Despre indicele Wobbe si interschimbabilitatea gazelor naturale1

Dr.ing.Ion Irimia ZECHERU

ANRE - Bucuresti
Odata cu liberalizarea pietei gazului natural in Uniunea Europeana, ne
asteptam ca proprietatile gazului sa varieze mai frecvent si mai puternic. Rezulta ca
necesitate pentru sistemele de transport si distributie determinarea proprietatilor
gazelor naturale : puterea calorifica superioara, indicele Wobbe, densitatea sau
numarul metan, care va creste.
Precizia cunoasterii proprietatilor gazelor are o mare importanta economica si
tehnica in destul de numeroasele aplicatii.
La determinarea energiei, valoarea puterii calorifice superioare a gazelor
naturale trebuie sa fie masurata foarte précis. Alte caracteristici precum densitatea
normala si fractia molara de dioxid de carbon sunt necesare ca sa se determine
factorul de deviatie de la legea gazelor pe baza recomandarilor standardului ISO
12213 : Gaz natural-Calculul factorului de compresie. Partea 1 :Introducere si ghid si
Partea 3 :Calculul prin utilizarea proprietatilor fizice, atunci cand se converteste
volumul pentru conditiile de operare la volumul pentru conditii normale.
Indicele Wobbe si numarul metan sunt esentiale in diferitele procese
industriale. Indicele Wobbe serveste la controlul cantitatii de caldura susceptibila
proceselor de ardere, iar numarul metan este un important indicator pentru
prevederea detentei in motoarele pe gaz si luarea masurilor acolo unde se impun.
Utilizarea cromatografiei gazoase a constituit o etapa noua de evaluare a
proprietatilor gazelor, unde incertitudinea si susceptibilitatea erorilor sunt foarte
reduse.
Gazele naturale constau indeosebi dintr-un amestec de hidrocarburi de tip
alcani si gaze inerte, precum azotul si dioxidul de carbon. Nivelul hidrocarburilor
continute in gazele naturale sunt responsabile de energia dezvoltata in timpul arderii
a carei masura este caracterizata de puterea calorifica superioara. Alcanii de tipul
metanului, etanului, propanului si (n-/ iso-)butanului contribuie in proportie de
aproape 99% la valoarea puterii calorifice superioare.
Comportarea alcanilor este indisolubil legata de numarul atomilor de carbon ai
hidrocarburilor din amestecul care formeaza gazele naturale (respectiv de structura
moleculara a acestora), existand o buna corelare intre acestia si proprietatile
determinate. Corelarea depinde de natura respectarii exactitatii acestor proprietati ca
o functie a numarului de atomi de carbon si a linearitatii comportamentului
amestecului, atat valoarea puterii calorifice molare, cat si masa molara trebuind sa se
reflecte in comportarea amestecului. Orice deviatie de la comportamentul ideal va
avea efecte negative asupra metodei de determinare.
Asa cum se mentioneaza in documetle celui de al III-le pachet legislativ in
domeniul energiei, in «Propunerea de Directiva a Parlamentului European si a
Consiliului de modificare a Directivei 2003/55/CE privind normele comune pentru
piaŃa internă în sectorul gazelor naturale» propunerea de măsuri suplimentare, în
special în ceea ce priveşte:
- separarea efectivă a activităŃilor de furnizare şi producŃie, pe de o parte, de
operaŃiunile de exploatare a reŃelei, pe de altă parte;
- crearea unui mecanism destinat operatorilor de sisteme de transport pentru a

1
Monitorul de petrol si gaze, nr.5, 6 si 8/ 2008, Asociatia <<Societatea inginerilor de petrol si gaze>>,
Bucuresti, Romania;

1
îmbunătăŃi coordonarea funcŃionării reŃelelor şi a dezvolta securitatea acestora,
comerŃul transfrontalier şi exploatarea reŃelelor, precum şi
- o transparenŃă sporită a operaŃiunilor de pe piaŃa energiei, in condiŃiile in care
se impune:
- separarea juridica şi funcŃionala a operatorilor de sisteme de depozitare care
fac parte din întreprinderi de furnizare;
- impunerea clarităŃii regimului de reglementare aplicat instalaŃiilor de
depozitare;
- accesul la terminalele GNL, in condiŃiile in care rolul GNL în aprovizionarea cu
gaze a Uniunii Europene devine din ce în ce mai important, problema
interschimbabilităŃii calităŃii dintre diferitele familii de gaze naturale, aşa cum sunt
caracterizate in standardul EN 437, reprezintă o condiŃie importanta a pieŃei gazelor
naturale, cu atât mai mult cu cat, interschimbabilitatea trebuie sa se reflecte si in
utilizarea gazelor naturale drept combustibil pentru vehicule si in condiŃiile injecŃiei de
biogaz in reŃelele de gaze naturale.
Interschimbalilitatea este definita ca fiind: abilitatea de a înlocui un
combustibil gazos cu altul intr-o aplicaŃie de ardere fara schimbări materiale in ceea
ce priveşte operarea, securitatea, eficienta, performanta sau creşterea nivelului de
emisii poluante.
Indicele Wobbe a fost unanim acceptat drept indice cheie in
interschimbabilitatea gazelor naturale si este reprezentativ pentru energia
combustibilului gazos utilizat in echipamentele de ardere casnice sau industriale
(fig.1).

