Drept Constitutional

1
CURSUL 1 CONCEPTUL DE DREPT

Notiunea de drept.
Aparitia si evolutia dreptului
Dimensiunea sociala a dreptului
Esenta, continutul si forma dreptului
Definitia dreptului
Notiunile de drept public si privat
Obiectivele Cursului 1
Definirea dreptului
Descifrarea originii dreptului si a evolutiei acestuia, explicarea dimensiunii sociale a
dreptului
Prezentarea esentei, continutului si formei dreptului
Definirea notiunilor de drept public si privat
Concepte-cheie tratate:
Drept ansamblul regulilor asigurate si garantate de stat care au ca scop organizarea si
disciplinarea comportamentului uman, in principalele relatii din societate intr-un climat specific
manifestarii coexistentei libertatilor, apararea drepturilor esentiale ale omului si justitiei sociale
Drept public cand serveste societatii in ansamblu
Drept privat cand serveste interesele individului in parte
Drept constitutional - ramura dreptului public alcatuita din norme juridice ce reglementeaza
relatiile sociale fundamentale ce apar in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii statale a
puterii.
Etimologic, termenul de administraie deriv de la latinescul "directus", care nseamn
drept, direct, linie dreapta, in limba latina insa cuvantul care corespundea substantivului drept
era "jus", care inseamna drept, dreptate, legi.
n limbajul curent termenul drept este utilizat n mai multe sensuri:
Stiinta dreptului, adica un ansamblu de idei, notiuni, concepte si principii care explica
dreptul.
Dreptul este tehnica si arta in sensul ca organizeaza viata in comun, destinat sa

disciplineze comportamentul uman si sa apere societatea de excese;
Facultatea unui subiect de a-si valorifica si de a-si apara impotriva tertilor un anume
interes.
Notiunea de drept
Dreptul consta in ansamblul regulilor de conduita generale si obligatorii asigurate si garantate de
stat, reguli al caror scop il constituie organizarea si disciplinarea comportamentului uman in
cadrul relatiilor umane, precum si infaptuirea acestui comportament intr-un climat specific
manifestarii coexistentei drepturilor esentiale ale omului si libertatilor lui cu justitia sociala.
[paginile 9-14]
Aparitia si evolutia dreptului
Ca institutie ce deriva de la societate, dreptul isi gaseste suportul in relatiile reciproce dintre
oameni si este indisolubil legat de evolutia generala a societatii, de particularitatile societatii pe
diferite trepte de dezvoltare istorica.
Chiar si H. Kelsen recunoaste ca dreptul este un fenomen conditionat de timp si spatiu.
[paginile 14 - 23]
Dimensiunea sociala a dreptului
Dreptul este un rezultat al activitatii umane, al socializarii. Normele sale intervin in procesul
productiv, stabilind reguli generale pentru actul zilnic, repetat, al producerii, al repartitiei si al
schimbului de produse si activitati. Libertatea omului este deplina numai in masura in care nu
stanjeneste libertatea celorlalti.
[paginile 23 - 26]
Esenta, continutul si forma dreptului
Esenta unui fenomen reflecta unitatea laturilor, a trasaturilor si a raporturilor interne necesare,
relativ stabile, care constituie natura launtrica a fenomenului si il fixeaza intr-o clasa de
fenomene adiacente. A cerceta esenta dreptului presupune patrunderea inauntrul sau,
sesizarea legaturilor intime care-i confera stabilitate si identificarea calitatilor interne.
Continutul dreptului il constituie ansamblul elementelor, al laturilor si al conexiunilor care dau
expresie concreta vointei si intereselor sociale ce reclama oficializarea si garantarea pe cale
etatica. Continutul dreptului implica esenta sa, dar nu se reduce la ea. Continutul este mai
stufos, desi nu este atat de profund ca esenta.
Forma dreptului semnifica exprimarea organizarii interioare a structurii continutului, ea
desemnand aspectul exterior a continutului.
[paginile 27 - 35]
Definitia dreptului
Dreptul este un ansamblu de reguli asigurate si garantate de stat, care au ca scop organizarea
si disciplinarizarea comportamentului uman, in principalele relatii din societate, intr-un climat
specific manifestarii coexistentei libertatilor, apararea drepturilor esentiale ale omului si justitiei
sociale.
[paginile 36 - 38]
Notiunile de drept public si privat
Separarea celor doua tipuri de drept apare inca de la inceputurile dreptului, romanii fiind primii
care le-au definit, care, intr-o traducere aproximativa ar fi:
- dreptul public este atunci cand el este in slujba imperiului roman
- dreptul privat este atunci cand serveste interesele individului in parte
Aceasta definitie este actuala si astazi deoarece face cea mai clara distinctie intre cele doua
ramuri de drept in functie de interesele cui le apara si la cine se aplica.
In cadrul dreptului public o importanta deosebita o are dreptul constitutional care este factorul
structurant al intregului sistem de drept care guverneaza si orienteaza reglementarea juridica din
celelalte ramuri ale dreptului.
[paginile 38 - 42]
Subiecte pentru pregtirea n vederea evalurii finale:
care sunt elementele componente care pot fi subsumate conceptului de drept
in ce constau esenta, continutul si forma dreptului
definiti notiunile de drept public si privat
APLICAII
Exerciii rezolvate
1. Care sunt elementele componente ce pot fi subsumate conceptului de drept?
a.) Ansamblul regulilor de conduita, instituite sau sanctionate de stat
b.) reguli care exprima vointa poporului ridicata la rang de lege
c.) Reguli privind bunele moravuri, morala publica, buna credinta si obiceiul pamantului
(cutuma)
d.) Reguli a caror aplicare este realizata de bunavoie
e.) Reguli a caror aplicare este realizata in ultima instanta, prin forta coercitiva a statului
A.) a, b, c, e
B.) a, b, d, e
C.) a, c, d, e
Rspuns corect: B
Precizri privind cursul urmtor:
Cursul Nr. 2 conine urmtoarele aspecte:
- notiunea de drept constitutional
- locul si izvoarele dreptului constitutional
- raportul si subiectele raportului de drept constitutional
- normele de drept constitutional
CURSUL 2 DREPTUL CONSTITUTIONAL, RAMURA A SISTEMULUI DE DREPT

Notiunea de drept constitutional
Locul dreptului constitutional in sistemul de drept
Izvoarele dreptului constitutional
Raportul de drept constitutional
Subiectele raportului de drept constitutional
Normele de drept constitutional
Definirea dreptului constitutional

Precizarea locului dreptului constitutional in sistemul de drept
Identificarea izvoarelor de drept constitutional
Identificarea si definirea obiectului de reglementare al dreptului constitutional
Drept constitutional ramura fundamentala a sistemului de drept romanesc alcatuita din
norme juridice care reglementeaza relatii sociale fundamentale ce apar in procesul instaurarii,
mentinerii si exercitarii statale a puterii
Izvoarele dreptului constitutional forme specifice, particulare, de exprimare a normelor
juridice, care sunt determinate de modul de edictare sau de sanctionare a lor de catre stat
Obiectul dreptului constitutional relatiile sociale care se nasc in activitatea de instaurare si
mentinere si exercitare a puterii de stat si care privesc bazele puterii si bazele organizarii puterii
Raport de drept constitutional relatiile sociale reglementate si sancctionate de o norma
juridica ce se nasc in cadrul activitatii de instaurare, mentinere si exercitare a puterii politice ca
putere statala.
Dreptul constitutional, ramura a sistemului de drept
In procesul aparitiei si dezvoltarii dreptului ramura dreptului constitutional se cristalizeaza mult
mai tarziu, o data cu aparitia primelor constitutii scrise din lume, spre sfarsitul sec XVIII.
Conceptul clasic de drept consitutional se formeaza mult mai tarziu, el fiind de origine italiana,
dar format sub impulsul ideilor franceze.
In tara noastra, dreptul constitutional s-a predat impreuna cu dreptul administrativ sub
denumirea de drept public, dar la 1864 A. Codrescu isi intituleaza cursul Drept constitutional.
Conceptul de drept constitutional se incetateneste prin predarea si publicarea la Facultatea de
Drept din Iasi a cursului de drept constitutional a Prof Constantin Stere, in 1910, si la Facultatea
de Drept din Bucuresti a cursului de drept constitutional a Prof Constantin Visesscu.
In literatura de specialitate s-au dat drepului constitutional mai multe definitii:
- dreptul constitutional este alcatuit din norme juridice ce reglementeaza
organizarea politica a statului, structura, functionarea si raporturile dintre puterile
publice, drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale ale cetateanului
- unii autori considera ca dreptul constitutional reglementeaza relatiile sociale ce
apar in procesul organizarii si exercitarii puterii, altii sustin ca organizarea puterii
cuprinde exercitarea puterii, iar alti autori sustin ca relatiile sociale reglementate
de dreptul constitutional sunt cele care apar in infaptuirea puterii
dupa unii autori romani de dupa cel de-al doilea razboi mondial (ex. Tudor
Draganu), normele dreptului constitutional reglementeaza relatiile sociale care
apar in procesul de infaptuire a acelei activitati fundamentale a statului care este
activitatea de exercitare a puterii de stat, in timp ce altii (ex. Nistor Prisca)
considera ca relatiile reglementate de normele dreptului constitutional iau nastere
in procesul organizarii si exercitarii puterii de stat, iar intr-o a treia opinie (I.
Muraru) se sustine ca normele dreptului constitutional reglementeaza relatiile
sociale fundamentale care apar in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii
puterii in stat.
[paginile 43-47]
Locul dreptului constitutional in sistemul de drept
Dreptul constitutional este ramura principala in sistemul de drept romanesc intrucat, pe de o
parte, normele de drept constitutional reglementeaza cele mai importante raporturi sociale, adica
acele relatii fundamentale ce apar in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii puterii, iar pe de
alta parte toate normele juridice trebuie sa fie conforme Constitutiei. La o analiza profunda
corelatiei dintre constitutie si ramurile dreptului vom constata ca orice ramura de drept isi
gaseste fundamentul juridic in normele din constitutie.
[paginile 47-50]
Izvoarele dreptului constitutional
Prin izvor de drept se intelege acea forma specifica, particulara, de exprimare a normelor
juridice care sunt determinate de modul de edictare sau de sanctionare a lor de catre stat.
Constitutia actuala a Romaniei repune obiceiul in randul izvoarelor dreptului, valorificand rolul si
importanta sa aparte in reglementarea relatiilor sociale. Aceasta rezulta din nominalizarea
obiceiului in art 41 din Constitutie (protectia proprietatii private). Cele mai importante izvoare
formale ale dreptului constitutional sunt:
- Constitutia si legile de modificare a Constitutiei
- Legea ca act juridic al Parlamentului
- Regulamentele Parlamentului
- Ordonantele Guvernului
- Tratatul international
[paginile 51 - 56]
Raportul de drept constitutional
De la inceput se impune identificarea relatiilor sociale reglementate de drept care, prin continutul
lor specific, sunt raporturi de drept constitutional. Aceste relatii sociale sunt acelea care apar in
procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii statale a puterii. In obiectul dreptului constitutional
sunt cuprinse doua categorii de relatii, si anume:
a. relatii cu dubla natura juridica (acele relatii care sunt reglementate si de alte ramuri de
drept si in acelasi timp si de catre Constitutie)
b. relatii specifice de drept constitutional (ce formeaza obiectul de reglementare numai
pentru normele de drept constitutional). Specific acestor relatii este faptul ca se nasc in
procesul complex de instaurare, mentinere si exercitare a puterii
[paginile 56 - 63]
Subiectele raportului de drept constitutional

Cu privire la subiectele raportului de drept constitutional, trebuie sa subliniem faptul ca unul
dintre subiecte este totdeauna fie detinatorul puterii, fie statul, fie un organ reprezentativ si ca
aceste subiecte actioneaza intr-un mod necesar intr-un raport juridic aparut in activitatea de
instaurare, mentinere si exercitare a puterii.
Subiectele raportului sunt:
1. Poporul
2. statul
3. Organele statului
4. Partidele politice, formatiunile politice, alte organizatii
5. Cetatenii
6. Strainii si apatrizii
[paginile 63 - 67]
Normele de drept constitutional
In explicarea specificului normelor de drept constitutional trebuie sa se plece de la teoria normei
juridice, urmand ca apoi sa regasim elementele generale in norma de drept constitutional si sa
observam ce trasaturi proprii are aceasta din urma. Norma juridica este definita ca fiind o regula
sociala de conduita, generala si obligatorie, instituita sau sanctionata de puterea de stat in
diferite forme. Orice norma juridica este un comandament impus de puterea publica, formulat
uneori chiar sub forma supletiva sau de recomandare. Normele constitutionale, pe langa
prevederi ce reglementeaza nemijlocit unele relatii sociale, au si prevederi care contin
formularea unor principii, consfiintesc bazele puterii, definesc unele institutii.
[paginile 67 - 72]
Definitia dreptului constitutional
Care sunt izvoarele dreptului constitutional
Identificarea si definirea obiectului dreptului constitutional
Enumerati si definiti subiectele raportului de drept constitutional
APLICAII
Exerciii rezolvate
1. Sub ce denumire s-a predat si se preda in Romania si in lume disciplina dreptului
constitutional?
a.) Drept fundamental
b.) Drept constitutional si institutii politice
c.) Drept public
d.) Drept constitutional si administrativ
e.) Drept de stat
A.) b, c, d, e
B.) a, b, d, e
C.) a, c, d, e
2. Care sunt categoriile de relatii sociale ce formeaza obiectul de reglementare al

dreptului constitutional?
a.) relatii sociale care contribuie la delimitarea ramurilor de drept
b.) relatii specifice de drept constitutional
c.) relatii specifice altor ramuri de drept
d.) relatii cu dubla natura juridica
e.) relatii sociale reglementate de drept
A.) a, e
B.) c, d
C.) b, d
3. Care dintre urmatoarele entitati sunt subiectele raporturilor de drept constitutional?
a.) poporul
b.) strainii si apatrizii
c.) statul
d.) Refugiatii
e.) autoritatile publice
A.) b, c, d, e
B.) a, b, c, e
C.) a, c, d, e
Rspuns corect:1-A; 2-C; 2-B; 3-B
CURSUL 3 TEORIA CONSTITUTIEI ( 1 )
Notiunea de constitutie
Notiunea de regim constitutional
Aparitia constitutiei
Definirea notiunii de constitutie

Definirea conceptului de regim constitutional
Constitutie legea fundamentala a unui stat, alcatuita din norme juridice investite cu forta
juridica suprema, si care reglementeaza acele raporturi sociale fundamentale ce sunt esentiale
pentru instaurarea, mentinerea si exercitarea puterilor in stat, pentru asigurarea exercitarii
drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor
Regim constitutional in sens material un ansamblu de reguli care reglementeaza
organizarea si conducerea unui stat intr-o anumita etapa de dezvoltare a sa.
Notiunea de constitutie
De-a lungul istoriei recente a lumii, mai exact incepand cu sec XVIII, s-a impus, impreuna cu alte
mari institutii de baza create in scopul de a exprima prefacerile structurale politice, economice
sau juridice, si Constitutia, ca lege fundamentala a oricarui stat. Pentru stabilirea conceptului de
constitutie este necesar a se face doua precizari prealabile. In primul rand, ca intre constitutie si
lege nu se poate pune semnul egalitatii, desi constitutia este si ea o lege, adica un act normativ,
si, in al doilea rand, constitutia este o categorie istorica, ea aparand pe o anumita treapta de
dezvoltare a societatii umane.
Termenul de constitutie este foarte vechi, el fiind deseori folosit in acceptiunea de lege, dar
acceptiunea sa actuala de lege fundamental s-a conturat mai tarziu. Etimologic, cuvantul
constitutie vine din latinescul constitutio, care insemna asezarea cu temei. In sistemul de drept
roman, constitutia insemna edictul semnat de imparat si a carui forta juridica era superioara
celorlalte acte juridice adoptate de autoritatile publice ale imperiului.
Initial, conceptul de constitutie s-a referit la ansamblul de norme juridice care au ca scop
limitarea puterilor guvernantilor si garantarea drepturilor fundamentale ale omului. Conceptia
initiala a fost dezvoltata in sensul ca normele constitutionale trebuie sa fie cuprinse intr-o lege
sistematica si sa se bucure de o eficienta juridica superioara tuturor celorlalte legi.
Sfarsitul sec XX aduce cu sine si renuntarea la conceptia initiala despre constitutie. Formarea
notiunii moderne de constitutie a parcurs etape istorice indelungate, diversi autori fiind
preocupati sa gaseasca explicatii privind natura juridica a acesteia si totodata sa-i fundamenteze
continutul.
Dintre teoriile care au incercat sa explice formarea ideii de constitutie, cea care s-a remarcat cel
mai mult este teoria contractualista. In zilele noastre asistam la o revigorare a conceptului de
constitutie si la o imbinare a sensului formal cu cel material.
[paginile 73-82]
Definitia constitutiei
Analiza unora din definitiile formulate in literatura juridica prezinta un interes deosebit. Prof.
Constantin Dissescu defineste constitutia ca fiind organizarea exercitiului suveranitatii. Obiectul
dreptului constitutional este creearea si reglarea atributiunilor puterilor publice, precum si
stabilirea garantiilor individuale si drepturilor recunoscute cetatenilor pentru conservarea
libertatilor.
Paul Negulescu a definit constitutia ca fiind o norma care cuprinde principiile referitoare la
organizarea statului si la raporturile de echilibru intre diferitele puteri ale statului, precum si
drepturile omului.
In conceptia lui Andre Hauriou, prin constitutie se intelege ansamblul regulilor care
administreaza organizarea si functionarea statului. In acest sens, orice stat, prin faptul ca exista,
are o constitutie.
Examinand definitiile prezentate vom constata ca elementul comun este elementul stat sau
puterea de stat. Alaturi de elementul putere se mai adauga si elemente de forma.
Tudor Draganu si Ioan Deleanu definesc constitutia ca fiind acea lege care, avand forta juridica
superioara celorlalte legi, reglementeaza in mod sistematic atat principiile structurarii social
economice, cat si pe cele ale organizarii si functionarii statului bazat pe aceasta, garanteaza
material drepturile fundamentale cetatenesti si stabilieste obligatiile corespunzatoare acestor
drepturi.
Continutul constitutiei este unul de natura complexa, el cuprinzand principiile fundamentale
pentru toate domeniile vietii politice, economice, sociale, culturale, juridice. Datorita acestui fapt
constitutia este caracterizata ca fiind legea fundamentala care sta la temelia organizarii statale si
este baza juridica a intregii legislatii. Ceea ce este specific si definitoriu pentru constitutie este
forta sa juridica. In acest sens se constata ca are o forta juridica suprema, ceea ce o situeaza in
topul ierarhiei izvoarelor dreptului si impune regula conformitatii intregului drept cu dispozitiile din
constitutie.
Tot o trasatura care s-a impus, fara a fi totusi de valoarea celorlalte, forma scrisa a constitutiei.
Constitutia scrisa s-a impus inca din sec XVIII, ea fiind preferata constitutiei cutumiere din mai
multe motive. Totusi, aceasta trasatura nu figureaza in definitii pentru ca exista tari care nu au o
constitutie scrisa precum Anglia, Noua Zeelanda si Israel. Multe definitii ale constitutiei retin ca o
trasatura solemnitatea adoptarii, iar altele forma sistematica, plecandu-se de la ceea ce afirma
Thomas Paine: nu exista constitutie daca ea nu poate fi pusa in buzunar. Nu lipseste din unele
definitii ideea stabilitatii constitutiei, ca o trasatura care o distinge de alte legi si care justifica
intreaga clasificare a constitutiilor in rigide si flexibile.
Constitutia trebuie considerata a fi legea fundamentala a unui stat, alcatuita din norme
juridice, investite cu forta juridica suprema si care reglementeaza acele raporturi sociale
fundamentale ce sunt esentiale pentru instaurarea, mentinerea si exercitarea puterilor in
stat, pentru asigurarea exercitarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor.
[paginile 83-89]
Evolutia istorica sta marturie faptului ca fiecare stat isi enunta modul de organizare si exercitare
a puterii prin intermediul constitutiei, atat guvernantii, cat si cei guvernati, vazand in acest act
politico-juridic legea fundamentala a tarii. Dar traditia constitutionala are o vechime mult mai
mare decat constitutia scrisa. Dintr-o perspectiva istorica se poate spune ca fiecare stat a avut o
constitutie in sens material, un ansamblu de cutume constitutionale care stabileau modul de
exercitare a puterii.
Precizarile facute in legatura cu traditia cutumiara constitutionala si raporturile ei cu normele
constitutionale cuprinse intr-un document se circumscriu problematicii conceptului de regim
constitutional. Acest concept poate fi definit dintr-o dubla perspectiva:
a. o perspectiva materiala
b. o perspectiva formala
Din punct de vedere material, regimul constitutional exprima ansamblul de reguli care
reglementeaza organizarea si conducerea unui stat intr-o anumita etapa de dezvoltare a sa.
Din punct de vedere formal, regimul constitutional exprima exteriorizarea sau obiectivarea
ansamblului de reguli care reglementeaza organizarea si conducerea unui stat intr-un document
politico-juridic numit constitutie. Regimul constitutional, in sens formal, corespunde statelor
moderne care sunt guvernate pe baza constitutiilor scrise.
Regulile de organizare si de conducere a statului, indiferent care ar fi forma lor, cutumiara sau
scrisa, confera substanta regimului constitutional. Complexitatea regimului constitutional difera,
in functie de realitatile si conditiile social-istorice la care il raportam, de complexitatea vietii
politice a statului respectiv.
[paginile 90-92]
10
Momentul aparitiei constitutiei este unul de natura controversata, doctrina juridica fiind impartita
in ceea ce priveste stabilirea acestui moment. Dificultatea se datoreaza faptului ca uneori nu se
iau in consideratie constitutia cutumiara si constitutia mixta, ci numai cea scrisa si faptul ca nu
se apreciaza fenomenul constitutie in toata complexitatea lui.
Creearea constitutiei trebuie privita ca un proces indelungat, inceput cu mult inainte de revolutia
burgheza si in care burghezia a jucat un rol hotarator, desavarsit prin adoptarea constitutiei
scrise. Normele constitutionale, indiferent daca au fost denumite asa, au existat de la aparitia
statelor suverane, caci in orice stat au existat anumite reguli fundamentale de organizare si
functionare a guvernarii. Meritul burgheziei, venite la putere, consta in sistematizarea acestor
reguli, completate si adaptate noii ordini si intereselor instaurate, intr-o lege scrisa, adoptata cu
forme si proceduri solemne si investite cu cea mai inalta forta juridica.
Aparitia statului de drept depinde practic de aparitia constitutiei, prin intermediul ei guvernantii
fiind pusi sub incidenta regulilor juridice. Prima constitutie aparuta in lume este constitutia
engleza, desi procesul de formare a acestei constitutii, inceput o data cu adoptarea in 1215 a
Magnei Charta Libertatum, a continuat si dupa adoptarea primelor constitutii scrise. Prima
constitutie scrisa este cea americana din 1787. In ceea ce priveste Europa, prima constitutie
scrisa este dea adoptata in Franta in 1791.
Treptat, statele si-au adoptat constitutii, iar constitutia a devenit nu numai legea fundamentala a
unui stat, ci si documentul politic si juridic care marcheaza un moment important in dezvoltarea
ecomico-sociala si politico-juridica a statelor.
[paginile 92-94]
Definitia constitutiei
APLICAII
Exerciii rezolvate
1. Identificati elementele componente ce pot face parte din continutul conceptului de
constitutie
a.) este legea fundamentala a statului
b.) Constitutia cuprinde norme juridice referitoare la caracteristicile statului si la puterea
statala
c.) Constitutia subsumeaza norme juridice investite cu forta juridica suprema
d.) Constitutia reglementeaza acele relatii sociale fundamentale care sunt esentiale pentru
instaurarea, mentinerea si exercitarea puterii statale
e.) Constitutia reglementeaza relatiile sociale fundamentale din toate domeniile vietii
economice, sociale, culturale, politice si juridice
A.) a, d, e
B.) a, b, e
C.) a, c, d
11
2. Definirea regimului constitutional din punct de vedere material se face:

a. in functie de continului sau
b. in functie de ansamblul de reguli care reglementeaza organizarea si conducerea unui
stat
c. in functie de continutul si valoarea relatiilor sociale reglementate
d. regulile de organizare si conducere a unui stat au in vedere o etapa de dezvoltare a sa
e. in functie de ansamblul regulilor de drept si si a unui numar de uzante
A.) a, d, e
B.) a, b, d
C.) a, c, d
Rspuns corect:1-C; 2-B
CURSUL 4 TEORIA CONSTITUTIEI ( 2 )
Adoptarea constitutiei
Revizuirea constitutiei
Suspendarea si abrogarea constitutiei
Suprematia constitutiei
Stabilirea initiative adoptarii constitutiei

