Spirometria i spirografia explorri funcionale ale plmnilor.

Analiza gazelor sanguine

Spirometria este un examen care servete la msurarea volumelor si debitelor pulmonare.

Spirometria este o componenta a explorrii funcionale respiratorii (totalitatea examenelor destinate
sa evalueze funcia respiratorie).
Spirometria este utilizata pentru diagnosticarea diverselor afectiuni cronice ale bronhiilor si
ale plmnului (astm, bronhopatie cronica obstructiva, pneumopatie interstitiala, emfizem), pentru
a evalua gravitatea lor si pentru a le urmari evolutia.
O edin de spirometrie dureaza cel mult cateva zeci de minute. Subiectul este asezat pe
scaun cu nasul astupat cu o pensa. El ia in gura un ambou legat printr-un tub flexibil la un aparat de
masura, spirometrul. Pacientul respira mai intai normal, apoi inspira si expira pana la ultima
suflare. Volumele de aer continute in plamanii sai la diferite momente ale respiratiei sunt apoi
masurate corelate fiind cu debitele de aer inspirate sau expirate, pentru a trasa un grafic denumit
curba debit-volum; mai este, de asemenea, posibil sa se masoare capacitatea vitala fortata (volumul
total de aer expirat dupa o inspiratie profunda), precum si V.E.M.S., adica volumul expirator maxim
pe secunda (volumul de aer expirat in cursul primei secunde de expiratie fortata care urmeaza unei
inspiratii profunde). Adaugarea la spirometru a unui circuit complementar care utilizeaza heliul
permite sa se calculeze capacitatea pulmonara totala (volumul maxim pe care il pot contine
plamanii).
Anomaliile constatate sunt clasificate in sindromul obstructiv (debite anormal de mici),
sindromul restrictiv (volume anormal de mici) si sindromul mixt (asocierea celor doua perturbatii).
Spirometrele sunt dispozitive care msoar cantitatea de aer pe care un subiect o poate
inspira sau expira voluntar. Aparatele se bazeaz pe dou sisteme de msur:
a.
msurarea direct a volumului ventilat
b.
msurarea debitului aerului ventilat
Cteva dintre aceste aparate au fost miniaturizate i costul lor s-a redus. n acest fel pot fi
utilizate ambulatoriu sau, n faza experimental, pentru monitorizarea la domiciliu efectuat direct
de ctre pacient.
a.
Msurarea direct a volumului ventilat se efectueaz cu dispozitive (clopot,
piston sau burduf) puse n micare de respiraia pacientului; variaia de poziie a dispozitivului,
imprimat de inspiraia i expiraia pacientului, sunt transformate n variaie de volum. Este
posibil conectarea la un computer care integreaz semnalul de volum n format digital i permite
vizualizarea n timp real a curbelor volum/timp i flux/volum. Spirometrul cu clopot cu ap, cu
circuit nchis, reprezint etalonul, termenul de comparaie n domeniul msurtorilor spirometrice.
b.
Msurarea debitului aerului ventilat se realizeaz cu debitmetre (senzori de flux).
Integrnd debitul (fluxul) de aer msurat n fiecare unitate de timp, se poate calcula volumul de aer
mobilizat. Senzorii de flux utilizeaz principii diferite, folosind diverse proprieti fizice:
- pneumotahograful: msoar diferena de presiune printr-o rezisten fix: variaia de
presiune ntre cele dou capete ale rezistenei este direct proporional cu debitul aerului
care trece prin rezisten