2
Fig.1 Domeniul interschimbabilitatii gazelor naturale
(Sursa: CARB, 2005)
Unul dintre obstacolele in constituirea pieŃei europene a gazului natural il
constituie diferenŃele dintre specificaŃiile de calitate a gazului natural dintre tarile UE.
Astfel gazul care poate fi transportat si distribuit intr-o tara, sa nu poată traversa
frontiera naŃionala pentru a fi utilizat in alta parte, constituid un obstacol pentru

2
Traducerea termenilor din figura: Upper si Lower Wobbe = indici Wobbe inferior si superior:
autoignition, knock, flame dynamics = caracteristici de ardere a GN, Lift off, Blow out,Yellow tipping=
caracteristici de flacara conform AGA Bulletin 36, Operating range=domeniu de operare;

2
aplicarea Directivei 98/30/EC si unul din subiectele de discuŃie ale Forumului de la
Madrid.
Principalele probleme identificate drept periculoase in utilizarea gazului natural
la utilizatorul final sunt:
- arderea incompleta, care conduce la formarea de monoxid de carbon;
- imprastierea flacarii cu producerea de monoxid de carbon, urmata de
scurgere de gaze nearse;
- întoarcerea flacarii care poate produce deteriorarea echipamentului de ardere
si o scurgere de gaze nearse.
Alte evaluări efectuate in tarile UE au stabilita ca:
- parametru comun unanim recunoscut in problemele de interschimbabilitate
este indicele Wobbe3;
- nivele naŃionale ale indicelui Wobbe diferă la diferitele aplicaŃii unde este
utilizat sa stabilească interschimbabilitatea diferitelor compoziŃii de gaze;
- se utilizează si alŃi parametrii adiŃionali care sa caracterizeze
interschimbabilitatea gazelor.
Directiva CE 90/ 396/ CEE privind introducerea pe piaŃa a aparatelor
consumatoare de combustibili gazoşi stabileşte ca utilizarea corecta înseamnă:
- instalarea si întreŃinerea in condiŃiile specificate de producător;
- utilizarea la variaŃii normale a calităŃii gazului si a presiunii de alimentare;
- utilizarea in maniera pretinsa de producător.

Indicele Wobbe se calculează cu formula:

WI = PCS/ (GS)0,5, in MJ/m3 (kWh/m3), unde:

PCS este puterea calorifica superioara a gazului natural (acesta reprezinta

considerentul pentru care in toate problemele legate de evaluarea energiei gazelor
naturale se considera puterea calorifica superioara a acestora);
GS greutatea specifica a gazului natural4.
Indicele Wobbe a fost introdus prima data in anul 1926 de fizicianul Goffredo
WOBBE de la Universitatea din Bologna a carui teorie s-a referit la următoarele:
3

Tara Indice Wobbe, in MJ/m3 (1013mbar,00 C)

Reglementat Real in gazul aprovizionat
Belgia Tip H: 49,13 – 56,81 50,9 – 55,5
Tip L: 42,7 – 46,89
Republica Ceha - 52,96
Danemarca Domeniul largit: 48,2 – 57,9 54,6 – 55,4
Domeniul preferat: 51,9 – 55,4
Finlanda 48,2 – 57,7 -
Franta Tip H: 43,15 – 50,56 45,40 – 50,23
Tip L: 38,00 – 41,86 39,93 – 41,86
Germania Tip H: 46,1 – 56,5 46,1 – 56,5
Tip L: 37,8 – 46,8 37,8 – 46,8
Olanda Tip L: 43,4 – 44,4 43,4 – 44,4
Tip H: 48,3 – 56,1 48,3 – 56,1
Romania Tip L: 37,8 – 46,8 -
Ord. MIR 50/ 2002 Tip H: 46,1 – 56,6
Spania 48,23 – 57,81
Suedia - 54 – 55
Elvetia Tip L: 39,1 – 44,8 -
Tip H: 45,7 – 54,7
EN 437 Tip L: 39,1 – 44,8
Tip H: 45,7 – 54,7

