Un model

de referinta
in :?tiinta
comlll1icarii, prin amploarea constructiei teoretice :?i
a implicatiilor ideologice, a fost fonnulat de Jurgen
Habermas, eminent teprezentant al ultimei generatii
a Scolii de la Frankfurt. Preocupat mai intiii de
problemele con:?tiinlei :?i ratiunii, in traditia
CUIlOscutaa filosofiei germane, Habermas a evoluat
spre 0 teorie centrata pe comunicarea umana, ca loc
~itemei pentru intelegerea ralionalitatii :?i structurii
actilll1ii umane. Structurile actilll1ii, la randul lor,
vor juea rolul unor veritabile eategorii filosofiee
(a:?a stau luerurile, de exemplu, in lucrarea
Cunoa~tere ~i interes).
Comunicarea sociala I-a preocupat pe
Habermas incepfmd cu luerarea Strukturwandel der
Offentlichkeit; aceasta dimensiune a "spatiului
public" eonstituit prin comunicarea sociaIa' este,
dupa Habermas, esentiala societatii burgheze, :?iea a
fost ignorata de teoreticienii :?iideologii traditionali.
Burghezia, exersandu-~i talentele in spatiul privat, a
transportat efectele lor in societatea civila, astfel
incat s-a constituit 0 sfera publica politica. Aceasta
s-a realizat prin intermediul presei, al cluburilor, al
pietei blll1urilor culturale. S~a nascut astfel ~i opinia
publica, eu rolul de a media intre Stat ~i nevoile
sociale. Ea are mlul "critic", fiind reprezentanta
modema a "Ratiunii". Aparuta ca 0 expresie a
exercitiului critic al ratiunii, opinia publica a

suportat un declin considerabil

in socieHitile
contemporane sub inflo.enta celei de "a treia culfuri"
(cultura de masa), a organizarii vietii politice in
ritmul sondajelor ~i al administrarii infonnatiei.
.
Odatii ce mijloacele de informare in masa
audevenit agenti ai integrarii in normele etatiste
instlUmente de manipulare investite cu functii
socia]e bine determinate, reprezentand
grup~ri
socia]e carora statuI le-a transferat 0 parte din
puterea sa, "sfera publica" s-a degradat, functia
critica a opiniei a disparut, aceasta fiind aservita
ideologiilor dominante. Ratiunea criticii a fast
subordonata ratiunii instrumentale. "Spatiul public"
reprezinta . incercarea lui Haberinas de a gandi
aceasta dubla realitate (a statului de drept 'devenit 0
institutie supusa unei functionalitati instrumentale),
aceste doua aspecte ale opiniei publice care sunt
importante
pentru
a intelege
insa~i "logica .
modemitatii" .

"Idealurile umanismului burghez, care pun

in evidenta cum se contin una pe alta sfera
intima ~i sfera publica ~i cum se articuleazii
pe conceptete-cheie de subiectivitate, de
realizare de sine, de formare rationala a
vointei ~i opiniei ca ~i pe conceptul de
autodeterminare individuala ~i politica, au
impregnat atat de mult institutiile statului
c?nstitutional
ca ele au fost respinse,
dmcolo de 0 realitate constitutional a care Ie
contrazicea in acela~i timp,' ca potential
utopice.
Dinamica
dezvoltarii
istorice
trebuia sa se hraneascii din aceastii tensiune
intre Idee ~i Reali tate. Aceasta forma de
gandire nu conduce, lolu~i, lntr-un fel
iluzoriu, uumai ]a 0 idealizare a sferei

pub lice burgheze care depa~e~te sensul

metodologic
al idealizarii
inscris in
formarea ideaJ-tipica a acestor termeni; ea
se sprijina, cel putin implicit, ~i pe anumite
presupozitii fundamentale ale. filosofiei
istoriei, dezmintite mai tarziu de barbariile
civilizate ale secoJului XX. Cand idealurile
burgheze sunt suprimate, cand con~tiinta
devine cinicii, aceste norme ~i orientari
normative cu privire la critica ideologidi
trebuie sa se arate a fi de acord; daca se
face referie la ele, sa nu se prabu~easca"
(1).