Modurile de adoptare a constitutiei
Autoritatea competenta in a revizui constitutia si procedura de revizuire
Suspendarea constitutiei
Abrogarea constitutiei
Fundamentarea stiintifica a suprematiei constitutiei
Adoptarea constitutiei apartine acelui organism statat, politic sau social care, ocupand in
sistemul politic al unei societati locul cel mai inalt, este cel mai in masura sa cunoasca evolutia
societatii date si perspectivele sale. Dreptul de a adopta constitutia il are puterea constituanta.
Revizuirea constitutiei orice constitutie este supusa modificari, indiferent care ar fi forma, si
dreptul de a o revizui apartine acelui organism care a adoptat-o.
Suspendarea constitutiei In practicile constitutionale au fost cazuri cand constitutiile au fost
total sau partial suspendate, mai ales in perioadele de criza politica, cand guvernantii renuntau
la forma democratica de conducere.
Abrogarea constitutiei apare cand raportul de forte politice se schimba in esenta sa si este
adoptata o noua constitutie.
Suprematia constitutiei este o notiune complexa care exprima pozitia supraordonata a
constitutiei, nu numai in sistemul de drept, ci si in intregul sistem social politic al unei tari.
12
Adoptarea constitutiei
Adoptarea constitutiei este un proces complex cu profunde semnificatii politico-juridice, proces in
care se detaseaza clar puterea constituanta si modurile de adoptare.
Initiativa adoptarii constitutiei constituie prima etapa in adoptarea unei constitutii. In principiu,
se considera ca initiativa constitutionala trebuie sa apartina acelui organism statal, politic sau
social care, ocupand in sistemul politic al unei societati locul cel mai inalt, este cel mai in masura
sa cunoasca evolutia societatii date, perspectivele sale. Un rol aparte il poate avea si initiativa
populara.
La intrebarea de a sti cine trebuie sa aiba dreptul de a adopta o constitutie, s-a raspuns si se
raspunde prin teoria puterii constituante. Puterea constituanta apare sub doua forme, originara
si instituita. Fara a analiza clasificarile modurilor de adoptare a constitutiei, consideram ca este
mai importanta analiza procedeelor de adoptare a constitutiilor, observandu-se ca aceste moduri
explica in mare masura si evolutia constitutiilor in ceea ce priveste forma si continutul lor.
a. constitutia acordata este constitutia adoptata de un monarh ca stapan absolut care isi
exercita puterea. Este cea mai rudimentara forma de constitutie.
b. Statutul sau constitutia plebiscitara este o varianta a constitutiei acordate, mai
dezvoltata. Statutul este initiat tot de monarh dar este ratificat prin plebiscit. Constituia
Romaniei din 1938 a fost o constitutie statut.
c. Constitutia pact reprezinta un contract intre rege si popor, poporul fiind reprezentat prin
parlament. Exemple de constitutii pact: Constitutia Romaniei din 1866 si cea in 1923.
d. Constitutia conventie este rezultatul activitatii unei adunari ce poarta numele de
Conventie. Aceasta adunare este special aleasa pentru a adopta constitutia, ea
exprimand conventia intervenita intre toti membrii societatii si era considerata deaspura
parlamentului. O varianta a constitutiei conventie este constitutia referendara, in sensul
ca o data adoptata o constitutie este supusa ratificarii populare. Constitutia Romaniei din
1991 este o constitutie referendara.
e. Constitutia parlamentara. Dupa cel de-al doilea razboi mondial adoptarea constitutiilor sa realizat de regula de catre parlamente, mai ales in tarile din estul Europei. In acest mod
au fost adoptate constitutiile tarii noastre din 1948, 1952 si 1965.
[paginile 94-100]
Dreptul, fiind un fenomen social dinamic, este supus schimbarilor care se produc in societate.
Normele si principiile constitutionale nu fac nici o exceptie de la aceasta regula. O constitutie o
data adoptata isi produce efectele pe o perioada de timp. Orice constitutie este supusa
modificarii, indiferent care i-ar fi forma. De obicei, posibilitatea, ca si procedura de revizuire, sunt
expres prevazute chiar in textul legii fundamentale.
Dreptul de a revizui constitutia trebuie sa apartina aceluiasi organism care a adoptat-o.
Autoritatea competenta in a revizui constitutia difera dupa felul constitutiei, iar procedura de
revizuire a constitutiei este in principiu asemanatoare celei de adoptare potrivit marelui principiu
al simetriei juridice. Cand revizuirea constitutiei se face dupa aceeasi procedura dupa care se
modifica legile suntem in prezenta unei constitutii suple sau flexibile. Cand modificarea
constitutiei se face dupa alte reguli decat cele obisnuite, dupa care se modifica legile ordinare,
ne aflam in fata unei constitutii rigide. De regula, constitutiile scrise sunt rigide iar constitutiile
cutumiare sunt flexibile.
13
Cei care au adoptat constitutii scriseau avut grija sa le asigure acestora o stabilitate in timp. In
realizarea rigiditatii constitutiilor s-au folosit mai multe metode:
- s-au exprimat opinii in sensul ca o data stabilita, o constitutie nu mai poate fi
modificata. Se considera de catre doctrina juridica ca valoarea juridica a unor
asemenea prevederi este nula intrucat puterea constituanta de astazi nu are nici
o putere de a limita puterea constituanta ce va veni
- s-a stabilit ca nici o modificare a constitutiei nu poate fi facuta pe o perioada de
timp prestabilita
- stabilirea unei proceduri de revizuire extrem de greoaie
- stabilirea unor reguli exprese cu privire la revizuire
Revizuirea implicita a constitutiei consta in schimbarea unor dispozitii ale acesteia fara a se
recurge la procedura de revizuire prevazuta chiar in legea fundamentala, ci la o alta procedura.
Practic, revizuirea implicita are ca rezultat incalcarea constitutiei.
O forma mult mai grava a revizuirii este falsa revizuire sau frauda constitutionala. Ea consta in
schimbarea, printr-o modificare legala a constitutiei, a regimului politic consacrat in textul initial
al constitutiei, a regimului politic corespunzator si cadrul constitutional.
[paginile 100-107]
Suspendarea si abrogarea constitutiei
In practicile constitutionale ale statelor au fost cazuri in care constitutiile au fost total sau partial
suspendate, normele constitutionale fiind scoase din vigoare. Unele constitutii interzic
posibilitatea suspendarii lor. Alte constitutii nu prevad dispozitii cu privire la suspendare. Cu
toate acestea, in practica burgheza constitutiile au fost suspendate in perioadele de criza
politica, cand guvernantii renuntau la forma democratica de conducere.
In general, in asemenea situatii, constitutia se suspenda prin proclamarea starii de asediu, prin
guvernarea prin decrete-legi, prin lovutir de stat. Doctrina juridica s-a exprimat in sensul ca
suspendarea constitutiei este ilegala, desi in practica ea a fost pusa in aplicare. Suspendarea
totala a constitutiei constituie o abatere de la ideea de constitutionalitate si de legalitate.
Abrogarea constitutiei, chiar daca nu este stipulata in mod expres, sigur atunci cand raportul de
forte politice se schimba in esenta sa, in mod necesar este adoptata o noua constitutie.
Actuala Constitutie a Romaniei prevede in art 153, ca prezenta Constitutie intra in vigoare la
data aprobarii ei prin referendum. La aceeasi data Constitutia din 21.08.1965 este si ramane in
intregime abrogata.
[pagina 108]
Suprematia constitutiei
O problema mai delicata a dreptului constitutional o reprezinta fundamentarea stiintifica a
suprematiei constitutiei.
Suprematia constitutiei este o notiune complexa in continutul careia se cuprind trasaturi si
elemente politice si juridice, care exprima pozitia spuraordonata a constitutiei nu numai in
sistemul de drept ci si in intregul sistem social politic al unei tari. Aceasta pozitie deosebita
implica un continut normativ complex dar si importante consecinte statale si juridice.
14
Analiza noastra se limiteaza doar la consecintele juridice, adica la aceleaa care evidentiaza ca
spurematia constitutiei este o realitate juridica si nu o simpla teorie. Acestea sunt:
- consecintele juridice privind adoptarea constitutiei
- consecintele juridice privind modificarea, suspendarea si abrogarea constitutiei
- deosebirile dintre constitutie si legi, consecinte ale suprematiei constitutiei
- conformitatea intregului drept cu constitutia
Suprematia constitutiei este o realitate incontestabila si nu o simpla afirmatie. Ea implica o serie
de consecinte juridice, dar se bucura in acelasi timp de garantii juridice specifice legii
fundamentale si anume:
- controlul general al aplicarii constitutiei
- controlul constitutionalitatii legilor
- indatorirea fundamentala de a respecta constitutia
[paginile 109-114]
Moduri de adoptare a constitutiei
Abrogarea si suspendarea constitutiei
Efectele juridice ale suprematiei constitutiei
Garantiile juridice ale suprematiei constitutiei
APLICAII
Exerciii rezolvate
1. Care din enunturile de mai jos considerati ca reprezinta consecinte juridice ale
suprematiei constitutiei?
a.) consecinte juridice privind adoptarea, modificarea, abrogarea si suspendarea constitutiei
b.) Indatorirea fundamentala de a respecta constitutia si suprematia acesteia
c.) Deosebirile dintre constitutie si legi
d.) Conformitatea intregului drept cu constitutia
e.) Controlul general al aplicarii constitutiei
A.) a, d, e
B.) a, b, e
C.) a, c, d
2. Cei care au adoptat constitutia scrisa au avut in vedere sa-i asigure acesteia o
anumita stabilitate in timp, imprimandu-i o anumita rigiditate. Care din urmatoarele
metode de rigidizare au fost folosite?
a.) interdictia modificarii anumitor valori constitutionale considerate fundamentale pentru
societate si stat
b.) interdictia absoluta de modificare a constitutiei
c.) Interdictia de modificare a constitutiei pe o perioada de timp prestabilita
d.) folosirea unor proceduri extrem de greoaie de modificare a constitutiei
e.) interdictia incetarii provizorii a efectelor juridice ale normelor constitutionale si abrogarii
constitutiei
A.) a, d, e
15
B.) a, c, d
C.) a, b, e
Rspuns corect:1-C; 2-B;
CURSUL 5 CONTROLUL CONSTITUTIONALITATII LEGILOR ( 1 )
Notiunea de control a constitutionalitatii legilor
Forme de control al constitutionalitatii legilor
Clasificarea formelor de control
Definirea notiunii de control al constitutionalitatii legilor

Definirea principalelor forme de control al constitutionalitatii legilor
Controlul constitutionalitatii legilor ca institutie juridica, cuprinde ansamblul dispozitiilor
normative prin care se organizeaza verificarea conformitatii cu Constitutia, atat a fiecarei legi, in
ansamblul ei, cat si a fiecarei prevederi dintr-o lege, avand drept consecinta inlaturarea legii dau
a dispozitiei dintr-o lege a carei neconformitate cu Constitutia a fost contestata.
Forme de control al constitutionalitatii legilor modalitatile de exercitare a controlului
constitutionalitatii legilor si care cuprind toate trasaturile esentiale si comune ale exercitarii
controlului constitutionalitatii, trasaturi care se regasesc in exercitarea acestui control, indiferent
de tara in care a fost constituit.
Notiunea de control al constitutionalitatii legilor

Controlul constitutionalitatii legilor, ca institutie juridica, cuprinde ansamblul dispozitiilor
normative prin care se organizeaza verificarea conformitatii cu Constitutia, atat a fiecarei legi, in
ansamblul sau, cat si a fiecarei prevederi dintr-o lege, avand drept consecinta inlaturarea legii
sau a dispozitiilor dintr-o lege, a carei neconformitate cu constitutia a fost contestata. Existenta
sanctiunilor pentru incalcarile constitutiei este de majora importanta, caci acestea dau
dispozitiilor constitutionale caracterul de norme juridice.
Doctrina juridica include controlul constitutionalitatii legilor in principiul legalitatii ca parte
componenta a acestora din urma. Constitutionalitatea legii nu inseamna in fod altceva decat
cerinta de legalitate a legii in sensul ca legea sa se adopte cu respectarea normelor
constitutionalitatii legilor, atat in spiritul cat si in litera lor.
Controlul constitutionalitatii legilor este activitatea organizata de verificare a conformitatii legii cu
constitutia, iar ca institutie a dreptului constitutional cuprinde regulile privitoare la autoritatile
competente a face aceasta verificare, procedura de urmat si masurile ce pot fi luate dupa
realizarea acestei proceduri.
In principiu, controlul constitutionalitatii legilor priveste numai legea ca act juridic al
Parlamentului sau actele normative cu forta juridica egala cu a legii. Unele constitutii prevad ca
si alte acte normative juridice cu forta juridica mai mica decat a legii pot fi supuse acestui
16
control. Asemenea acte normative, cu forta juridica egala cu a legii, sunt acele acte care, desi
sunt emise de alte organe de stat decat Parlamentul, intervin si reglementeaza raporturi sociale
din domeniul legii si, ca atare, pot suspenda, modifica si abroga o lege.
Suprematia constitutiei implica si garantarea separatiei echilibrului puterilor, precum si
protectia drepturilor omului.
[paginile 115-120]
Formele de control al constitutionalitatii legilor
Prin modalitatile de exercitare a controlului constitutionalitatii legilor intelegem toate trasaturile
esentiale si comune ale exercitarii controlului constitutionalitatii, trasaturi cae se regasesc in
exercitarea acestui control, oricare ar fi tara in care a fost instituit.
Aparitia situatiilor in care legile ordinare contraveneau constitutiei a pus problema, atat pentru
doctrina cat si pentru legiuitor, a gasirii solutiei de remediere, in primul rand prin stabilirea
autoritatii competente a verifica constituionalitatea legilor.
In functie de organul de stat chemat a controla constitutionalitatea legilor, doctrina juridica a
clasificat acest control.
Intr-o opinie, ar exista trei forme de control: controlul prin opinia publica, controlul politic,
controlul jurisdictional.
In a doua opinie, controlul constitutionalitatii legilor ar cunoaste trei forme, si anume: controlul
parlamentar, controlul politic, controlul jurisdictional.
In a treia opinie, controlul cconstitutionalitatii legilor cunoaste doua forme: controlul politic si
controlul judecatoresc.
In a patra opinie, se considera ca cea mai potrivita clasificare este aceea care face deosebire
intre controlul exercitat de adunarile legiuitoare si cel exercitat de organe din afara lor care, prin
aceea ca pot lipsi de efecte votul acestor adunari, apar ca fiindu-le subordonate, iar in cadrul
organelor supraordonate, adunarilor legiuitoare, distingem intre organele politice, cele
judecatoresti si cele politico-jurisdictionale.
[paginile 120-122]

Doctrina juridica prezinta mai multe clasificari cu nuante diferite.
1. Controlul realizat in raport cu organele competente a exercita controlul constitutionalitatii
legilor si care se realizeaza in doua forme: controlul realizat prin organ politic si controlul
exercitat printr-un organ jurisdictional.
2. Controlul realizat in raport cu timpul in care el se exercita: control prealabil sau preventiv
si control ulterior sau represiv.
3. Controlul realizat in raport cu cei indreptatiti sa puna in miscare procedura controlului
constitutionalitatii legilor si in functie de acest criteriu procedura se poate declansa de
17
catre un numar in general restrans de organe ale statului saude catre orice cetatean care
justifica un interes actual ori numai eventual.
1. Controlul realizat in raport cu organele competente a exercita controlul constitutionalitatii
legilor:
a. Controlul constitutionalitatii legilor exercitat printr-un organ politic.
Dreptul parlamentului de a verifica constitutionalitatea legilor este un control
autentic si, in acelasi timp, un autocontrol, caci parlamentul, fiind acela cae
adopta uneori si constitutia, este cel mai in masura sa aprecieze neconcordanta
dintre legea ordinara si constitutia pe care le-a adoptat. Altii considera ca acest
control al parlamentului nu ar prezenta nici un fel de garantie, caci, desi exista
sanctiunea nerealegerii parlamentarilor, aceasta ar fi o sanctiune indepartata,
greu de realizat in practica. Mai mult, ar insemna ca parlamentul sa fie judecator
in propria cauza, lucru contrar ideii de justitie constitutionala. In prezent, in lume,
controlul constitutionalitatii legilor printr-un organ politic, si mai ales prin
parlamente, se realizeaza mai rar.
Impotriva controlului politic se aduc cateva argumente principale:
principiul separatiei puterilor nu ar admite, in afara celor trei autoritati
guvernante, creearea unei a patra, situata deasupa parlamentului si
guvernului is investita cu dreptul de a le cenzura activitatea legislativa si
respectiv, puterea regulamentara
organismul politic care exercita controlul ar putea fi discretionar, putand sa
infirme vointa suverana a reprezentantilor poporului
controlul constitutionalitatii legilor trebuie sa fie un control de specialitate,
situat deasupra oricaror argumente politice
b. Controlul constitutionalitatii legilor exercitat printr-un organ jurisdictional
Acest control este exercitat sau de organe, altele decat cele judecatoresti, care
folosesc insa o procedura de lucru asemanatoare cu cea judecatoreasca, sau de
catre organele judecatoresti propriu-zise.
Controversat in ceea ce priveste fundamentarea sa stiintifica, controlul
judecatoresc al constitutionalitatii legilor s-a impus in mai multe state, azi el
exercitandu-se in temeiul unor dispozitii legale clare, sau pur si simplu in temeiul
dreptului pe care organele judecatoresti singure si l-au arogat. Dreptul
judecatorilor de a decide asupra constitutionalitatii legilor este atat contestat cat si
admis de doctrina juridica.
Acest drept al judecatorilor s-a justificat plecandu-se de la menirea judecatorilor
de a interpreta si aplica legile si de a aplica sanctiuni in cazuri de incalcare a legii.
De asemenea, dreptul judecatorilor in verificarea conformitatii legilor cu constitutia
s-a justificat prin teoria separatiei puterilor in stat, care implica o anumita
colaborare a puterilor.
Un alt argument pleaca de la necesitatea verificarii daca legiuitorul a actionat in
limitele competentei sale functionale.
Argumente contrare in ceea ce priveste dreptul judecatorilor de a judeca
constitutionalitatea legilor nu au lipsit si nu lipsesc din doctrina juridica.
Un prim argument se bazeaza tot pe teoria separatiei puterilor dar pe o
interpretare oarecum rigida, in sensul ca teoria puterilor inseamna o independenta
18
absoluta a puterilor, iar acordarea dreptului judecatorilor de a controla actele

puterii legiuitoare ar fi o eludare a principiului separatiei puterilor. Se mai adauga
faptul ca dreptul recunoscut judecatorului de a controla activitatea legiuitorului
face din acesta o autoritate politica, ori nimic nu este mai grav decat existenta
autoritatilor oficioase.
Justificat sau nu, din punct de vedere teoretic, controlul judecatorilor asupra
constitutionalitatii legilor s-a impus in mai multe state.
2. Controlul realizat in raport cu timpul in care el se exercita:
S-ar parea ca o clasificare in raport cu timpul in care se exercita controlul nici nu ar putea fi
conceputa, intrucat controlul asupra constitutionalitatii legilor poarta in mod necesar asupra
legilor intrate in vigoare, caci numai atunci se poate vorbi de legi care sa poata fi verificate
sub aspectul conformitatii lor cu constitutia. Cu toate acestea, de controlul constitutionalitatii
legilor se vorbeste si atunci cand acesta are loc inainte de intrarea lor in vigoare intrucat in
acest fel se impiedica intrarea in vigoare a unor legi contrare prevederilor constitutionale.
a. Controlul prealabil sau preventiv este exercitat inainte de intrarea in vigoare a
legilor si are ca efect impiedicarea incalcarii constitutiei prin intrarea in vigoare a
unei legi sau a unei dispozitii dintr-o lege contrara constitutiei.
b. Controlul care se exercita dupa intrarea in vigoare a legilor se numeste ulterior
sau represiv: ulterior pentru ca se exercita dupa intrarea in vigoare a legilor si
represiv pentru ca are ca efect anularea legii sau cel putin lipsirea ei de efecte.
Constitutia Romaniei reglementeaza exercitarea controlului constitutionalitatii legilor atat
ca un control prealabil sau preventiv cat si ca un control ulterior sau represiv.
3. Controlul realizat in raport cu cei indreptatiti sa puna in miscare procedura controlului
constitutionalitatii legilor.
Potrivit clasificarii mentionate, procedura controlului constitutionalitatii legilor se poate
declansa de catre un numar in general restrans de organe ale statului, sau de orice
cetatean care justifica un interes actual ori numai eventual, aceasta modalitate putand fi
exercitata si alaturi de cea dintai.
[paginile 122-135]

