemente de centrare si fixare cu faci actionate prin surub stanga- dreapta in acest caz elementul de centrare este surubul de migeare cu filet stnga-dreapta care realizeaz4 deplasarea simultana a dou’ falei. Falcile, in numir de doud, care vin in contact cu piesa, pot avea forma de prisme, falei cu suprafete plane, sau profilate dupa forma suprafefei de orientare. jn fig. 6.3 a se poate vedea cazul unot falci plane care permit ‘materializarea planului de simetrie al suprafetei A. iar in fig. 6.3 b cazul lunor filci in forma de prisme care materializeazi axa de simetrie a suprafejei cilindrice A. La manevrarea surubului 2, faleile 1, ghidate cu joe mic in corp, se deplaseazi simultan cltre planul de simetrie X-X. Gulerul surubului este ghidat in furca 3 care, la rindul ei, este ghidata in corpul 4. Cursele realizate depind de lungimea surubului si sunt mari putind si ajungat la zeci de milimeti Forfele de stringere sunt mari, in principal, datorita amplificar fortei Ia surub. Rigiditatea este medie deoarece forfele se inchid prin surub. Un astfel de clement de centrare si fixare este adecvat pentru ‘actionarea manual’. Momentul M la surub se aplici manual eu 0 cheie. Fortele axiale S; din surub sunt date de ecuatia: % M. 4 wgla+o) oo ‘n care: a este unghiul de panta al filetului surubului; ‘9, unghiul de frecare pe filet fa contactul cu fileile. 138"ye" ye Fig. 63 Precizia acestui element de centrare si fixare este relativ scazuta datoritd erorilor introduse de filetele suruburilor si faleilor. 139See Forfele S de strangere se pot calcula functie de fortele $1 tinand seama de pierderile prin freciri in ghidajele falcilor. Aceste pierderi se pot Jua in considerare printr-un randament 1. Astfel se poate serie: M S=S\ square os cal (2) Fsero) = ‘Randamentul poate fi mic daca fortele $ sunt mult in consola fats de Si 6.2.2 Elemente de centrare si fixare cu falei actionate prin parghit {in cazul acestor elemente de centrare si fixare falcile sunt deplasate simultan spre axa sau planul de simetrie cu ajutorul unor parghii articulate (12) Gkeh dl af ae | | i Piesa 1, fig. 6.4, este centrati si stransé cu ajutorul falcilor 2, ghidate pe corpul 6. Deplasarea falcilor in vederea stranger si desfacerii piesei se face cu ajutorul furcii 5. Furea actioneaz& asupra parghiilor 3, articulate prin bolturile 4 de corp. Falcile sunt in numar de minim trei in cazul eentrarii pe suprafee cilindrice. Forfa de actionare Q se distribuie pe cele trei fii. 140 Fig. 64ae Relatia dintre forta de actionare Q si forta de strangere S realizati pe piesa, findind seama de brafele a sib ale parghiilor, rezult& de forma: S044 (63) in care: 9 este un coeficient care ia in considerare pierderile prin frecdri care apar, in mod deosebit intre filci si corp; acest coeficient apare ca un randament de transmitere a fortei si are valori mici (1=0,6...0,85), iIntre cursa Cs de strangere a faleii si cursa Coa fuurcii exista relatia: b 50 (64) Precizia este relativ mare deoarece toate elementele din lanful de centrare pot fi rectficate. Cursele pot fi de ordinul milimetrilor. Forfele de strdngere sunt mari putind fi amplificate prin raportul brajelor parghiei, Rigiditatea este medie. Aceste elemente de centrare sunt adecvate actionarilor mecanice: Pneumatice, hidraulice etc. Pot fi folosite si la actionfrile manuale in combinafii cu suruburi sau excentrici 6.3 Elemente de centrare si fixare cu pene si plunjere Aceste elemente au in structurd 0 pan’ multipla care actioneazi asupra unor plunjere. Phunjerele realizeazi centrarea si fixarea piesci. Se folosese, in general, la centrarea si fixarea dupa suprafete cilindrice interioare. Nu se folosese Ia centrari pe suprafefe exterioare din cauza gabaritului mare la care se ajunge. Interpunerea plunjerului intre pana si pies are avantajul cd elimina blocarea pieselor intre pana si corp, dar face si creasc& gabaritul pe directie radiald. Din