4
Se poate considera si densitatea relativa;

3
 1. Randamentul unui arzător la presiunea constanta a gazelor, la dimensiunea
constanta a orificiului de ardere este proporŃional cu debitul volumetric in
unitatea de timp;
2. Viteza debitului printr-un orificiu de dimensiune data la presiune constanta
este proporŃional cu puterea calorifica superioara a gazului:
3. Puterea calorifica superioara a gazului este proporŃionala cu greutatea lui
specifica.
După Wobbe, schimbările esenŃiale ale Indicelui Wobbe se datorează
schimbărilor climatice sezoniere si schimbărilor sursei de gaz, unde arderea nu este
afectata pentru variaŃii sub 5%, in aplicaŃii curente fiind insa acceptate diferenŃe de
±10% ale valorii indicelui. De remarcat ca indicele Wobbe este o mărime calculabila
si este direct previzibila pentru schimbarea raportului de echivalenta sau raportului
combustibil/ aer al amestecului de ardere (Φi) raportata la raportul stoichiometric
combustibil/ aer:
Φ2 = Φ1(WI2/ WI1)

Istoria tehnicilor de evaluare a interschimbabilităŃii gazelor naturale

consemnează evoluŃia din Tabelul 1.

Tabelul 1. Istoria tehnicilor de evaluare a interschimbabilităŃii gazelor naturale

Autorul Anul Tara Tehnica
Wobbe 1926 Italia Un singur indice
5
AGA 1933 SUA Un singur indice
Willien 1938 SUA Un singur indice
Knoy 1941 SUA Un singur indice
AGA Bulletin 36 1946 SUA Indici multipli
Weaver 1951 SUA Indici multipli
Delbourg 1963 Franta Diagrama
Gilbert si Prigg 1956 Anglia Diagrama
Grumer, Harris, Rowe 1956 SUA Diagrama
Holmqvist 1956 Suedia Diagrama
Shuster 1957 Germania Un singur indice
Harris si Lovelance 1968 Anglia Diagrama
Van der Linden 1970 Olanda Diagrama
Soomer si Jost 1973 Germania Un singur indice
Harris si Wilson 1974 Anglia Diagrama
France 1976 Anglia Diagrama
Dutton 1978 Anglia Tetraedru

Implementarea pieŃei unice interne a gazelor naturale in UE si existenta

cerinŃelor diferite privind calitatea gazelor in tarile UE au condus la apariŃia unor
bariere potenŃiale in interoperabilitatea reŃelelor de gaze naturale. Aceste diferenŃe
imbraca nenumărate forme; in primul rând este vorba despre neexistenta unui set
unic de parametrii care sa caracterizeze specificaŃiile gazului, in al doilea rând
valorile pentru definirea parametrilor comuni sunt diferiŃi de la tara la tara si in sfârşit,
in cele mai multe cazuri, autorităŃile naŃionale aproba sau specifica calitatea gazului
in funcŃie de specificaŃiile industriei de gaze.
In concordanta cu programul Forumului European al Reglementatorilor de
Gaze, EASEE – gas6 a stabilit scopurile unui studiu care:
- sa definească parametrii relevanŃi pentru armonizare;

5
American Gas Association - Asociatia Americana a Gazului
6
European Association for the Streamlining of Energy Exchange-gas

4
 -sa agreeze valori si/ sau domenii pentru specificaŃiile parametrilor gazelor
naturale;
- sa dezvolte o abordare consistenta asupra proprietatilor de ardere;
- sa propună înŃelegeri reciproce care sa adopte specificaŃii agreate,
Ńinând cont de securitate, costuri, beneficii si de imaginea perceputa a gazului
natural.
Aria pentru armonizarea calităŃii gazului trebuie sa fie limitata la graniŃa si la
punctele de intrare in UE pentru puterea calorifica superioara, sa includă si GNL din
terminalele de import si sa excludă ariile de producŃie si sistemele in care
producerea, transportul si utilizarea sunt combinate.
Recomandările EASEE-gas privind parametrii recomandati pentru gazele
naturale de tip H sunt prezentate in Tabelul 2.

Tabelul 2. Recomandările EASEE-gas privind parametrii gazelor naturale de tip H

Parametrul UM Min Max Data de implementare
WI kWh/m3 [13, 60] 15, 81 01.10.2010
d m3/m3 0, 555 0, 700 01.10.2010
Sulf total mg/ m3 - 30 01.10.2006
H2S + Compusi S mg/ m3 - 5 01.10.2006
Odorizanti mg/ m3 - 6 01.10.2006
Oxigen %mol - [0, 01] 01.10.2010
Dioxid de carbon %mol - 2,5 01.10.2006
0
Punct de roua H2O C la 70bar - -8 Posibil de la 01.10.2006
0
Punct de roua HC C la 1 - 70bar - -2 01.10.2006