turbina: debitmetrul este constituit dintr-o turbin bidirecional i dintr-un cititor pentru
msurarea ntreruperilor razelor infraroii, determinate de rotaia unei palete n interiorul
turbinei; perioada impulsurilor este invers proporional cu fluxul de aer care
traverseaz turbina
- anemometrul (debitmetrul la cald): funcioneaz prin rcirea unor filamente calde de
ctre fluxul de aer care trece prin interiorul acestuia, flux care i modific impedana
electric
- debitmetrul cu ultrasunete: msoar timpul de trecere a unui fascicul de ultrasunete de la
un emitent la un senzor; schimbarea intensitii undelor este proporional cu debitul
aerului ventilat.
Variaia de presiune, de temperatur, de intensitate etc. caracteristic fiecrui tip de senzor
de flux este convertit n semnal electronic i nregistrat.
Efectuarea spirometriei
1. Condiii generale
Spirometria se poate nregistra uor ncepnd cu vrsta de 5 ani, cnd majoritatea copiilor
pot coopera corect n vederea efecturii unor manevre respiratorii forate. Jumtate dintre copiii de
3-4 ani pot colabora pentru efectuarea corect a spirometriei.
n cazul copiilor, mediul n care se efectueaz spirometria trebuie s fie linitit i lipsit de
elemente care s distrag atenia. Prinii pot s fie prezeni, ns atenia copilului trebuie s fie
concentrat asupra persoanei care efectueaz testul i care trebuie s aib experien n lucrul cu
copiii.
nainte de efectuarea spirometriei se nregistreaz datele pacientului:
- nlimea
- greutatea
- vrsta
- etnia.
nregistrarea corect a acestor parametri este esenial, ntruct pe baza lor se calculeaz
valorile spirometrice de referin (prezise, normale) la care se raporteaz cele msurate n cazul
pacientului.
Este foarte important s i se explice copilului n detaliu cum trebuie efectuat manevra
expiratorie. Micrile ventilatorii necesare nregistrrii spirometriei trebuie demonstrate direct
copilului, ncurajndu-l s le efectueze la rndul su i permind ncercri repetate. Este nevoie de
ncurajare permanent, pe toat durata manevrelor respiratorii, pentru a fi siguri c ele sunt forate
i complete.
Spirometria se realizeaz cu pacientul n poziie ortostatic, avnd capul i trunchiul drept;
i poziia eznd este acceptat, dar se nregistreaz volume pulmonare mai mici. Nasul trebuie
pensat, prin aplicarea unei cleme nazale.
2. Condiii de siguran
Riscuri i contraindicaii
Spirometria este o procedur neinvaziv, sigur pentru majoritatea pacienilor.
Complicaiile sunt rare i se datoreaz manevrelor ventilatorii forate:
- lipotimie, datorit hiperventilaiei
- sincop, datorit expirului forat prelungit
- criz de bronhospasm declanat de expirul profund, la pacienii cu astm bronic.
Contraindicaii absolute ale spirometriei sunt:
- hemoptizia
- pneumotoraxul

bolile cardio-vasculare necontrolate

interveniile chirurgicale recente.

Controlul infeciilor
Se realizeaz prin respectarea circuitelor pacienilor i a msurilor generale de dezinfecie i
de protecie. Alegerea accesoriilor necesare spirometriei ine de analiza cost/beneficiu a fiecrui
laborator: piesele refolosibile dezinfectate corect pot fi la fel de sigure ca piesele de unic folosin,
care sunt ns mult mai scumpe.
3. Efectuarea propriu-zis
Pentru a putea discuta despre efectuarea propriu-zis este util s ne raportm la Clasificarea
volumelor pulmonare, care este reprezentat n figura 1

Figura 1: Reprezentarea volumelor pulmonare. Se observ variaia volumelor n timpul unei

respiraii de repaus (la volum curent) i n timpul inspiraiei i expiraiei forate.
Volumele pulmonare i debitele ventilatorii se pot msura spirometric folosind tehnici
diferite:
a.
prin manevre respiratorii lente (care nregistreaz capacitatea vital lent)
b.
prin manevre respiratorii forate (care nregistreaz capacitatea vital
forat i debitele ventilatorii):
b.1. msurare prin manevre forate, n inspiraie i n expiraie (bidirecional)
b.2. msurare doar a expiraiei forate (expirogram forat).
Micrile respiratorii descrise mai sus se pot nregistra grafic n coordonate diferite: sub
forma unui grafic volum-timp sau a unuia flux-volum:
- graficele volum-timp nregistreaz variaia volumului ventilat (pe vertical) n funcie de
timp (msurat pe orizontal, vezi figura 6, dar i figura 3 sau figura 5).
- graficele flux-volum nregistreaz variaia debitului aerului (pe vertical) n funcie de
volumul ventilat (pe orizontal) (figura 4). Acest tip de grafic nu poate arta i timpul;
spirometrele calculeaz volumul expirat n funcie de timp (ex.: VEMS) i l pot dispune
ntr-un grafic volum-timp, concomitent sau alternativ cu cel flux-volum.