Notiunea de control al constitutionalitatii legilor
Forme de control al constitutionalitatii legilor
Controlul realizat in raport cu organele competente in a exercita controlul constitutionalitatii
legilor
Controlul realizat in raport cu timpul in care se exercita
Controlul realizat in raport cu cei indreptatiti sa puna in miscare procedura controlului
constitutionalitatii legilor.
19
APLICAII
Exerciii rezolvate
1. Argumente contra controlului judecatoresc al constitutionalitatii legilor
a.) se bazeaza pe teoria separatiei puterilor in stat dar pe o interpretare rigida a acestuia
b.) exista interese pentru ca statul trebuie sa fie singurul judecator si este delicat a remite
aprecierea lor unei autoritati care nu are responsabilitatea guvernarii
c.) verificarea de catre judecatori a activitatii legislativului incalca principiul independentei
absolute a puterilor in stat
d.) Dreptul recunoscut judecatorilor de a controla activitatea legislativa face din aceasta o
autoritate politica
A.) a, d, e
B.) a, b, e
C.) a, b, d
2. Care din cauzele enumerate mai jos apreciati ca pot fi cauze ale aparitiei
controlului constitutionalitatii legilor?
a. cauzele aparitiei unor neconcordante intre legea ordinara si cea fundamentala trebuie
cautate in contradictiile sociale
b. unele neconcordante dintre constitutie si lege se datoreaza rigiditatii exagerate ale unor
constitutii si neobservarii regulilor de tehnica legislativa
c. controlul constitutionalitatii legilor se poate fundamenta pe pe teoria constitutionalismului
d. controlul constitutionalitatii legilor se poate justifica, in statele federative, prin exigenta de
a realiza o buna armonizare a intereselor generale ale federatiei cu interesele statelor
membre
e. controlul constitutionalitatii legilor se poate justifica prin faptul ca in unele sisteme
constitutionale, legea si constitutia sunt adoptate de acelasi organ de stat, si anume
parlamentul
A.) a, c, d
B.) a, b, d
C.) c, d, e
3. Argumentele contra controlului judecatoresc al constitutionalitatii sunt:
a. se bazeaza pe teoria separatiei puterilor in stat, dar pe o interpretare rigida a acesteia
b. dreptul recunoscut judecatorilor de a controla activitatea legiuitorului face din acestia o
autoritate politica
c. este o incalcare a principiului separatiei puterilor in stat
d. exista interese pentru care statul sa fie singurul judecator al constitutionalitatii legilor
ordinare
e. incalca principiul independentei absolute a puterilor in stat
A.) a, b, d
B.) a, c, d
C.) a, d, e
Rspuns corect:1-C; 2-B, 1-A
20
CURSUL 6 CONTROLUL CONSTITUTIONALITATII LEGILOR ( 2 )

Controlul constitutionalitatii legilor in Romania
Curtea Constitutionala. Rolul si atributiile Curtii
Actele Curtii Constitutionale
Specificul controlului constitutionalitatii legilor in Romania
Rolul si atributiilor Curtii Constitutionale din Romania
Controlul constitutionalitatii legilor in Romania noua Constitutie a Romaniei a preluat din
practica constitutionala moderna sistemul controlului politico-jurisdictional al conformitatii legilor
cu legea fundamentala.
Curtea Constitutionala a Romaniei unica autoritate de jurisdictie constitutionala in Romania,
independenta fata de orice autoritate publica. Este garantul suprematiei Constitutiei.
Controlul constitutionalitatii legilor in Romania

Noua Constitutie a Romaniei a preluat din practica constitutionala moderna sistemul controlului
politico-jurisdictional al conformitatii legilor cu legea fundamentala. Intre jurisdictia constitutionala
instituita in sistemul de drept romanesc si cea a unor state occidentale sunt asemanari dar si
deosebiri. De exemplu, principala deosebire dintre procedura contenciosului constitutional
romanesc si cea franceza consta in faptul ca in sistemul nostru constitutional verificarea
constitutionalitatii legilor organice si a regulamentelor celor doua camere legislative, inainte de a
fi promulgate si, respectiv, de a fi puse in aplicare, nu este obligatorie, ci este declansata ca
urmare a unei sesizari din partea Presedintelui Republicii, a Presedintilor Camerelor, a
Guvernului, a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, a Avocatului Poporului sau din partea unui
numar de cel putin 50 de deputati, sau cel putin 25 de senatori, pe cand in Franta legile
organice sunt supuse obligatoriu controlului exercitat de Consiliul Constitutional.
O alta deosebire se refera la sfera organimelor abilitate sa sesizeze Curtea Constitutionala in
legatura cu constitutionalitatea unei legi inainte de promulgarea acesteia.
In sistemul constitutional romanesc, spre deosebire de cel francez, Curtea Constitutionala este
formata exclusiv din judecatori numiti, nu si din membrii de drept, asa cum este alcatuit Consiliul
Constitutional din Franta.
[pagina 136]
Curtea Constitutionala. Rolul si atributiile Curtii
Curtea Constitutionala este unica autoritate de jurisdictie constitutionala in Romania,
independenta fata de orice alta autoritate publica. La nivelul constitutiei, Curtea Constitutionala
este reglementata in cuprinsul celor sase articole ale Titlului V, art 142 147, dispozitiile
acestora fiind dezvoltate prin Legea 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii
Constitutionale, republicata. In realizarea functiei sale de garant al suprematiei constitutiei,
Curtea indeplineste atributiile prevazute la art 146 din legea fundamentala.
21
Activitatea jurisdictionala.
O prima categorie de atributii incredintate Curtii Constitutionale asigura controlul
constitutionalitatii legilor, a ordonantelor guvernului, a tratatelor sau altor acorduri internationale,
precum si a regulamentelor Parlamentului. In exercitarea controlului, Curtea se pronunta
exclusiv cu privire la constitutionalitatea actelor sau dispozitiilor in legatura cu care a fost
sesizata, fara a putea modifica sau completa prevederile legale examinate.
Nu fac obiectul acestui control actele cu forta juridica inferioara legii, cum sunt actele
administrative ale autoritatilor publice. Hotararile judecatoresti nu pot fi atacate in fata Curtii
Constitutionale.
Alte atributii jurisdictionale ale Curtii vizeaza solutionarea conflictelor juridice de natura
constitutionala dintre autoritatile publice precum si a contestatiilor care au ca obiect
constitutionalitatea unui partid politic.
Controlul de constitutionalitate.
1. Controlul constitutionalitatii legilor inainte de promulgare, mai precis controlul abstract
anterior se exercita numai la sesizarea subiectilor prevazuti de art 146 lit a din
Constitutie. Potrivit art 147 alin 2 din Constitutie, in cazul in care Curtea admite
sesizarea, legea se trimite Parlamentului, care este obligat sa reexamineze dispozitiile
respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curtii.
2. Controlul de constitutionalitate asupra tratatelor se exercita la sesizarea subiectilor
prevazuti de art 146 lit b din Constitutie. Daca in urma controlului se constata
constitutionalitatea tratatului sau a acordului international, acesta nu mai poate face
obiectul unei exceptii de neconstitutionalitate. In conformitate cu art 147 alin 3 tratatul
sau acordul constatat ca fiind neconstitutional nu poate fi ratificat. In cazul in care un
tratat la care Romania urmeaza sa devina parte cuprinde dispozitii contrare Constitutiei,
ratificarea lui poate avea loc numai dupa revizuirea Constitutiei.
3. Controlul de constitutionalitate asupra regulamentelor Palamentului se exercita la
sesizarea subiectilor prevazuti la art 146 lit c din Constitutia republicata. Atunci cand
Curtea constata neconstitutionalitatea unor dispozitii ale regulamentului, acestea isi
inceteaza efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii daca in acest
interval Parlamentul, sau dupa caz Camera respectiva, nu le pune de acord cu
prevederile Constitutiei.
4. Controlul concret posterior de constitutionalitate prevazut de art 146 lit d din Constitutie
reprezinta din punct de vedere cantitativ cea mai semnificativa componenta a activitatii
jurisdictionale. In cadrul acestui tip de control Curtea hotaraste asupra exceptiilor de
neconstitutionalitate privind legile si ordonantele ridicate in fata instantelor judecatoresti
sau de arbitraj comercial.
Ca urmare a revizuirii legii fundamentale, Curtii Constitutionale i-au fost atribuite prerogative de
solutionare a conflictelor juridice de natura constitutionala dintre autoritatile publice, la cererea
subiectilor prevazuti de art 146 lit e din Constitutie.
Potrivit art 146 lit k din Constitutie, Curtea hotaraste asupra contestatiilor care au ca obiect
constitutionalitatea unui partid politic. Partidele politice pot fi declarate neconstitutionale in
cazurile prevazute de art 140 alin 2 din Constitutie.
[paginile 137-143]
22

In exercitarea atributiilor sale Curtea Constitutionala adopta decizii, hotarari si emite avize.
Constitutia nu stabileste in ce situatii Curtea adopta decizii si hotarari, respectiv emite avize.
Singurul text constitutional care se refera la actele Curtii este art 147 alin 4 potrivit caruia
deciziile Curtii Constitutionale sunt obligatorii si au putere numai pentru viitor si se publica in
Monitorul Oficial al Romaniei.
Fata de textele constitutionale legea 47/1992 prevede in art 11 alin 1 ca, potrivit art 146 din
Constitutie, Curtea pronunta decizii, hotarari si emite avize. Legea organica a Curtii
Constitutionale precizeaza ca deciziile si hotararile se pronunta in numele legii.
[Constitutia Romaniei si Legea 47/1992 rep.]
Rolul si atributiile Curtii Constitutionale din Romania
Controlul constitutionalitatii legilor inainte de promulgare
Controlul concret, posterior
APLICAII
Exerciii rezolvate
1.
a.
b.
c.
d.
Controlul constitutionalitatii legilor este:

activitatea organizata a parlamentului de adoptare a legilor
activitatea organizata de verificare a conformitatii legilor cu constitutia
activitatea organelor statului de a verifica respectarea ordinii constitutionale
o institutie a dreptului constitutional ce cuprinde reguli privitoare la autoritatile
competente a face aceasta verificare, procedura de urmat si masurile ce pot fi luate
e. o institutie a dreptului constitutional ce cuprinde regulile privitoare la autoritatile
competente a face aceasta verificare, procedura de urmat si masurile ce pot fi luate.
A.) a,d
B.) b,e
C.) a,c
2. Identificati actele supuse controlului de constitutionalitate pentru care Curtea
Constitutionala se sesizeaza din oficiu:
a. legile
b. tratatele internationale
c. initiativele de revizuire a Constitutiei
d. regulamentele Parlamentului
e. Ordonantele Guvernului
A.) a
B.) b
C.) c
Rspuns corect:1-B; 2-C
23
CURSUL 7 CONSTITUTIILE ROMANIEI SI REGLEMENTARI CU CARACTER

FUNDAMENTAL DE LA APARITIA STATULUI ROMAN MODERN SI PANA IN PREZENT
Statutul dezvoltator al Conventiei de la Paris
Constitutia Romaniei din 29 iunie 1866
Constitutia Romaniei din 29 martie 1923
Constitutia Romaniei din 28 februarie 1938
Actele cu caracter constitutional din perioada 1944 1948
Constitutia Romaniei din 13 aprilie 1948
Constitutia Romaniei din 24 septembrie 1952
Constitutia Romaniei din 21 august 1965
Acte cu caracter constitutional adoptate dupa decembrie 1989
Constitutia Romaniei din 8 decembrie 1991
Aparitia Constitutiei in Romania

Evolutia constitutionala a Romaniei
Aparitia Constitutiei in Romania
Constituia a aprut n Romnia mult mai trziu dect constituiile din rile Europei de Vest (Frana,
Italia etc.) cu toate c apariia ei a fost determinat de aceleai cauze care au determinat apariia ei n
restul lumii.
Momentul de nceput se situeaz n secolul al XVIII-lea, n special ncepnd cu a doua jumtate a sa,
cnd apar manufacturile, apare munca salariat, se construiesc furnalele i turntorii, se dezvolt
mineritul, se construiesc drumuri, n agricultur se desfiineaz rumnia, i cnd se ncheag tot mai
organic, pe ambele versante ale Carpailor, naiunea romn, care i formuleaz primul su program
politic prin Supplex Libellus Valachorum (1791).
Un loc deosebit n cadrul premiselor istorice ale primei Constituii din Romnia l ocup nfptuirea n
1859 a statului unitar naional, prin unirea Munteniei i Moldovei sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza.
Sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza s-au realizat o serie de reforme importante, precum reforma
agrar i alte reforme politice, administrative i culturale, care au avut ca urmare crearea i dezvoltarea
unor instituii statale.
[paginile 144-145]
Statutul dezvoltator al Conventiei de la Paris
ntruct ntmpina greuti n realizarea reformelor sale, domnitorul Alexandru Ioan Cuza, prin lovitura
de stat de la 2 mai 1864, desfiineaz Adunarea Electiv i supune plebiscitului Statutul dezvolttor al
Conveniei din 7/19 august 1858, cunoscut n istorie sub denumirea de Statutul lui Cuza, i legea
electoral. Aceste dou acte formeaz prima Constituie a Romniei.
[paginile 145-148]
Constitutia Romaniei din 29 iunie 1866
n condiiile istorice concrete ale anilor 1865-1866, Alexandru Ioan Cuza este obligat s abdice la 1011 februarie 1866 i s instituie o locotenen domneasc. Apoi, pe tronul rii este adus un principe
strin. n anul 1866 se adopt, dup modelul Constituiei belgiene, considerat atunci a fi cea mai
liberal constituie, Constituia Romniei.
Constituia, n cele 133 articole ale sale, reglementeaz cele mai importante relaii sociale,
sistematizarea normelor realizndu-se pe opt titluri.
24
Constituia din 1866 a organizat statul romn, avnd la baz principiul separaiei puterilor n stat, a
consacrat proprietatea privat ca pe un drept sacru i inviolabil, a proclamat anumite drepturi i liberti
ceteneti i politice, reprezentnd, prin aceste prevederi, un progres. De asemenea, Constituia din
1866 a instituit principiul monarhiei strine ereditare.
[paginile 148-151]
Constitutia Romaniei din 29 martie 1923
Constituia din 1923 este, de altfel, proiectul Partidului liberal, votat de Camera Deputailor la 26 martie
1923 i de Senat la 27 martie 1923, promulgat la 28 martie i publicat la 29 martie 1923. Adoptarea
acestei Constituii a fost considerat nelegal, deoarece nu s-au respectat ntru totul regulile de
revizuire a Constituiei stabilite prin art. 12 al Constituiei din 1866.
Ca i Constituia precedent, Constituia din 1923 este sistematizat n 8 titluri.
Constituia proclam drepturi i liberti egale pentru toi.
Sistemul electoral introdus prin Constituia din 1923 era un mare pas nainte fa de sistemul colegiilor
de avere instituit prin Constituia din 1866.
Senatul cuprindea i senatori de drept, iar pentru a fi ales senator, se cerea vrsta de 40 de ani
mplinii.
n fine, trebuie s remarcm c i Constituia din 1923 era o constituie rigid, deoarece procedura de
revizuire stabilit prin art. 129 i 130 era o procedur greoaie, identic aproape cu cea prevzut de
constituia precedent.
[paginile 151-154].
Constitutia Romaniei din 28 februarie 1938
n condiiile istorice concrete ale anului 1938, regele Carol al II-lea instaureaz, la 10 februarie 1938,
dictatura personal.
Consacrarea juridic a dictaturii regale este realizat prin noua constituie. Proiectul de constituie este
supus la 24 februarie plebiscitului. Constituia este promulgat la 27 februarie i publicat la 28
februarie 1938.
Cele o sut de articole ale Constituiei din 1938 sunt sistematizate n opt titluri. Dispoziiile Constituiei
consacr dictatura regal i exprim n acelai timp tendina de restrngere a drepturilor i libertilor
democratice. Consacrnd dictatura regal, dispoziiile Constituiei exprimau totodat limitarea
drepturilor i libertilor democratice. Constituia din 1938 apr proprietatea, cuprinznd dispoziii
asemntoare cu cele existente n constituiile precedente.
[paginile 154-156]
Actele cu caracter constitutional din perioada 1944-1948
Perioada de dup ieirea din rzboiul purtat de Romnia alturi de puterile Axei i pn n decembrie
1989 s-a caracterizat prin:
guvernarea de ctre un singur partid, care i-a arogat rolul de for politic conductoare n
societate, acapararea puterii de ctre o minoritate privilegiat;
centralism excesiv n conducerea tuturor sectoarelor i domeniilor de activitate, anihilarea
iniiativelor de la nivelele inferioare;
caracterul formal al declaraiilor privind drepturile ceteneti, ngrdirea personalitii umane,
nclcarea demnitii omului, suprimarea libertii de gndire, de exprimare i de aciune;
25
nlocuirea proprietii private asupra bunurilor materiale de baz cu proprietatea de stat sau de
grup;
retribuii nestimulatoare, nivelarea veniturilor, ceea ce a generat tendina de a obine venituri pe
ci ilicite;
descurajarea adevratelor valori tiinifice i culturale, nlocuirea competenei cu alte criterii de
promovare discriminatorii;
impunerea prin constrngere a ideologiei minoritii dominante, mpiedicarea cunoaterii i
difuzrii altor idei dect a celor convenabile statului;
reprimarea oricrei ncercri de exprimare liber a opiniei, de schimbare a guvernrii totalitare i
de trecere la un regim democratic.
n condiiile concrete ale anului 1944, fiind imposibil elaborarea unei noi constituii, s-a recurs la
soluia repunerii n vigoare, cu unele modificri, a Constituiei din 1923 i a elaborrii n continuare a
unor acte cu caracter constituional.
1. Decretul nr.1626/1944 pentru Fixarea drepturilor Romnilor n cadrele Constituiunii din 1866 i cu
modificrile Constituiunii din 29 martie 1923
Prin acest decret este repus n vigoare Constituia din 1923, deoarece dintre toate constituiile din
Romnia aceasta a fost cea mai democratic. Trebuie s menionm c nu au fost repuse n vigoare
toate dispoziiile acestei constituii.
2. Decretul nr. 1849/1944 pentru Adugire de alineat nou la finele art. IV din I. D. R nr. 1626 din 31
august 1944
Decretul nr.1849 trebuia s rspund cerinei de judecare i pedepsire a celor considerai vinovai de
dezastrul rii, pedepsire stipulat prin Convenia de armistiiu cu Naiunile Unite. Pentru aceasta
trebuia nlturate piedicile de ordin juridic (constituional) datorate unor articole din Constituia din 1923
care interziceau nfiinarea de tribunale extraordinare, instituirea pedepsei confiscrii averilor, aplicarea
pedepsei cu moartea n alte cazuri dect cele prevzute de codul penal militar n timp de rzboi.
3. Legea nr. 86, din februarie 1945, pentru Statutul naionalitilor Minoritare
Legea pentru Statutul Naionalitilor Minoritare a avut menirea de a proclama i asigura egalitatea
cetenilor rii, indiferent de ras, naionalitate, limb sau religie. Chiar n primul articol, Legea nr.
86/1945 statornicete c toi cetenii romni sunt egali n faa legii i se bucur de aceleai drepturi
civile i politice, fr deosebire de ras, naionalitate, limb sau religie.
4. Legea nr. 187 din 23 martie 1945 pentru nfptuirea reformei agrare
Legea adoptat la 23 martie 1944 pentru nfptuirea reformei agrare a definit reforma agrar ca o
necesitate naional, economic i social. Legea a prevzut exproprierea i trecerea asupra statului.
Legea nr. 187 din 23 martie 1945, prin dispoziiile sale, formuleaz unul dintre cele mai importante
principii social-economice, prevznd c pmntul aparine celor care l muncesc.
5. Decretul nr.2218 din 13 iulie 1946 privind exercitarea puterii legislative
Prin Decretul nr. 2218/1946 se organizeaz Reprezentana Naional ntr-un singur corp, denumit
Adunarea Deputailor. Modificndu-se Constituia din 1923, se stabilete deci un prim principiu
constituional, i anume acela al unicameralitii organului suprem legislativ, renunndu-se la sistemul
bicameral prin desfiinarea Senatului.
6. Legea nr. 363 din 30 decembrie 1947, pentru constituirea Statului Romn n Republica Popular
Romn
La 30 decembrie 1947, guvernul a dat o proclamaie prin care se justifica i argumenta necesitatea
desfiinrii formei monarhice. Abolirea monarhiei i proclamarea Republicii Populare Romne la 30
decembrie 1947 au fost consacrate legislativ prin Legea nr. 363.
Legea nr. 363/1947 nu mai menine principiul separaiei puterilor.
26
Tot la 30 decembrie 1947, Adunarea Deputailor a votat i Legea nr. 364, prin care a numit membrii
Prezidiului Republicii Populare Romne. Pentru stabilirea atribuiilor, organizrii i funcionrii
Prezidiului, s-a adoptat Decretul nr. 3 din 8 ianuarie 1948 care apare ca o completare a Legii nr.
363/1947.
innd seama de acest specific, n literatura de specialitate, cele dou acte (Legea nr. 363 i Decretul
nr. 3) au fost denumite Actele de la 30 decembrie.
[paginile 162-164]
Constituia Romniei din 13 aprilie 1948
Marea Adunare Naional, n calitate de Adunare Constituant, s-a ntrunit n sesiune la 6 aprilie 1948;
ia n discuie proiectul de constituie ntocmit de Consiliul Frontului Democraiei Populare i adopt, la
13 aprilie 1948, Constituia.
Normele constituionale, cuprinse n cele 105 articole, sunt sistematizate n zece titluri.
Constituia consacr existena statului romn ca stat popular, unitar, independent i suveran, stat ce a
luat fiin prin lupta poporului mpotriva fascismului, reaciunii i imperialismului.
Totodat, art. 11 din Constituie creeaz cadrul juridic al viitoarelor naionalizri.
[paginile 165-167]
Constituia Romniei din 24 septembrie 1952
Ca urmare a adoptrii noii Constituii, n anul 1948 au fost naionalizate principalele mijloace de
producie, urmnd apoi alte naionalizri (ale unitilor farmaceutice, ale unei pri din fondul de
locuine).
n 1950 s-a fcut o reorganizare administrativ a teritoriului, prin nfiinarea de noi uniti administrativteritoriale: raionul i regiunea, i au fost nfiinate, ca organe ale puterii de stat, sfaturile populare.
n ceea ce privete sistemul organelor statului, n 1949 au fost nfiinate Comisia de Stat a Planificrii i
Arbitrajul de Stat, cu sarcina de a soluiona litigiile economice dintre ntreprinderile de stat.
n anul 1950 a fost adoptat Codul muncii n 1952 s-a efectuat reorganizarea judectoreasc i a fost
creat Procuratura, sistem de organe de stat distinct de justiie.
Constituia din 1952 avea un capitol introductiv i 115 articole sistematizate n zece capitole.
[paginile 165-167]
Constituia Romniei din 21 august 1965
Constituia din 21 august 1965, cu modificrile ulterioare, a avut 121 de articole sistematizate n nou titluri.
Dispoziiile constituionale au consacrat schimbarea denumirii rii din Republica Popular Romn n
Republica Socialist Romnia; forma republican a statului; suveranitatea i indepen-dena;
indivizibilitatea i inalienabilitatea teritoriului. Ct privete titularul puterii, se arat c acesta este
poporul. Constituia menine principiul partidului unic, ca partid de guvernmnt. n afara acestor
dispoziii, titlul I al Constituiei cuprinde prevederi referitoare la formele de proprietate, funciile statului,
principiile politicii externe, cetenie, organizarea administrativ a statului.
Ca i constituiile anterioare adoptate dup 23 august 1944, Constituia din 1965 a avut un caracter
neltor democratic, menit s ascund un regim de dictatur, lipsa de drepturi i liberti ceteneti,
conducerea despotic, exercitat de o minoritate privilegiat.
[paginile 167-170]
27
Acte cu caracter constituional adoptate dup Revoluia din Decembrie 1989