Indicele Wobbe este utilizat să compare randamentul energiei de ardere la

diverse compoziŃii ale combustibililor gazoşi în diferite aplicaŃii (casnic, industrial etc)
şi este exprimat în megajoule pe metru cub standard.
Dacă doi combustibili au Indici Wobbe identici atunci pentru presiunea dată şi
aceaşi setare de armături, randamentul energetic va fi identic. O variaŃie tipică mai
mică sau egală cu 5% sau mai marte sau egală cu 3% a indicelui Wobbe nu ar
trebuie să afecteze într-o manieră notabilă consumatorul. Indicele Wobbe este un
factor critic care minimizează schimbarea când se analizează utilizarea altor gaze
cum ar fi amestecurile propan-aer.
In formula de calcul a indicelui Wobbe, puterea calorifică superioară include şi
căldura care se obŃine din condensarea vaporilor de apă produşi prin ardere7.
Puterea calorifică inferioară nu include această căldură. Acest lucru este
valabil în cazul motoarelor cu ardere internă, unde arderea combustibilului se
realizează fără condensare.
In metodologia de stabilire a standardelor de interschimbabilitate pentru o arie
de distribuŃie se utilizează metode de analiză industrial acceptate: metoda indicelui
simplu, care se bazează pe proprietăŃile fizice ale combustibilului gazos (puterea
calorifică şi greutatea specifică) şi metoda indicilor multipli, ce include indicele
Wobbe, indicii Weaver şi indici specifici ( metoda AGA-American Gas Association)
care Ńin de fenomenele fundamentale de ardere şi de dinamica arderii.
Ultimele două metode se bazează pe un concept al aplicaŃiei dezvoltate pe o
diagramă a caracteristicilor flăcării pentru un arzător atmosferic, care prezintă
regiunile de stabilitate şi instabilitate ale flăcării, raportate la factorul aerului de
injecŃie primară exprimat în procente faŃă de condiŃiile stoichiometrice

7
căldura latentă de condensare

5
 Indicii utilizaŃi în aceste metode de evaluare trebuie să caracterizeze impactul
schimbării compoziŃiei gazului asupra următoarelor fenomene de ardere:
- înălŃarea flăcării, adică mişcarea frontului flăcării ca rezultat al descreşterii
vitezei relative raportate la viteza debitului, poate produce o întârziere sau
reducerea arderii, conducând la emisii ridicate de monoxid de carbon;
- deplasarea frontului flăcării, ca rezultat al uneicreşteri insemnate a vitezei
flăcăriiraportată la viteza debitului gazului;
- flacără cu extremitete galbenă produsă de generarea particulelor de funingine
care radiază incandescenŃă, prezentând culoare galbenă şi producând
depozite şi înfundarea suprafeŃelor de circulaŃie;
- ardere incompletă, adică prezenŃa monoxidului de carbon produsă de
oxidarea scăzută care să genereze dioxid de carbon;
- căldura de ardere, care este raportul indicilor Wobbe a două tipuri de gaze,
introducerea a două gaze neschimbabile producând emisii semnificative de
CO.
Determinarea puterii calorifice superioare trebuie efectuată foarte precis,
metoda cromatografiei în fază gaz fiind suficient de precisă, raportată la alte noi
tehnologii bazate pe metode corelative. Cromatografele de proces au performanŃe
prin care incertitudinea şi susceptibilitate la greşeli sunt foarte reduse.

Fig. 2 Cromatograma GN

Gazele naturale conŃin îndeosebi hidrocarburi, gaze inerte şi dioxid de carbon.

Hidrocarburile conŃinute în gazele naturale, prin structura lor moleculară, sunt
responsabile mai mult de 99% pentru energia dezvoltata în timpul arderii, a cărei
măsură este dată de puterea calorifică superioară (fig. 2), a cărei valoare se mai
poate determina şi prin alte metode specifice acceptate (Tabelul 3).
Aceste metode sunt foarte precise şi complete precum metoda calorimetrica şi
cromatografia în faza gaz.
Aplicarea lor se bucură de aprobarea legislativă în domeniul metrologic.