a. Spirometria lent: subiectul respir linitit prin piesa bucal (volumul curent); dup
cteva respiraii este rugat s inspire lent, ct de mult posibil, pn la umplerea complet a
plmnilor, apoi s expire lent tot aerul, pn la golirea complet a plmnilor. n acest fel se pot
msura volumele pulmonare n condiii de debit sczut, la pacienii cu obstrucie bronic, la care
manevrele forate duc la creterea presiunii intratoracice i la nchiderea precoce a cilor aeriene;
volumul de aer mobilizat forat va fi mult sczut fa de cel mobilizat prin manevre lente.
b.1. Spirometria forat: subiectul respir linitit prin piesa bucal (volumul curent); dup
cteva respiraii este rugat s inspire lent, ct de mult posibil, pn la umplerea complet a
plmnilor, apoi s expire ct mai rapid posibil, pn la golirea complet a plmnilor. Pentru
nregistrarea unei inspiraii forate, subiectul trebuie, apoi, s inspire rapid i complet. nregistrarea
grafic va conine o curb expiratorie forat i o curb inspiratorie forat (bucl flux-volum)
(figura 4).
b.2. nregistrarea exclusiv a expiraiei forate (expirograma forat) const ntr-o
inspiraie maximal pn la atingerea capacitii pulmonare totale (TLC) (n timpul creia subiectul
nu este conectat la aparat), urmat de o expiraie maximal rapid printr-o pies bucal legat la
spirometru, expiraie continuat pn la atingerea volumului rezidual (RV). Rezultatele obinute pot
fi mai puin corecte, datorit ezitrilor n momentul prinderii piesei bucale, la sfritul inspiraiei
complete. Nu se pot nregistra datele msurabile n inspiraie, obligatorii n cazul pacienilor cu
obstrucie a cilor respiratorii superioare (stenoz traheal sau laringeal de diverse cauze,
disfuncii ale corzilor vocale etc).
Criterii de calitate a spirometriei (acceptabilitatea i reproductibilitatea)
Curbele nregistrate spirometric trebuie s ndeplineasc anumite condiii, pentru a fi siguri
c parametrii msurai pot fi interpretai corect. Calitatea se refer la acceptabilitatea curbelor
(analiza caracteristicilor morfologice ale curbelor, detalii tehnice) i la reproductibilitatea lor
(asemnarea parametrilor nregistrai n curbe diferite).
Curbele spirometrice sunt considerate acceptabile pentru interpretare dac sunt ndeplinite
urmtoarele criterii:
1. efortul expirator este maximal (nc de la debutul expirului): fluxul expirator crete
brusc, cu atingerea precoce a valorii maxime (de vrf, PEF); se nscrie grafic o curb
aproape vertical
2. reducerea treptat a fluxurilor pe msur ce expiraia continu: se nregistreaz un traseu
continuu, fr ntreruperi sau incizuri (care se pot datorita tusei, de exemplu).
3. durata expiraiei active de cel puin dou 2-3 secunde la copiii mai mici, iar la copiii mai
mari i la adolesceni de cel puin 6 secunde; efectuarea unei expiraii complete este
indicat de atingerea unui mic platou la finalul curbei flux-volum (figura 4) sau al curbei
volum-timp.
Trebuie obinute cel puin trei teste care s satisfac criteriile de acceptabilitate.
Cele mai mari dou valori ale capacitii vitale forate (CVF) msurate pe curbe diferite nu
trebuie s difere ntre ele cu mai mult de 5% sau 100 ml. Aceleai valori se aplic i pentru cele mai
mari dou valori ale volumului expirat n prima secund (VEMS) msurat pe curbe diferite.
Aceast diferen foarte mic ntre parametri msurai pe curbe diferite arat c acele curbe sunt
reproductibile.
Cea mai bun curb (dintre cele care ndeplinesc criteriile de acceptabilitate) este cea la care
se calculeaz suma cea mai mare ntre CVF i VEMS.
Dac nu se obin curbe acceptabile i reproductibile, nu se recomand efectuarea a mai mult
de 8 ncercri, unul din motive fiind acela c la pacienii astmatici, n urma unor eforturi repetate,
se poate manifesta o scdere progresiv a valorilor spirometrice.