acest motiv se utilizeaza la centrarea $i fixarea pe suprafeye cilindrice interioare cu diametre, de reguli, peste 20 mm, Plunjerele pot avea sectiune circular sau dreptunghiulard, Cele cu sectiune circulara, fig. 6.5, se folosesc la centrarea pe suprafefe brute, iar Punjerele eu sectiune dreptunghiulara, fig. 6.6, la centrarea pe suprafete prelucrate. Pana 3, fig. 6.5, este prevaizutd cu mai multe canale corespunzatoare fiecdrui plunjer si este centrata in corpul 4. La tragerea axialé, pana deplaseaza plunjerele 2 care realizeaza centrarea si fixarea piesei 1. Arcul inelar 5 are rolul de a fine plunjerele in contact cu pana si de a le departa de 4pest la desfacere, Forja Q se apie asupra pensi eu ajutorul unui motor. Forta poate fi aplicaté si manual folosind un surub. Pana 3, fig. 6.6, ghidath Ia capete in corpul 4, apasi asupra plunjerelor cu sectiune dreptunghiulard 2 care realizeazi centrarea $1 fixarea piesei 1, Arcul inelar 5 are rotul de a fine plunjerele in contact cu pana. Marimea fortei de stringere S, funetie de forta de actionare Q este data de relatia: Q ato) in care: gy reprezinti unghiul de frecare dinte pant st coms 4, unghiul de panti al pencis ® Tandamentul de transmitere @fortsi de la pan Ja plunjer si piest (fine seama de frecarile plunjerului cu corpul). Cursa plunjerelor Cs pe directia fore de stréngere functie de cursa pe directa fortei Q este data de relate: Cy = Cy 18a (66) (63) Fig. 65 Precizia de centrare este ridicati deoarece toate elementele din lant pot fi rectficate. Cursele sunt de ordinul milimetrilor si depind de unghiul a. Forfele sunt mari datorits amplificarii fortei realizati de pani. Rigiditatea este mare. 1426.4 Elemente de centrare si fixare cu bucse elastice Aceste elemente, de regula, pot fi folosite numai la centrarea gi fixarea pe suprafete care au o axi de simetrie cum sunt suprafefele cilindrice, canelate, hexagonale, patrate ete. Centrarea i fixarea pieselor se realizeaza cu ajutorul unor elemente, care au proprictafi elastice datorita formei si materialului din care sunt executate, numite bucse clastice. Bucsele elastice au o serie de crestituri longitudinale ce delimiteazi niste sectoare elastice care formeazi falcile bbuesei. Aceste filci realizeaza centrarea gi fixarea piesei © bucsii elastica are in principal o suprafata cil Ia interior, fig. 6.7, sau la exterior, fig. 6.8, care vine in contact cu piesa si o suprafata conic& situata opus celei cilindrice [6), [12]. Pentru centrarea piesei 3, bucsa I este impins& axial, intr-o, sau pe o piesd rigid’. Astfel, bucsa se deformeazi pind cand suprafejele active ale acesteia vin in contact cu suprafafa de orientare a piesei, ficdnd centrarea si fixarea piesei aces 2 Sites ose egeaae Hg CL7LA Fig. 68 Fig. 6.7 Bucsele au cel putin 3 canale realizate de la fiecare cap. Aceste canale se termin8, de regula, in alezaje radiale. In acest fel se formeazi de la fiecare cap al bucsei cate 3 ,,ftilci” care realizeaz& centrarea, Bucyele clastice se deformeazi cu valori de cel mult ordinul zecimilor, moti pentru care pot fi folosite la centrarea pe suprafete prelucrate ale pieselor, deci cu abateri care pot fi acoperite de deformarea bbucsei. Bucsele elastice pot fi folosite si la centrarea pe bare laminate. Deformatia diametrali maxima a bucselor obisnuite este dati de relatia: AD .0SVD (67) 143care D este diametrul suprafefei de centrare. Cu ajutorul bueselor se pot realiza dornuri pentru centrarea si fixarea pieselor pe suprafefe interioare sau mandrine pentru centrare si fixare pe suprafefe exterioare ale pieselor. rae | € tes ZZ in fig. 6.9 este prezentat un dorn cu bucsi elastic’, cu actionare ‘manual, utilizat la centrarea si fixarea pieselor pe alezaje. Bucga elastica 2 este presati axial pe conul rigid al corpului 5 prin saiba 3 la insurubarea piulifei 4. Astfel, bucsa se deformeaza si realizeaza centrarea si fixarea piesei 1. Se