6
 Tabelul 3. Metode corelative pentru determinarea energiei gazelor naturale
Metoda Parametri de Parametri de Incertitudinea CondiŃii de
(aplicată de) intrare ieşire la ∆Hs, în % aplicabilitate
Metoda έ έ, w, xCO2 Hs, W s, ρn, xCO2 0,2 Laborator
(Ruhrgas AG/ Gasunie)
Spectrometrie IR A(CH) Hs, W s, ρn, xCO2 0,2 Laborator
(FlowComp) A(CO2)
2VOS-meter w(ρL), w(ρH), Hs, W s, ρn, xCO2 0,3 Prototip
(Gasunie/ Instromet) xCO2
EMV 500 cp, λ, ή, xCO2 Hs, W s, ρn, xCO2 0,2 până la Disponibilă
(RMG) 0,5
GasPT w, λ(T1), λ(T2) Hs, W s, ρn, MN 0,5 Disponibilă
(Advantica)
Gas-lab Q1 λ, A(CH) Hs, W s, ρn, xCO2, 0,4 Disponibilă
(Ruhrgas AG, FlowComp) A(CO2) MN
Explicarea indicilor: Hs – puterea calorifică superioară; A(CH), A(CO2)- absorbŃia în IR a
hidrocarburilor, respectiv a dioxidului de carbon; cp- capacitatea izobarică de căldură; MN-
numărul metan; ρL, ρH- presiunea scăzută, presiunea ridicată; T1, T2 – temperatura 1, respectiv
temperatura 2; w - viteza sunetului; Ws – indice Wobbe; xCO2 – fracŃia molară CO2; έ –
permitivitatea dielectrică; λ - conductivitatea termică; ρn –densitatea în condiŃii normale

Fig. 3 Sistemul general de transport al gazelor naturale

Transportul gazelor naturale de la sursă/ zăcământ la piaŃă inpune o serie de

procese şi o evaluare a posibilităŃilor fizice de transport (fig. 3), dintre care enumerăm
- conductele de colectare reprezentate de Ńevi de diameter mici pentru transport
de la zăcământ la instalaŃia de procesare sau la conducta principală de
interconectare de diametru mai mare;
- instalaŃia de procesare în care sunt extrase fracŃiile lichide şi impurităŃile din
fluxul de GN;

7
 - sistemul principal de transport care include Ńevi de diametru mare, de lungimi
mari pentru transportul GN din zonele de producere în zonele de piaŃă;
- piaŃa centrală sau hub-urile reprezentate de locaŃiile unde conductele se
intersectează şi debitele sunt transferate (fig. 4);
- facilităŃile de depozitare subterană în rezervoare în nisipuri din zăcăminte
epuizate de petrol şi gaze, depozite aquifere şi caverne de sare pentru
utilizare ulterioară;
- preluări de vârfuri de sarcină, caracterizate de o tehnologie care să fie
capabilă să permită asigurarea solicitărilor de GN dintr-o minimă infrastructură
pentru perioade scurte de timp, fie din depozitele subterane, fie din depozite în
conductă.

Conducte de
distribuŃie
PosibilităŃi de Conducte de colectare
depozitare

InstalaŃie de
procesarea gazului

Magistrala centrală

Conducte de Conducte Conducte Conducte Conducte

primire/ de primire de primire/ de primire de primire/
distribuŃie distribuŃie distribuŃie

Fig. 4. Schema pieŃei centrale de gaze (schema unui hub)

Proiectarea şi/ sau analizele unei conducte de transport trebuie să Ńină cont de
masa şi echilibrul de energie consideraŃi factori de stres.
Teoria transportului GN se bazează pe dezvoltarea ecuaŃiilor de stare, de
continuitate, de moment şi energie, care se pot însuma astfel:
EcuaŃia de stare, care este o relaŃie intre variabilele de stare, preluate din
dinamica fluidelor, presiunea, temperatura şi volumul sau densitatea.

EcuaŃia se bazează pe legea universală a gazelor:

ρRT
P= ,
Mw

unde: P este presiunea, ρ densitatea, T temperatura absolută, R constanta gazului şi

Mw greutatea moleculară, dar expresia nu este utilizabilă pentru scopuri de transport.
Mai corespunzătoare, dar mai sofisticate sunt expresiile bazate pe inŃelegerea fizică
a modului cum lucrează gazele, iar acest lucru este legat şi de compoziŃia a gazului.

De exemplu, în expresia Peng-Robinson (PR):

8
 RT a (T )
P= − ,
V − b V (V + b) + b(V + b)

unde: a şi b sunt coeficienŃi determinaŃi empiric.

Conform teoriei Bennedict-Webb-Rubin-Starling (BWRS):

ρRT  C D E  ρ2  d  ρ3  d  ρ6 cρ 3  γρ 2   γρ 
P=  B0 RT − A0 − 02 + 30 − 04  2 +  bRT − a −  3 + α  a +  6 + 3 2 1 + 2  exp 2 
M  T T T M  TM  TM M T  M  M 
unde: A0, B0, C0, D0, E0, a, b, c, d, α, γ sunt coeficienŃi determinaŃi empiric.

Din teoria continuităŃii (conservarea masei), ecuaŃia de stare derivată din

considerente de echilibru de masă, care nu poate fi nici produs, nici distrus, dar
raportat la o conductă rămâne constant, se poate scrie:

δ ( ρA) δM
=− ,
δt δx

unde: ρ este densitatea, A aria volumului de control (suprafaŃa de control) şi M este

masa conŃinută în volumul de control (Aδx), analiza efectuându-se în volumul de
control în studiu (fig. 4 ).

Conducta
Volumul de control
Debit de gaz

SuprafaŃa de control

Fig. 5 Detaliul volumului de control

Pentru debit izotermic, densitatea fluidului este strâns legat de presiune

p = ρc 2 , deci,

δ ( pA) δM
=− ,
δtc 2
δx

cu p presiunea şi c2 viteza sunetului în gaz. Dacă diametrul conductei este constant,

atunci A este de asemenea constant şi este evident pentru un debit regulat, ca nu
există nici o schimbare de-a lungul volumului de control sau a presiunii în timp:

δp δM
= 0 şi = 0,
δt δx

9
 Ceea ce înseamnă că de-a lungul conductei, densitatea scade odată cu
caderea de presiune, dar şi cu creşterea temperaturii, aceasta din urmă
nereprezentând un factor atât de important, întrucât temperatura se consideră relativ
constantă.

EcuaŃia de moment se deduce din Legea a II-a a lui Newton, pentru un debit
unidimensional fiind exprimată de:

δp ρw 2  4 f  δ ( ρw) δ ( ρw 2 )
− −   − gρ sin α = + ,
δx 2  D  δt δt

unde: w este viteza gazului, f coeficientul de frecarte, D diametrul interior şi α unghiul

dintre direcŃia orizontală şi direcŃia x.

EcuaŃia energiei are la bază faptul că energia îmbracă mai multe forme, cele
mai multe dintre acestea neputând fii direct măsurate. Din ecuaŃia lui Bernoulli,
exprimată ca principiu de conservare a energiei principale:

Hq – W = ∆E,

unde: Hq este căldura adăugată, W lucrul mecanic dat, iar ∆E schimbul de energie.

δw
Pentru o conductă dată: = 0 , se obŃine:
δt

δ ( ρAdx)  w2  δ ( ρwA)  w2 
δHq =  u + + gz  +  u + pv + + gz dx ,
δt  2  δx  2 

unde: u este energia internă şi z înălŃimea; care pentru debita adiabat: δHq =0 ;I
pentru debit izotermic: T=const, δHq ≠0. Debitul izotermic înglobează schimbul de
căldură dintre conductă şi sol, care poate fi insă ignorat.

Bazat pe ecuaŃiile de mai sus pentru mai multe modele simplificate, se poate
scrie:

δ 2 p2 δp 2
= k , unde:
δx 2 δt
a

4 fQ
ka = , cu Q=Debit f(x,t),
DAc 2

Aplicat la ecuaŃia tip de debit, se obŃine: Q = k f ( P12 − P22 , cu kf , o funcŃie

nelineară dintre diametru şi lungime şi alte variabile.

În continuare vom dezbate problema referitoare la posibilele erori ce pot

apărea ca urmare a configuraŃiei traseelor conductelor şi locaŃiile de determinare gaz

10
cromatografică a compoziŃiei GN în vederea determinării puterii calorifice superioare,
precum şi punctele de prelevare a probelor în vederea efectuării GC.

Conceptul de energie este cel mai util mod pentru înŃelegerea fenomenelor
dintr-o conductă de gaze naturale. Energia reprezintă potenŃialul pentru ca un sistem
să lucreze, să efectueze lucrul mecanic. Există trei tipuri importante de energie
strâns legate de o conductă: energia mecanică, energia termică şi, în special pentru
conductele de gaze, energia chimică.
Cuvântul energie, în limba greaca veche, ενέργεια (energhia) înseamnă
activitate, unde"εν" are semnificaŃia "în" şi "έργον" are semnificaŃia "lucru" şi
desemnează o folosire uzuală şi una ştiinŃifică. SemnificaŃia cuvântului poate fi: forŃă,
vigoare, putere, tărie, capacitate de acŃiune, respectiv fermitate, decizie, hotărâre în
acŃiunile întreprinse.
În sensul folosit în fizică cuvântul este un substantiv feminin defectiv de plural
– energie.
Din punct de vedere ştiinŃific, energia este o mărime care indică capacitatea
unui sistem fizic de a efectua lucru mecanic când trece printr-o transformare din
starea sa într-o altă stare aleasă ca stare de referinŃă.
Când un sistem fizic trece printr-o transformare, din starea sa în starea de
referinŃă, în natură schimbările cu privire la poziŃia sa relativă se referă la:
- schimbarea poziŃiei, vitezei;
- schimbarea stării termice;
- schimbarea stării electrice, magnetice, atât ale lui cât şi ale sistemelor din exteriorul
său.
Efectele asupra sistemelor externe definesc acŃiunile externe ale sistemului în
cursul transformării.
Dacă acŃiunile sunt exclusiv sub forma efectuării de lucru mecanic, acesta se
numeşte echivalentul în lucru mecanic al acŃiunilor externe. Suma echivalenŃilor în
lucru mecanic a tuturor acŃiunilor externe care se produc când un sistem fizic trece,
prin transformare, dintr-o stare dată într-o stare de referinŃă se numeşte energia
totală a sistemului fizic în starea dată faŃă de cea de referinŃă şi reflectă capacitatea
sistemului de a produce lucru mecanic.
Energia poate fi măsurată, în funcŃie de cele cinci unităŃi fundamentale de masură,
din expresia de definiŃie, pornind de la:
Energia = lucru mecanic= forŃa x distanŃa, unde
forŃa = masa x acceleraŃia, rezulta:

M L T Q Θ
masa lungime timp sarcină temperatura
electrică
1 2 -2 0 0

adica: M L2 T-2 = kg m2 s-2 = 1 J (1 Joule = 1 newton- metru), unitatea de măsură

purtând numele lui James Prescott Joule, în Tabelul 1 fiind date unităŃile de măsură
utilizate pentru energie şi parametrii de conversie.
Energia gazelor naturale se măsoară într-un multiplu al Joule, GJ –Giga-Joule,
utilizându-se în unele cazuri şi MWh, în special în tările unde utilizarea energiei
electrice depăşeşte 70% în utilizarea curentă.

11
 Tabelul 4. Conversia unităŃilor de măsură
pentru energie
joule J 1
kilogram-forŃă metru Kgf m 0,10197160000000001
erg erg 1e7
watt secundă Ws 1
kilowat oră kWh 2,777778e-7
calorie cal 0,2388459
British thermal unit Btu 9,47817e-4
newton metru Nm 1

Energia mecanică din debitul conductei este dată de profilul presiunii

(potenŃialul lucrului mecanic de expansiune a fluidului), energia gravitaŃională şi
energia cinetică; dacă expansiunea fluidului este mică, energia din presiune nu este
importantă.
În volumul de control8, forŃele într-o secŃiune transversală includ efectul
presiunii, forŃele gravitaŃionale, forŃele de frecare şi efectul peretelui conductei, care
compun rezultanta vectorilor.
ConfiguraŃia şi geometria joncŃiunii de conducte este prezentată în fig. 7.
Domeniul reprezentat este legat de vecinătatea joncŃiunii; dimensiunile, ratele
de debit şi compoziŃiile gazului în joncŃiune fiind ipotetice.
Procesul de amestecare a celor două fluxuri de debite simulate9 prin
procedura LES (Large Eddy Simulation) este corelat cu o procedură complexă de
calcul care Ńine cont de profilul curgerii şi de coeficienŃii de caracterizare Reynolds şi
Navier-Stokes.
Se pot dezvolta astfel patru domenii, dintre care trei domenii (marcate cu roşu)
se pot rezolva prin procedura RANS (Reynolds Average Navier-Stokes), iar cel de-al
patrulea (albastru) prin procedura LES pentru stabilirea condiŃiilor de amestec în jonc
Ńiune (fig.7).

Fig. 6 Liniile de current ale unei joncŃiuni de conducte

Pentru finalizarea analizei se convine să se normalizeze fracŃia masei de gaze

naturale 〈 Y〉, ca funcŃie de parametrii din relaŃia de mai jos:

8
Monitorul de petrol si gaze, iulie 2008;
9
Raport DOE/ NETL-2007/ 1290, National Energy Technology Laboratory, iunie 2007, SUA;

12
 −
 
 Y −Y 
Y =  ,
 Y1 − Y2
 

unde Y1 si Y2 sunt fracŃiile masice de gaze din conducta primară şi cea secundară
din joncŃiune, iar Ý este fracŃia masică medie din secŃiunea transversală a volumului
de control. Normalizarea fracŃiei masice s-a efectuat pe liniile paralele coaxiale cu
conducta principală (fig.6), iar fracŃiile masice normalizate sunt utilizate ca indicator al
gradului de amestecare radială din conductă.

Fig.7 Reprezentarea zonelor debitelor de gaz din joncŃiune

Este foarte interesantă maniera de vizualizare computerizată a gradului de

amestecare prin LES si RANS în zonele debitelor de gaz din joncŃiune (fig.2) , aşa
cum sunt reprezentate în fig. 8.

a. FracŃiile masice în amestec b. FracŃiile masice în amestec

a. Vectorii de viteză b. Vectorii de viteză

Procedura LES Procedura RANS
10
Fig.8 Vizualizarea computerizată a gradului de amestecare a debitelor de gaz din joncŃiune

10
Sursa: Raport DOE/ NETL-2007/ 1290, National Energy Technology Laboratory, iunie 2007, SUA;

13
 Trebuie remarcat faptul că analizele finale au stabilit că omogenitatea
amestecului fluxurilor care intră în joncŃiune, extrapolate pentru procedura LES, se
realizează la mai mult de 35 metri de la intersecŃie11, ceea ce conduce la ideia ca
abia după aceasta distanŃă, probele prelevate din conducta principală pot fi
considerate omogene, atunci când se efectuează analiza gaz-cromatografică, în
concluzie punctul de implementare a prizei de colectare a mostrei de gaze, în
vederea efectuării cromatogramei trebuie să nu se găsească în imediata apropiere a
joncŃiunilor, în caz contrar este posibil ca analiza cromatografica să fie echivocă.
Echiparea racordurilor de preluare a probelor de gaze trebuie sa Ńină cont de
condiŃiile concrete ale calităŃii gazelor care se amestecă în joncŃiune.
Trebuie observată direcŃionarea vectorilor vitezei de transport în conductă,
orientarea acestora fiind în strânsă corelaŃie cu imaginile orientării fracŃiilor masice
din amestec.
Este deosebit de interesant că în cazul centrelor de piaŃă (hub-uri), acolo unde
se intersectează mai multe conducte în joncŃiuni, se stabileşte o zonă de graniŃă (fig.
9), care de exemplu, pentru o conductă magistrală cu un diametru de DN700 (30
inch) şi presiune de operare în jur de 5MPa (50 bar) se află la 50 m, faŃă de planul
vertical al joncŃiunii.

≥ 50m

Zona de graniŃă pentru

analiză computerizată de
dinamica fluidelor

Fig. 9 Zona de graniŃă

Preluarea eşantioanelor de gaz este influenŃată şi de proprietăŃile fizice ale

fluidului sau amestecului de fluide, acesta din urmă înŃelegându-se şi ca o
combinaŃie a fluxurilor din joncŃiune, inclusiv a conŃinutului de apă sau fracŃii lichide
de hidrocarburi antrenate.
Impactul lor este în strânsă legătură cu compoziŃia gazului şi valoarea puterii
calorifice superioare determinată pe baza cromatogramei.
Schimbările de presiune şi temperatură într-un gaz conŃinând şi un amestec
cu fracŃii lichide alterează compoziŃia fazei gazoase.
Creşterea tipică a presiunii reduce concentraŃia vaporilor de lichid în faza gaz
a cărei scădere de presiune are efect contrar. Orice alterare minoră a conŃinutului de
vapori de lichid are un impact semnificativ asupra compoziŃiei gazului determinată
cromatografic şi implicit a valorii puterii calorifice superioare (PCS).

11
Raport DOE/ NETL-2007/ 1290, National Energy Technology Laboratory, iunie 2007, SUA;

14
 AdsorbŃia şi desorbŃia componentelor de către suprafaŃa conductelor poate
altera deasemnea compoziŃia gazului. În cazul unei suprafeŃe interioare date, odată
cu creşterea presiunii şi scăderea temperaturii se produce o creştere a absorbŃiei de
suprafaŃă; scăderea presiunii şi creşterea temperaturii are efect opus. Gazul şi
compoziŃiile materialului suprafeŃei determină gradul în care adsorbŃia are loc în orice
condiŃii de de presiune şi temperatură.
Schimbările de presiune pot modifica punctul de rouă al hidrocarburilor
gazului. Efectul poate fi bi-direcŃional; de exemplu, o creştere de presiune poate
reduce punctul de rouă al hidrocarburilor unei compoziŃii de gaz şi îl poate creşte în
situaŃia altei compoziŃii.
Reducerea presiunii răceşte gazul datorită fenomenului cunoscut ca efect
Joule-Thompson. Răcirea gazului poate scădea temperatura gazului sub punctul de
rouă. Când temperatura gazului scade sub punctul de rouă al hidrocarburilor se
produce condensare; este o altă ocazie care conduce la modificări în compoziŃia
gazului şi nemijlocit asupra PCS.

Fig. 10 Prelevarea eşantioanelor de gaz-

cromatografie

Încălzirea esantionului de gaz care nu conŃine lichid antrenat poate fi o metodă

acceptabilă pentru prevenirea condensării; încălzirea esantionului de gaz în care
este prezent lichid antrenat va altera compoziŃia gazului şi valoarea PCS.
Orice urmă de lichid antrenată în eşantionul prelevat poate altera compoziŃia
eşantionului şi/ sau poate produce deteriorarea cromatografului in-line.
O posibilă alternativă de prelevare de eşantioane de gaz în vederea
determinării concentraŃiilor fiecărui component este prezentată în fig. 1012.

12
Houser, E. A., Principles of Sample Handling and Sampling Systems Design for Process Analysis,
UMI, Ann Arbor, MI, 1997;

15