Analiza critica anterioara a trebuit ca

unnare sa lase locul unei noi orientari constructive.
Tredind printr-o "pragmatica universala" (schitata
in Cunoa$tere $i interes), gandirea lui Habermas s-a
adancit intr-un proiect mult mai ambitios al
cercetarii comunicarii umane:
"Am propus fundamentele normative ale
unei teorii critice a societatii la un nivel
mai profund. Teoria actiunii comunicative
trebuie sa degajeze un potential de
rationalitate inscris in insa~i practica de
cdmunicare cotidiana. In acest fel, teoria
curata terenul pentlU 0 ~tiinta socialii,
procedand
inlr-un
fel
reconstructiv,
identificand
procese
. generale
de
rationalitate
culturala
~i sociala
~i
intorcandu-se spre cele care se desfli~oara
dincolo de societatile modeme. Astfel, nu
mai este yorba de a ciiuta potentiale
normative
numai in formarea
sferei
pub lice, a~a cum se manifesta ea in cadrul
unei
epoci
specifice.
Constrangerea
stilizarii
trasaturilor
tipice
ale unei
rationalitati comunicationale incamata in

Cum serie Ch. Bouehindhomme

in
intoducerea sa Ia traducerea franceza a cartii Iui
Babermas MoralCi ~i comunicare. "Habennas a
propus un gen de 'cura autoreflexiva' (dupa modelul
explicit al unei
psihanalitici)
a societatii
In al sau opus magnum. Teoria aCliunii contemporane. cu scopul de a gasi veritabilele
comunicative (2 vol., 1981), Habennas incearca interese practice cognitive ~i de a elibera astfe1
astfel sa construiasca 0 teorie general a a ratiunii ~ia spatiul public - spatiul social - de paraziti ideologici
rationali~atii soc~etatii, integrand contributii, ~i care pertutba comunicarea". Pentru aceasta era
perspective teoretlee extrem de diferite (dar evitand
necesar un "inceput de la zero", avand ca obiectiv
chipurile, impasurile aeestora): ideea "lumii traite/; determinarea pozitiva a idealului unei comuniciiri
(Lebenswelt) ~i relatia ei cu sistemul; tedriile lui nedeformate, cu alte cuvinte, punerea formei stabile
Marx, Weber, Lukacs ~i Adomo, Mead, Durkheim
a unei Ratiuni comunicationale (3).
sau Parsons. Scopul lui marturisit este acela de a
De~i vasta, lucrarea
Teoria aCfiunii
pune bazele conceptuale ale unei noi "Ratiuni
comunicativenu ofera decat 0 schita sau, dupa cum
crit~ee", autonome,
adaptate timpului no~tru. spune Habermas, "cadrul uneicritici
a ratiuriii".
Prolectul este de talia Criticii raliunii pure a lui Proiectul kantian e reluat la nivelul perspectiivelor
Kant, ambitios, comparabil tematic cu autoriIl de la filosofice,
antropologice
~i logico-lingvistice
Kbnnigsberg prin glisarea de la "critica ratiunii" la contemporane. Intentia lui este insa de a degaja 0
"ratiunea critica", care nu reprezinta doa; 0 HOUa "raponalitate formala", a ciirei forma nu apare decat
perspectiva
speculativa
asupra .ratiunii, ci 0
in exercitiul lingvistic ~i deci in actul sau actiunea
transformare
a
obiectivelor,
temeiurilor
~i comunicationala.
Aceastii
rationalitate
va fi
functionalitatii acesteia. Este astfel continuata ideea
exprimata de 0 "logica evolutiva" care, de~i formala,
~olii cle la Frankfurt asupra "teoriei ciitice" a
vrea sa structureze in acela~i timp logica cunoa~terii .
soCietatii, care nu se reduce la 0 "analiza
(pusa in evidenta de epistemologia ~i istoria
conceptuaHi" a societapi, ci propune 0 reconstructie
~tiintei), istoria teoretica (pus a in evidentii de. istoria
normativa cu sens transformational
in pla~ul
filosofiei), etica discutiei (corelatia dintre etica ~i
realitati sociale. Nivelul situarii "criticii" devine insa
moralitatea sociala). Temeiul acestei structuriiri
mai pro fund, ceea ce conduce la 0 reconstruetie
integratoare il formeaza ideea (preluata de la Mead)
.filosofica a perspectivei ~colii de Ia Frankfurt
coliform ciireia limbajul este in acela~ timp fundalul
"(Horkheimer, Adorno).
~i forma sociabilitatii ~i; prin aceasta, ccinditia
pragmatie-transcendentalii
a oricarei
societati
Dintr-o teorie criticii a unui tip de societate
umane.
gandirea lui Habermas a evoluat spre 0 teorie-cadr~
G.H. Mead considera ca limbajul este
a in~eleger~i generale a rationalitatii sociale, pe
simultan factor de individuare ~i de socializare ~i, in
tem.eml ~cpunii comunicative. Altfel spus, de la 0
acest fel, el este principiul sintetic al oricarei
soclOlogle critica, Habennas a trecut la 0 fiIosofie
societati, in masura in care doar prin el societatea se
sociala.
mentine in unitatea ei - sincronic, prin actiunile
comunicationale ce caracterizeaza
interactiunile
institupi a fost indepartata, in avantajul
unei modalitati empirice, .care rezolvi\
tensiunea instautata in acest contrast intfe
norma ~i realitate" (2).