Dintre copiii care efectueaz testul spirometric pentru prima dat, cel puin jumtate nu
reuesc s l efectueze corespunztor. Dup ncercri repetate i cu ajutorul personalului care are
experien cu copiii, cea mai mare parte a subiecilor reuesc s efectueze testul, ndeplinind
criteriile controlului de calitate.
Spirometrele mai noi au posibilitatea de a ajuta copiii n corectitudinea manevrelor
respiratorii: pe ecran sunt figurate baloane care se umfl pe msur ce copilul inspir i se golesc la
expirul complet, sau un pahar cu suc care se golete odat cu inspiraia, etc.
Spirometrii de calitate bun nu se obin dect cu aparate corect calibrate (indiferent de tipul
sau de vechimea lor) i cu verificarea permanent a corectitudinii manevrelor respiratorii i a
aspectului curbelor n timp real.
Principalii parametri spirometrici
Dintre volumele i capacitile pulmonare din figura 3, prin spirometrie se pot msura doar
volumele care nu au n componen volumul rezidual:
- capacitatea vital (lent sau forat, inspiratorie sau expiratorie); ntre valorile CV
msurat prin manevre diferite nu trebuie s existe diferene mai mari de 5%; la
pacienii cu obstrucie bronic, CV forat < CV lent i CV expiratorie < CV
inspiratorie
- volumul curent
- volumele de rezerv, inspirator i expirator
- capacitatea inspiratorie
Scderea volumelor pulmonare caracterizeaz sindromul restrictiv.
Viteza cu care circul aerul n bronii n timpul respiraiei forate d informaii eseniale
asupra calibrului cilor aeriene: ngustarea acestora (obstrucia bronic) determin scderea
debitelor ventilatorii, n special n timpul manevrelor forate.
Din analiza volumului expirat n funcie de timp se obin mai muli parametri:
- VEMS
- FEV3, FEV6
- FEV0,5
Se calculeaz i debitul aerului expirat n diverse momente ale expiraiei forate (debite
instantanee sau medii):

Figura 2: Curba flux-volum n cazul unui subiect normal.

PEF (poate fi msurat i prin instrumente portabile simple, numite peakflowmetre)

FEF25, FEF50, FEF75
FEF25-75

Unii din aceti parametri depind foarte mult de gradul de cooperare a pacientului: parametrii
obinui din analiza la volume mari (adic pn la eliminarea a 25% din CVF) sunt considerai
dependeni de efort (VEMS, PEF i FEF25), n timp ce fluxurile msurate la volume mai mici
(FEF50, FEF75 i FEF25-75) nu depind de cooperarea voluntar; depind, ns, foarte mult de
corectitudinea expiraiei, care trebuie s fie suficient de lung.
Raportul VEMS/CVF (indicele Tiffeneau) este un parametru foarte sensibil; valoarea lui
sczut asigur diagnosticul obstruciei bronice. Este esenial n diferenierea afeciunilor
obstructive de cele restrictive: dac scderea VEMS se datoreaz scderii de volum (de exemplu, n
cazul unei rezecii pulmonare), raportul dintre VEMS i CVF va fi normal.
VEMS reprezint 75-85% din capacitatea vital (adic se elimin 75-85% din CV n prima
secund a expirului forat (figura 2), fiind astfel un bun indicator integrat al permeabilitii cilor
respiratorii, care variaz invers proporional i liniar cu gradul de obstrucie bronic. Raportul are
o uoar tendin de scdere (natural) la adolescen i apoi odat cu mbtrnirea, de aceea este
mai sczut la aduli dect la copii.
Debite asemntoare celor expiratorii se calculeaz i pentru ramura inspiratorie a curbei
flux/volum:
- VIMS
- PIF
- FIF50
Parametri ventilatori eseniali sunt:
- Capacitatea vital (CV)
- VEMS, care este parametrul cel mai reproductibil dintre indicii spirometrici (la
msurtori repetate, acelai subiect obine valori asemntoare)
- VEMS/CVF (indicele Tiffeneau), care difereniaz disfuncia ventilatorie obstructiv de
cea restrictiv.
Elemente de baz n interpretarea spirometriei
Spirometriile care respect criteriile de calitate furnizeaz valori corecte pentru interpretare.
Parametrii ventilatori nregistrai spirometric se raporteaz la valorile considerate normale pentru
un copil cu vrsta, sexul, nlimea i etnia pacientului/pacientei care efectueaz spirometria.
Spirometria este considerat normal dac valorile parametrilor funcionali se ncadreaz n
limitele ateptate pentru un subiect sntos cu aceleai caracteristici antropometrice. Valorile la
limita inferioar a normalului trebuie interpretate cu grij.
Scderea parametrilor ventilatori se poate ncadra n cteva categorii mari de disfuncii
ventilatorii: restrictiv, obstructiv sau mixt.
Concluzii
Spirometria aduce informaii eseniale pentru diagnosticarea i monitorizarea copiilor cu
afeciuni respiratorii. Se poate efectua folosind tehnici diferite i spirometre cu principii de
funcionare diferite. Majoritatea copiilor cu vrste de peste 6 ani pot efectua corect spirometria,
ntr-o atmosfer prietenoas i rbdtoare.
Valorile obinute pentru parametrii spirometrici nu pot fi interpretai corect dect dac
spirometrele sunt corect calibrate i sunt respectate criteriile de calitate tehnic a nregistrrii.
Diagnosticul corect al disfunciilor ventilatorii i al rspunsului bronhodilatator este esenial pentru
un diagnostic clinic corect i pentru o atitudine terapeutic adecvat.