Revoluia din Decembrie 1989 a nlturat dictatura comunist din Romnia. Vidul de putere a fost
rezolvat prin instaurarea unui guvernmnt de fapt, reprezentat de Consiliul Frontului Salvrii
Naionale, cu rol de organ suprem al puterii de stat.
Parlamentul ales n Romnia la 20 mai 1990 a avut misiunea important de a elabora Constituia
Romniei.
Ct privete actele adoptate dup victoria Revoluiei din Decembrie 1989, unele dintre ele au formulat
noi principii constituionale, principii care s-au aplicat n societatea romneasc i care au fost preluate
n Constituia din anul 1991.
Cele mai importante principii sunt: forma republican de guvernmnt; separaia puterilor; statul
de drept; pluralismul politic; structura bicameral a Parlamentului; democraia i libertatea,
asigurarea demnitii umane; inviolabilitatea i inalienabilitatea drepturilor fundamentale ale omului
i ceteanului, eligibilitatea pentru funcii de guvernare, consultarea poporului prin referendum n
legtur cu legile i msurile de importan deosebit.
1. Decret-Lege nr. 2 din 27 decembrie 1989 privind constituirea, organizarea i funcionarea
Consiliului Frontului Salvrii Naionale i a consiliilor teritoriale ale Frontului Salvrii Naionale
2. Decretul Lege nr. 8 din 31 decembrie 1989 privind nregistrarea i funcionarea partidelor politice i
a organizaiilor obteti din Romnia
3. Decretul Lege nr. 81 din 9 februarie 1990 privind Consiliul Provizoriu de Uniune Naional
4. Decretul-Lege nr. 92 din 14 martie 1990 privind alegerea Parlamentului i a Preedintelui Romniei
[paginile 171-178]
Constituia Romniei din 8 decembrie 1991
Elaborarea Constituiei a rspuns cerinei realizrii cadrului juridic fundamental al evoluiei spre statul
de drept, democratic i social. Elaborarea Constituiei a constituit unul din punctele formulate n
programele i platformele forelor politice. Guvernmntul de fapt instituit n decembrie 1989, dei s-a
legitimat ca o veritabil putere constituant i a abolit vechile structuri de putere, nu a elaborat i
Constituia, dar a organizat alegerea unei Adunri Constituante care s fac acest lucru. Odat legal
constituit n urma alegerilor parlamentare din 20 mai 1990, Adunarea Constituant a procedat la
constituirea Comisiei de redactare a proiectului Constituiei Romniei, potrivit regulamentului su.
Primul titlu, denumit Principii generale, cuprinde norme referitoare la structura unitar a statului, la
forma sa republican de guvernmnt. Statul romn este caracterizat ca un stat de drept, democratic
i social, n care suveranitatea naional aparine poporului, care o exercit prin organele sale
reprezentative sau prin referendum. n legtur cu teritoriul, acesta este organizat administrativ n
comune, orae i judee. Tot n acest titlu exist dispoziii prin care se recunoate i se garanteaz
dreptul persoanelor aparinnd minoritilor naionale la pstrarea, dezvoltarea i exprimarea identitii
lor etnice, culturale, lingvistice i religioase.
Tot n primul titlu sunt dispoziii privitoare la simbolurile naionale (drapel, ziua naional; imnul, stema
i sigiliul), la limba oficial n stat, care este limba romn, i la capital, care este municipiul Bucureti.
Cel de-al doilea titlu este denumit Drepturile, libertile i ndatoririle fundamentale. El este
structurat n patru capitole.
Titlul III, denumit Autoritile Publice, este structurat pe capitole, iar unele capitole au i seciuni. Mai
nti, sunt reglementrile privitoare la Parlament. Aceasta este organizat ca un Parlament cu structur
bicameral (Camera Deputailor i Senatul), ales prin vot universal, egal, direct, secret i liber exprimat,
pentru un mandat de 4 ani. Sunt apoi reglementate: drepturile i obligaiile deputailor i senatorilor;
procesul de legiferare; domeniul rezervat legii organice.
28
n capitolul II al acestui titlu sunt cuprinse reglementrile privind Preedintele Romniei, care este ales
prin vot universal, egal, direct, secret, i liber exprimat, pentru un mandat de 5 ani. Sunt stabilite
atribuiile, incompatibilitile, imunitatea i rspunderea efului de stat.
Guvernul este reglementat n capitolul III, care conine norme privitoare la compoziia, nvestitura,
incompatibilitatea, primul ministru, rspunderea membrilor la ncetarea mandatului, precum i actele
acestuia. Un capitol aparte (IV) este consacrat raporturilor Parlamentului cu Guvernul obligaia
informrii Parlamentului, dreptul parlamentarilor de a pune ntrebri i de a adresa interpelri,
angajarea rspunderii Guvernului i moiunea de cenzur, delegarea legislativ.
Capitolul V, Administraia public, reglementeaz adminis-traia public central de specialitate i
administraia public local, organele de specialitate, forele armate, iar capitolul VI, Autoritatea
judectoreasc, nfptuirea justiiei, statutul judectorilor, instanele judectoreti, Ministerul public i
statutul procurorilor i Consiliul Superior al Magistraturii.
Un titlu distinct IV, denumit Economia i Finanele, cuprinde norme referitoare la economia de pia,
la ocrotirea proprietii, sistemul financiar, bugetul public naional, impozite i taxe, Curtea de Conturi i
Consiliul Economic i Social.
Titlul V, Curtea Constituional, reglementeaz structura, competena acesteia, numirea judectorilor
i durata mandatului, incompatibilitile, independena i inamovibilitatea, atribuiile i deciziile Curii,
controlul constituionalitii.
Titlul VI, Integrarea Euroatlantic, reglementeaz modul de aderare a Romniei la Tratatele
Constitutive ale Uniunii Europene i la Tratatul Atlanticului de Nord.
Titlul VII, Revizuirea Constituiei, reglementeaz iniiativa revizuirii acesteia, procedura i limitele
sale.
n fine, titlul VIII, purtnd denumirea Dispoziii finale i tranzitorii, cuprinde regulile referitoare la
intrarea n vigoare a Constituiei, conflictul temporal de legi, instituiile existente i cele viitoare.
Trebuie precizat c, pentru a ajunge la forma actual, Constituia din 1991 a fost revizuit prin
Referendumul din noiembrie 2003.
[paginile 178-184]
CURSUL 8 Drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale ale cetatenilor romani (1)

Notiunea de drepturi si indatoriri fundamentale
Natura juridica a drepturilor fundamentale
Clasificarea drepturilor si libertatilor fundamentale
Definirea notiunilor de drepturi si indatoriri fundamentale

Precizarea terminologiei utilizate in domeniul drepturilor si libertatilor fundamentale
Natura juridica a drepturilor fundamentale
Aparitia si evolutia institutiei drepturilor si indatoririlor fundamentale
Clasificarea drepturilor si libertatilor fundamentale
Drepturi fundamentale acele drepturi subiective ce apartin cetatenilor Romaniei, prevazute si
garantate de Constitutie, esentiale pentru statutul juridic al acestora si care asigura deplina
afirmare in societate si participare la viata politica, economica, sociala si culturala.
29
Indatoriri fundamentale acele obligatii ale cetatenilor romani, inscrise in Constitutie, care
sunt socotite esentiale pentru desfasurarea vietii in societate si asigurate in realizarea lor prin
convingere ori, la nevoie, prin forta de constrangere a statului.
Noiunea de drepturi i ndatoriri fundamentale ale cetenilor romni

Prin drept, societatea recunoate, ocrotete i garanteaz bunurile, interesele legitime i alte valori ale
individului, colectivitii i societii, asigurnd respectarea obligaiilor necesare nfptuirii acestora.
Drepturile i libertile fundamentale ale omului i ceteanului sunt nu numai o realitate, ci i finalitatea
ntregii activiti umane, bineneles, a celei progresiste i democratice.
Definirea drepturilor fundamentale ale cetenilor (a libertilor ceteneti sau libertilor publice, cum
mai sunt ele deseori numite) a preocupat i preocup intens literatura juridic.
Pentru definirea lor trebuie s lum n consideraie c acestea:
a)
sunt drepturi subiective;
b)
sunt drepturi eseniale pentru ceteni;
c)
datorit importanei lor, sunt nscrise n acte deosebite, cum ar fi declaraii de
drepturi, legi fundamentale (constituii).
Drepturile fundamentale sunt drepturi subiective, ele fiind n ultim instan faculti ale subiectelor
raporturilor juridice de a aciona ntr-un anumit fel sau de a cere celuilalt sau celorlalte subiecte o
atitudine corespunztoare i de a beneficia de protecia i sprijinul statului n realizarea preteniilor
legitime.
Drepturile fundamentale sunt drepturi eseniale pentru ceteni. Aceasta este cea mai important
trstur a lor. Dac drepturile fundamentale sunt drepturile subiective, ceea ce le deosebete de
acestea este tocmai aceast trstur. Ea explic de ce din sfera drepturilor subiective numai un
anumit numr de drepturi sunt fundamentale, nscrise, ca atare, n constituie.
Deseori, drepturile fundamentale sunt definite ca acele drepturi consacrate de constituie i care sunt
determinante pentru statutul juridic al ceteanului.
Drepturile fundamentale pot fi explicate numai n interdependena lor cu celelalte fenomene i
ndeosebi cu realitile economice, sociale i politice concrete din fiecare ar.
Juristul francez Georges Burdeau acord o mare atenie drepturilor fundamentale, pe care le
denumete liberti publice.
n alte opinii (Tudor Draganu), prin noiunea de drepturi fundamentale ceteneti se desemneaz
acele drepturi ale cetenilor care, fiind eseniale pentru dezvoltarea material i intelectual a
acestora, precum i pentru asigurarea participrii lor active la conducerea statului, sunt garantate de
nsi constituia rii, att prin msuri de ordin juridic, ct i prin stabilirea condiiilor materiale
necesare pentru exercitarea lor.
Precizarea terminologiei utilizate n domeniul drepturilor omului i ceteanului este un lucru de cert
importan, mai ales, cnd problemele se abordeaz ntr-o manier tiinific.
Vom observa c se folosesc frecvent termenii drept sau libertate. Astfel, Constituia utilizeaz termenul
drept, atunci cnd consacr dreptul la via (art. 22), dreptul la aprare (art. 24), dreptul la informaie
(art. 31), dreptul la vot (art. 36) etc. n schimb, Constituia folosete termenul libertate atunci cnd
reglementeaz libertatea contiinei (art. 29), libertatea de exprimare (art. 30), libertatea ntrunirilor (art.
39). Cum se explic aceast terminologie? Exist, din punct de vedere juridic, deosebiri ntre drept i
libertate?
30
Vom observa c terminologia constituional, dei astfel nuanat, desemneaz o singur categorie
juridic, i anume dreptul fundamental. Astfel vzute lucrurile, vom observa c, juridicete, dreptul este
o libertate, iar libertatea este un drept. Nu exist deosebiri de natur juridic, suntem deci n prezena
unei singure noiuni juridice.
[paginile 185-193]
Noiunea de ndatoriri fundamentale
Existena ndatoririlor fundamentale se impune, deoarece este de neconceput ca membrii unei
colectiviti umane s nu aib, alturi de drepturi, i anumite ndatoriri, anumite obligaii fa de
societatea n care triesc. n primul rnd, ndatorirea fundamental a ceteanului este o obligaie, i nu
o ndrituire, aa cum este dreptul fundamental. Ea presupune din partea ceteanului ndeplinirea unor
cerine determinate de sarcinile i scopurile societii.
ndatoririle fundamentale sunt acele obligaii crora societatea, la un anumit moment, le atribuie o
valoare mai mare, valoare ce se reflect n regimul juridic special ce li se atribuie.
Indatoririle fundamentale sunt asigurate n realizarea lor prin convingere sau la nevoie prin fora de
constrngere a statului, cci ele sunt veritabile obligaii juridice.
Putem spune deci c ndatoririle fundamentale sunt acele obligaii ale cetenilor Romniei, nscrise n
Constituie, care sunt socotite eseniale pentru desfurarea vieii n societate i asigurate n realizarea
lor prin convingere ori, la nevoie, prin fora de constrngere a statului.
[paginile 193-194]
Natura juridic a drepturilor fundamentale
n legtur cu natura juridic i cu conceptul drepturilor fundamentale, n literatura de specialitate s-au
formulat mai multe teorii.
Cea mai rspndit teorie asupra drepturilor fundamentale, a naturii juridice a acestora, este teoria
drepturilor naturale (Locke, Wolf, Blackstone, Rousseau). Potrivit acestei teorii, drepturile omului sunt
anterioare statului, omul avnd aceste drepturi de la natur, iar drepturile sau libertile publice, cum
mai sunt denumite, au o natur deosebit de celelalte drepturi ale omului; ntruct ceteanul le
deosebete n calitatea sa de om, ele sunt opozabile statului i nu sunt deci stabilite prin legi, contracte
etc.
O alt teorie, n fapt o variant a teoriei dreptului natural, este teoria individualist (F. Bastiat, A.
Esmein, N. Chenau, H. J. Laski), conform creia sursa oricrui drept este individul, ntruct acesta
este, singur, o fiin real, liber i responsabil. Drepturile fundamentale sunt denumite liberti
necesare.
ntr-o alt teorie, aceea a drepturilor reflexe sau a autolimitrii statului, nu se face o deosebire de
natur juridic ntre drepturile individuale i celelalte drepturi subiective, toate fiind considerate o creaie
a dreptului obiectiv.
n doctrina juridic contemporan, prin negarea drepturilor subiective, dreptul obiectiv, norma juridic
reprezint totul. Drepturile subiective, potrivit acestei doctrine, nu exist ca atare. Libertile publice, n
aceast concepie, pot fi considerate ca obligaii n sarcina statului, ca limitri aduse competenei sale,
care las s subziste o sfer de autonomie individual.
Se ignor n aceast ultim teorie faptul c ntr-un raport juridic nu pot exista numai drepturi sau numai
obligaii, ntruct drepturile unui subiect al acestora constituie totodat obligaii corelative pentru cellalt
subiect. Aa fiind, afirmaia c unor obligaii ale statului nu le-ar corespunde drepturi ale cetenilor nu
poate fi acceptat. n opinia noastr, drepturile fundamentale sunt drepturi subiective (N. Prisca).
31
[paginile 194-195]
Apariia i dezvoltarea instituiei drepturilor i ndatoririlor fundamentale n Romnia
n rile Romne, dezvoltarea tehnic i economic, social i cultural, specific epocii moderne,
cnd se pune problema drepturilor fundamentale ale cetenilor, a fost mult vreme frnat de
dominaia otoman. Abia n secolul al XVIII-lea, att n Transilvania, ct i n Moldova i Muntenia se
dezvolt manufacturile care utilizeaz munca salariat, se dezvolt mineritul, se construiesc drumuri i
poduri i totodat apar frmntri sociale influenate de ideile Revoluiei franceze.
Un moment important n dezvoltarea instituiei drepturilor fundamentale l constituie memoriul
intelectualilor romni din Transilvania, sub denumirea de Supplex Libellus Valachorum (1791), prin
care se cerea ca naiunea romn s fie reaezat n toate drepturile sale civile i politice.
Micrile revendicative al cror program cuprindea revendicri de drepturi ceteneti se desfurau
cu mare putere i n rile Romne. Sub acest aspect sunt de reinut Revoluia lui Tudor Vladimirescu
i, n special, Proclamaia de la Pade (ianuarie 1821.
Revoluia din 1848 constituie momentul cel mai important pentru recunoaterea drepturilor
fundamentale. Proclamaia adresat domnitorului de ctre revoluionarii moldoveni a avut un caracter
limitat, la fel ca nsi revoluia; n ara Romneasc, revoluia a fost mai bine organizat, iar msurile
prevzute, mai democratice.
Problema drepturilor fundamentale este prezent i n Moiunea de la Blaj, care a constituit programul
revoluiei din Transilvania.
Domnia lui Alexandru Ioan Cuza a adus o serie de reforme n Principatele Unite, inclusiv proclamri de
drepturi fundamentale.
Astfel, Legea din 14 august 1866 privind reforma agrar recunoate libertatea individual i libertatea
muncii.
Prima Constituie Romn, de la 1866, a proclamat drepturi i liberti, toate avnd ca idee central
garantarea dreptului de proprietate, a proprietii private.
n noile condiii istorice, dup primul rzboi mondial i Marea Unire, s-a adoptat Constituia din 1923,
care proclama n mod solemn largi drepturi tuturor cetenilor.
Anul 1938 marcheaz, ns, n dezvoltarea drepturilor fundamentale, nceputul unei perioade de
dictatur, de nlturare a unor drepturi, perioad ce a continuat pn la Revoluia din Decembrie 1989,
cu toate c s-au adoptat, dup cel de-al doilea rzboi mondial, trei constituii, n care s-au proclamat
drepturi i liberti, dar care nu erau garantate i, evident, nu erau respectate.
[paginile 195-197]
Clasificarea drepturilor i libertilor fundamentale
De regul, drepturile fundamentale ale cetenilor au fost proclamate, enumerate prin declaraii de
drepturi, i mai ales prin constituii, fr a se face ns o clasificare a lor. n literatura de specialitate au
existat ns asemenea preocupri.
n opinia noastr, pentru a clasifica drepturile fundamentale ale cetenilor, trebuie folosit drept criteriu
coninutul drepturilor i libertilor ceteneti.
n raport de acest fapt, putem clasifica drepturile n urmtoarele categorii:
32
1.
Inviolabilitile: dreptul la via, dreptul la integritate fizic i psihic, la libertatea
individual, dreptul la aprare, dreptul la libera circulaie, dreptul la ocrotirea vieii intime, familiale i
private, precum i inviolabilitatea domiciliului.
2.
Drepturile i libertile social-economice i culturale: drepturi referitoare la
viaa social i material a persoanelor, n strns legtur cu drepturile privind educaia, i anume:
dreptul la nvtur, acesul la cultura, la ocrotirea sntii, dreptul la mediu sanatos, dreptul la munc
i protecia social a muncii, dreptul la grev, dreptul la proprietate, dreptul la motenire, libertatea
economica, dreptul la asigurarea unui nivel de trai decent, dreptul la cstorie, dreptul copiilor i
tinerilor la protecie i asisten, precum i dreptul la protecie special al persoanelor cu handicap.
3.
Drepturi exclusive politice: dreptul de a alege i dreptul de a fi ales, dreptul de a
fi ales in Parlamentul European.
4.
Drepturi i liberti social-politice: libertatea contiinei, libertatea de exprimare,
dreptul la informaie, libertatea ntrunirilor, dreptul la asociere, secretul corespondenei.
5.
Drepturi garanii: dreptul de petiionare, dreptul persoanei vtmate de ctre o
autoritate public.
[paginile 197-198]

Definiti conceptul de drepturi fundamentale
Definiti indatoririle fundamentale
Clasificati drepturile si libertatile cetatenesti
APLICAII
Exerciii rezolvate
1. Care este criteriul cel mai folosit, in literatura de specialitate, pentru clasificarea
drepturilor si libertarilor fundamentale:
a.) al obiectului de reglementare
b.) al continutului drepturilor si libertatilor fundamentale
c.) al posibilitatilor de realizare a acestor drepturi si libertati
d.) al modului de exercitare al acestora
e.) al naturii juridice a drepturilor si libertatilor fundamentale
A.) a
B.) b
C.) d
2 Care dintre urmatoarele elemente componente enumerate mai jos considerati ca fac
parte din conceptul de drepturi fundamentale?
a.) drepturile fundamentale sunt drepturi subiective
b.) drepturile fundamentale sunt esentiale pentru demnitatea omului, pentru libertatea si
dezvoltarea personalitatii, pentru conservarea drepturilor omului
c.) drepturile fundamentale nu sunt diferite prin natura juridica a acestora de celelalte
drepturi recunoscute cetatenilor
d.) drepturile si libertatile fundamentale sunt inscrise si garantate in Constitutie
33
e.) drepturile fundamentale se afla in stransa legatura cu celelalte drepturi si cu realitatile

economice, sociale, politice, culturale concrete din fiecare tara
A.) a, c, d, e
B.) b, c, d, e
C.) a, b, d ,e
Principiile constitutionale aplicabile drepturilor, libertatilor si indatoririlor
fundamentale ale cetatenilor romani
Cunoasterea regulilor fundamentale aplicabile tututor drepturilor, libertatilor si indatoririlor
fundamentale ale cetatenilor
Principiile constitutionale in domeniul drepturilor si indatoririlor fundamentale reguli
fundamentale aplicabile tuturor drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale ale cetatenilor
prevazute in Constitutie.
Principiile constitutionale aplicabile drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale

Exist anumite reguli fundamentale aplicabile tuturor drepturilor, libertilor i ndatoririlor fundamentale
ale cetenilor. Acestea rezult din Capitolul I al titlului II al Constituiei (art. 15-21), fie din coroborarea
dispoziiilor din acest capitol cu dispoziii din alte titluri sau capitole, fie din alte articole, precum art. 49.
1.
Universalitatea drepturilor, libertilor i ndatoririlor fundamentale
Este ndeobte admis i recunoscut c drepturile i libertile sunt universale i indivizibile.

