Sunteți pe pagina 1din 2

Tudor Arghezi a fost un poet interbelic revendicat atat de traditionalisti,

pentru ilustrarea trecutului si a recunostintei fata de strabuni, cat si de modernisti,


poetul apropiindu-se de acestia prin timp, prin ambiguitatea operelor, dar si prin
estetica uratului.
Poezia Testament este o arta poetica moderna care deschide volumul
Cuvinte potrivite. Fiind o arta poetica, aceasta ilustreaza ideile, conceptiile
autorului despre creatie, despre menirea poetului, relatia dintre artist si cititor, dar si
despre rolul si locul creatiei in lume. Modernitatea operei este data de ambiguiatea
anumitor versuri, dar si de inclinatia poetului catre estetica uratului.
Tema operei este ilustrarea conceptiei poetului despre rolul creatiei sale,
ingloband mai multe teme secundare ca recunostinta fata de strabuni si legatura cu
generatiile viitoare.
Titlul este sugestiv pentru mesajul poetic, ilustrand cartea ca fiind cel mai de
pret bun lasat urmasilor. Titlul poate sugera insa si respectul si multumirea fata de
inaintasi, facand trimitere la Testamentul lui Ionachita Vacarescu.
Incipitul ex-abrupto Nu-ti voi lasa drept bunuri dupa moarte/Decat un
nume(...) se deschide printr-o negatie cu rolul de a accentua ideea poetica. Cartea,
adica opera creatiei este vazuta de poet ca fiind cel mai de pret bun adresat
generatiilor viitoare, acesta considerandu-se un tata spiritual al urmasilor: Cartea
mea-i, fiule, o treapta. Metafora treapta sugereaza creatia ca etapa fundamentala
in devenirea, transformarea urmatoarelor generatii, prin intermediul operei
realizandu-se materializarea , tot ea fiind aceea care transmite suferinta spirituala a
strabunilor, de aceea cartea este vazuta ca hrisovul vostru cel dintai.
In urmatoarea secventa poetica este sugerat meritul strabunilor pentru
realizarile proprii generatiei. Munca fizica, truda taranului nu este ilustrata ca fiind
inferioara muncii spirituale, ci dimpotriva, ea este vazuta ca o treapta: Ca sa
schimbam acum, intaia oara/ Brazda-n condei si sapa-n calimara/ Batranii mi-au
adunat plavani/ Sudoarea muncii(...)
Prin versurile Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite/Eu am ivit cuvinte
potrivite este ilustrata optiunea poetului pentru limbajul natural din zona neslefuita
a cuvintelor (graiul...). In viziunea lui Arghezi, poezia se naste nu din abundenta
figurilor de stil ori a imaginilor sensibile, ci din potrivirea de cuvinte din zona
bruta, neprelucrata a graiului national.
Tudor Arghezi prea din literatura universala estetica uratului, initiata de
Baudelaire, prin care teme si motive considerate macabre(uratul, plictisul, moartea)
sunt ilustrate in opere literare. Versul care concentreaza preferinta pentru estetica
uratului:Din bube, mucegaiuri si noroi/ Iscat-am frumusete si preturi noi sunt
sugestive pentru intreaga creatie argheziana, fiind cunoscuta inclinatia poetrului

pentru estetica uratului, ilustrata in toate volumele sale, in special in Flori de


mucigai, volum care cultiva grotescul si motivele morbide.
Creatia are, in viziunea lui Tudor Arghezi, mai multe roluri: Am pus-o cand sambie, cand sa-njure. Poezia poate avea, astfel, functie vindicativa pentru durerile
suportate de strabuni:Biciul rabdat se-ntoarce in cuvinte. Metafora tap
injunghiat atribuita stapanuluieste ambigua si poate ilustra chiar valoarea
vindicativa a creatie, a cartii.
In urmatoarea secventa poetica, poezia este ilustrata ca o Domnita, aceasta
imagine facand trimitere, probabil, la nobila inutilitatea creatiei. De asemenea,
este sugerat raportul dintre poet si cititor prin versul: Robul a sctris-o, Domnul o
citeste. Astfel, poetul este vazut ca fiind rob, ilustrand viziunea argheziana conform
careia poetul este un damnat, condamnat sa scrie, sa isi exprime ideile printr-o
truda interioara ingrozitoare.
In aceasi secventa este ilustrat procesul de creatie in viziunea poetului. Astfel,
poezia este atat slova de foc, creata prin inspiratie divina, cat si slova faurita,
rezultata din truda poetului pentru a scrie. Daca in Testament poezia este vazuta
ca fiind rodul slovei de foc si a slovei faurite, in alte creatii argheziene poetul
simte ori lipsa inspiratiei divine, ca in poezia Flori de mucigai, ori a inspiratiei
divine coplesitoare, nefiind sigur de propria implicare, precum in Incertitudine.
Fiind o arta poetica, laitmotivul operei este reprezentat de carte, vazuta atat
ca hrisovul vostru cel dintai sau o treapta in devenire, cat si ca o Domnita,
sugerandu-se nobila inutilitate.
Elementele de prozodie confera o muzicalitate traditionalista poeziei, rima
fiind imperecheata, iar masura versurilor de 10-11 silabe, in timp ce structura operei
strofe inegale ca nmar de versuri-este modernista.
Din punctul meu de vedere, arta poetica sintetizeaza intr-un mod sugestiv
viziunea argheziana asupra creatiei, fiind un manifest nu numai pentru estetica
uratului, ci si pentru nasterea poeziei din zona bruta, neslefuita a limbajului, pentru
functia sociala si vindicativa a creatiei. Desi este o opera modernista, accentul este
pus pe meritele generatiilor trecute, aspect specific traditionalismului, dar si pe rolul
creatiei in educarea generatiilor viitoare.
In concluzie, poezia Testament, asezata in fruntea volumului Cuvinte
potrivite, este o arta poetica ce apartine mdoernismului si sintetizeaza viziunea
argheziana despre creatie.