Spirograful folosete acelai principiu, dar permite nregistrarea micrilor respiratorii.

Volumele si capacitile pulmonare care formeaz valorile respiratorii sunt :
- volumul curent (VC=500ml);
- volumul inspirator de rezerve, numit si aer complementar(VIR=in medie 2000 ml);
- volumul expirator de rezerva (VER=1500 ml);
- capacitatea vitala (CV=3600-4000 ml).
Pe langa acestea mai exista volumul rezidual (VR=cca.1500 ml); capacitatea
totala(CT);adica suma CV si a VR(CV+VR); capacitatea inspiratorie (CI), adica suma VC+VIR;
capacitatea reziduala functionala (CRF), care reprezinta cantitatea de aer care ramane in plaman in
timpul respiratiei normale, constand in VER si VR. Aceste constante exprima limitele intre care se
desfasoara procesul ventilator; scaderea lor, in special a CV confirma restrictia pulmonara.
Capacitatea vitala . Scaderea cu 20% a valorii ideale este patologica, la scaderea cu 40%
apare dispneea. In compozitia sa intra VC,VER,VIR. Desi este un test statistic, cand valoarea ei
scade sub 1500 ml, arata o disfunctie ventilatorie restrictiva. Scaderea apare in afectiuni care
micsoreaza mobilitatea cutiei toracice ( toracoplastii)si in reducerea directa sau indirecta a
parenchimului pulmonar (lobectomii, astm bronsic).
Dintre celelalte volume si capacitati, volumul rezidual este extrem de important pentru
diagnostic: cresterea in obstructii (stenoze) bronsice , mai ales cand obstacolul intereseaza
branhiile. Este crescut si in emfizemul pulmonar.
Debitele ventilatorii si testele de dinamica ventilatorie exploreaza modalitatea in care sunt
utilizate volumele si capacitatile pulmonare in timp. Astfel :
- volumul respirator sau debitul ventilator de repaus (DVR) reprezinta cantitatea de aer
ventilat de plmn intr-un minut in conditie de respiratie linistita. DVR este de 6-8 l
/minut (16x500) rezultand din inmultirea numarului respiratiilor pe minut cu CV ;
- debitul respirator maxim (DRM) reprezinta volumul maxim de aer care poate fi respirat
intr-un minut. Este foarte important pentru aprecierea functiei respiratorii. Se calculeaza
dupa formula VEMS x 30.
- Volumul respirator maxim pe secunda (VEMS) reprezinta testul de baza al ventilatiei si
arata gradul de permeabilitate bronsica si elasticitatea alveolara, deci disfunctiile
obstructive, spastice sau organice.
Debitul respirator maxim DRM este una dintre cele mai valoroase probe ale functiei
pulmonare. Normal, variaza intre 100-140 l/minut, la barbati 80-100 l/minut la femei. Marcheaza
limita superioara a posibilitatilor vebntilatorii si este functie de frecventa si amplitudine. Frecventa
optima este de 80-90 l/minut. Reducerea DRM poate fi determinata fie de reducerea CV, fie de
scaderea VEMS-ului.
VEMS are valoarea normala de peste 70% din CV. Scaderea sub aceasta limita exprima o
disfunctie distructiva, provocata fie de o permeabilitate bronsica alterata, fie de o elasticitatea
pulmonara reduse.