Universalitatea drepturilor i libertilor se refer att la sfera propriu-zis a drepturilor, ct i la titularii
acestora. Sub primul aspect, ea exprim vocaia omului, a ceteanului pe planul realitilor juridice
interne ale fiecrei ri, pentru toate drepturile i libertile. Sub cel de-al doilea aspect, universalitatea
exprim ideea c toi cetenii unui stat se pot bucura de aceste drepturi i liberti. Universalitatea
drepturilor implic i universalitatea ndatoririlor. Este, de altfel, n firescul vieii ca ceteanul s aib
att drepturi, ct i obligaii fa de semenii si i fa de societate. Aceast regul este explicit
formulat i n cele dou Pacte internaionale privitoare la drepturile omului.
Acest principiu exprim pe fond legtura indisolubil dintre drepturi, liberti i ndatoriri,
intercondiionarea lor.
Universalitatea, astfel cum este conceput prin art. 15 din Constituie, privete drepturile, libertile i
ndatoririle, fr deosebire de faptul reglementrii lor prin chiar textul Constituiei sau prin alte legi.
2. Neretroactivitatea legii
Constituia consacr, n alin. 2 al art. 15, un principiu de drept de incontestabil tradiie, actualitate i
justiie, i anume neretroactivitatea legii. Este, fr ndoial, recunoscut c o lege, odat adoptat,
produce i trebuie s produc efecte juridice numai pentru viitor. Este absurd s se pretind unui om,
n general unui subiect de drept s rspund pentru o conduit pe care a avut-o anterior intrrii n
vigoare a unei legi care reglementeaz aceast conduit. Subiectul de drept nu putea s prevad ce
va reglementa legiuitorul, iar comportamentul su este normal i firesc dac se desfoar n cadrul
ordinii de drept n vigoare. Principiul neretroactivitii legii este expres formulat n Codul Civil art. 1, n
34
sensul c legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactiv, i n Codul Penal, n art. 11,
n sensul c legea penal nu se aplic faptelor care, la data cnd au fost svrite, nu erau prevzute
ca infraciuni.
Fa de principiul potrivit cruia legea produce efecte juridice numai pentru viitor, s-au impus n
practica juridic, i desigur n legislaie, dou mari excepii, i anume cea privind aplicarea legii penale
mai blnde i cea privind legile interpretative. Alineatul 2 al art. 15 prevede numai excepia legii penale
mai favorabile. Cealalt ipotez rmne valabil, ea fiind ns la dispoziia autoritii statale, creia i
revine atribuia interpretrii general-obligatorii a legilor.
3. Egalitatea n drepturi a cetenilor
Egalitatea n drepturi a cetenilor este principiul constituional potrivit cruia cetenii romni, fr
deosebire de ras, naionalitate, origine etnic, limb, religie, sex, opinie sau apartenen politic,
avere sau origine social, se pot folosi, n mod egal, de toate drepturile prevzute n Constituie i legi,
pot participa n egal msur la viaa politic, economic, social i cultural, fr privilegii i fr
discriminri, sunt tratai n mod egal att de ctre autoritile publice, ct i de ceilali ceteni. Acest
principiu este consacrat prin art. 16 (1 i 2), precum i prin art. 4 (2) din Constituie.
Dac examinm coninutul acestui principiu, putem identifica trei aspecte:
a.
Egalitatea n drepturi a femeilor cu brbaii exprim realitatea c femeile reprezint

jumtate din populaia rii i c n toate mplinirile materiale i spirituale este ncorporat
i munca lor.
b.
Egalitatea n drepturi a cetenilor, fr deosebire de ras, naionalitate sau origine

etnic, limb, avere sau origine social, exprim la nivelul acestei instituii juridice, n
principal, realitatea c pe teritoriul Romniei, n decursul dezvoltrii istorice, s-au aezat,
au locuit, au muncit i au luptat cot la cot cu romnii i cetenii de alt naionalitate
(minoriti naionale), precum maghiari, romi, germani, srbi, turci, evrei, armeni etc. n
unitate cu romnii, aceti ceteni au luptat pentru dreptate social, pentru libertate i
democraie, pentru cucerirea i aprarea independenei i suveranitii Romniei. Toi
aceti ceteni se bucur n mod egal cu romnii de toate drepturile i libertile i i
asum, tot n mod egal, ndatoririle fundamentale. Potrivit art. 6 (1) din Constituie, statul
recunoate i garanteaz persoanelor aparinnd minoritilor naionale dreptul la
pstrarea, la dezvoltarea i la exprimarea identitilor etnice, culturale, lingvistice i
religioase.
c.
Egalitatea n drepturi a cetenilor, fr deosebire de religie, opinie sau apartenen

politic, este de fapt o prelungire a celorlalte dou aspecte mai nainte explicate, aici
urmrindu-se ca opiunile politice sau religioase ale oamenilor s nu fie speculate n
sensul discriminrii n drepturi.
Funciile i demnitile publice pot fi ocupate de persoanele care au numai cetenia romn i
domiciliul n ar.
Constituia Romniei stabilete prin art. 16 (3) c funciile i demnitile publice, civile sau militare, pot fi
ocupate de persoanele care au numai cetenie romn i domiciliul n ar.
n fine, condiia de domiciliere pe teritoriul rii este i ea o condiie fireasc. Ea se practic n mai toate
sistemele consti-tuionale, domiciliul fiind, alturi de cetenie, o garanie a ataa-mentului persoanei
fa de ara la guvernarea creia particip ca demnitar sau ca funcionar public.
4. Protecia cetenilor romni n strintate i obligaiile lor
Acest principiu este prevzut n art. 17 din Constituie. El exprim faptul c cetenia romn este
legtura politic i juridic dintre cetean i stat, care, prin efectele sale, determin statutul juridic al
persoanei, oriunde s-ar afla ea, att n interiorul, ct i n afara frontierelor. n temeiul acesteia, cetenii
romni care se afl n strintate au dreptul s apeleze la protecia autoritilor romne, iar acestea au
35
obligaia constituional de a le acorda protecia necesar. Bucurndu-se de protecia statului romn,

ceteanul romn care se afl n afara frontierelor trebuie s-i ndeplineasc obligaiile ce-i revin
potrivit Constituiei i legilor Romniei.
5. Cetenii strini i apatrizii se bucur n Romnia de protecie juridic.
Constituia Romniei cuprinde i unele reglementri privind strinii i apatrizii pe teritoriul Romniei.
Astfel, n art. 18 se arat:
-
Cetenii i apatrizii care locuiesc n Romnia se bucur de protecia general a persoanelor i

a averilor, garantat de constituie i de alte legi.
Dreptul de azil se acord i se retrage n condiiile legii, cu respectarea tratatelor i conveniilor

internaionale la care Romnia este parte.
n reglementarea constituional a statutului strinilor i apatrizilor din Romnia se au n vedere:

a)
strinii i apatrizii, n calitatea lor de oameni, au anumite drepturi naturale, inalienabile i
imprescriptibile (la via, la demnitate, la libertate, la contiin);
b)
din punct de vedere strict juridic, anumite drepturi pot aparine numai cetenilor romni,
care, prin cetenie, sunt ataai destinelor statului romn.;
c)
n afara drepturilor naturale, care aparin oricrei fiine umane, n calitatea sa de om, exist
i alte drepturi subiective a cror dobndire i exercitare legea nu o condiioneaz de calitatea de
cetean.
6. Cetenii romni nu pot fi extrdai sau expulzai din Romnia.
Constituia, prin art. 19, stabilete c:
-
ceteanul romn nu poate fi extrdat sau expulzat din Romnia;
cetenii strini i apatrizii pot fi extrdai numai pe baza unei convenii internaionale sau n
condiii de reciprocitate;
prin derogare de la prevederile alineatului (1), cetenii romni pot fi extrdai n baza
conveniilor internaionale la care Romnia este parte, n condiiile legii i pe baz de
reciprocitate;
expulzarea sau extrdarea se hotrte de ctre justiie. Extrdarea i expulzarea sunt dou
msuri foarte grave care privesc prin excelen libertatea individual i dreptul la liber
circulaie. Expulzarea sau extrdarea propriului cetean ar fi o msur contrar legturii de
cetenie, care implic obligaia de protecie pe care statul trebuie s o asigure tuturor
cetenilor si. n literatura juridic se menioneaz un singur caz n care aceast regul,
universal azi, nu este aplicabil, i anume ntre Anglia i Statele Unite ale Americii, ntre care
extrdarea propriilor ceteni este admis. Acest caz, cvasisingular, este desigur explicabil prin
istoria i legturile sociale i politice deosebite dintre cele dou state;
pot fi extrdai sau expulzai numai cetenii strini i apatrizi.

7. Prioritatea reglementrilor internaionale
Constituia Romniei, prin art. 20, stabilete un principiu de incontestabil actualitate i care exprim
ntr-o viziune modern corelaia dintre dreptul internaional i dreptul intern, cu aplicaia sa specific n
domeniul drepturilor constituionale.
n Constituie este nominalizat Declaraia Universal a Drepturilor Omului, adoptat la 10 decembrie
1948, iar n ce privete celelalte documente internaionale, se vorbete de pacte i tratate, dei, ntr-o
viziune larg, tiinific, pactele sunt tratate. n ideea de a se marca ataamentul i respectul fa de
cele dou pacte, i anume Pactul Internaional relativ la drepturile economice, sociale i culturale i
Pactul relativ la drepturile civile i politice (adoptate i deschise semnrii, ratificrii i adeziunii la 1
36
decembrie 1966, ratificate de ctre Romnia n 1974 i intrate n vigoare la 3 ianuarie 1976 i,
respectiv, 23 martie 1976), n textul articolului 20 s-a menionat i cuvntul pactele.
Cea de-a doua regul acord prioritate reglementrilor internaionale, desigur, celor cuprinse n
tratatele ratificate de Romnia, n situaia n care s-ar ivi anumite nepotriviri, conflicte, neconcordane
ntre ele i reglementrile interne.
Regula supremaiei documentelor internaionale are ns i o limit, iar aceast limit se refer la ct
de favorabile sunt dispoziiile constituionale n comparaie cu cele ale tratatelor.
8. Accesul liber la justiie
Art. 21 din Constituie prevede n primul alineat: Orice persoan se poate adresa justiiei pentru
aprarea drepturilor, a libertilor i a intereselor sale legitime.
n sistemul Constituiei Romniei, justiia a devenit una din garaniile exercitrii efective a drepturilor i
libertilor ceteneti. Acest rol se motiveaz prin locul autoritilor judectoreti n sistemul puterilor
statale i prin funciile lor. Justiia se nfptuiete, n numele legii, de ctre judectori, care sunt
independeni i se supun numai legii.
Potrivit acestui principiu, oricine are acces la justiie: cetean romn, cetean strin sau apatrid.
Principiul menionat permite accesul la justiie pentru aprarea oricrui drept sau oricrei liberti i a
oricrui interes legitim, fr deosebire dac acestea rezult din Constituie sau din alte legi (art. 21,
alin. 1).
Posibilitatea sesizrii justiiei pentru aprarea drepturilor, libertilor i a intereselor legitime se poate
realiza fie pe calea aciunii directe, fie pe orice alt cale procedural, inclusiv pe calea excepiei de
neconstituionalitate menionat de ctre art. 144 lit. c din Constituie. Trebuie s adugm c, accesul
liber la justiie fiind garantat chiar prin Constituie, precizarea din art. 21 (2) din Constituie n sensul c
nici o lege nu poate ngrdi exercitarea acestui drept este fireasc.
9. Caracterul de excepie al restrngerii exerciiului unor drepturi sau al unor liberti
Declaraia Universal a Drepturilor Omului, cele dou Pacte internaionale privitoare la drepturile
omului, alte documente juridice internaionale admit existena unor limitri, restrngeri, n legtur cu
exerciiul drepturilor i libertilor umane. Legitimitatea unor astfel de reguli const chiar n conceptul de
libertate. In dreptul roman se spunea alterum non laedere, ceea ce nseamn c oricine, trind onest i
dnd fiecruia ce i se cuvine, i putea exercita drepturile pn la limita la care ar fi dunat altuia.
De asemenea, din cele dou Pacte internaionale rezult, pentru legislaiile interne, posibilitatea limitrii
sau restrngerii exerciiului unor drepturi i liberti. n Pacte, asemenea prevederi nu sunt grupate ntrun text unic. Ele se regsesc formulate la anumite drepturi i liberti, n funcie de coninutul acestora.
Din examinarea acestor prevederi rezult c limitrile i restriciile sunt posibile dac: sunt expres
prevzute de lege; sunt necesare ntr-o societate democratic pentru a proteja securitatea naional,
ordinea public, sntatea sau morala public, drepturile i libertile celorlali etc., sunt proporionale
cu cauza care le-a determinat.
Constituia Romniei, receptnd aceste reglementri internaionale, folosete un procedeu simplu i
eficient, i anume exprimarea tuturor acestora ntr-un unic articol.
Astfel, art. 53 permite restrngerea exerciiului unor drepturi i liberti ceteneti, dar numai ca
excepie i, desigur, numai condiionat. Potrivit textului menionat, restrngerea se poate nfptui numai
prin lege.
Altfel spus, Constituia limiteaz chiar legea de restrngere doar la anumite situaii clar definite i de o
incontestabil importan. Aceste situaii nominalizate de ctre art. 53 implic aprarea unor valori
sociale i umane care prin rolul lor pot legitima msuri de natura celor menionate. n fine, art. 53
impune nc dou condiii, care desigur sunt cumulative, i anume ca restrngerea s fie proporional
cu situaia care a determinat-o i s nu aduc atingere existenei dreptului sau a libertii.
37
[paginile 199-217]

Precizati in ce consta principiul neretroactivitatii legii
Definiti principiul accesului liber la justitie
Prioritatea reglementarilor internationale fata de reglementarile interne
Egalitatea in drepturi a cetatenilor
APLICAII
Exerciii rezolvate
1. Care din principiile enumerate mai jos considerati ca fac parte din categoria
principiilor constitutionale aplicabile drepturilor, libertatilor si indatoririlor
fundamentale ale cetatenilor romani?
a.) universalitatea drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale
b.) egalitatea in drepturi a cetatenilor romani
c.) accesul liber la justitie
d.) functiile si demnitatile publice pot fi ocupate de persoanele care au numai cetatenia
romana si domiciliul in tara
e.) restrangerea proportionala si subsidiara a exercitarii drepturilor si libertatilor
fundamentale
A.) a, c, d, e
B.) a, b, c, d
C.) b, c, d, e
a.
b.
c.
d.
e.
2. Formulat simplu, prin art 53 din Constitutie, principiul restrangerii exercitarii

unor drepturi sau al unor libertati, are totusi un continut complex, plin de
semnificatii si aspecte juridice, printre care mentionam:
restrangerea se poate infaptui numai prin lege
legea poate face acest lucru numai daca se impune pentru apararea unor valori sociale
si umane care, prin functiile si importanta lor, pot legitima masurile restrictive
pentru ca restrangerea sa poata opera, ea trebuie sa fie necesara intr-o societate
democratica
existenta unei proportionalitati intre masura luata si cauza care a determinat-o
masura trebuie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere exsitentei
dreptului sau libertatii
A.) a, b, c, d
B.) b, c, d, e
C.) a, b, c, d, e
Inviolabilitatile
- dreptul la viata si la integritate fizica si psihica
38
- libertatea individuala
- dreptul la aparare
- dreptul la libera circulatie
- dreptul la ocrotirea vietii intime, familiale si private
- inviolabilitatea domiciliului
Drepturile si libertatile social-economice si culturale
- dreptul la invatatura
- accesul la cultura
- dreptul la ocrotirea sanatatii
- dreptul la mediu sanatos
- dreptul la munca si la protectia sociala a muncii
- dreptul la greva
- dreptul de proprietate
- dreptul de mostenire
- libertatea economica
- dreptul la un nivel de trai decent
- familia
- dreptul copiilor si tinerilor la protectie si asistenta
- protectia persoanelor cu handicap
Cunoasterea drepturilor ce alcatuiesc inviolabilitatile

Cunoasterea drepturilor si libertatilor social-economice si culturale
Inviolabilitatile acele drepturi si libertati care, prin continutul lor, asigura viata, posibilitatea de
miscare libera, siguranta fizica si psihica, precum si siguranta domiciliului persoanei fizice.
Drepturile si libertatile social-economice si culturale acele drepturi si libertati care, prin
continutul lor, asigura conditiile sociale si materiale de viata, educatia si posibilitatea protectiei
acestora.
Inviolabilitile
1. Dreptul la via i la integritate fizic i psihic
Aceste drepturi sunt reglementate de ctre Constituie n acelai articol, i anume art. 22. Dreptul la
via este nscris printre drepturile eseniale ale fiinei umane, n Declaraia Universal a Drepturilor
Omului, declaraie preluat n constituiile celor mai multe state.
Dreptul la via este cel mai natural drept al omului. Declaraia Universal a Drepturilor Omului
stabilete n art. 3 c Orice om are dreptul la via libertate i la inviolabilitatea persoanei. Convenia
european pentru protecia drepturilor omului i a libertilor fundamentale consacr n art. 2 c
Dreptul oricrei persoane la via este protejat prin lege. Moartea nu poate fi aplicat n mod
intenionat, dect n executarea unei sentine capitale pronunate de ctre un tribunal n cazul n care
infraciunea este sancionat de lege cu aceast pedeaps, iar Pactul privitor la drepturile civile i
politice stabilete, n art. 6 pct. 1, c Dreptul la via este inerent persoanei umane. Acest drept trebuie
ocrotit prin lege. Nimeni nu poate fi privat de viaa sa n mod arbitrar.
ntr-o manier asemntoare cu dreptul la via, dreptul la integritatea fizic este clar definit prin chiar
formularea constituional. Dreptul la integritate fizic i psihic a fost inspirat, de asemenea, de
Declaraia Universal, care, n art. 5, proclam c nimeni nu va fi supus la tortur, nici la pedepse sau
tratamente crude inumane sau degradante.
39
Dreptul la integritate psihic este ocrotit i considerat de valoare constituional, omul fiind conceput
sub aspect juridic ca un complex de elemente n care psihicul i fizicul nu pot fi desprite. Mutilarea
uneia sau alteia dintre integriti este contrar drepturilor umane. Respectul vieii, integritii fizice i
integritii psihice explic n mod firesc interzicerea torturii, a pedepselor sau tratamentelor inumane ori
degradante, ceea ce face n mod expres art. 22 (2).
Drepturile prevzute n art. 22 sunt ocrotite de Constituie fa de toate subiectele de drept, deci
att fa de autoritile publice, ct i fa de ceteni.
2. Libertatea individual
Constituia Romniei reglementeaz libertatea individual n art. 23, un articol cu un coninut complex.
Astfel, se precizeaz: Libertatea individual i sigurana persoanei sunt inviolabile. Percheziionarea,
reinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai n cazurile i cu procedura prevzute de
lege. Reinerea nu poate depi 24 de ore. Arestarea preventiv se dispune de judector i numai n
cursul procesului penal. n cursul urmririi penale arestarea preventiv se poate dispune pentru cel
mult 30 de zile i se poate prelungi cu cte cel mult 30 de zile, fr ca durata total s depeasc un
termen rezonabil, i nu mai mult de 180 de zile. n faza de judecat, instana este obligat, n condiiile
legii, s verifice periodic, i nu mai trziu de 60 de zile, legalitatea i temeinicia arestrii preventive i s
dispun, de ndat, punerea n libertate a inculpatului, dac temeiurile care au determinat arestarea
preventiv au ncetat sau dac instana constat c nu exist temeiuri noi care s justifice meninerea
privrii de libertate. ncheierile instanei privind msura arestrii preventive sunt supuse cilor de atac
prevzute de lege.
n fine, art. 23 din Constituie stabilete dou reguli fundamentale de mare tradiie n sistemele juridice
i de incontestabil actualitate i spirit justiiar, i anume cea privind prezumia de nevinovie i cea
privind legalitatea pedepsei.
3. Dreptul la aprare
Dreptul la aprare este un drept fundamental cetenesc cu o ndelungat istorie n cadrul instituiei
drepturilor i libertilor cetenilor. Constituia l reglementeaz distinct, pentru c, dei este n strns
legtur ndeosebi cu libertatea individual i sigurana persoanei, el prezint un egal interes pentru
ntreaga activitate judiciar, mai exact vorbind att pentru procesele penale, ct i pentru cele civile,
comerciale, de munc, de contencios administrativ. Cele dou alineate ale art. 24 surprind corect
coninutul dreptului la aprare, sub cele dou accepiuni ale sale.
4. Dreptul la liber circulaie
Dreptul la liber circulaie este un drept care asigur libertatea de micare a ceteanului. Constituia
reglementeaz ambele aspecte care formeaz coninutul dreptului la circulaie, i anume: libera
circulaie pe teritoriul Romniei i libera circulaie n afara teritoriului. n acest sens se garanteaz
dreptul la liber circulaie n deplintatea elementelor sale constitutive. Este firesc ns c libera
circulaie nu poate fi absolut, ea trebuie s se desfoare potrivit unor reguli, cu ndeplinirea i
respectarea unor condiii stabilite de lege.
n legtur cu libera circulaie pe teritoriul Romniei, prin art. 25 din Constituie se asigur posibilitatea
pentru orice cetean de a circula nestnjenit pe teritoriul statului nostru i de a-i stabili reedina sau
domiciliul n orice localitate.
5. Dreptul la ocrotirea vieii intime, familiale i private
Conveniile internaionale i Constituia Romniei impun autoritilor publice obligaia de a ocroti viaa
intim, familial i privat, precum i oricrei persoane, obligaia de a respecta dreptul la viaa intim,
familial i privat.
40
Conform articolului 26, Autoritile publice respect i ocrotesc viaa intim, familial i privat.
Persoana fizic are dreptul s dispun de ea nsi, dac nu ncalc drepturile i libertile altora,
ordinea public sau bunele moravuri.
6. Inviolabilitatea domiciliului
n sensul actualei Constituii, inviolabilitatea domiciliului reprezint dreptul ceteanului de a nu i se
ptrunde n locuin fr ncuviinarea sa, dect n cazurile i n condiiile expres prevzute de lege.
Inviolabilitatea domiciliului este prevzut n art. 27 al Constituiei care stabilete c Domiciliul i
reedina sunt inviolabile. Nimeni nu poate ptrunde sau rmne n domiciliul ori n reedina unei
persoane fr nvoirea acesteia. De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege pentru
urmtoarele situaii:
a) executarea unui mandat de arestare sau a unei hotrri judectoreti;
b) nlturarea unei primejdii privind viaa, integritatea fizic sau bunurile unei persoane;
c) aprarea securitii naionale sau a ordinii publice;
d) prevenirea rspndirii unei epidemii.
[paginile 217-237]
Drepturile i libertile social-economice i culturale
1. Dreptul la nvtur
Pentru o ct mai temeinic dezvoltare intelectual, cetenii trebuie s beneficieze de dreptul la
nvtur.
Conform articolului 32, Dreptul la nvtur este asigurat prin nvmntul general obligatoriu, prin
nvmntul liceal i prin cel profesional, prin nvmntul superior, precum i prin alte forme de
instrucie i de perfecionare. nvmntul de toate gradele se desfoar n limba romn. n
condiiile legii, nvmntul se poate desfura i ntr-o limb de circulaie internaional. Dreptul
persoanelor aparinnd minoritilor naionale de a nva limba lor matern i dreptul de a putea fi
instruite n aceast limb sunt garantate; modalitile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin
lege. nvmntul de stat este gratuit, potrivit legii.
2. Accesul la cultura
Dreptul prevazut de art 33 din Constitutia Romaniei este un drept fundamental nou, introdus in urma
revizuirii Constitutiei din 2003, adevarat complement al dreptului la invatatura si, impreuna cu acesta,
este parte integranta a unui drept la educatie vazut intr-un sens mai larg.
3. Dreptul la ocrotirea sntii
Dreptul la ocrotirea sntii este un drept fundamental cetenesc receptat n Constituia Romniei,
ndeosebi, din Pactul internaional relativ la drepturile economice, sociale, culturale, sub denumirea de
drept la ocrotirea sntii.
4. Dreptul la mediu sanatos
Dreptul la mediu sanatos este prevazut de art 35 din Constitutie fiind o continuare fireasca a
prevederilor constitutionale referitoare la ocrotirea sanatatii. T
5. Dreptul la munc i la protecia social a muncii
Dreptul la munc i la protecia social a muncii este un drept social-economic de tradiie. Reglementat
prin Constituie n art. 41, dreptul la munc este un drept cu un coninut juridic complex.
6. Dreptul la grev
Dreptul la grev este prin natura sa att un drept social-economic, ct i un drept social-politic.
41
Constituia Romniei reglementeaz n art. 43 dreptul la grev.