sociale - diacronic, prin actiunile comunicationale

prin care se realizeaza educatia,. La aces tea
Habennas a adaugat ideea lui Wittgenstein dupii
care Raliunea este co-originara cu limbqjuI. Aceste
doua perspective se sus!in n::ciprioc, deoarece
Ratiunea este, dupa Habermas, in mod necesar Un
principiu
sintetic,.
Caractenil 'sintetizant
aI
limbajului, de mediu de individuatie dar ~i de
generalizare, "societizare" este, dupa Habermas
intim coreIat cu ideea insa~i de comunicare,. c~
actele comunicative ca punti de trecere de la
~ndividual la social, de creuzet al unificarii ~i
mtercomprehensiunii.
ProcesuI comunicativ pune astfel in lucru
act~ normative fondatoare, constitutive
pentru
Rat1unea practica. Prin ratiunea comunicativa se
constituie relatia cu lumea a indivizilor, se statueazii
rolul,lor In lume, se unifica cunoa~terea cu actiunea,
mentmandu-se spiritul critic1 orientat spre social, al
teoriei Scolii de la Frankfurt. Dupa cum scrie
Habermas,
'~Marx, In 1857, a stabilit in ce sens
categoria muncH este un concept universal
aplicabil tuturor societatilor... In acee~i
manierii, va trebui sa aratam, cu teoria mea
a comuniciirii, cum capitalismul avanseazii
In realizarea obiectiva a conditiilor pentru
ca
noi
sa
putem
recunoa~te
cii
universalitatea nu doar se afla In structurile
de inteligibilitate ale limbajului, dar ca ea
se ofera Intr-un mod adecvat ca 0 critidi ce
nu se mai poate funda pe 0 fiIosofie a
istoriei" (4).
Habermas propune un demers In douii
etape: ~e~de 0, pa~~e, e~ trece de Ja 0 conceptie
teleologlca a actmnu (aqlUnea orientata de scopuri)
spre conceplul actiunii COl11unicalive ~i al lumii

vietii; pe de aWl parte, el Incearca sa unifice acesta

teorie a lumii vietii cu teoria sistemelor, bazandu-se
pe, lucrarile lui G.H. Mead ~i E. Durkheim.
Impotriva individualismului
dominant In epoca,
Habermas, pe urmele' lui Mead, considera ca
individul nu se poate disocia de societate, de limbaj,
de culturii. Numai In mediul social intentiile ~i
interesele
individuale
sunt
suseeptibile
de
interpretare, de discutie critidi ~i de sehimbare.
Astfel, Habermas I~i eentreaza eforturile in
direetia uhei teorii a rationalita~i eomunicative,
intersubiective, intemeiata pe Intelegerea reciproca,
pe 0 recunoa~tere libera, 0 autodeterminare, care, se
aseamana eu idealul ilurninist al opiniei publice
burgheze de la inceputuriIe ei. In discursul
comunicativ, conversational, Habermas afla un mod
de a depa~i argu111entelefundationaliste, oricare ar fi
fonna sau intentia lor. Aeesta ar putea duce mai
departe veehiul proiect (neterminat) al modemitatii,
al gandirii, iluministe; se mentin astfel idealurile ~i
angajarile fata de valorile adevarului (consensul
rational), criticii, care ,ar putea fi Insa articulate
pomind de la un model de baza al "situatiei de
vorbire idealii", care ,ar functiona ca temei normativ
pentm
sfera publica,
In care participantii,
neconstran~i, sa dezbata ~i sa articuleze normele ~i
valorile'sociale;
mediul aetiunii comunicative ar
justifica atM 0 "moralii a discutiei" cat ~i ideile
regulative
ale unei
"ratiuni
emancipatoare",
autodetenninative,
critice
~i
autorealizante.
Societatea "tine" astfel de .actele de comunicare; ele
sunt form~late initial pentru lumea vietii ~i
transpuse asupra sistemului soC?ialprin intennediuI
structurii
generale,
evidentiate
de
studiul
fenomenologic al vietii "elementare".
"Punctol de vedere al Lebenswelt-ului
au'age toate procesele
sociale in fasciculele
luminoase ale procesului cooperativ de interpretare