Analiza gazelor respiratorii

Presiunea parial a CO2 (PCO2 )
Se determina presiunea exercitata de CO2 dizolvat in snge, valoare proporional cu PCO2
din aerul alveolar. Parametrul evalueaz eficienta ventilaiei alveolare si este actualmente acceptata
ca fiind cea mai fiziologica determinare a gazelor sanguine.
Valori normale: PaCO2 (snge arterial) = 35 - 45 torr
PvCO2 (snge venos) = 41- 51 torr
Utilitate clinica:

Se utilizeaza ca test de rutina pentru: detectarea anomaliilor respiratorii; determinarea

reactiei alcaline / acide a sngelui. Pentru a menine CO2 sanguin in limite normale, frecventa si
profunzimea respiratiei se modifica automat cu modificarile metabolice.
Creterea PCO2 este asociata cu hipoventilatia, scderea - cu hiperventilatia.
a) cauze de scdere a PCO2 :
- Hipoxia;
- Nervozitate;
- Anxietate;
- Embolie pulmonara;
- Sarcina;
- Durere.
b) cauze de cretere a PCO2 :
- afeciuni pulmonare obstructive: bronita cronica, emfizem pulmonar;
- depresia centrului respirator: traumatisme cerebrale, anestezia;
- alte cauze rare de hipoventilatie (sdr. Pickwick).
Reducerea PCO2 scade reabsorbia renala a bicarbonatului prin efectul pe concentraia
plasmatica a acestuia. Pentru fiecare 1 mEq/l de scdere a HCO3 , PCO 2 cade cu 1 - 1, 3 mmHg.
Coninutul in CO2 (CO2 total, TCO2 )
Testul realizeaza o evaluare generala a reactiei alcaline / acide a sngelui arterial, venos sau
capilar, determinind CO2 existent sub urmatoarele forme: CO2 solvit in plasma; H2CO3 total;
radical HCO3 ; carbaminohemoglobina (CO2 Hb).
In plasma normala, peste 95 % din CO2 total se afla sub forma de bicarbonat (HCO3), a
carui concentratie este reglata de rinichi. Restul de 5% CO2 este reprezentat de CO2 dizolvat si de
acidul carbonic (H2CO3).
Bioxidul de carbon dizolvat, a carui concentratie este reglata de plamini, contribuie cu putin
la continutul total de CO2 . Radicalul bicarbonat din spatiul interstitial exista mai intii ca CO2 ,
apoi ca acid carbonic, dupa care o mare parte este transformat in NaHCO3 prin mecanisme- tampon
plasmatice si eritrocitare.
Formula de calcul:
CO2 total = HCO3 - + 0, 03 x PCO2
Valori normale : 23 - 30 mmol / L
Utilitate clinica:
a) Coninut crescut de CO2 se intilneste in: vrsturi severe; emfizem; hiperaldosteronism;
utilizare a diureticelor mercuriale
b) Coninut sczut de CO2 apare in: diareee severa; inaniie; insuficienta renala acuta;
intoxicaie cu salicilati; acidoza diabetica; terapia cu diuretice clortiazidice.
Presiunea parial a oxigenului (PO2 )
Testul determina presiunea exercitata de O2 solvit in plasma.
Oxigenul este transportat in snge sub doua forme: dizolvat si in combinaie cu
hemoglobina. Majoritatea oxigenului arterial este transportat de catre hemoglobina. Difuzia sa la
nivelul membranei alveolare este realizata pe baza gradientului de presiune partiala alveolosanguina.
PO2 reflecta cantitatea de oxigen care trece din alveola pulmonara in snge si este direct
influentata de cantitatea de oxigen inhalat.
Valori normale: PaO2 = minim 80 torr
PvO2 = 30 - 40 torr .