7. Dreptul de proprietate
Dreptul la proprietate este un drept fundamental, de veche tradiie n catalogul drepturilor i libertilor
cetenilor. Dreptul de proprietate este garantat fiecrui cetean. Constituia Romniei, n art. 44,
garanteaz dreptul de proprietate, precum i creanele asupra statului, ocrotind n mod egal
proprietatea privat, indiferent de proprietar. Exprimnd realitatea n sensul c nu exist drepturi
absolute, Constituia d legii posibilitatea de a stabili coninutul i limitele drepturilor reglementate prin
art. 44.
8. Dreptul de motenire
n mod firesc, dreptul de proprietate presupune i dreptul de motenire, drept n temeiul cruia o
persoan poate dobndi pe cale succesoral, n condiiile legii, orice bun. Acest drept este
reglementat prin art. 46 din Constituie, care stabilete c Dreptul la motenire este garantat. Dreptul
de motenire constituie o ntrire a ntregului drept de proprietate, prin posibilitatea pe care o are orice
persoan de a dispune n mod liber i deplin de bunurile asupra crora are drept de proprietate, nu
numai prin acte ntre vii, ci i prin testament.
9. Libertatea economica
Tine de esenta unei economii de piata si presupune posibilitatea oricarei persoane de a initia si
intreprinde o activitate cu scop lucrativ. A aparut o data cu cea de a doua generatie a drepturilor
omului, in legea noastra fundamentala fiind introdusa abia ca urmare a revizuirii Constitutiei din 2003,
desi despre dezideratul unei economii de piata se facea vorbire si anterior modificarii Constitutiei.
Art 45 din Constitutie reglementeaza acest drept ca pe o libertate din prima generatie, precizand ca
dreptul oricarei persoane de a desfasura o activitate economica este liber, statul garantand doar
accesul neingradit la libera initiativa precum si exercitarea acesteia.
10. Dreptul la un nivel de trai decent
Art. 47 din Constituie consacr un drept fundamental cetenesc receptat mai trziu n catalogul
drepturilor i libertilor umane: dreptul la un nivel de trai decent. Astfel, Statul este obligat s ia msuri
de dezvoltare economic i de protecie social, de natur s asigure cetenilor un nivel de trai
decent.
11. Familia
Un alt drept fundamental al fiinei umane este acela de a se cstori i de a-i ntemeia o familie. De
altfel, aa cum arat chiar Pactul internaional relativ la drepturile economice, sociale i culturale (art.
10), familia este elementul natural i fundamental al societii. Art. 48 al Constituiei exprim aceast
realitate prin garantarea libertii cstoriei, a unei cstorii liber consimite. Dreptul la cstorie revine
brbatului i femeii ncepnd de la vrsta nubil.
12. Dreptul copiilor i tinerilor la protecie i asisten
Art. 49 din Constituie, prin coninutul su, contureaz un drept fundamental cetenesc, care poate fi
intitulat dreptul copiilor i tinerilor la protecie i asisten. O precizare este important. Din lectura
ntregului titlu II al Constituiei, se poate lesne constata c multe drepturi i liberti privesc tinerii direct,
uneori n exclusivitate. n aceast categorie pot fi menionate dreptul la nvtur, dreptul la munc,
dreptul la cstorie i la ntemeierea unei familii.
13. Dreptul persoanelor cu handicap la o protecie special
Este un drept fundamental aparte, prevzut n art. 50 din Constituie. Statul are obligaia s asigure
realizarea unei politici naionale de prevenire, de tratament, de readaptare, de nvmnt, de instruire
i de integrare social a handicapailor, respectnd drepturile i ndatoririle ce revin prinilor i tutorilor.
Declaraia drepturilor persoanelor handicapate enumer principalele drepturi ce revin acestor
persoane: respectul demnitii umane; dreptul de a beneficia de aceleai drepturi civile i politice, ca i
42
alte fiine umane; msuri speciale care s le permit cea mai larg autonomie posibil; tratamente
medicale, psihologice i funcionale, ajutoare, educaie i readaptare; securitate economic i social
i un nivel de via decent; respectarea nevoilor lor n toate etapele planificrii economice i sociale;
dreptul de a tri n cadrul familiei lor sau ntr-un cmin care s o nlocuiasc; protecia mpotriva
oricrei exploatri, a oricrui tratament discriminatoriu, abuziv sau degradant, asisten legal
calificat.
[paginile 237-256 si Constitutia Romaniei]
Libera circulatie a cetatenilor romani pe teritoriul Romaniei si libera circulatie in afara
teritoriului
Dreptul la aparare
Precizati in ce consta libertatea individuala reglementata de art 23 din Constitutie
Dreptul la greva
Componentele dreptului la protectie sociala
APLICAII
Exerciii rezolvate
3. Dreptul la munca, conceput ca un drept social-economic de traditie, are
urmatoarele elemente de continut:
a. dreptul la munca este un drept cu un continut complex ce poate fi ingradit
b. libertatea alegerii profesiei, meseriei sau ocupatiei, precum si libertatea alegerii locului de
munca fac parte explicit din sfera conceptului de drept la munca
c. dreptul la negocieri colective in materie de munca si caracterul obligatoriu al conventiilor
colective sunt garantate
d. durata zilei de lucru isi gaseste si ea reglementare, fiind in medie de cel mult 8 ore
e. salariatii au dreptul la greva pentru apararea intereselor profesionale, economice si
sociale
A.) a, c, d
B.) b, c, d
C.) b, d, e
4. Constitutia Romaniei stabileste conditiile in care se pot realiza retineri si arestari.
In ce cazuri se pot realiza retineri si arestari?
a. retinerea sau arestarea unei persoane este permisa numai in cazurile si cu procedura
prevazute de lege
b. retinerea poate depasi 24 de ore
c. arestarea preventiva se dispune de judecator si numai in cursul procesului penal
d. in cursul urmaririi penale arestarea preventiva se poate dispune si pentru o perioada mai
mare de 30 de zile
e. in faza de judecata instanta este obligata sa verifice periodic si nu mai tarziu de 60 de
zile legalitatea si temeinicia arestarii preventive
A.) a, c, e
B.) b, c, d
C.) a, b, d
Rspuns corect:1-B; 2-A
43

Drepturile exclusiv politice
- dreptul la vot
- dreptul de a fi ales
- dreptul de a fi ales in Parlamentul European
Drepturile si libertatile social-politice
- Libertatea constiintei
- Libertatea de exprimare
- Dreptul la informatie
- Libertatea intrunirilor
- Dreptul de asociere
- Secretul corespondentei
Drepturile garantii
- dreptul de petitionare
- dreptul persoanei vatamate de catre o autoritate publica
Indatoririle fundamentale ale cetatenilor
- indatorirea de a respecta constitutia si legile
- indatorirea de fidelitate fata de tara
- indatorirea de aparare a patriei
- indatorirea de a contribui la cheltuielile publice
- indatorirea de exercitare cu buna credinta a drepturilor si libertatilor si de
respectare a drepturilor si libertatilor celorlalti
Cunoasterea drepturilor exclusiv politice si social-politice

Cunoasterea drepturilor garantii
Cunoasterea indatoririlor fundamentale
Drepturile exclusiv politice acele drepturi ale cetatenilor romani care au ca obiect
participarea cetatenilor la conducerea statului, la guvernare.
Drepturile social-politice acele drepturi si libertati care, prin continutul lor, pot fi exercitate de
catre cetateni la alegere, fie pentru rezolvarea unor probleme sociale si spirituale, fie pentru
participarea la guvernare, care asigura posibilitatea de exprimare a gandurilor si opiniilor.
Drepturile garantii acele drepturi care, prin continutul lor, joaca rolul de garantii
constitutionale.
Drepturile exclusiv politice
n aceast categorie se includ acele drepturi ale cetenilor romni care au ca obiect participarea
cetenilor la conducerea statului, la guvernare. n aceast categorie, a drepturilor exclusiv politice se
ncadreaz drepturile electorale ale cetenilor.
Drepturile electorale sunt: dreptul la vot, prevzut de art. 36 din Constituie, dreptul de a fi ales,
prevzut de art. 37 din Constituie, si dreptul de a fi ales in Parlamentul European, prevazut de art 38
din Constitutie. Analiza coninutului acestor drepturi fundamentale se face la sistemul electoral.
[paginile 256-257]
44
Drepturile i libertile social-politice

1. Libertatea contiinei
Potrivit art. 29 din Constituia Romniei, libertatea gndirii i a opiniilor, precum i libertatea credinelor
religioase nu pot fi ngrdite sub nici o form. ntr-o accepiune larg, libertatea contiinei este
posibilitatea ceteanului de a avea i de a exprima public o concepie a sa despre lumea
nconjurtoare. Aceast libertate este reglementat prin art. 29 din Constituie.
2. Libertatea de exprimare
Gndurile, opiniile, credinele i creaiile spirituale de orice fel pot fi cunoscute numai dac sunt
exprimate.
Strns legat de libertatea contiinei, libertatea de exprimare consacrat prin Constituie n art. 30 este
posibilitatea omului de a-i exprima prin viu grai, prin imagini, prin scris, prin sunete sau alte mijloace
de comunicare n public, gndurile, opiniile, credinele religioase i creaiile spirituale de orice fel. Astfel
cum este reglementat constituional, libertatea de exprimare este o libertate cu un coninut complex.
Vzut n complexitatea coninutului su juridic, libertatea de exprimare este una din cele mai vechi
liberti ceteneti.
3. Dreptul la informaie
Art 31 din Constitutie reuete s exprime juridic un coninut complex i dinamic, garantnd accesul
persoanei la orice informaie de interes public: Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaie
de interes public nu poate fi ngrdit. Autoritile publice, potrivit competenelor ce le revin, sunt obligate
s asigure informarea corect a cetenilor asupra treburilor publice i asupra problemelor de interes
personal. Dreptul la informaie nu trebuie s prejudicieze msurile de protecie a tinerilor sau
securitatea naional. Mijloacele de informare n mas, publice i private, sunt obligate s asigure
informarea corect a opiniei publice. Serviciile publice de radio i de televiziune sunt autonome. Ele
trebuie s garanteze grupurilor sociale i politice importante exercitarea dreptului la anten.
Organizarea acestor servicii i controlul parlamentar asupra activitii lor se reglementeaz prin lege
organic.
4. Libertatea ntrunirilor
Libertatea ntrunirilor, a demonstraiilor i a mitingurilor exprim dreptul cetenilor de a-i exterioriza
public concepiile i opiniile, adunndu-se n locuri publice sau manifestnd pe drumurile publice, n
limitele prevzute de lege.
Prin coninutul su, aceast libertate se afl ntr-o strns corelaie cu libertatea contiinei, precum i
cu libertatea de exprimare. Articolul 39 nu restrnge formele i mijloacele de realizare a libertii
ntrunirii numai la cele trei forme nominalizate. Ct privete nelesul celor trei termeni mitinguri,
demonstraii, procesiuni , el este cel din vocabularul curent, obinuit, fiind i n drept deseori greu de
realizat o difereniere prea strict ntre ei.
ntrunirile pot fi de dou categorii: publice i private.
Articolul 39 din Constituie stabilete trei reguli mari n legtur cu ntrunirile i anume:
a)
libertatea ntrunirilor;
b)
caracterul panic al ntrunirilor;
c)
interzicerea la ntruniri, a oricrui fel de arme.
45
O problem teoretic privind acest drept este aceea de a se face distincia fa de dreptul de asociere.
5. Dreptul de asociere
Acest drept cuprinde posibilitatea cetenilor romni de a se asocia, n mod liber, n partide sau
formaiuni politice, n sindicate sau n alte forme i tipuri de organizaii, ligi i uniuni, cu scopul de a
participa la viaa politic, tiinific, social i cultural, de a-i realiza o serie de interese legitime
comune.
Articolul 40 din Constituie se refer la asociere ca rezultat al exercitrii unei liberti fundamentale, o
asociaie deci de drept constituional. Aceste asociaii sunt de drept public, temeiul lor fiind libertatea de
asociere, i nu contractul, care este temeiul asociaiilor i societilor de drept privat.
Dreptul de asociere nu poate fi ns un drept absolut. De aceea, n mod firesc, se stabilesc anumite
limite. Aceste limite constituionale privesc trei mari aspecte:
a)
scopurile i activitatea;
b)
membrii;
c)
caracterul asociaiei, rezultnd practic din modul de comu-nicare.
6. Secretul corespondenei
Secretul corespondenei i al convorbirilor telefonice, ca drept fundamental, i-a precizat coninutul
mult mai trziu dect celelalte drepturi i liberti, aceasta explicndu-se prin faptul c telefonul i
corespondena s-au dezvoltat mai trziu.
Secretul corespondenei i al convorbirilor telefonice, n sensul articolului 28 din Constituia Romniei,
este dreptul ceteanului de a-i comunica i prin telefon ideile i gndurile altei persoane, fr
a-i fi
cenzurate sau fcute publice, dect n cazurile i n condiiile expres prevzute de lege. Astfel,
Secretul scrisorilor, al telegra-melor, al altor trimiteri potale, al convorbirilor telefonice i al celorlalte
mijloace legale de comunicare este inviolabil.
[paginile 257-274]
Drepturile garanii
1. Dreptul de petiionare
Dreptul de petiionare este un drept cetenesc de tradiie n sistemul juridic romnesc. Exercitarea
dreptului de petiionare este o modalitate eficient de rezolvare a unor probleme personale sau care
privesc o colectivitate.
n condiiile articolului 51 din Constituie, dreptul de petiionare poate fi exercitat fie individual, de ctre
cetean, fie de ctre un grup de ceteni, fie de ctre organizaii legal constituite. Petiiile adresate
autoritilor publice i care, deci, se bucur de regimul juridic stabilit prin art. 51 din Constituie se fac
numai n numele petiionarilor sau, n situaia de la alineatul (2), n numele colectivelor pe care
organizaiile petiionare le reprezint. De aici rezult c orice petiie trebuie semnat i, deci, trebuie s
conin datele de identificare a petiionarului. Prin formularea sa clar, textul constituional nu privete
i, deci, nici nu protejeaz juridic petiiile anonime.
2. Dreptul persoanei vtmate de ctre o autoritate public
Persoana vtmat ntr-un drept al su se poate adresa, potrivit legii, diferitelor instane, dup caz.
Astfel, cel vtmat ntr-un drept al su printr-o infraciune se adreseaz organelor judiciare, care, n
conformitate cu procedura penal, iau msuri de reparare, desp-gubire, pedepsire a celui vinovat etc.
46
De asemenea, celui vtmat ntr-un drept al su, printr-un act sau fapt juridic civil, i se face dreptate,
pe calea prevzut de procedura civil, de ctre o instan civil.
Art. 52 din Constituie este temeiul constituional al rspunderii autoritilor publice pentru vtmrile
produse cetenilor prin nclcarea sau nesocotirea drepturilor i libertilor acestora. Astfel, Persoana
vtmat ntr-un drept al sau ori ntr-un interes legitim, de o autoritate public, printr-un act
administrativ sau prin nesoluionarea n termenul legal a unei cereri, este ndreptit s obin
recunoaterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului i repararea pagubei.
Condiiile i limitele exercitrii acestui drept se stabilesc prin lege organic. Statul rspunde patrimonial
pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Rspunderea statului este stabilit n condiiile legii i
nu nltur rspunderea magistrailor care i-au exercitat funcia cu rea-credin sau grav neglijen.
[paginile 275-280]
ndatoririle fundamentale ale cetenilor
n afar de drepturi fundamentale, cetenii romni au i o serie de ndatoriri fundamentale.
1. ndatorirea de a respecta Constituia i legile
Una din ndatoririle fundamentale ale cetenilor este respectarea legilor i a Constituiei. ndatorirea de
a respecta Constituia i legile revine n egal msur tuturor cetenilor. Nu se face distincie ntre
ceteni sub aspectul obligaiei de respectare a legilor, toi fiind datori a le respecta, indiferent de
poziia pe care o ocup n societate i stat.
Art. 1 alin. 5 din Constituie, care stabilete aceast ndatorire fundamental, oblig, de asemenea, la
respectarea supremaiei Constituiei. Ca atare, supremaia Constituiei este afirmat prin chiar legea
fundamental.
2. ndatorirea de fidelitate fa de ar
Aceast ndatorire, prevzut prin art. 54 din Constituie, este urmarea fireasc a ceteniei. Ea are
drept urmare obligaia celor crora le sunt ncredinate funcii publice, precum i a militarilor de a
ndeplini aceste funcii cu credin i de a depune jurmntul cerut de lege. Cetenii crora le sunt
ncredinate funcii publice, precum i militarii, rspund de ndeplinirea cu credin a obligaiilor ce le
revin i, n acest scop, vor depune jurmntul cerut de lege.
3. ndatorirea de aprare a patriei
ndatorirea de aprare a patriei, prevzut prin art. 55 din Constituie, impune cetenilor s fie
ntotdeauna pregtii pentru a da riposta cuvenit att n cazul unei agresiuni armate, ct i n cazul
altor aciuni ndreptate mpotriva rii.
Aceast ndatorire aparine tuturor cetenilor romni, brbai i femei, fr deosebire de origine
naional, religie, ocupaie i pregtire profesional.
4. ndatorirea de a contribui la cheltuielile publice
Art. 56 din Constituie reglementeaz ndatorirea cetenilor de a contribui, prin impozite i taxe, la
cheltuielile publice. Cetenii au obligaia s contribuie, prin impozite i prin taxe, la cheltuielile publice.
Sistemul legal de impuneri trebuie s asigure aezarea just a sarcinilor fiscale. Orice alte prestaii
sunt interzise, n afara celor stabilite prin lege, n situaii excepionale.
5. ndatorirea de exercitare cu bun-credin a drepturilor i libertilor i de respectare a
drepturilor i libertilor celorlali
Art. 57 din Constituie stabilete o ndatorire ce incumb tuturor locuitorilor Romniei, ceteni, strini
sau apatrizi. Se observ clar c buna-credin, principiu tradiional de drept civil, este considerat o
regul constituional. Cetenii romni, cetenii strini i apatrizii trebuie s-i exercite drepturile i
libertile constituionale cu bun-credin, fr s ncalce drepturile i libertile celorlali.
47
n coninutul ndatoririi fundamentale cuprinse n art.57 intr i obligaia de a nu nclca drepturile i

libertile celorlali, obligaie fireasc, ce ine chiar de conceptele de drept i de libertate.
[paginile 279-282]

Libertatea constiintei
Libertatea de exprimare
Dreptul de asociere
Indatoririle fundamentale ale cetatenilor
APLICAII
Exerciii rezolvate
5. Libertatea intrunirilor este o libertate cu caracter social politic care cuprinde in
continutul sau constitutional urmatoarele:
a. consta in posibilitatea oamenilor de a se intruni in reuniuni publice si private pentru a-si
exprima gandurile, opiniile, credintele
b. aceatsa libertate se poate realiza prin mitinguri, demonstratii, procesiuni si orice alte
intruniri
c. libertatea intrunirilor presupune carcaterul pasnic al al organizarii si desfasurarii acestora
precum si interzicerea folosirii armelor
d. intrunirile presupun participanti care au calitatea de membrii permanenti intre care exista
relatii permanente
e. libertatea intrunirilor permite cetatenilor sa participe la viata politica, sociala si culturala,
manifestandu-si public opiniile, credintele si gandurile
A.) b, c, e
B.) a, d, e
C.) a, b, c
6. Art 52 din Constitutia Romaniei nominalizeaza pretentiile pe care le poate formula
o persoana vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes public de o autoritate
publica, acestea fiind:
a. recunoasterea dreptului
b. sa ceara raspunderea magistratilor
c. anularea actului
d. repararea pagubei
e. in vederea realizarii acestor pretentii cetateanul trebuie sa probeze culpa functionarului
public
A.) b, c, e
B.) a, d, e
C.) a, c, d
Rspuns corect: 1-C, 2-C
48
CURSUL 12 Cetatenia romana

Definitia cetateniei romane
Natura juridica a cetateniei
Reglementarea juridica a cetateniei romane si principiile ce se degaja din normele
juridice privitoare la cetatenie
Dobandirea cetateniei romane
Pierderea cetateniei romane
Definirea conceptului de cetatenie romana