..., ceea ce ne face sa consimlim la trei fictiuni: VOrn

presupune autonomia actorilor, auton0l!lia culturii ~i
transparenta comunicarii" (5). Aceste constrangeri
ar defini 0 situatie
ideala-limita,
structura
necontorsionaUi a lumii vietii, care se realizeaza in
sistemul social sub presiunea deformatoare a
"instrumentelor de pilotaj": tehnicile de comunicare
~i instrumentele de informare, cazute In mainile ~i
sub dominatia unor actori politici. Din legatliri
naturale ale unitiitii lumii vietii, mass mediadevin
instrumente reificate (instriiinate ~i autonotile), In
servicul unei ratiuni oprimante. Habermas nu vede
In noua tehnologie a comunicarii decat un nou tip de
instrumente ale oprimarii. Nimic despre natura lor
revolutionara ("tehnologii ale spiritului"), despre
paradigmele
teoretice
subiacente
~tiintelor
comuniciirii, despre inteligenta artificiala sau
~tiintele cognitiei. Pare ca Habermas s-a instalat
intr~o critica clasicista a noii comunicari, formulata
In termeni ultra-generali.
Interesat de comunicarea rationala, atat In
faza sa "critica", ca reprezentant al noii generatii a
~colii de la Frankfurt, cat ~i In cea constmctiva,
Habermas
pastreaza
idee a
reconstruirii
presupozitiilor unei comuniciiri ideale, care sa
permita "masurarea" distorsiunilor ~i a gradului de
irationalitate induse de comunitatile sociale reale.
Cautarea
acestui
model
ideal
al
comunicarn
nedistorsionate
a fost permanent
insotiHi de 0 credintii emancipatoare. In lectia sa
inauguralii de la Universitatea din Frankfurt (1968),
Habermas spunea: "Structura limbajului, iata 0
exigenta de emancipare care ni se pune. Cu prima
fraza pronuntata se instituie ~i 0 vointa de consens
universal ~i fara constrangeri care se exprima :rara
ambiguitate". In acela~i fel se pot Intelege
~i
urmiitoarele co~sideratii ale lui Habermas din Drept

~i democrafie. IntreJapte ~i norme:

"Teoria discutiei este 0 incercare de a

reconstrui aceasta viziune, astfel Incat ea
poate sa-~i afirme autonomia .~a nor:rnat.iva
in acela~i timp fata de reductnle sCIenhste
~i fata de asimiliirile estetice ... D~-a l~ngul
unui secol care, mai mult decat oncare
altul, ne-a facut sa recunoa~tem chinurile
nonratinuii existente,nici 0 incredere Intr-o
ratiun~ esentialista nu a supravietuit. Cu
atit mai mult, 0 modemitate care a devenit
con~tienta de contingentele sale nu se poate
identifica nici Cll 0 ratiune procedural a,
nici, ceea ce revine la acela~i lucru, cu 0
ratiune ce se angajea~a in. ~~ocese
impotriva ei insa~i. Crihca ratmnn est~
in:raptuita de catre insa~i ratiunea: acestel
ambiguitati a titlurilor kantiene Ii datoram
descoperirea
radical antiplatoniciana .a
faptului ca nu exista nimic de ordm
superior sau inferior la care sa putem apela,
noi, care ne aflam angajati in fonnele de
viata structuratede limbaj" (6).
Habermas are ca obiectiv, in teoria sa a
activitatii comunicative, construirea unei con~ept~i
generale
asupra
interpretari.i,. _ .. refenntel~
semnificatiei
adeviirului sau valIdltatll care sa
priveasca' i; acela~i timp atat ra~une~ t~or~tica
(cunoa~terea rationaHi, logica), cat ~l. dlfe~ltele
forme ale ratiunii practice (moral a ~l aetmnea
umanii sociala).
Conceptia
sa cuprinziitoare,
intemeiata pe ideea "situatiei ideale a vorbirii"
(desprinsa din analiza lumii vietii, a vietii natu~ale a
oamenilor angajati in activitatea de comUl11care,
presupunand di activitatea de comunic~~e ar~ ~O,~
intre cetiiteni in cadrul unei culturi proprn socleta!ll
civile, pe'care Habennas 0 numea "sp.ati~l public"),
forma reflectata a activitatii comunlcatlOnale, nu
intentioneaza sa fie 0 teoriespecialii,
un model

teoretic particular al comunidirii, ci ia comunicarea

drept "loc teoretic" pentru explicarea rationalitatii
umane ~i sociale. "Universalul concretal lui Hegel
I~i gase~te astfel sublimarea Intr-o structura a
comunicarii purificata de oI'ice element substantial"
(7). Doctrina lui Habermas se vrea 0 analiza
filosofica a (totalitatii!!) presupozitiilor discutiei
rationale ~i libere a ratiunii teoretice ~i practice, care
sa conduca la un nou instrument analitic de
reprezentare - modelul situatieiideale a vorbirii (Uij
dialog mai degrabii decat un omnilog, in 'care nu .
exista diferente sau restrictii, in care, deexemplu,
un filosof nu are mai mare autoritate decat un
"Iaic:'). Consensul rational al participantilor activi la
aceasta discutie va servi drept garantie de validitate
pentru normele comunitatii ~i de adevar pentru
propozitiile ei de cunoa~tere.
Teoria actiunii comunicative vrea astfel sa
degajeze un model formal ~i universal, care sa
formuleze
"presupozitiile
transcendentale" .
(presupozitii structurale) ale gandirii si actiunii. Prin
acesHi intentie ea se inscrie mai degrabii intr-o
abordare filosofica a comunicarii. Am exjJUs-o in
acest cadru luand in considerare, pe de 0 parte,
faptul di, din punct de vedere filosofic, teoria sa
ramane la stadiul unor intentii generale, iar pe de
alta, faptul ca atracti vitatea ei pentru teoreticienii
comunicarii sociale ~i pentru cei interesati de relatia
teoriei comunicarii cu sociologia politica este mult
mai mare decat pentru cei interesati de implicatiile
general-filosofice.
Tezele
lui
Habermas
au
influentat mai mult pe cei interesati de regandirea in
noi termeni a rolului mijloacelor de informare in
masa in aparitia opiniilor, in circulatia ideilor ~i in
viata politica decat pe metafizicieni. Nu intamplator,
Habermas este unul dintre putinii filosofi sau
sociologi care au intervenit in discutia publica a
unor propbleme de mare urgenta, cum ar 11 aceea

generata
de revi~io~i~t~~ de dreap~a
Holocaustului. Dintre gandltoru contemporam, el
aseamana in aceasta privnta doar cu N.Chomsky
sustinerea unei traditii a criticii principi~le
realitatilor politice actuale, orientaUi excluslv
adevar.

ai
se
in
a
de

1. J.Habermas, L'Espace public, trente ans

apres, Preface a L'Espace public, Ed. 1992, p. 6.
2. Idem.
3. Ch. Bouchindhome, J.Habermas, Morale et
communication, Ed. dU Cerf, 1986, p.12.
4. J.Habermas, Der Philosophisches Discurs der
. Modeme, Frankfurt, a.m.1985, p. 29.
.
5. J.Habermas, TMorie de l'agir
communicationel, tome 2, Fayard, Paris, 1987,
p. 163-164.
.'
6. J.Habermas, Droit et Democratze, Galhmard,
Paris, 1997, P 11.
7. Ibidem, p.251.