utilizeaza saiba 3 pentru ca piulija s& nu solicite unghiular faleile bucsei. Unghiul la varf al conului 2a este de 30° pentru a evita blocarea, la desfacere, dat fiind cd facile bucsei se comport ‘ca niste pene. in fig. 6.10 se prezinta constructia unei mandrine cu bucsa elastic’, de asemenea cu actionare manual. Bucga elasticd 2 este presati axial pe conul rigid al corpului 4 cu ajutorul piuliei 3, realizind centrarea si fixarca piesei 1. Piulija este centrati pe corp pentru ca forta Q si fie aplicats uniform pe bucsi. + ateSE ‘Asimilind buesa cu 0 pana care se impaneazi intre pies’ si corp ‘Sorta de strangere realizati de bucsa elastic’ este data de relatia: seat de iglat+@) +180, fn care: 1 reprezinta unghiul de frecare pe suprafaja inclinata a buesei; >, unghiul de frecare pe suprafata dreapti a bucsei; @2 = 0 in cazul {in care piesa nu se sprijind axial pe corp, aga cum este cazul in fig. 6.10. Forta Q este cea dezvoltati de piulita la actionarea ei cu momentul Maplicat manual cu 0 cheie. Precizia de centrare realizatti de bucsi este medie, dar rigiditatea sciizuta datorit& unor contacte defectuoase intre bucsa elastic’ si pies’, respectiv intre bucsa elastic si domul sau mangonul rigid. Cursele dezvoltate sunt mici, citeva zecimi de milimetru. (6.8) 145CR Cap. 7 Actionarea dispozitivelor 7.1 Sisteme de actionare Forjele de stringere necesare, determinate din conditia ca piesa si ramana in echilibru pe reazeme la prelucrare, sunt realizate cu elemente de strdngere adecvate care intra in structura dispozitivului. in functie de energia folositi la realizarea forfelor de strangere, elementele de strangere pot fi: cu acfionare manuala sau cu actionare mecanica. jin cazul actionarii manuale energia muscular a operatorului uman_ este transformata in lucru mecanic de fixare. Aceastd actionare se utilizeaza in cazul in care frecventa fixarilor este scdzutd, situatie intélnits in cazul productiei de serie mic& si unicate. in cazul actionarii mecanice se utilizeaz& diverse forme de energie: aer sub presiune (actionare pneumaticd), ulei sub presiune (actionare hidraulicd), fluxul magnetic (actionare magneticd), vacuum, precum si ‘combinatii ale acestora: actionarea pneumo-hidraulicd, actionarea manual- hidraulica. Actionarea mecanica se utilizeaz’ cdnd frecventa fixarilor este ridicata si in cazul in care este necesara cresterea productivititii. Actionarea mecanica este specifica productiei de serie. Actionarea mecanicd, in afara diminuatii eforturilor fizice ale operatorilor permite reducerea important a timpilor consumati cu fixarea piesei. 7.2 Actionarea manuali a dispozitivelor ‘Acfionarea manuala foloseste energia muscular’ a operatorului. Energia muscular a operatorului uman este transformata in ucra mecanic de fixare prin aplicarea unei forte sau a unui moment asupra unui cap de antrenare. Elementele de strdngere folosite 1a actionarea manuala sunt, in principal, doua: suruburile si piuliele; excentricii. Pot fi folosite in lantul de fixare si alte elemente dar, acestea trebuie si fie prezente urmare a necesititii ca fortele de fixare s& fie conservate. Suruburile si piulitele si respectiv, excentricii sunt antrenate manual cu elemente denumite capete de antrenare, La alegerea acestor capete de antrenare trebuie si se respecte anumite cerinfe: ~ snu puna in pericol integritatea operatorului sau a sistemului; 146ee ~ Si aibi form’ ergonomic’, adic elementul utilizat s& fie adaptat la posibilitajile operatorului, avand in vedere tipul miscarii care trebuie efectuati si pozifia muncitorului fata de capul de antrenare; ~ si permit realizarea fortei de strangere necesara stiind ca forta operatorului uman este limitata. Dispozitivul acyionat manual este simplu, compact si are gabarit redus, inst acjionarea manuala prezinta si dezavantaje: ~ efortul fizic al operatorului este mare; ~ _ productivitatea este mica deoarece timpii auxiliari