Principiile cetateniei romane
Modurile de dobandire si de pierdere a cetateniei romane
Cetatenia romana acea calitate a persoanei fizice ce exprima relatiile permanente socialeconomice, politice si juridice dintre persoana fizica si stat, dovedind apartenenta sa la statul
roman si atribuind persoanei fizice posibilitatea de a fi titularul tuturor drepturilor si indatoririlor
prevazute de constitutia si de legile Romaniei.
Cetenia romn
Cetenia reprezint un subiect de interes nu numai pentru dreptul constituional, ci i n egal msur
i pentru dreptul internaional (public i n mod deosebit cel privat), dreptul familiei. Constituia i legile
confer cetenilor toate drepturile (inclusiv cele politice), n timp ce persoanelor care nu au aceast
calitate nu le confer dect o parte din aceste drepturi.
Beneficiari ai drepturilor i libertilor, cetenii romni sunt n acelai timp i titularii unor ndatoriri.
Astfel, cetenia romn trebuie considerat acea calitate a persoanei fizice ce exprim relaiile
permanente social-economice, politice i juridice dintre persoana fizic i stat, dovedind apartenena
sa la statul romn i atribuind persoanei fizice posibilitatea de a fi titularul tuturor drepturilor i
ndatoririlor prevzute de Constituia i de legile Romniei.
[paginile 282-285]
Natura juridic a ceteniei
Una din cele mai controversate probleme referitoare la cetenie este natura juridic a acesteia,
exprimndu-se mai multe opinii, dintre care menionm:
1. Teoria contractual
Potrivit acestei teorii, fundamentul juridic al ceteniei s-ar afla n contractul intervenit ntre stat i
persoana fizic, prin care se manifest voina persoanei de a deveni cetean i a statului de a fi de
acord cu aceasta.
Teoria contractual nu poate fi acceptat deoarece contractul este un acord de voin; or, n cazul
dobndirii ceteniei prin natere, voina celui nscut nu se poate exprima n nici un fel.
2. Teoria voinei unilaterale a statului
Aceast teorie este opus teoriei contractuale, ntruct se apreciaz c statul este acela care acord
cetenia, fiind vorba astfel de un act unilateral de voin a statului.
49
Nici aceast teorie nu poate fi acceptat, deoarece ea este inaplicabil n cazul dobndirii ceteniei la
cerere, situaie n care statul nu-i poate impune n mod unilateral voina cu privire la dobndirea
ceteniei de ctre o persoan fizic.
3. Teoria raportului juridic
Potrivit acestei teorii, cetenia este un raport juridic intervenit ntre stat i o persoan fizic, un raport
juridic de drept constituional, al crui coninut cuprinde drepturile i obligaiile reciproce dintre stat i
persoana fizic. Teoria raportului juridic are n vedere numai ndatoririle ceteanului, ignornd
drepturile acestuia.
4. Teoria capacitii juridice
Potrivit acestei teorii, cetenia este o parte a capacitii juridice a unei persoane fizice, prin care
aceasta dobndete posibilitatea de a fi titularul tuturor drepturilor i obligaiilor prevzute de constituie
i de legi.
Capacitatea juridic nu este altceva dect posibilitatea de a fi subiect de drept i de a avea anumite
drepturi i obligaii. n dreptul constituional se face, ns, distincie ntre capacitatea juridic deplin i
capacitatea juridic restrns.
Capacitate juridic deplin au numai cetenii, deoarece numai ei sunt titularii tuturor drepturilor i
ndatoririlor prevzute de legislaia unei ri.
Capacitate juridic restrns au strinii i apatrizii, care nu pot avea dect o parte din drepturile i
ndatoririle prevzute de constituie i de celelalte legi ale statului respectiv.
n aceast ordine de idei, plecnd, dup cum am stabilit de altfel mai sus, de la categoria juridic
subiect de drept, considerm c cetenia este un element, o parte component a capacitii juridice.
[paginile 285-290]
Reglementarea juridic a ceteniei romne i principiile ce se degaj
din normele juridice privitoare la cetenie
Ca baz a organizrii puterii de stat, populaia intereseaz, cum este i firesc, dreptul constituional.
Aspectul sub care-i gsete reflectarea aceasta este cetenia. Plecnd de aici, vom remarca faptul
c normele care reglementeaz cetenia sunt norme ale dreptului constituional, ele formnd o
instituie a acestei ramuri de drept.
Aceasta impune ca normele care formeaz instituia juridic a ceteniei s fie studiate, n primul rnd,
de tiina dreptului constituional. n aceast ordine de idei, vom observa c norme privitoare la
cetenie se gsesc n Constituie, care este izvorul principal al dreptului constituional, n Legea
ceteniei romne Legea nr.21 din 6. 03. 1991. Desigur, la aceste reglementri trebuie adugate
cele din Legea nr. 396/2002 privind ratificarea Conveniei europene asupra ceteniei, adoptat la
Strasbourg, la 6 noiembrie 1997.
Analiza normelor juridice care formeaz instituia juridic a ceteniei permite formularea unor principii
ce stau la baza ceteniei romne.
1. Doar cetenii romni sunt titularii tuturor drepturilor prevzute de Constituie i legi.
Referitor la exprimarea acestui principiu, o considerm a fi potrivit, deoarece sugereaz c
persoanele care nu au calitatea de ceteni romni nu se pot bucura n condiiile legii dect de o
parte din drepturile i ndatoririle prevzute de Constituia Romniei i legile rii noastre.
2. Numai cetenii sunt inui a ndeplini toate obligaiile stabilite prin Constituie i legile rii.
Reinnd aceleai remarci pe care le-am fcut n legtur cu primul principiu, vom arta c ceteanul
romn, titular de drepturi i liberti, este n acelai timp obligat s ndeplineasc i ndatoririle
50
prevzute de Constituia i legile rii. Aceasta cu att mai mult, cu ct cetenia romn presupune
responsabilitate civic.
3. Cetenii romni sunt egali n drepturi i ndatoriri, fr deosebire de ras, naionalitate, origine
etnic, limb, religie, sex, opinie, apartenen politic, avere sau origine social i indiferent de modul
n care au dobndit cetenia.
4. Cetenia este n exclusivitate o chestiune de stat. Acest principiu se desprinde cu deosebit
claritate din dispoziiile constituionale i legale, conform crora stabilirea drepturilor i ndatoririlor
cetenilor romni, a modurilor de dobndire i de pierdere a ceteniei romne, constituie un atribut
exclusiv al statului.
5. Cstoria nu produce nici un efect juridic asupra ceteniei soilor. Acest principiu se desprinde din
dispoziiile exprese ale Legii ceteniei romne, conform crora ncheierea cstoriei ntre un cetean
romn i un strin nu produce nici un efect asupra ceteniei soului care a dobndit cetenia romn
n timpul cstoriei. Schimbarea ceteniei unuia dintre soi nu produce nici un efect asupra ceteniei
romne a celuilalt so.
[paginile 291-294]
Dobndirea i pierderea ceteniei romne
Dobndirea ceteniei, n general, cunoate dou sisteme, i anume: sistemul care are la baz
principiul jus sangvinis (dreptul sngelui) i sistemul care are la baz principiul jus soli sau loci (dreptul
locului, adic al teritoriului pe care s-a nscut o persoan). Aceste dou moduri de dobndire a
ceteniei, denumite i originare, se regsesc astzi n lume, fiind aplicate de ctre state, sau
combinat, sau separat, explicaiile alegerii unuia sau altuia dintre aceste dou sisteme gsindu-se n
tradiiile i interesele concrete pe care le au naiunile sau popoarele respective.
Conform sistemului jus sangvinis, copilul devine ceteanul unui stat dac se nate din prini care,
amndoi sau numai unul, au cetenia statului respectiv. Conform sistemului jus soli, copilul devine
ceteanul unui stat dac se nate pe teritoriul statului respectiv.
Moduri de dobandire a cetateniei romane:
1. Dobndirea ceteniei romne prin natere
Fcnd aplicaia sistemului jus sangvinis, Legea ceteniei romne stabilete c este cetean romn
copilul care se nate din prini ceteni romni. De asemenea, este cetean romn copilul nscut
dintr-un printe cetean romn i un printe strin sau fr cetenie. n toate aceste cazuri, teritoriul
pe care s-a nscut sau unde domiciliaz unul sau ambii prini nu influeneaz n nici un fel cetenia
copilului.
2. Dobndirea ceteniei romne prin repatriere
Un alt mod de dobndire a ceteniei romne prevzut de lege este dobndirea prin repatriere. n
cazul repatrierii, este vorba de persoane care sunt legate de poporul romn i care, din diferite motive,
au ntrerupt pentru anumite perioade de timp contactul lor cu societatea romneasc. Aa se explic
de ce Legea consider repatrierea ca un mod de dobndire a ceteniei romne.
3. Dobndirea ceteniei romne prin adopie
Un alt mod de dobndire a ceteniei romne este adopia. Aa cum stabilete legea, cetenia
romn se dobndete de ctre copilul cetean strin sau fr cetenie, prin adopie, dac
adoptatorii sunt ceteni romni sau, atunci cnd adopia se face de o singur persoan, dac aceasta
este cetean romn, iar n toate cazurile, cel adoptat nu a mplinit 18 ani.
4. Dobndirea (acordarea) ceteniei romne la cerere
51
Cel de-al patrulea mod de dobndire a ceteniei romne este acordarea la cerere. Acest mod de
dobndire a ceteniei privete pe cetenii strini sau persoanele fr cetenie care i manifest
dorina de se integra n societatea romneasc.
5. Cetenia copilului gsit pe teritoriul Romniei
Potrivit legii romne, copilul gsit pe teritoriul romn este cetean romn dac nici unul din prini nu
este cunoscut. Aceast soluie se ntemeiaz pe principiul jus sangvinis, prezumndu-se c cel puin
unul din prini a fost cetean romn.
6. Jurmntul de credin fa de Romnia. Efecte juridice
Din examinarea Legii ceteniei romne putem observa c, n cazul dobndirii ceteniei romne la
cerere sau prin repatriere, se cere depunerea unui jurmnt de credin fa de Romnia.
Jurmntul de credin trebuie depus n termen de ase luni de la data comunicrii hotrrii prin care
s-a acordat cetenia romn.
Jurmntul se depune n faa ministrului justiiei sau a secretarului de stat delegat anume n acest
scop. Jurmntul de credin are ca efect juridic faptul c cetenia romn se dobndete la data
depunerii sale.
[paginile 295-301]
Modurile de pierdere a ceteniei romne
Cetenia romn se poate pierde n urmtoarele situaii:
1. Retragerea ceteniei romne
Trebuie precizat nc de la nceput c retragerea ceteniei romne apare ca o sanciune. De
asemenea, potrivit art. 5 (2) din Constituia Romniei, cetenia romn nu poate fi retras aceluia
care a dobndit-o prin natere. Ca atare, dispoziiile legii ceteniei nu privesc aceast categorie.
Se poate retrage cetenia romn celui care:
a)
aflndu-se n strintate, svrete fapte deosebit de grave, prin care vatm interesele
statului romn sau lezeaz prestigiul Romniei;
b)
aflndu-se n strintate, se nroleaz n forele armate ale unui stat cu care Romnia a
rupt relaiile diplomatice sau cu care este n stare de rzboi;
c)
a obinut cetenia romn n mod fraudulos.
2. Renunarea la cetenia romn

Legea reglementeaz n amnunt condiiile n care se poate renuna la cetenia romn, organul
competent a aproba renunarea. n aceast ordine de idei, Legea stabilete c se poate aproba
renunarea la cetenia romn numai ceteanului romn care a mplinit vrsta de 18 ani i numai
pentru motive temeinice. Poate cere renunarea la cetenia romn cel care:
a)
nu este nvinuit sau inculpat ntr-o cauz penal ori nu are de executat o pedeaps penal;
b)
nu este urmrit pentru debite ctre stat sau fa de persoane juridice ori fizice din ar sau,
avnd asemenea debite, le achit ori prezint garanii corespunztoare pentru achitarea lor;
c)
a dobndit ori a solicitat i are asigurarea c va dobndi o alt cetenie.
3. Alte cazuri de pierdere a ceteniei romne

n afara modurilor de pierdere a ceteniei romne explicate mai nainte, legea romn mai prevede
unele situaii n care cetenia se pierde, situaii care privesc ns numai copiii minori, copii care, de
52
regul, urmeaz condiia juridic a prinilor. Din analiza dispoziiilor Legii ceteniei romne se
desprind trei asemenea cazuri de pierdere a ceteniei romne.
Adopia unui copil minor, cetean romn, de ctre ceteni strini.
Stabilirea filiaiei copilului gsit pe teritoriul Romniei duce, de asemenea, la pierderea
ceteniei romne, dac prinii sunt ceteni strini.
Anularea, declararea nulitii sau desfacerea adopiei unui minor de ctre ceteni romni.
[paginile 301-304]
Principiile generale aplicabile cetaateniei romane
Natura juridica a cetateniei romane
Moduri de dobandire a cetateniei romane
Moduri de pierdere a cetateniei romane
APLICAII
Exerciii rezolvate
1. Care din urmatoarele principii reprezinta principii generale aplicabile cetateniei
romane sub regimul juridic al Constitutiei Romaniei in vigoare?
a.) cetatenia este in exclusivitate o chestiune de stat
b.) functiile si demnitatile politice, civile si militare pot fi ocupate in conditiile legii de
persoanele care au numai cetatenie romana si domiciliul in tara
c.) cetatenia romana nu poate fi retrasa aceluia care a dobandit-o prin nastere
d.) numai cetatenii romani sunt titularii tuturor drepturilor prevaute de constitutie si de legile
tarii
e.) casatoria nu produce nici un efect juridic asupra cetaniei sotilor
A.) a, c, d, e
B.) a, b, c, d
C.) b, c, d, e
2. Identificati modurile de dobandire a cetateniei romane sub regimul juridic al Legii
21/1990 modificata si completata ulterior:
a.) dobandirea cetateniei romane se poate realiza in conformitate cu doua mari principii: jus
sagvinis si jus loci
b.) prin adoptie
c.) prin repatriere
d.) la cerere
e.) prin casatorie
A.) a, c, e
B.) b, c, d
C.) a, b, d
Rspuns corect:1-A; 2-B
53
CURSUL 13 Regimul constitutional al statului roman

Caracterele statului roman
Forma de guvernamant
Structura de stat
Organizarea administrativ-statala
Definirea caracterelor statului roman

Formele de guvernamant: monarhia si republica
Structura si formele structurii de stat
Notiunea si importanta organizarii administrative a teritoriului
Organizarea administrativa actuala a teritoriului Romaniei
Caracterele statului roman statul roman este carcaterizat ca fiind un stat national, suveran si
independent, unitar si indivizibil, stat de drept, democratic si social, organizat potrivit principiului
separatiei si echilibrului puterilor in cadrul democratiei constitutionale
Forma de guvernamant modul in care sunt constituite si functioneaza organele supreme. Ea
este raportata la trasaturile definitorii ale sefului de stat si la raporturile sale cu puterea
legiuitoare.
Structura de stat organizarea de ansamblu a puterii in raport cu teritoriul, in sensul daca
statul este constituit din unul sau mai multe state membre.
Organizarea administrativa a teritoriului este delimitarea teritoriului unui stat in unitati
administrativ-teritoriale, delimitare facuta in scopul realizarii unitare a puterii.
Caracterele statului romn
Trsturile statului romn rezult din dispoziiile constitu-ionale n vigoare. Astfel, n articolul 1 al
Constituiei Romniei, sta-tul romn este caracterizat ca fiind un stat naional, suveran i inde-pendent,
unitar i indivizibil, stat de drept, democratic i social orga-nizat potrivit principiului separaiei i
echilibrului puterilor legisla-tiv, executiv i judectoreasc n cadrul democraiei constituionale.
Romnia, stat suveran i independent
Suveranitatea i independena Romniei i gsesc i trebuie s i gseasc garaniile n economia
romneasc, n existena forelor armate, n capacitatea de aprare a rii. Totodat, se constituie n
puternice garanii eficiente pentru suveranitatea i independena statelor n general i, prin urmare, i
pentru Romnia, climatul internaional de destindere, cooperare, ncredere i securitate, organismele
internaionale (O. N. U, organismele sale specializate, Consiliul Europei, alte organisme internaionale)
la care particip i ara noastr.
Articolul 2 din Constituia Romniei arat c suveranitatea naional aparine poporului romn, care o
exercit prin organele sale reprezentative i prin referendum.
Romnia, stat de drept, democratic i social
Romnia este un stat de drept. Statul de drept, ca teorie i realitate, s-a impus mult mai trziu n
istoria societii, n principiu atunci cnd s-a considerat c i autoritile publice, guvernanii trebuie s
54
se supun unor reguli juridice. Este evident c statul de drept a aprut ca o replic dat statului
despotic. Spre sfritul secolului XVIII i nceputul secolului XIX, s-a formulat i teoretizat ideea potrivit
creia scopul fundamental al statului este de a asigura realizarea dreptului i c oamenii care dein
puterea sunt supui dreptului i limitai prin drept.
Romnia este un stat democratic. Democraia poate fi examinat din multe unghiuri, i de aici
multitudinea de definiii, explicaii. Caracterul democratic al statului trebuie s le nmnuncheze pe
toate. Caracterul democratic al statului nseamn c autoritile publice se ntemeiaz pe voina
poporului, exprimat prin alegeri libere i corecte. De asemenea, implic proclamarea i garantarea
libertilor publice. Totodat, democraia implic: un sistem pluralist, responsabilitatea guvernanilor,
obligaia lor de a se conforma legilor, exercitarea imparial a justiiei de ctre judectori independeni
i inamovibili. Democraia are ca fundament respectarea fiinei umane i a statului de drept. Caracterul
democratic al statului i statul de drept se implic i se presupun reciproc. Aceste trsturi se pot
regsi acolo unde echilibrul puterilor este realizat, unde supremaia constituiei este asigurat. Pentru
c, n fond, democraia poate fi definit i ca domnia dreptului.
Romnia este un stat social. Acest caracter rezult att din natura statului, ct i mai ales din
funciile sale. Statul modern poate i trebuie s imprime tuturor aciunilor economice, politice, culturale,
un coninut social fundamentat pe valori etice i umane, care s creeze terenul fertil exprimrii reale a
personalitii cetenilor, a drepturilor i libertilor lor, a anselor egale. Statul social nu poate fi un
simplu partener de afaceri, un simplu observator, ci un participant care trebuie s intervin, trebuie s
aib iniiativ i mai ales s ia msuri care s asigure realizarea binelui comun. El trebuie s protejeze
pe cel slab, dezavantajat de destin i ans, trebuie s sprijine sectoarele economice aflate n criz,
dar care sunt indispensabile promovrii unui trai civilizat, trebuie s asigure funcionarea unor servicii
publice de protecie i intervenie social.
Romnia, stat naional, unitar i indivizibil. Sub aspectul structurii de stat, Romnia se prezint ca
un stat unitar. n cadrul statului nostru vom identifica deci trsturile statului unitar. Astfel, pe teritoriul
Romniei este organizat o singur formaiune statal. De aici, drept consecin, existena unui singur
rnd de autoriti publice centrale. Astfel, n ara noastr exist un singur parlament. De asemenea,
exist un singur guvern i un singur for judectoresc suprem.
Cetenii au o singur cetenie, cetenia romn. Teritoriul rii este organizat n uniti administrativteritoriale (judee, orae i comune), iar autoritile publice din aceste uniti sunt subordonate uniform
fa de cele centrale.
ntreaga organizare statal este stabilit prin Constituie. Caracterul naional al statului unitar romn
exprim unul din elemente constitutive ale acestuia, tiut fiind c, n accepiunea larg, statul este
constituit din 3 elemente, i anume: teritoriu, populaie (naiunea) i suveranitate (puterea organizat
statal).
[paginile 305-312]
Forma de guvernmnt
Prin forma de guvernmnt nelegem n general modul n care sunt constituite i funcioneaz
organele supreme. Ea este raportat n principiu, la trsturile definitorii ale efului de stat i la
raporturile sale cu puterea legiuitoare.
Realiznd o sintez a formelor de guvernmnt, vom reine c cele mai utilizate au fost i sunt
monarhia i republica.
Monarhia
Ca form de guvernmnt, monarhia se caracterizeaz prin aceea c eful statului este un monarh
(rege, domn, mprat, prin, emir), absolut sau nu, ereditar sau desemnat dup proceduri specifice, n
funcie de tradiiile regimului constituional.
55
Monarhia absolut, cea mai veche form de monarhie, se caracterizeaz prin puterea discreionar
n stat a monarhului. Aceast form, specific pn la Revoluia Francez, a existat pn aproape de
timpurile noastre, fiind de menionat c la nceputul secolului al XX-lea existau nc dou imperii
absolute, i anume Imperiul Rus i Imperiul Otoman.
Monarhia limitat (constituional), aa cum o arat chiar denumirea, se caracterizeaz prin
limitarea puterilor monarhului prin legea fundamental a statului (constituia). Cu toate aceste limitri,
monarhul are un mare rol, atribuiile parlamentului fiind reduse.
Monarhia parlamentar dualist este o form a monarhiei constituionale, n care monarhul i
parlamentul su stau, din punct de vedere legal, pe o poziie egal.
Monarhia parlamentar contemporan, ntlnit astzi n Marea Britanie, Belgia, Olanda, rile
scandinave, ca o expresie a tradiiei i istoriei acestor ri, are mai mult un caracter simbolic. Monarhul
pstreaz unele prerogative, precum dreptul de a dizolva parlamentul, dreptul de numiri n funcii
superioare, dreptul de a refuza semnarea unor legi.
Republica
Republica este acea form de guvernmnt n care cetenii se guverneaz singuri, desemnndu-i
preedintele sau alegnd un ef de stat, denumit de regul preedinte.
n republic, guvernarea se nfptuiete prin reprezentani alei dup proceduri electorale. Aici, eful
de stat, preedintele de republic sunt alei fie prin vot universal, fie de ctre Parlament, desemnare ce
determin clasificri ale acestei forme de guvernmnt.
Republica parlamentar se caracterizeaz prin alegerea efului de stat de ctre parlament, singur
sau completat cu delegai, n faa cruia acesta de altfel rspunde, nuanat desigur. Datorit acestui
lucru, poziia legal a efului de stat este inferioar parlamentului (Italia, Austria, Germania, Finlanda).
Republica prezidenial se caracterizeaz prin alegerea efului de stat de ctre ceteni, fie direct
prin vot universal, egal, secret i liber exprimat, fie indirect prin intermediul colegiilor electorale (electori,
n S.U.A., de exemplu). Acest mod de desemnare a preedintelui de republic l situeaz, din punct de
vedere legal, pe o poziie egal cu parlamentul. n republica prezidenial, prerogativele efului de stat
sunt puternice.
Forma de guvernmnt a Romniei
Evoluia formei de guvernmnt n Romnia a reflectat ntreaga evoluie istoric, de la formarea
statului unitar romn (1859) pn n prezent. n acest sens vom aminti c, potrivit Statutului lui Cuza
(1864), puterile publice erau ncredinate Domnului, unei Adunri ponderatice i Adunrii elective,
domnia caracteriznd deci instituia de ef de stat. Monarhia este meninut i de constituiile din 1966,
1923 i 1938.
Forma monarhic a fost nlocuit cu forma republican de guvernmnt prin Legea 363 din 30
decembrie 1947. Republica a fost consacrat prin constituiile din anii 1948, 1952, 1965.
Dup Revoluia din Decembrie 1989, prin Decretul-Lege nr. 2 s-a reafirmat forma de guvernmnt
republican, iar potrivit legislaiei, s-a instituit funcia de Preedinte al Romniei. Constituia actual a
Romniei, prin articolul 1, stabilete c forma de guvernmnt a statului romn este republica.
Preedintele Romniei este ales prin vot universal i nu este subordonat Parlamentului.
[paginile 312-314]
Structura de stat
Noiunea i formele structurii de stat
Prin structura de stat, ca noiune, se nelege organizarea de ansamblu a puterii n raport cu teritoriul,
n sensul dac statul este constituit din unul sau mai multe state membre. Teritoriul este una dintre
56
bazele organizrii puterii de stat ce intereseaz dreptul constituional, n primul rnd, sub aspectul
structurii de stat. Structura de stat nu este altceva dect organizarea de ansamblu a puterii n raport cu
teritoriul, ea indicndu-ne dac un stat este constituit din unul sau mai multe state membre.
Formele structurii de stat
n formele structurii de stat cuprindem statul unitar i statul federativ. Statul unitar este denumit, n
literatura de specialitate, i statul simplu, iar statul federativ mai este analizat i sub denumirea de stat
compus sau complex, alturi de asociaiile de state.
a) Statul unitar sau simplu. Ca form a structurii de stat, statul unitar se caracterizeaz prin existena
unor formaiuni statale unice i prin existena unui singur rnd de organe centrale de stat (un singur
organ legiuitor, un singur guvern, un singur organ judectoresc suprem). Cetenii statului unitar au o
singur cetenie, iar organizarea administrativ a teritoriului este astfel fcut, nct, de principiu,
organele de stat din unitile administrativ-teritoriale se subordoneaz uniform fa de organele de stat
centrale. O consecin important a acestor trsturi o reprezint i faptul c, n principiu, dreptul este
aplicat uniform pe ntreg teritoriul statului unitar. Sunt state unitare Romnia, Bulgaria, Suedia, Italia.
b) Statul federativ, compus sau regional. Spre deosebire de statul unitar, statul federativ este format
din dou sau mai multe state membre, prin unirea crora apare un nou stat, federaia ca subiect
unitar de drept. El se caracterizeaz prin existena a dou rnduri de organe centrale de stat, i anume
organele federaiei (Parlament, Guvern, organ suprem judectoresc) i organele statelor membre, n
sensul c fiecare stat membru are un Parlament, un guvern i un organ judectoresc suprem proprii.
Rezultnd din unirea statelor membre, care-i menin totui o anumit independen, federaia se
caracterizeaz i printr-o structur aparte a organelor de stat federative.
Astzi, forma de stat federal este regsit n multe state. Pe continentul american au structur
federal Statele Unite, Canada, Mexicul, Brazilia, Argentina, Venezuela. n Europa, sunt state
federative Elveia, Germania, iar n Asia i Oceania, India, Australia.
Asociaiile de state
n cadrul asociaiilor de state sunt cercetate n mod obinuit uniunea personal, uniunea real i
confederaia. Asociaiile de state nu constituie forme ale structurii de stat, ele nednd natere la state
noi i deci, implicit, la noi subiecte de drept. Ele sunt forme ale vieii internaionale, constituite i
funcionnd pe baza tratatelor internaionale, statele membre pstrndu-i independena.
a) Uniunea personal este o asociaie de dou sau mai multe state independente, care au comun doar
eful statului. Ea nu poate fi form a structurii de stat, deoarece nu este un stat nou. Uniunea
personal a fost consecina legilor de succesiune la tron sau a alegerii unui ef de stat comun.
b) Uniunea real este o asociaie de state n care, pe lng eful statului, exist i alte organe de stat
comune. In cazul uniunilor reale s-a putut vorbi ntr-adevr de o form a structurii de stat, nu numai
pentru c n general li s-a recunoscut dreptul de a aciona n relaiile internaionale ca un singur stat,
dar i ca o consecin a faptului c ele aveau i alte organe comune dect eful statului. Am aduga la
acesata i faptul c, n unele cazuri, uniunea real a fost o etap spre formarea statului unitar, ceea ce
pune ntr-o lumin specific, proprie, raporturile dintre statele membre ale uniunii reale (de exemplu,
Principatele Unite). Uniuni reale cunoscute n istorie sunt: Principatele Unite ntre 24 ianuarie 1859 i
24 ianuarie 1862; Austria i Ungaria ntre anii 1867-1918; Norvegia i Suedia ntre anii 1815-1905;
Danemarca i Islanda ntre anii 1918-1944.
c) Confederaia de state este o asociaie de state independente determinat de considerente
economice i politice att de ordin intern, ct i de ordin extern, care nu d natere unui stat nou, ca
subiect individualizat de drept. Statele care formeaz confederaia urmresc realizarea unor scopuri
comune economice, financiare, politice, de aprare. n vederea discutrii i hotrrii n probleme
comune, statele confederate i aleg un organism comun, denumit diet sau congres, ale crui hotrri
sunt aprobate ulterior de ctre state. La baza confederaiei st tratatul internaional. Exemple de
57
confederaii de state: Confederaiile statelor americane ntre anii 1778-1787; Confederaia germanic
ntre 1815-1871; Confederaia elveian ntre anii 1815-1848.
[paginile 314-321]
Organizarea administrativ-statal
Noiunea i importana organizrii administrative a teritoriului
Teritoriul intereseaz dreptul constituional sub dou aspecte, i anume structura de stat i organizarea
administrativ a teritoriului. Fiind vorba de un factor comun teritoriul , apare evident legtura ce
exist ntre noiunea de organizare administrativ a teritoriului i cea de structur de stat.
In organizarea administrativ a teritoriului, elementul unic este teritoriul, deoarece el face obiectul
organizrii n uniti. Teritoriul fiind una din bazele organizrii puterii de stat, definiia trebuie s exprime
relaia dintre teritoriu i organizarea puterii de stat. Mai mult, populaia nu constituie n totalitatea ei o
baz a organizrii puterii de stat, deoarece nu toat populaia particip la conducerea de stat, la
aceasta participnd numai cetenii.
Constituiile Romniei au stabilit expres c teritoriul rii noastre este inalienabil i indivizibil.
La sfritul acestor consideraiuni, putem spune c organizarea administrativ a teritoriului este
delimitarea teritoriului unui stat n uniti administrativ-teritoriale, delimitare fcut n scopul realizrii
unitare a puterii. Vom aduga la cele de mai sus c organizarea administrativ a teritoriului se face n
funcie de anumite obiective i criterii i c realizarea unitar a puterii se nfptuiete prin organele de
stat aezate n teritoriu.
Organizarea administrativ actual a teritoriului Romniei
In anul 1968, s-a adoptat Legea nr. 2/1968 privind organizarea administrativ a teritoriului. Teritoriul
rii a fost organizat, n baza Constituiei i a noii legi, n judee, orae i comune.
Unitile administrativ-teritoriale
Constituia actual stabilete, prin art. 3(3), c teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, n
comune, orae i judee. De asemenea, adaug acelai articol, n condiiile legii unele orae sunt
declarate municipii.
Judeul. Judeul este unitatea administrativ-teritorial care joac rolul de verig intermediar n cadrul
organizrii administrative a teritoriului. Fa de aceast situaie, judeul are trsturi i funcionaliti
proprii, specifice. Judeul este o unitate administrativ-teritorial complex din punct de vedere
economic i socio-cultural, o unitate de coordonare i control din punct de vedere politico-administrativ.
Organele de stat din judee au legturi nemijlocite cu organele centrale de stat. Judeul cuprinde orae
i comune. n stabilirea numrului judeelor s-a urmrit ca acestea s fie echilibrate ca suprafa,
numr de locuitori i potenial economic, capabile s asigure valorificarea resurselor materiale de pe
ntreg cuprinsul rii. Exist, astfel, n ara noastr, un numr de 41 de judee. Populaia unui jude este
n medie de peste 450.000 de locuitori.
Oraul. Oraul este o unitate administrativ-teritorial de baz n cadrul organizrii administrative a
teritoriului. El este un centru de populaie mai dezvoltat din punct de vedere economic, social-cultural i
edilitar gospodresc, avnd multiple legturi cu zona nconjurtoare i asupra creia trebuie s
exercite o influen civilizatoare. Unele orae sunt declarate municipii. Municipiile au fost declarate
acele orae care au un numr mai mare de locuitori, o nsemntate deosebit n viaa economic,
social-politic i cultural-tiinific a rii, o ndelungat tradiie istoric sau care au condiii de
dezvoltare n aceste direcii.
Comuna. Comuna, n sensul Legii nr. 2/1968, este unitatea administrativ-teritorial de baz care
cuprinde populaia rural unit prin comunitate de interese i tradiii, alctuit din unul sau mai multe
58
sate, n funcie de condiiile economice, social-culturale, geografice i demografice. Satele n care-i au