Utilitate clinica :
PO2 evalueaza eficienta pulmonului in oxigenarea sngelui si este utilizat pentru a confirma
eficienta utilizarii oxigenoterapiei. Indica severitatea afectrii pulmonare in ceea ce priveste difuzia
oxigenului alveolar.
a) Valori crescute se asociaz cu: policitemie; procent de O 2 crescut in aerul inspirat;
b) Valori sczute apar in: respiraie in atmosfera rarefiata; anemie; decompensare cardiaca;
sunt intracardiac; afeciuni restrictive sau obstructive cronice; afeciuni neuromusculare cu
hipoventilatie.
c) Presiune parial O2 sczut cu flux arterial normal/scazut: infiltrat interstiial; edem
pulmonar; embolie pulmonara; circulaie extracorporeal post-operatorie .
Saturaia in oxigen (SO2 )
Testul determina raportul procentual dintre coninutul actual in O2 al hemoglobinei si
capacitatea maxima de transport a hemoglobinei. SO2 este o msur a relaiei dintre O2 si
hemoglobina si nu indica coninutul in O2 al sngelui arterial. Determinri combinate ale SO2, ,
PO2 si hemoglobinei vor evalua cantitatea de O2 disponibil pentru esuturi (oxigenarea tisulara).
Cantitatea maxima de O 2 care se poate lega de Hb este denumit capacitate de O2 .
Oximetria este o tehnica non-invaziva prin care se realizeaz in mod curent monitorizarea
SO2 . Avantaje suplimentare ale tehnicii: simplitatea; echipamentul nu necesita calibrare.
Se utilizeaz doua metode:
a) proba de snge arterial se introduce in oximetru (spectrofotometru pentru oxigen) si se
face o determinare directa;
b) saturaia in oxigen este determinata prin calcul din coninutul in oxigen si capacitatea de
fixare a oxigenului:
saturaia (%) = 100 x O2 (in volume %) / capacitatea de oxigenare ( in volume )
saturaia = vol de O2 real combinat cu Hb / vol. de O2 care ar putea fi combinat cu Hb
Valori normale : SaO2 = minim 95 %;
SvO 2 = 75 %.
Puls-oximetria utilizeaz un traductor plasat pe falanga distala/ lobul urechii, care va urmri
saturaia in oxigen a sngelui arterial. Limitele metodei:
- msoar doar procentajul de oxigen transportat de hemonglobina, nu ntreaga cantitate de
oxigen disponibil pentru tesuturi;
- multipli factori interfera cu precizia determinrii: deplasarea extremitatii; modificari locale
ale fluxului sanguin; scderea hemoglobinei (anemie) sau prezenta de hemoglobine anormale
(carboxihemoglobina, methemoglobina).
Coninutul in oxigen
Termenul definete cantitatea actuala de O2 din snge, mai mica dect capacitatea maxima
de transport sanguin.
Peste 98 % din cantitatea de O2 este transportat in combinaie chimica cu Hb: 1 g Hb poate
transporta (cupla) 1,34 ml O2 , in timp ce 100 ml de plasma sanguina pot transporta doar 0, 3 ml
O2 dizolvat. Coninutul in oxigen se obine prin formula matematica: O2 = (SaO2 x Hb x 1, 34) +
(PaO2 x 0, 03).
Valori normale:
snge arterial = 15 - 22 vol %
snge venos = 11 - 16 vol %

(vol % = ml / 100 ml snge)

Utilitate clinica :
Scderea coninutului in O2 se asociaz cu creterea coninutului in CO2 si se ntlnete in :
- afeciuni pulmonare cronice obstructive (BPOC) sau restrictive (cifoscolioza);
- complicaii postoperatorii respiratorii;
- disfuncii neuromusculare;
- hipoventilaia din obezitate.
Gradientul alveolo-arterial al O2 (A- aDO2 )
Testul da o valoare aproximativa a O2 in alveole si snge arterial. Rezultatele permit sa
identificam cauza unei hipoxemii/ sunt intrapulmonar: alveole ventilate dar neperfuzate; alveole
neventilate dar perfuzate; colaps simultan alveolo-capilar.
Formula de calcul:
A- aDO2 = PAO2 - PaO2
PAO2 = (BP - 47) FIO2 - PaCO2 x 1, 25 ,
unde BP = presiune atmosferica; 47 = presiunea vaporilor de apa; FIO2 = concentraia
parial a O2 inspirat (21 pentru aerul obinuit); PaCO2 = presiune partiala a CO2 ; 1, 25 = factor
de conversie pentru citul respirator; A = alveolar; a = arterial; D = diferenta.
Valori normale : maxim 9 torr pentru respiraie in aer obinuit (camera).
Utilitate clinica:
a) Valori crescute pot apare in:
- obstrucie cu dopuri de mucus;
- bronhospasm;
- colaps al cailor aeriene (astm, bronita, emfizem).
b) Hipoxemia (A- aDO2 crescuta) mai poate apare in:
- defect septal atrial;
- pneumotorax, atelectazie, embolism, edem pulmonar

10