necesari strangerii i desfacerii piesei sunt mari; ~ forta de strangere a piesei nu este controlati ca marime si nu este constanti, putand si varieze in limite foarte largi in funetie de forta aplicati de muncitor; acest lucru are efecte nedorite: deformatia Piesei duce Ia 0 precizie de prelucrare scizuta; suprasolicitarea elementelor de stringere pot duce la uzare prematura sau chiar Ia distrugerea lor. Pentru a nu pune in pericol operatorul uman este bine ca asupra elementelor si se aplice un moment. Aplicarea unui moment nu duce la dezechilibrarea corpului operatorului, dezechilibru care poate provoca aecidentarea acestuia, Folosirea unei chei obignuite poate fi periculoasd, Printr-o alegere corespunzitoare a tipului de cap de antrenare si a mirimii acestuia se poate limita forta de strangere care se aplic& asupra piesei. Astfel se pot diminua efectele neg: dar nu se pot elimina. in afar de forta care trebuie realizati la strangere, la alegerea unui cap de antrenare se mai are in vedere gabaritul acestuia, posibilititile de manevrare precum si timpul de manevrare care trebuie sd fie cat mai mic. Cateva tipuri de capete de antrenare utilizate la dispozitive sunt prezentate in fig. 7.1 Construcfia din fig. 7.1 a se foloseste la realizarea_unor forte mici si se construieste cu diametre normalizate pana la 60 mm. Striurile prevazute pe partea de antrenare marese frecarile cu mana dar, pot provoca leziuni ale ‘mainii. Capul din fig. 7.1 b se construieste cu diametre pana la 80 mm, este antrenat cu. o mani si permite realizarea unor forje mai mari decat primul. Este mai comod in exploatare, avind o forma ergonomicd pentru ‘manevrarea cu mana, 147ae pa Fig. 7.1 Capetele de antrenare din fig. 7.1 si d permit realizarea unor ‘momente mari. Constructia din fig. 7.1 d poate fi actionata cu ambele maini, din orice pozitie. ‘Aceste capete se monteaza pe suruburi, piulife, axele unor excentrici ‘etc. Toate capetele sunt utilizate pentru o migcare de rotatie, pentru aplicarea manual a unui moment. 148a 73 Actionarea pneumatica a dispozitivelor 73.1 Avantajele actiondrii pneumatice, Instalatia de aer comprimat ‘Actionarea pneumaticl se caracterizeazi prin aceea c& realizeazi forte de strangere constante, strdngere-desfacere rapida si comands centralizata de la distant. Elimina consumul de energie muscular pentru ezvoltarea fortelor de strangere. Dispozitivele actionate pneumatic presupun existenta unei_statii centrale de compresoare, 0 refea de conducte care transporta aerul Ia fiecare Joc de lucru si aparatura de pregatire a acrului pentru a putea fi folosit in ‘motoate. Folosirea dispozitivelor actionate pneumatic prezinta 0 serie de vantaje in comparatie cu actionarea manuala, printre care [12], [6] = in comparatie cu. elementele de strangere actionate manual, acfionarea pneumatica permite reducerea timpilor auxiliari necesari pentru stringerea si desfacerea piesei, ceea ce conduce la 0 erestere importanta a productivitiiis = reduce efortul depus de operator in procesul de productie; = actionarea pneumaticd permite realizarea unor forte de strangere constante pe tot parcursul prelucrarii; plstrarea unei forte de stringere constanté permite fixarea piesclor insuficient de rigide sia ccelor cu perefi subjiri iri pericolul distrugerii lor; = aparatele din instalajiile pneumatice sunt normalizate, ceca ce simplifica activitatea de proiectare si reduce costul acestora; = datoriti existentei conduetelor rigide sau flexibile, care servese 1a transportul aerului comprimat, robinetul de distributie poate fi plasat in mod corespunzitor, realizindu-se comanda centralizati si de la distanta sau automatizarea comenzii; = aerul comprimat care a fost utilizat in cilindrii pneumatici poate fi folosit pentru diferite operatii (de exemplu curatirea de aschii a dispozitivului); = evacuarea aerului din cilindrii pneumatici nu necesiti conducte de retur, acesta fiind transmis direct in atmosferd, fir pericol de poluare. Costul dispozitivelor actionate pneumatic este mai mare decit al celor acfionate manual insi avantajele enumerate justifica cheltuielile, in mod deosebit in cazul productiei de serie. Un dezavantaj major al acestei 149actionari este acela ca presiunea de Iucru nu depiseste 6 bar, fapt ce face ca gabaritele motoarelor pneumatice si fie importante. Motoarele reprezinti elementele principale ale _instalatilor pneumatice, cu. ajutorul cArora se transforma energia aerului comprimat in ucru mecanic necesar actionarii dispozitivelor. Fortele la tijele motoarelor se datoreaz presiunii aerului care apasi pe suprafaja unui piston sau a unci ‘membrane din cauciue, Fig 7.2 Instalajia de act comprimat, fig. 7.2, consti in robinetul 2 prin care se poate intrerupe alimentarea cu aer de la refea, filtru decantor 3 care realizeazi purificarea si uscarea aerului, regulatorul 4 prin care se regleazi presiunea de lucru in motor, presiune ce se citeste la manometrul lungitorul 6 care introduce ulei in aerul comprimat pentru a-i conferi proprietati lubrifiante, supapa de sens 7 care refine aerul in motor in eaz cA apar sc&deri de presiune in refea si distribuitorul 8, Distribuitorul, in pozitia 1 dirijeaza aerul comprimat in camera A pentru realizarea fixirii piesei si pune camera B in legatura cu atmosfera, iar in pozitia II dirijeaza acrul de la refea in camera B pentru eliberarea piesei i pune camera A in legatura cu atmosfera, Motoarele pneumatice, cu piston sau cu membrand, pot dezvolta forfe in ambele sensuri de deplasare, caz in care motoarele sunt cu dubla aotiune, sau numai intr-un sens, caz in care motoarele sunt cu simpli actiune, 7.3.2 Motoare pneumatice fixe Motoarele fixe se monteazi pe corpul dispozitivului si sunt alimentate direct cu aer prin furtunuri (tuburi). Acestea pot fi: cu piston sau ‘cu membrana, 150ingtmosfera Fig. 7.3 Motoarele pneumatice cu piston sunt utilizate frecvent la actionarea dispozitivelor putdnd fi construite pentru a dezvolta forte intr-un singur sens saul in ambele sensuri de deplasare a pistonului La motoarele cu simpli actiune, fig. 7.3, aerul comprimat este folosit numai pentru deplasarea pistonului intr-un singur sens, Stringerea piesei se poate face de catre aerul comprimat, caz in care arcul are menirea de a departa pistonul de piesd la desfacere, aga cum este cazul prezentat in fig. 7.3. Forta arcului trebuie calculati astfel ineat sa invinga frecarile pentru readucerea pistonului in pocitia initiala. De asemenea, strangerea se poate face folosind forta arcului, caz in care aerul este folosit pentru desfacerea piesci. Un astfel de sistem are avantajul ca nu exist riscul ca piesa si se desfaca in cazul pierderii presiunii aerului. Arcul trebuic s& fie dimensionat corespunzator. La motoarele cu piston cu dubla actiune aerul comprimat este folosit pentru realizarea cursei pistonului in ambele sensuri [6], [7], [9], [12]. Constructia unui motor pneumatic cu piston cu dubla actiune, fig. 7.4, folosit pentru actionarea dispozitivelor fixe consta in cilindral 1, asamblat la capete cu capacele 2 si 3 cu ajutorul unor suruburi de fixare si etansat prin gamiturile 8. Cele dow& capace sunt prevazute cu talpi pentru fixarea motorului pe dispozitiv. Pistonul 4 fixat pe tija 5 cu piulifa 6, este etangat pe cilindru cu gamiturile 7, Pentru etansarea tijei cu capacul prin care trece se foloseste garnitura 9. Pentru realizarea cursei pistonului in ambele sensuri capacele cilindrului sunt prevaizute cu alezaje pentru alimentarea cu aer. 151Fig. 74 Forfa Q dezvoltata de motor la tijé se determina cu relatia: nD O= Peet ayy {in care: D este diametrul interior al cilindrului, in em; Pa presiunea aerului, cu valori de 4-6 bar, ny, randamentul motorului, 7 = 0,85. Motoarele pneumatice cu membrana sunt mai simple, dar nu pot f folosite la curse mari de lucru, aichsgeisellets