sediile autoritile publice comunale sunt sate reedin.
Staiunile balneo-climaterice. Trebuie s subliniem nc de la nceput c staiunile balneo-climaterice
nu constituie uniti administrativ-teritoriale distincte de cele menionate pn acum. Conform Legii
2/1968, oraele i comunele care, datorit condiiilor climaterice, hidrografice sau aezrii lor, prezint
importan pentru ocrotirea sntii i asigurarea odihnei cetenilor, sunt organizate ca staiuni
balneo-climaterice.
Satele i ctunele. Legea administraiei publice locale stabilete posibilitatea formrii comunelor din
unul sau mai multe sate i ctune.
[paginile 321-329]

Definiti caracterele statului roman
Formele de guvernamant
Formele structurii de stat
Organizarea administrativ teritoriala a Romaniei
APLICAII
Exerciii rezolvate
1. Asociatiile de state cuprind:
a.) federatia de state
b.) uniunea personala
c.) regiunile autonome
d.) uniunea reala
e.) confederatia de state
A.) a, c, d
B.) a, b, c
C.) b, d, e
2. unitatile administrativ teritoriale din Romania sunt:
a.) orasul
b.) judetul
c.) comuna
d.) statiunile balneo-climaterice
e.) satele si catunele
A.) a, b, c, d
B.) b, c, d, e
C.) a, b, c, e
Rspuns corect:1-C; 2-C
CURSUL 14 Organizarea puterilor in stat
Puterea de stat, puterile publice
Separatia puterilor, echilibrul puterilor, colaborarea puterilor
Consacrarea separatiei puterilor in Constitutia Romaniei
59
Definirea puterii de stat

Trasaturile generale ale puterii organizate statal
Teoria clasica a separatiei puterilor in stat
Separatia puterilor in Constitutia Romaniei
Puterea de stat forma de organizare statala a puterii poporului, organizare ce se realizeaza
prin mai multe grupe de organe de stat, cu functii si trasaturi clar definite si caracterizate prin
autonomie organizatorica si functionala, precum si prin echilibru reciproc si colaborare.
Teoria separatiei puterilor in stat este o justificare ideologica a unui scop politic foarte
concret si anume slabirea puterii guvernantilor in ansamblu, limitandu-i pe unii prin altii.
Separatia comporta doua aspecte, si anume separatia parlamentului fata de guvern si separatia
jurisdictiilor in raport cu guvernantii, fapt ce permite controlul acestora prin judecatori
independenti.
Categoria cea mai des ntlnit n teoria i practica sistemelor constituionale este categoria de putere.
Ea apare n exprimri nuanate, precum: puterea politic, putere de stat, puteri politice sau pur i
simplu putere.
Uneori, categoria de putere este exprimat prin cea de suveranitate. Constituia actual a Romniei,
prin art. 2, stabilete c Suveranitatea naional aparine poporului romn, care o exercit prin
organele sale reprezentative i prin referendum.
Statul nu este altceva dect organizarea statal a puterii poporului, este instituionalizarea acestei
puteri. Dac vorbim despre stat sau putere (puteri) de stat, vorbim despre unul i acelai lucru. De aici
identitatea ntre expresiile autoriti statale i autoriti ale puterii sau funciile statului i funciile puterii.
n legtur cu expresiile putere politic i putere de stat, se impun, de asemenea, unele precizri. Ele
pot evoca aceleai noiuni, dar pot fi folosite i pentru a evoca noiuni ce se afl ntr-o strns legtur,
ns neconfundabile i care privesc fenomenul general (complex) de putere. Astfel, dac termenul
politic desemneaz caracterul social al puterii, expresia putere politic desemneaz puterea poporului,
a naiunii. Termenul politic poate desemna caracterul puterii unor formaiuni, asociaii, al puterii
partidelor. Puterile statale au i ele trsturi politice, iar termenul politic la rndul su este nuanat
explicat. Pentru ca sistemul teoretic pe care-l construim s fie clar, vom folosi termenul putere politic
pentru a desemna puterea poporului, care are un coninut mai larg dect organizarea sa statal, altfel
spus dect puterea (puterile) de stat. Puterea (puterile) de stat este partea instituional a puterii
politice, dar nu-i epuizeaz sfera, gsindu-ne aici n relaia de la ntreg la parte. ntr-o asemenea
viziune tiinific, trsturile puterii politice se regsesc n puterile statului, dar trsturile statului nu se
regsesc n totalitate n ansamblul puterii politice.
Puterea statal, ntr-o explicaie simpl, este forma de organizare statal a puterii poporului. Dac
aceast organizare se realizeaz prin mai multe grupe (categorii, autoriti, puteri) de organe de stat,
cu funcii (mputerniciri) i trsturi clar definite i caracterizate prin autonomie organizatoric i
funcional, precum i prin echilibru reciproc i colaborare, suntem n prezena separaiei, echilibrului
puterilor. Aceast stare este specific sistemelor de guvernmnt democratice.
60
Funcia fundamental a statului este de a exprima i realiza, ca voin general obligatorie (voina de
stat), voina poporului.
Trsturile generale ale puterii organizate statal. Deosebirile de alte puteri
nelegem prin trsturi generale ale puterii de stat acele caractere eseniale i comune tuturor tipurilor
de putere de stat, care permit gruparea lor ntr-o noiune general i care difereniaz n acelai timp
puterea de stat de orice alt fenomen. Pot fi identificate urmtoarele trsturi generale ale puterii de
stat:
1)
caracterul de putere;
2)
putere de constrngere;
3)
putere social;
4)
puterea de a exprima i realiza voina ca voin de stat;
5)
caracterul organizat;
6)
suveranitatea.
[paginile 330-334]
Separaia puterilor, echilibrul puterilor, colaborarea puterilor
Teoria separaiei puterilor este o teorie celebr, de larg audien i frecvent invocat. Sub numele de
teorie a separaiei puterilor n stat se ascund, n realitate, mai multe teorii referitoare la puterea de stat,
care analizeaz diverse modaliti de exercitare a acesteia.
Teoria separaiei puterilor a avut un rol aparte, poate decisiv, n promovarea sistemului reprezentativ,
adic n valorificarea democratic a relaiei dintre deintorul suveran al puterii (poporul, naiunea) i
organizarea statal a puterii politice, n cutarea, n chiar organizarea statal i funcionarea puterii, a
garaniilor exercitrii drepturilor omului i ceteanului. Este o teorie care a stat la baza elaborrii
constituiilor, afirmaiile din Declaraia drepturilor omului i ceteanului (1789), Frana, stnd mrturie
n acest sens. Astfel, potrivit Declaraiei menionate, o societate n care garania drepturilor nu este
asigurat, i nici separaia puterilor nu este determinat, nu are o constituie.
Enunat de ctre John Locke (Trait du gouvernement civil, 1690), teoria separaiei puterilor este
definitivat i explicat pe larg de ctre Montesquieu (Charles-Louis de Secondat, baron de la Brede et
de Montesquieu, nscut n 1689) n celebra lucrare Despre spiritul legilor (1784). Montesquieu a fcut
din separaia puterilor un eficient instrument al siguranei cetenilor.
Rezult din celebra lucrare Despre spiritul legilor c totul ar fi pierdut dac acelai om sau acelai corp
de fruntai, fie al nobililor, fie al poporului, ar exercita aceste trei puteri: pe cea de a face legi, pe cea de
a aduce la ndeplinire hotrrile obteti i pe cea de a judeca infraciunile sau litigiile dintre particulari.
Teoria clasic a separaiei puterilor n stat
Sintetiznd teoria clasic a separaiei puterilor, vom putea reine mai multe idei. n orice societate
organizat n stat exist trei funcii: de edictare de reguli juridice sau funcia legislativ; de executare a
acestor reguli sau funcia executiv; de judecare a litigiilor sau funcia jurisdicional. Fiecare funcie
este conferit unor organe distincte: puterea legislativ, adunrilor reprezentative; puterea executiv,
efului statului, eventual efului de guvern i minitrilor; puterea judectoreasc, organelor judiciare.
La nceput, teoria separaiei puterilor n stat interzicea doar ca cele trei funcii s fie exercitate de acelai
organ. Pentru a nltura pericolul despotismului, trebuia ca cele trei funcii statale s fie divizate i
distribuite ntre mai multe autoriti, indiferent cum ar fi fost realizat aceast separaie. Aceeai funcie
putea fi exercitat de mai multe organe, important era ns ca acelai organ s nu poat exercita mai
multe funcii.
61
Teoria separaiei puterilor este n realitate o justificare ideologic a unui scop politic foarte concret:
slbirea puterii guvernanilor n ansamblu, limitndu-i pe unii prin alii. Se consider c separaia
puterilor comport dou aspecte bine conturate:
a)
separaia parlamentului vizavi de guvern;
b)
separaia jurisdiciilor n raport cu guvernanii, fapt ce permite controlul acestora prin
judectori independeni.
Organizarea statal contemporan a puterii politice
Cteva consideraii privind organizarea statal contemporan a puterii politice sunt importante. Dou
constatri rezult azi din teoria i practica statal, i anume: continuitatea unor structuri tradiionale i
transformarea funciilor acestora.
Ct privete meninerea unor structuri tradiionale, este simplu de observat c i astzi distincia ntre
legislativ i executiv rmne o trstur fundamental a regimurilor politice. Aceste structuri tradiionale
au cunoscut i cunosc o permanent transformare. Aceste transformri s-au datorat tendinei de a se
da executivului grija marilor decizii politice, Parlamentului rezervndu-i-se rolul de reflecie i de control
al Guvernului. De asemenea, transformrile se explic prin aceea c n fapt este vorba de un echilibru
al puterilor, i nu de o separaie care din start consider potenial antagoniste parlamentul i Guvernul.
[paginile 335-340]
Consacrarea separaiei puterilor n stat n Constituia Romniei
Examinnd dispoziiile Constituiei Romniei, putem constata c ea consacr echilibrul puterilor n stat
n coninutul i semnificaia sa tiinific i, desigur, modern. Mai multe argumente sunt pertinente i,
desigur, convingtoare.
a)
Articolul 1, alineatul 4, prevede o separaie clar a puterii: Statul se organizeaz potrivit
principiului separaiei i echilibrului puterilor legislativ, executiv i judectoreasc n cadrul
democraiei constituionale.
b)
Cele trei puteri clasice se regsesc exprimate n Constituie: legislativul n normele
privitoare la Parlament (art. 61i urm); executivul n normele privitoare la Preedintele Romniei i
Guvern (art. 80 i, respectiv, 102); justiia n normele privitoare la autoritatea judectoreasc (art. 124 i
urm).
c)
Ordinea reglementrii n Constituie a puterilor este ordinea clasic, fireasc. Constituia d
expresie juridic realitilor i activitilor politice statale n succesiunea lor fireasc.
d)
Avnd n vedere legitimitatea mputernicirilor Parlamentului, compoziia sa numeroas i
larg reprezentativ, Constituia asigur acestuia o anumit preeminen n raport cu celelalte autoriti
statale. Astfel, Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a rii (art. 61), el are funcii de formare,
alegere, numire, nvestire a altor autoriti statale i, desigur, funcii de control. Firete, se poate
aduga caracterizarea dat de art. 58, potrivit creia Parlamentul este organul reprezentativ suprem al
poporului romn, dei utilizarea termenului suprem poate fi privit cu multe rezerve de ordin tiinific n
contextul teoriei separaiei/echilibrului puterilor n stat. Trebuie s observm c echilibrul puterilor i
gsete semnificaii i n organizarea i funcionarea autoritii legiuitoare. Chiar structura bicameral a
Parlamentului exprim echilibrul n exercitarea puterii legislative. De altfel, acesta este i singurul
argument solid al bicameralismului Parlamentului fa de faptul c Romnia este un stat naional
unitar.
e)
Raporturile constituionale dintre autoritile publice se caracterizeaz prin implicri
reciproce ale unora n sfera de activitate a celorlalte, implicri ce semnific echilibru prin colaborare i
control.
62
Ca o concluzie la cele precizate mai sus, se poate preciza ca ne aflam n prezena unei conlucrri a
structurilor statale n realizarea voinei poporului. Aceast conlucrare presupune: competene clar
delimitate prin Constituie, autonomie organizatoric i funcional, control reciproc fr imixtiune,
garanii constituionale ale ndeplinirii mandatului i ale respectrii drepturilor cetenilor.
[paginile 340-342]

Trasaturile generale ale puterii organizate statal
Teoria separatiei puterilor in stat
Consacrarea separatiei puterilor in stat in Constitutia Romaniei
APLICAII
Exerciii rezolvate
1. Identificati trasaturile generale ale puterii organizate statal
a.) puterea de stat este o putere politica
b.) puterea de stat este o putere de constrangere
c.) puterea de stat este si exista numai ca putere organizata
d.) suprematia si independenta puterii in exprimarea si realizarea vointei guvernantilor ca
vointa de stat
e.) caracterul social al puterii statale
A.) a, c, d, e
B.) a, b, c, d
C.) b, c, d, e
2.
a.
b.
c.
d.
e.
Precizati prin ce se deosebeste puterea de stat fata de puterea politica

puterea de stat are uncontinut mai restrans decat puterea politica
puterea de stat este o parte institutionala a puterii politice
trasaturile statului nu se regasesc in totalitate in ansamblul puterii politice
puterea de stat este forma de organizare a puterii poporului
functia fundamentala a statului este de a exprima si de a realiza ca vointa generala
obligatorie vointa poporului
A.) a, b, e
B.) a, b, c
C.) a, c, d
Rspuns corect:1-C; 2-B
63

Drept Constitutional

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Drept Constitutional

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1

CURSUL 1 CONCEPTUL DE DREPT

Dreptul este tehnica si arta in sensul ca organizeaza viata in comun, destinat sa

CURSUL 2 DREPTUL CONSTITUTIONAL, RAMURA A SISTEMULUI DE DREPT

Definirea dreptului constitutional

Subiectele raportului de drept constitutional

2. Care sunt categoriile de relatii sociale ce formeaza obiectul de reglementare al

Definirea notiunii de constitutie

2. Definirea regimului constitutional din punct de vedere material se face:

Stabilirea initiative adoptarii constitutiei

Definirea notiunii de control al constitutionalitatii legilor

Notiunea de control al constitutionalitatii legilor

Clasificarea formelor de control

absoluta a puterilor, iar acordarea dreptului judecatorilor de a controla actele

Subiecte pentru pregtirea n vederea evalurii finale:

CURSUL 6 CONTROLUL CONSTITUTIONALITATII LEGILOR ( 2 )

Specificul controlului constitutionalitatii legilor in Romania

Rolul si atributiilor Curtii Constitutionale din Romania

Actele Curtii Constitutionale

Controlul constitutionalitatii legilor in Romania

Actele Curtii Constitutionale

Controlul constitutionalitatii legilor este:

CURSUL 7 CONSTITUTIILE ROMANIEI SI REGLEMENTARI CU CARACTER

Aparitia Constitutiei in Romania

Acte cu caracter constituional adoptate dup Revoluia din Decembrie 1989

CURSUL 8 Drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale ale cetatenilor romani (1)

Definirea notiunilor de drepturi si indatoriri fundamentale

Noiunea de drepturi i ndatoriri fundamentale ale cetenilor romni

Subiecte pentru pregtirea n vederea evalurii finale:

e.) drepturile fundamentale se afla in stransa legatura cu celelalte drepturi si cu realitatile

Principiile constitutionale aplicabile drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale

Universalitatea drepturilor, libertilor i ndatoririlor fundamentale

Este ndeobte admis i recunoscut c drepturile i libertile sunt universale i indivizibile.

Egalitatea n drepturi a femeilor cu brbaii exprim realitatea c femeile reprezint

Egalitatea n drepturi a cetenilor, fr deosebire de ras, naionalitate sau origine

Egalitatea n drepturi a cetenilor, fr deosebire de religie, opinie sau apartenen

obligaia constituional de a le acorda protecia necesar. Bucurndu-se de protecia statului romn,

Cetenii i apatrizii care locuiesc n Romnia se bucur de protecia general a persoanelor i

Dreptul de azil se acord i se retrage n condiiile legii, cu respectarea tratatelor i conveniilor

n reglementarea constituional a statutului strinilor i apatrizilor din Romnia se au n vedere:

ceteanul romn nu poate fi extrdat sau expulzat din Romnia;

pot fi extrdai sau expulzai numai cetenii strini i apatrizi.

Subiecte pentru pregtirea n vederea evalurii finale:

2. Formulat simplu, prin art 53 din Constitutie, principiul restrangerii exercitarii

Cunoasterea drepturilor ce alcatuiesc inviolabilitatile

Constituia Romniei reglementeaz n art. 43 dreptul la grev.

CURSUL 11 Drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale ale cetatenilor romani (4)

Cunoasterea drepturilor exclusiv politice si social-politice

Drepturile i libertile social-politice

caracterul panic al ntrunirilor;

interzicerea la ntruniri, a oricrui fel de arme.

caracterul asociaiei, rezultnd practic din modul de comu-nicare.

n coninutul ndatoririi fundamentale cuprinse n art.57 intr i obligaia de a nu nclca drepturile i

Subiecte pentru pregtirea n vederea evalurii finale:

CURSUL 12 Cetatenia romana

Definirea conceptului de cetatenie romana

a obinut cetenia romn n mod fraudulos.

2. Renunarea la cetenia romn

a dobndit ori a solicitat i are asigurarea c va dobndi o alt cetenie.

3. Alte cazuri de pierdere a ceteniei romne

CURSUL 13 Regimul constitutional al statului roman

Definirea caracterelor statului roman

sate, n funcie de condiiile economice, social-culturale, geografice i demografice. Satele n care-i au

Subiecte pentru pregtirea n vederea evalurii finale: