1. INTRODUCERE IN GEOPOLITICA.

CE IMPORTANTA ARE ANALIZA

GEOPOLITICA?
Contextul geopolitic global
La nceputul secolului 21, lumea n care trim este adesea caracterizata prin
accelerarea timpului, restrngerea spaiului i pluralitate politic. Schimbri
politice majore au marcat sfarsitul secolului trecut. Era Rzboiul Rece s-a
terminat dupa ce a dominat lumea pentru o jumtate de secol. O nou categorie
de ri a aprut pe scena internaional, n plus fa de rile industrializate i n
curs de dezvoltare. Aceasta cuprinde ri n rzboi sau n conflict n care statul a
naufragiat, iar rezultatul a fost genocid si masacre. Uniunea Sovietic i sateliii
si au "disprut" de pe harta politic a lumii, transformndu-se in asa-numitele
"economii de tranziie". Statele Unite preau s fie singura putere capabila s
conduca lumea, poziia sa de "jandarm global", fiind amplificat de noul rol pe
care ONU a decis s il joace pe arena internaional. Aliane vechi s-au
destramat, iar altele noi au nceput a fi de succes. Pactul de la Varovia este
acum istorie, n timp ce NATO s-a extins recent, ajungnd la grania Rusiei.
Integrarea european este un dialog continuu cu scopul de a oferi "Lumii Vechi",
un nou rol pe scena economic i politic a lumii. Economia mondial devine tot
mai globalizat i ierarhia juctorilor-cheie se schimb permanent. China,
condus nc de comunism, a nceput cu succes reformele pentru o piata libera.
Alte ri n curs de dezvoltare au fost capabile sa profite de globalizare prin
atragerea unor fluxuri importante de investiii strine, n timp ce altele par s
sufere de sindromul barcii in deriva, fiind n imposibilitatea de a stabili un curs.
Multiplicarea conflictelor i consolidarea diferenelor s-au desfasurat in acelasi
timp cu schimbrile nsemnate pe harta geopolitic a lumii post-1989. Aparand
dupa acest moment, dup 1989, perioada actuala poart amprenta unui paradox
omniprezent. Pe de o parte, fore puternice de standardizare i normalizare sunt
in curs - finanele i tehnologia au inceput s devin din ce n ce mai globalizate;
noi forme de dezvoltare economic i de cooperare politic aduc mai aproape
statele-naiune; imaginile i informaiile circul cu viteza luminii, i discursurile
democraiei liberale sunt proiectate la nivel planetar. Pe de alt parte, federatii se
destrama, statele-natiuni mai slabe pot face fa cu greu presiunilor de divizare
locale i regionale i, n unele cazuri, diferenele religioase sau etnice se
manifest cu violen.
Lumea actual furnizeaz gndirii politice, subiecte abundente care urmeaz s
fie abordate :
Tendine contrastante i inegaliti in crestere - dei exist dovezi
puternice c n ultimele 2 sau 3 decenii, rile dezvoltate par s
ncetineasc ritmul lor de cretere economic i rile n curs de
dezvoltare ncearc s recupereze, acestea sunt doar tendine globale.
Dac analizam cazuri particulare sau variaia relevanta a indicatorilor
socio-economici, cum ar fi PIB-ul pe cap de locuitor sau indicele
dezvoltrii umane, vom afla c, de fapt, diferentele din punct de vedere
economic ntre rile dezvoltate, pe de o parte i rile n curs de
dezvoltare pe de alt parte au fost accentuate n ultima vreme. Cele mai

evidente dispariti au avut loc n cadrul grupului de ri n curs de

dezvoltare: numai o parte dintre ele au fost n msur s profite de
avantajele globalizrii - Brazilia, China, Mexic, Indonezia au fost atractive
pentru fluxurile de investiii internaionale; altele au experimentat un
declin economic i stagnare, de exemplu, n aproximativ 70 de ri ale
lumii veniturile medii sunt mai mici n prezent decat au fost n 1980.
Conflicte sociale i micri de rezisten - au dou cauze principale: una
cultural care se bazeaz pe presiunea tot mai mare a forelor globale i
ineria local care ncearc s reziste mpotriva pierderii identitatii (din
punct de vedere cultural, procesul de globalizare este considerat a fi un
proces de omogenizare vom mai vorbi despre identitile naionale n 50
de ani, n 100 de ani sau vom avea de-a face cu sistemul-lume, ca o
entitate cultural uniform; a doua cauza este etnica manifestata de dou
tendine aparent opuse: naionalismul in crestere i noile identitati supranaionale sunt n curs de dezvoltare pe glob. S luam Europa, ca
exemplu: tensiunile naionaliste din Irlanda de Nord, n Regiunea Basca
Spania, n insula Corsica Frana, n spaiul ex-iugoslav, pe de o parte, i
procesul de extindere a Uniunea European, pe de alt parte.
Schimbarile de mediu ca subiect politic - se datoreaz faptului c
securitatea internaional este n mare msur dependenta de mediul
sntos; motto-ul frecvent utilizat este "gndete global, acioneaz local",
ceea ce nseamn c sistemul mondial este tot mai interdependent i c
exist relaii de reciprocitate intre natur i societate. Pn n anii 1970,
opinia general a fost c societatea uman poate plasa orice aciune
asupra mediului fizic, fr a avea nici un feedback; dup crizele energetice
i de mediu de la nceputul anilor 1970, societatea uman a devenit
contienta de dinamica complex, i, uneori, rspunsul imprevizibil al
naturii. Oamenii de stiinta incearca sa analizeze dimensiunea uman a
schimbrilor globale de mediu, prin evaluarea impactului emisiilor de gaze
cu efect de sera, reducerea stratului de ozon, ploile acide, pierderea
biodiversitii asupra calitatii vieii umane.
Noi forme de guvernare i democraie - actorii politici ncearc s creeze
coaliii eficiente i noi moduri de reglare a vieii economice i sociale.
Democraia are o varietate de forme care reflect eforturile pentru a
satisface nevoile societii civile, precum i lupta societatii civile de a fi
mai bine reprezentata de ctre guvernele respective. Mai mult, regndirea
relaiilor stat-societate pe teritoriul naional, n diferite zone ale lumii este
o component vital a geografiei politice.
Subiectele etico-politice se refer n special la drepturile omului - acestea
sunt acceptate pe plan internaional i exista instituii internaionale de
monitorizare a lumii n acest sens. Respectarea sau nu a drepturilor
omului poate fi o surs de tensiuni n relaiile internaionale dintre diferite
state-naiune.
Relatiile dintre nativi si imigranti - poziia rilor n procesul de tranziie
democratic, diferenele dintre dezvoltarea economic, conflictele etnice

i sociale stau la baza fluxurilor de migraie internaionala. Noua

componen a populaiei naionale poate fi uneori problematica. Imigranii
din Maghreb care triesc n marginea Parisului au acuzat violent
autoritile franceze de tratament inegal, n vara anului 2005. De
asemenea, deplasarea popoarelor i integrarea-segregarea populaiei
refugiate sunt supuse anchetei geopolitice.
La nivel mondial semnificaia diferentelor de rasa si gen persista - exist
diferene antropologice legate de ras (este omul alb superior oamenilor
de culoare, sunt germanii oameni puri, educai si superiori fata de
poporul evreu sau slav) sau au femeile egalitate de anse ca i brbaii in
ceea ce priveste locurile de munc (au acestea drepturi egale, cum putem
explica diferenele de venit individual, sunt femeile bine reprezentate la
nivelul conducerii politice i economice) sunt ntrebri importante ale cror
rspunsuri sunt relevante, de asemenea, pentru gndirea politic. Diferite
cadre conceptuale sunt folosite pentru a aduce un anumit sens de
nelegere acestor teme urgente care sunt deschise n mod constant la
analiza, restructurare i schimbare radical. Lumea complex in care
traim ofer subiecte de analiza pentru o gam larg de perspective care
s se concentreze pe relaiile dintre spaiu, politic i putere. Acesta este
unul dintre motivele pentru care problemele politice ar trebui s fie
abordate ntr-un mod inter-disciplinar meninnd linii deschise pentru
diferite abordri analitice. Acest lucru este deosebit de important,
deoarece trim ntr-o lume n care conflictele n societate, precum i n
cadrul i ntre propriile noastre moduri de interpretare, au tendina de a
prolifera si de a deveni mai complexe.

Abordri diferite ale politicii

Gama de probleme cu care ne confruntm pare s creasc, mai degrab dect
s se micoreze. O list nesfrit de probleme ar fi putea fi elaborata. n mod
direct sau indirect, politica influenteaza vietile noastre (Pictor, 1995).
Cei mai muli dintre noi, de obicei, interactioneaza cu ceea ce am putea numi o
nelegere de bun sim sau de zi cu zi cu ceea ce este politica. Din perspectiva
bunului sim, politica se refera la guverne, partide politice, alegeri i politici
publice, sau la rzboi, pace i afacerile externe. Toate acestea sunt extrem de
importante, dei aceste ipoteze de bun sim despre politica sunt destul de
limitate i se refer la politica aa-numita formala. Potrivit aceluiai autor,
termenul de politica formala nseamn funcionarea sistemului constituional de
guvernare i a instituiilor sale publice i procedurile definite. n consecin,
politica este o sfer separat care implica direct anumite categorii (politicieni i
funcionari publici) sau organizaii (instituii de stat). Restul dintre noi
interacioneaza cu aceast sfer n moduri limitate i, de obicei, definite de lege.
Sistemul politic ne poate da drepturi politice formale (cum ar fi dreptul la vot, sau
la proprietate) sau indatoriri politice formale (cum ar fi obligaia de a plti
impozit). Alternativ, acestea afecteaz societatea n care trim, prin schimbri n
politica public, de exemplu, n sferele de educaie sau de protecie a mediului.

Prin contrast politica informala ar putea fi rezumat prin sintagma: "politica este
peste tot" (Pictor, 1995, p. 9.). Exist o politic informala domestica (prinii
ncearc s influeneze copiii, femeile fac menaj mai mult dect brbaii), de
educaie (unele subiecte sau puncte de vedere sunt predate n timp ce altele nu
sunt, unii copii beneficiaz mai mult de educaie dect altii), chiar de televiziune
(unele persoane au mai multe sanse de a avea un cuvnt de spus la televizor
dect altele, anumite grupuri sunt prezentate ntr-o lumin mai favorabil dect
altele). n general vorbind, nu exist nici un aspect al vieii care nu este politic i
acesta este motivul pentru care politica este ntr-adevr peste tot.
Geopolitica, geografie politic, geografie
Punctul de plecare al discuiei noastre va fi definitia: "geopolitica a evoluat de la
geografia politic, care este o ramur a geografiei" (Fifield, Pearcy, 1944).
Geografie
Geografia este studiul sistematic al localizarii i locului (Braden, Shelley, 2000).
Geografii adreseaza ntrebri cu privire la unde i de ce sunt localzate diverse
fenomene. Dup descrierea i explicarea modelelor spaiale, acestia
examineaz i compar unicitatea locurilor luand n considerare relaiile dintre
locurile individuale i economia globala. Geografia moderna este similara cu alte
domenii ale cunoaterii din punct de vedere al coninutului, dar distincta ca
abordare. Numrul mare de subiecte analizate de geografie este la fel studiat de
ctre o gam larg de discipline tiinifice (climatologie, hidrologie, stiinta solului,
biologie, istorie, demografie, sociologie, economie, tiine politice, i altele).
Ceea ce distinge geografia de aceste discipline este abordarea sa unica,
holistic i integratoare a cunotinelor. Geografia pune mpreun cunoaterea
forelor sociale, economice, politice, culturale i de mediu, care modeleaz
lumea omului de activitate. Geografia are unele concepte majore atunci cnd se
adreseaz diferitelor procese i fenomene. Acestea se refer de obicei la
localizare, distanta, directie, distributie, difuzie, loc i regiune.
n examinarea locurilor, geografii fac distincie ntre localizarea absolut i
relativ. Acesta din urm este deosebit de bogata in explicaii geografice. Locul
de amplasare a unui proces sau fenomen n comparaie cu altele reprezinta
localizarea relativ, critic pentru nelegerea geopoliticii internaionale (Braden,
Shelley, 2000). De exemplu, poziia Germaniei n centrul Europei continentale,
ntre Frana i Anglia la vest i Rusia i Europa de Est la est, s-a dovedit a fi
critica pentru dezvoltarea geopoliticii germane de-a lungul istoriei sale.
Distana este, de asemenea, relevant, att n termeni relativi cat i absolui.
Distana relativ este msurat n termeni de timp de cltorie sau de cost, mai
degrab dect n mile, kilometri sau alte uniti spaiale. Cunoaterea distanei
relative este esentiala ntr-o lume contemporan caracterizat prin creterea
interdependenei la nivel mondial, de telecomunicaii instantanee i timpul de
cltorie redus ntre diferite tari sau regiuni. Armele nucleare au exercitat un
impact extraordinar asupra reducerii distanelor i aducerea mai aproape a
potentialilor dumani. Cursa inarmarilor dintre Uniunea Sovietica i Statele Unite

ale Americii n timpul Erei Rzboiului Rece ar putea fi explicat, cel puin parial,
uitandu-ne la poziia ambelor superputeri pe cele dou laturi ale Polului Nord.
Distributia unui fenomen reflect aranjamentul acestuia n spaiu. Geografia
studiaz proprietile geometrice ale distribuiilor, precum i procesele
responsabile pentru crearea i modificarea acestora. Geopolitica i rela iile
internaionale sunt influenate de distribu ia popula iei, resurselor naturale,
industriei, cheltuielilor militare, culturilor, grupurilor etnice i multe altele.
Distribuiile se pot schimba n timp, i schimbrile n distribu ie pot avea efecte
profunde asupra relaiilor internationale.
Difuzia este procesul prin care idei noi, inovatii sau tehnologii sunt transmise de
la un loc la altul in spatiu si n timp. De exemplu, Revolutia Industrial difuzat de
la originea sa n Anglia, n secolul al 18-lea n Europa si America de Nord n
secolul al 19-lea si la majoritatea alte prti ale lumii n secolul 20. Ca o regul,
distributiile se schimba ca urmare a proceselor de difuzie. Prin urmare,
cunoasterea difuziei ajut ntr-un mod critic ntelegerea schimbrilor distributiilor
spatiale. Aceste modificri, la rndul su afecteaz de multe ori relatiile
internationale si geopolitica.
Locul este o preocupare special a geografiei. Locul are propria sa istorie,
cultura, geografie, a cror combinatie il face unic. Atributele n schimbare ale
unui loc sunt factori explicativi ai naturii relatiilor cu alte locuri. Avnd n vedere
interdependenta crescnd a lumii de astzi, geografia nu poate examina
atributele unice si caracteristicile locurilor individuale, fr referire la relatiile
dintre ele. De exemplu, putem ntelege cu greu pozitia Europei n timpul Erei
Rzboiului Rece, fr referire la localizarea Statelor Unite si Uniunii Sovietice.
Geografia se concentreaz, de asemenea, pe regiuni. O regiune poate fi definit
ca un set de atribute comune, cum ar fi cultura, economia, sistemul politic, limba,
religia si multe altele. Regiunea a cstigat semnificatie mai mult pentru analiza
geografic a Europei, deoarece procesul de integrare are motto-ul: Europa
Regiunilor.
Geografia are dou mari sub-discipline: fizic si uman. Prima analizeaz
localizara si distributia diferitelor componente ale mediului natural: forme de
relief, clim, vegetatie, stratul de sol. Cunoasterea geografiei fizice a regiunilor
sau tarilor este adesea esentiala pentru ntelegerea conflictelor internationale. De
exemplu, localizarea nordica a Rusiei si lipsa de acces la porturi cu ap cald,
care pot fi folosite pentru transportul maritim tot timpul anului a facut accesul la
Marea Mediteran un obiectiv important al politicii externe a Rusiei timp de
secole. Geografia umana se concentreaz asupra relatiilor dintre societtile
umane si culturi si spatiul pe care acestea triesc. Aceasta este n mod traditional
divizata ntr-un numr mare de domenii de analiza: geografie urban, geografie
social, geografie istoric si asa mai departe. Avnd n vedere amploarea
subiectului geografiei umane, aceasta are o semnificatie practica importanta.
Geografia politic
Una dintre sub-disciplinele conventionale ale geografiei umane este geografia
politic. Aceasta are toate caracteristicile unui domeniu stiintific institutionalizat:
reviste speciale dedicate numite, de obicei, de geografie politic, grupuri

academice n mod formal organizate - cum ar fi Grupul de studiu de Geografie

Politica al Uniunii Internationale Geografice, marii reprezentanti ai trecutului, si,
desigur, are cursuri universitare si manuale (Pictor, 1995).
Nu exist o definitie universal acceptat a cmpului de cercetare numit geografia
politic. Oricum, este de remarcat definitia dat de Yves Lacoste, un geograf
francez remarcabil, care a scris c geografia politic este analiza caracteristicilor
geografice ale fenomenelor politice, cum ar fi dimensiunea si forma diferite statenatiuni, localizarea oraselor-capitala, traseul frontierelor, precum si aspecte
electorale si probleme teritoriale de planificare (Lacoste, 1993). Prin probleme
geopolitice acelasi autor ntelege rivalittile de putere asupra teritoriilor nu numai
ntre state diferite, dar, de asemenea, n cadrul aceluiasi stat sau natiune. Desi
aceste rivalitti exist de la nceputul istoriei omenirii, au devenit recent subiecte
majore de dezbateri la nivel national si international, datorit liberttii de
exprimare mai puternic n zilele noastre. Alti autori consider c geografia
politic investigheaz relatiile dintre politic si geografie la scri spatiale, de la
local la international (Braden, Shelley, 2000). n opinia lor, temele obisnuite de
geografie politic sunt limitele si disputele de frontier, procesele electorale si
rezultatele acestora, utilizarea legii si a sistemelor juridice, precum si de
gestionare a resurselor comune, cum ar fi oceanele, Antarctica si spatiul cosmic.
Dictionarul de Geopolitic, editat de John O'Loughlin n 1994, d urmtoarea
definitie: "geografia politic este acea parte din analiza geografica care
examineaz constituirea teritorial a puterii politice - sursele de putere,
schimbrile de putere, precum si utilizarea de puterea politic n ceea ce priveste
localizarea teritorial si caracteristicile - si corolarul su, arhitectura relatiilor
teritoriale prin aplicarea puterii politice "(pag. 200). n mod traditional accentul a
fost pus pe natiuni si state, dar din ce n ce se refer la clas sociala, ras si sex,
iar comunittile locale au rol activ n modelarea relatiilor teritoriale.
Nu numai subiectul este discutabil, dar, de asemenea, statutul geografiei politice
nu este unanim acceptat: este o disciplin stiintific, este un discurs sau este pur
si simplu un mod de a gndi? Rspunsul cel mai frecvent este c geografia
politic ar putea fi conceput ca una dintre cele trei alternative.
n plus, preocuparea geografiei politice este, de asemenea, n schimbare. Pictor
(1995) consider c geografia politic a fost preocupata la inceput n principal cu
relatia dintre teritoriul fizic, puterea de stat si rivalittile globale militare si politice.
Aceste preocupri continu s fie chestiuni importante pentru geografia politic
contemporan. Dar altele au fost adugate ntre timp. Geografia politica
analizeaza si luptele sociale si politice si miscrile sociale cu mai multa
profunzime dect n trecut. De exemplu, miscrile sociale pe care geografia
politica le studiaz cu precadere sunt cele asociate cu regionalismul si
nationalismul. Aceste miscri sunt cele mai relevante pentru gndirea
geopolitic, deoarece acestea sunt n mod explicit legate de teritoriu. Prin
contrast, desi alte miscri sociale, cum ar fi cele asociate cu munca, femeile,
grupurile etnice minoritare si mediul nconjurtor, sunt toate extrem de relevante
prin caracteristicile geografice, au fost neglijate pn de curnd de geografia
politic, deoarece acestea nu se potrivesc att de bine cu temele sale
traditionale de investigatie stiintifica.

Geopolitic
Termenul de "geopolitic" a fost inventat de Rudolf Kjellen, un om de stiinta
suedez n 1899. Recent, termenul a intrat n limbajul comun si a fost folosit la
toate nivelurile, de la cartier la nivel global. Astazi, se discuta despre geopolitica
pericolelor tehnologice, a Islamului sau a dezmembrarii economiei Rzboiului
Rece, si asa mai departe, toate referindu-se la geografia politica la scar
international. n acest sens, geopolitica pare a fi o prescurtare pentru geografie
politic.
Ca si n cazul geografiei politice, geopolitica poate fi definit n diferite moduri.
Kjellen a definit-o ca: "teoria statului ca un organism geografic sau fenomen n
spatiu" (Kjellen, 1917, citat de O'Loughlin, 1994). Geopolitica este o zon cu
traditie de cercetare geografica care consider spatiul important pentru
ntelegerea relatiilor internationale (Johnston et al., 1994). Avnd n vedere c sa nscut n secolul al 19-lea, geopolitica a ncercat s analizeze la nivel mondial,
tendintele sociale, economice, politice, militare si s ofere unele principii-cheie
pentru geopolitica modern. Scopul este acela de a permite oamenilor s vad
realitatea politico-economic a lumii prin analiza geopolitica (Blin et al., 2000).
Legtur ntre geografie si politic este evident: geopolitica este studiul
reprezentrilor geografice si practicile care stau la baza politicii mondiale (Agnew,
1991). Potrivit lui Braden si Shelley (2000), geopolitica este un subset de
geografie politic, care se ocup n mod direct cu relatiile internationale, a
conflictelor internationale si politica extern. n termeni abstracti, geopolitica
indic n mod traditional legturile si relatiile cauzale ntre puterea politica si
spatiul geografic. In termeni concreti este adesea vzut ca un mod de analiza a
mecanismelor de putere strategice bazate pe importanta relativ a puterilor
terestre si puterilor maritime, n istoria lumii. Traditia geopolitic a avut unele
probleme consistente, cum ar fi corelarea geopolitica a puterii cu politica
mondial, identificarea zonelor internationale strategice, precum si relatiile dintre
capacittile navale si terestre (Osterud, 1988, p.. 191). Concis, Chauprade si
Thual (2003) consider c geopolitica este studiul realittilor geopolitice. Mai
precis, "geopolitica este un domeniu interdisciplinar stiintific, plasat la interfata
dintre geografie, istorie, stiinte politice si sociale, care analizeaz relatia dintre
evenimentele politice si spatiul geografic, precum si distributia puterii n ntreaga
lume" (Negut, 2005, p. 7).
In mod uzual, exist trei moduri de a privi geopolitica:
Pentru multi, geopolitica este pur si simplu dimensiunea geografic a
politicii externe. Din acest punct de vedere, geopolitica are dou niveluri:
primul este studiul fundamental al locurilor, oamenilor, distributiilor de
resurse si asa mai departe, care ofer datele pentru alegerile de politic
extern, iar acesta din urm pentru formarea consecvent a politicilor
bazate pe criterii spatiale concepute pentru a atinge anumite obiective.
O a doua definitie comun a geopoliticii este de geografie politic aplicata.
Acest lucru nseamn c fiecare stat are propriile sale aspiratii nationale
specifice definite n mod corespunztor cu pozitia sa, contextul istoric, si
puterea. Deci, geopolitica american difer fundamental de geopolitica

franceza din moment ce fiecare porneste de la un alt punct din cauza

aspiratiilor nationale diferite.
Un al treilea mod de definire a geopoliticii este interpretarea jocurilor
marilor puteri. Este numita si geopolitic critic si ncearc s abordeze
subiectul pri prisma teoriei sociale, ncercnd s nteleag cauzele,
consecintele, metodele legate de practicile geopolitice. Geopolitica este in
mare parte o examinare atent a limbajului si a discursului, prin analiza
discursurilor, documentelor, tratatelor si memoriilor, fiind posibil s se
interpreteze obiectivele si sa se ofere alternative.

Geopolitica este considerata a fi un concept al secolului 20 pentru ca nu a intrat

n folosirea pe scar larg pn n 1930, cnd a fost extins si transformat de
ctre analistii politici germani. Aceasta este profund asociata cu politica partidului
nazist deoarece a fost folosita pentru a justifica expansiunea teritorial din
Germania. Geopolitica a luat forma geografiei umane aaptate la politica totalitara
moderna, fiind derivata din teorii vechi de mediu. Diferite formulri ale teoriilor
politice de mediu pot fi gsite din epoca antica si medievals si sunt legate de
numele de Aristotel, Lucretiu, Strabon si mult mai trziu Bodin. Acestea stau la
baza teoriei determinismului geografic, dezvoltat de scoala geopolitic german,
menit s explice natura, functiile si activittile politice ale statului pe baze
geografice, cum ar fi spatiul, teritoriul, sau influenta mediului fizic asupra
oamenilor. Ulterior, n timpul celui de-al doilea rzboi mondial, termenul a fost
redescoperit de ctre oamenii de stiint americani de politic extern care au
considerat geopolitica a fi esentiala n cazul n care Statele Unite urmau s
devin si sa actioneze ca o putere mondial. n timpul Erei Rzboiului Rece,
geopolitica a fost dezvoltata n moduri diferite si la intensitti diferite de statelenatiuni si alti actori politici n functie de pozitia, interesele si obiectivele lor. Dup
1990, a fost reactivata ntr-un numr mare de tri, ca o form de gndire spatial
si o introspectie n natura relatiilor internationale. La aceasta renastere
impresionanta, au contribuit diferite evenimente ale secolului al 20-lea: dup
perioada de 50 ani a Rzboiului Rece, omenirea a intrat in perioada de "pace
rece", marcat de incertitudine, lumea bi-polara s-a transformat pentru o vreme
n hegemonia Statelor Unite; sferele de influent nc mai exist si sunt
reinventate, n ciuda cderii Cortinei de Fier; multe conflicte au aprut n ultima
vreme si s-au diversificat (Negut, 2005).
Factori vechi si noi ai geopoliticii
n timpul celui de-al doilea rzboi mondial, sapte puteri mondiale au condus cea
mai mare parte a lumii: Statele Unite ale Americii, Uniunea Sovietic, Marea
Britanie, Franta, Italia, Germania si Japonia. Contextul geopolitic al rzboiului
mondial a inspirat mai multi autori (Russel P. Fifield, Geopolitica n practic si
principiu; si Nicholas Spykman, Geografia Pacii, ambele publicate n 1944)
pentru a evalua puterea relativ a statelor. Din punct de vedere geopolitic, marile
puteri ale lumii ar trebui s fie examinate n ceea ce priveste cele sase
componente distincte: localizare, mrime si form, clima, populatia si forta de

munc, resursele naturale si industria, si organizatiile sociale si politice. Analiza

ia ca exemplu cazul Germaniei.
Localizarea este primul element n determinarea unei puteri mondiale. Aceasta
este exprimat n termeni relativi (vecini, granite, accesibilitate) si comparativi
(putere politic, puterea economic). Dimensiunea si forma unei tari sunt, de
asemenea, esentiale n evaluarea puterii sale. Geografia este o caracteristic
permanent topografica si ar trebui s fie strns legata de actiunile politice ale
trii. Topografia nu poate fi schimbata, dar poate fi folosita ca un avantaj national.
Suprafata, formele de relief majore, granitele permisive, obstacolele fizice, toate
sunt importante pentru securitatea national. Clima influenteaz potentialul
agricol si productivitatea unei tri, fiind o conditie critic, n timp de rzboi sau
pentru o populatie n expansiune. Accesul la porturile cu apa calda s-a dovedit,
de asemenea, s fie vital pentru putere. Rzboaie frecvente n istoria recent a
omenirii au necesitat o populatie mare pentru a furniza armata cu soldati si o
fort de munc suficienta pentru a sprijini activittile economice legate de rzboi.
Astfel, populatia si forta de munc sunt necesare pentru a sustine o putere
mondial. Resursele naturale si industria reprezint o alt component vital ca
surse de aprovizionare pentru o tar care caut s se extind si s creasc.
Organizatiile sociale si politice contribuie, de obicei, la cresterea capacitatii unei
tri de a se apra.
Evolutia lumii n a doua jumtate a secolului 20 a dat nastere la noi concepte
geopolitice. Potrivit lui Alvin Toffler si lucrarea sa "Powershift" (1991), geopolitica
trebuie s ia n considerare miscrile de putere fcute de cunostinte, tehnologie
si bani. Cunoasterea este o form de bogatie, practic inepuizabila. Cei care detin
accesul la tehnologiile militare si civile pot schimba pozitia lor n relatiile de
putere existente. Cei mai importanti "poli ai lumii", atrag specialisti cu nalt
calificare si migratia creierelor a atins un nivel alarmant n trile n curs de
dezvoltare conducand la cresterea disparitatilor. Toffler introduce conceptul de
acces la informatii, care este, n secolul 21, arma principal a fiecrui de stat ntrun sistem de relatii bazate pe putere. Problema care se pune este cine preia
controlul asupra noilor sisteme informationale iar monopolul asupra cunoasterii
ar putea fi un pericol real. Lumea experimentaza un rzboi al informatiilor si
puterea va trece la cei care au cele mai bune informatii despre limitele
informatiei. Marile companii dezvolta departamente speciale pentru a lupta
mpotriva criminalittii informationale. Toffler introduce in formula puterii globale
alt factor determinant: timpul. Efectul de accelerare a timpului genereaz
mecanisme noi n economie, precum si noi relatii economie-bani. Banii nseamn
putere sii au implicatii profunde asupra ntreprinderilor, economiilor si relatiilor
globale dintre state. ntr-o lume n care modul de a face bani s-a schimbat de la
sistemul de productie la cel de valori simbolice, comercializate la nivel global,
relatiile financiare influenteaza geopolitica. Bncile uriase influenteaz rata de
schimb pentru alte valute nationale si pot conduce sistemele lor economice pe
pragul colapsului financiar. Fondurile mari de investitii, retragerea masiv de
capital, lipsa de lichiditati ar putea genera falimente, cresterea somajului si a
instabilittii
politice.

Este abordarea geopolitica inca actuala?

Dizolvarea lumii bipolare si sfrsitul Erei Rzboiului Rece n anii 1990 au adus cu
sine un context geopolitic radical nou. Pentru unii lumea trece printr-o tranzitie
ntre vechea ordine si una noua. Pentru altii, este o tranzitie ntre societatea
industrial si capitalismul informational, mpreun cu aparitia de noi valori,
norme, comportamente, relatii. Unii consider c lumea a ajuns la sfrsitul istoriei
ca urmare a victoriei ordinii lumii neo-liberale. Altii, dimpotriv, spun c acest
lucru este imposibil ntr-o lume de-centrata, poliglota, de anarhie emergenta si
indiferent omniprezent. Mediul complex si n schimbare rapid a fcut loc
pentru interpretri diferite ale semnificatiei geopoliticii. Unii autori sustin c
"cronopolitica" este acum mult mai importanta dect geopolitica pentru afacerile
internationale contemorane. Pierderea de spatiu material, de importanta a
teritoriului a lasat guvernelor doar o singur valoare strategic: timpul.
Informatiile, inovatia, tehnologia, toate sunt legate de cursa timpului si concluzia
este c "spatiul nu mai apartine geografiei - ci apartine electronicii ... Exist o
miscare de la geo la cronopolitica: distributia teritoriului devine distributia timpului
"(Virilio, 1998).
Altii (Luttwak, 1998) au avertizat c terminarea Rzboiului Rece a redus
importanta puterii militare n afacerile internationale. Avnd n vedere un consens
presupus n cadrul comunittii vestice in politica externa de la nceputul anilor
1990, a fost anuntata o tranzitie de la geopolitica la geo-economie. Modalitatile
de comert sunt mai importante decat cele militare, capitalul disponibil devine mai
important dect puterea armelor, inovatia civil dect cea de penetrare a
progresului tehnic militar, puterea de piat mai importanta dect baze militare. O
nou schimbare este n curs de desfasurare: noua lume va fi dominata de
capitalism fr margini, care marcheaz "sfrsitul statului-natiune". Astfel, epoca
geoeconomic nu va fi una de interdependent global armonioas, ci mai
degrab o rivalitate intre state n cazul n care continu "logica conflictului" va fi
exprimat n "gramatica comertului".
Pe de alt parte, crizele de mediu si ecologice amenint s modifice radical
natura politicii internationale. Pentru multi ecologisti tranzitia real care urmeaz
s fie realizata este de la geopolitica la eco-politica. Gore (2000) a subliniat ca
explozia demografica, pierderea de teren forestier, sol vegetal, ozon stratosferic
si biodiversitate reprezint provocri fr precedent pentru civilizatia umana.
Pentru a face fat deteriorrii mediului la nivel global, umanitatea nu are nevoie
de o Initiativa de Aprare Strategic, ci o initiativ strategic de mediu.
Combinand toate aceste elemente, unii analisti (Falk, 1995) sustin c lumea se
misc rapid de la geopolitica "spre o realitate mai integrata economic, cultural si
politic", un set de circumstante identificate ca geo-guvernare. Capacitatea
statului teritorial suveran ca un actor pentru a gestiona istoria omenirii a diminuat
n mod semnificativ; n multe cazuri, statul este fragmentat marcand un declin n
capacitatea guvernamentala, la nivelul statului-natiune. Dilema politicii globale nu
mai este geopolitica, dar geo-guvernarea n curs de desfsurare incearca de
multe ori ineficient s stabileasc structuri functionale de guvernant la scar
global.

Potrivit acestor argumente, geopolitica apartine trecutului, unei ere anterioare

tehnologic si teritoriala dominat de Rzboiul Rece si suveranitatea de stat. n
realitate, toate aceste argumente sunt simpliste si limitate n ntelegerea si
explicarea politicii mondiale. Acestea esueaza s prind ntregul nteles al
geopoliticii, incercand sa schimbe elementele sintetizate n ordini istorice diferite
de cunostintele geografice si putere. n mod evident, problematica geopoliticii geografie/putere/cunoastere a productiei de spatiu la nivel mondial - cere atentia
noastr mai mult dect oricnd.
CONCEPTE CHEIE
Geografia este studiul sistematic al localizarii si locului. Geografii profesionisti
adreseaza ntrebri cu privire la unde si de ce se afl diverse fenomene si modul
in care sunt distribuite. n plus, acestia examineaz si compar caracteristicile
unice ale locurilor n timp ce iau n considerare relatiile dintre locurile individuale
si economia global.
Geografia politic este analiza caracteristicilor geografice ale fenomenelor
politice, cum ar fi dimensiunea si forma diferitelor state-natiuni, localizarea
capitalelor, trasarea frontierelor, precum si aspecte electorale si probleme
teritoriale de planificare.
Geopolitica este un subset al geografiei politice, care se ocup n mod direct cu
relatiile internationale, conflictele internationale si politica extern.
Evolutia lumii n a doua jumtate a secolului 20 a dat nastere la noi concepte
geopolitice. Puterea statelor este evaluata n functie de localizare, dimensiune,
populatie si forta de munc, resursele naturale si industrie, organizatii sociale si
politice. Acum, puterea nseamn cunoastere, tehnologie si bani.
Demontarea lumii bipolare si sfrsitul Erei Rzboiului Rece n anii 1990 a adus
cu sine un context geopolitic radical nou.
2. PRINCIPALELE SCOLI DE GNDIRE GEOPOLITIC (CONCEPTE, TEORII
SI REPREZENTANTI)
Contextul istoric
De-a lungul istoriei, autori din toat lumea au identificat si descris relatiile dintre
putere, teritoriu, conflict si localizare. Concepte relevante pentru gndirea
geopolitic pot fi gsite n scrierile lui Aristotel, Confucius, Machiavelli si multi alti
autori din epoca antica si medievala. Dar studiul formal al geopoliticii a nceput n
secolul al 19-lea, odata cu sfrsitul epocii de explorare. Pn n 1900, sarcina de
cartografiere si de a explora planeta si resursele sale au fost n mare parte
finalizate. Toate prtile locuibile sau cu valoare comercial ale lumii au fost

mprtite n colonii oficiale controlate n mod direct de ctre puterile europene, ca

n Africa, sau n sfere de influent mai putin formale, care au fost, totusi, obiectul
controlului economic si politic europen ca in Asia de Est ( Braden, Shelley, 2000).
Din cauza faptului ca epoca descoperirilor geografice trecuse deja n istorie,
puterile europene nu mai puteau extinde bazele lor de resurse, prin ncorporarea
de colonii suplimentare n afara Europei. Din ce n ce mai mult, arena de conflict
s-a mutat din afara Europei in interiorul continentului. Nu este o coincident
faptul c sfrsitul secolului al 19-lea, un moment n care resursele planetei au
fost explorate si incorporarea ntregii lumi n economia mondial dominat de
europeni a fost finalizata, a fost perioada n care gndirea formal geopolitic a
aprut n Europa ( idem).
Economia mondial modern este caracterizat de capitalism, interdependenta
economic global si fragmentare politic. Economia mondial asa cum o
ntelegem astzi a nceput s apar n Europa de Vest, la momentul Renasterii.
Pe msur ce economia lumii dezvoltate se consolia, a nceput s apar
conceptul de stat-natiune. Statele-natiune au fost delimitate teritorial, si au legat
culturi si grupuri etnice la unittile politice specifice. Pn la sfrsitul Evului
Mediu, multe din statele-natiune europene majore din prezent, incluzand Anglia,
Franta, Spania, Portugalia, Trile de Jos si trile scandinave, au inceput deja sa
existe. n acelasi timp, faptul c statele-natiune moderne au nceput s apar,
economiile lor au devenit din ce n ce mai interdependente. Din acel moment,
economia mondial modern s-a extins pentru a cuprinde ntreaga lume
civilizata. La sfarsitul secolului 19 si inceputul secolului 20, scoli distincte de
gndire au aprut n mai multe tri. n mare msur, opiniile geopolitice au fost n
strns legtur cu obiectivele de politic extern ale fiecrei tri. Comun pentru
aceste abordri, cu toate acestea, a fost generalizarea sistematic mpreun cu
un accent special pe rolul fiecrei tri n cadrul ordinii politice mondiale in
schimbare.
Geopolitica britanica
Marea Britanie a devenit puterea dominant n cadrul economiei mondiale n
secolul 18 si a mentinut aceast dominatie n cursul secolului al 19-lea. Puterea
sa a depins n principal, pe controlul mrilor. Localizarea Marii Britanii pe o insul
detasata de partea continental a Europei a fost un stimul pentru activittile
maritime, de aceea marina britanic a fost mult mai puternic dect a omologii
si continentali. Puterea maritima britanica a fost vazuta ca un mecanism de
contracarare a populatiei mai mari si resursele continentale din Europa Central,
n special n Germania si Rusia (Braden, Shelley, 2000). Preocuparea britanica
fata de dominatia continentala a ordinii mondiale a fost rezumat de teoria bine
cunoscuta a lui Sir Halford Mackinder (1861-1947), liderul gandirii geopolitice n
Marea Britanie n timpul secolului al 20-lea. El a promovat ideile imperialiste,
analiznd n principal modalittile de a mentine integritatea Imperiului Britanic si
a amenintrilor la adresa pozitiei de hegemon n lume (O'Loughlin, 1994). n
prezentarea sa la Royal Geographical Society in 1904, Mackinder descrie o noua
perspectiv geografic/geopolitic, care a fost fcuta posibila la sfrsitul erei
geografice de explorare si descoperire. n noua epoca post-Columb a spatiului

"nchis", a fost activata o viziune global. Aceasta a fost posibila pentru prima
dat pentru a ncerca, cu un anumit grad de complexitate, o corelatie ntre
generalizrile geografice si istorice la macro-scar. Pentru prima dat, s-a putut
percepe o mare parte din realitatea de functii si evenimente pe scena lumii
ntregi si se putea cuta o formul pentru a exprima o anumit legtura de
cauzalitate geografic n istoria universal. Aceast formul a ajutat punerea n
perspectiv a unora dintre fortele concurente din politica internationala actuala.
n prelegerea sa, Mackinder a relevat ceea ce el a numit locurile naturale ale
puterii", afisate in interiorul unui fascicul de lumina proiectat pe o harta in
proiectie cartografica Mercator si care cuprinde "zona pivot", "periferiile" si
"lumea insulara". Ceea ce Mackinder produs n spectacolul lui de lumina a fost o
ntelegere a politicii internationale ca un spectacol spatial, ca o drama teatrala
("scena ntregii lumi"), care urmeaz s fie explicat prin separarea regiunilor
geografice si legile dincolo de lumea afacerilor internationale.
Mackinder a rezumat punctul su de vedere asupra geopoliticii, n lucrarea sa
despre "Pivotul geografic al Istoriei", dup cum urmeaz:
Cine conduce Europa de Est conduce Heartland;
Cine conduce Heartland comand Lumea insulelor;
Cine conduce lumea insulelor comand lumea.
Prin Heartland, Mackinder a nteles miezul continentului eurasiatic, inclusiv zona
fostei Uniuni Sovietice. n jurul Heartland-ului se afla Rimland, adica Europa
peninsular, Africa de Nord, Orientul Mijlociu, Asia de Sud si China - care leaga
Heartland-ul de Oceanul Mondial. Dincolo de Lumea Insulelor - adica Japonia si
Marea Britanie, precum si cele trei insule de dimensiuni continentale - Australia,
America de Nord si America de Sud. nconjurate de mri si dependente de ele,
statele insulare au un potential urias ca puteri maritime. Controlul Heartland, n
opinia lui Mackinder, insemna controlul implicit al Lumii insulare, adic o
suprafata mare din Europa, Asia si Africa. Heartland a fost considerat a fi pivotul
istoriei, din cauza localizarii sale centrale, dimensiunii, morfologiei si abundentei
de resurse. O vast regiune plana bogata in resurse ale crei ape curgtoare se
varsa in arctica inaccesibila sau mrile interioare, Heartland este ca o fortareata
pentru orice putere terestra o controleaz. Bine echipata cu mijloace moderne de
industrie si de comunicare, puterea terestra care controleaza Heartland-ul ar
putea exploata liniile de forta ale regiunii pentru a dobndi controlul asupra
portiuni ale Rimland-ului si ar avea in acest mod acces la mare construind o flota
suficient de puternica pentru a depsi forta puterilor maritime. n opinia sa,
puterea isi avea originea n Heartland si a fost exprimat n tendintele
expansioniste recurente ale conductorilor Heartland-ului. Localizarea relativ a
permis expansiunea n toate directiile, n timp ce Heartland n sine a fost
protejata de atacurile pe mare. n plus, dup cum eforturile esuate ale lui
Napoleon n 1812 au ilustrat, chiar atacul terestru a fost extrem de dificil pentru a
distruge forta Heartland-ului.
Cum ar putea Marea Britanie echilibra amenintarea potential de pozitie
dominant continental, n lumea insulelor? Mackinder a privit istoria lumii prin

prisma conflictului recurent ntre puterile terestre si maritime. Prin accesul la

mare, puterile terestre au initiat, de obicei, lupta pentru putere: Grecia
peninsular versus Creta insulara, Roma peninsulara versus Marea Britanie
insulara, Europa peninsular (sub Napoleon siau Germania) fat de Marea
Britanie insulara. n epoca descoperirilor geografice, progresele tehnologice n
transportul si activittile navale, mpreun cu accentul european privind
extinderea colonialismului si a dominatiei peste mari au transformat echilibrul de
putere n favoarea puterilor maritime. Dar, pn la sfrsitul secolului 19 epoca
descoperirilor geografice s-a incheiat. Dezvoltarea cailor ferate, motorul cu
ardere intern, precum si alte tehnologii de transport terestru si comunicatii au
fost vzute de Mackinder ca factori de schimbare a echilibrului de putere fat de
puterile terestre. Inima lumii, protejata de atacul maritim si cu acces la zonele
foarte populate si bogate in resurse din China, India si Orientul Mijlociu, precum
si Europa de Vest, a fost centrul puterii terestre. Din punct de vedere geografic si
istoric, Imperiul Rus a fost cel mai bine situat pentru a controla Heartland. n
ciuda acestui avantaj valoros, Rusia Tarista a fost mai slaba dect Germania, la
sfarsitul secolului al 19-lea. Din aceste motive, Mackinder a sustinut c a fost
necesar ca Marea Britanie s domine oceanele lumii, ca un meanism de control
al posibilei expansiuni germane. Prin urmare, Mackinder a sustinut c Marea
Britanie ar trebui s controleze Rimland, sau acele zone ale lumii, aflate langa
oceanele lumii. Victoria Aliatilor n Primul Rzboi Mondial, n care puterile
maritime reprezentate de Marea Britanie si Statele Unite ale Americii au nvins
puterea terestr a Germaniei si aliatilor ei, prea s dovedeasc faptul c
previziunile lui Mackinder au fost corecte. ntr-un fel vizionar, Mackinder a
sustinut c Germania, n pofida nfrngerii sale n Primul Rzboi Mondial, ar
putea creste din nou, ntr-o putere mondial printr-un control al resurselor
continentale ale Heartland-ului. In consecint, Mackinder a subliniat importanta
prevenirii unei aliante politice sau militare ntre Germania si Rusia. De-a lungul
secolului al 19-lea si prima jumtate a secolului 20, Marea Britanie a fcut eforturi
pentru a preveni o aliant ntre Rusia si Germania. Analiznd Primul Rzboi
Mondial, Mackinder a considerat c Germania a gresit n concentrarea eforturilor
sale spre vest, mai degrab dect pentru a cuceri Europa de Est si pentru a
obtine dominatia asupra Heartland-ului. Dac ar fi fcut acest lucru, Mackinder a
observat la scurt timp dup ncheierea rzboiului: "popoarele insulare, britanic si
american nu ar fi realizat pericolul strategic decat prea trziu" (citat de Sempa,
1998). Cnd acordul de pace nu a reusit s securizeze Europa de Est, Mackinder
a avertizat c puterile insulare s-ar confrunta n curnd cu o ncercare rennoit
de a domina Heartland din partea Germaniei. Aceasta a venit n 1939, cnd
Germania a atacat o parte a Europei de Est si doi ani mai trziu a invadat
Uniunea Sovietic. Chiar nainte de sfrsitul celui de al doilea rzboi mondial,
Mackinder a sugerat o aliant (recunoscnd declinul puterii britanice) ntre Marea
Britanie, Statele Unite, Franta si Uniunea Sovietic, cu scopul de a preveni orice
ncercare viitoare a popoarelor de limba german pentru a controla Heartland.
Victoria Aliatilor n al doilea rzboi mondial a dat controlul Uniunii Sovietice
asupra Heartland si Europei de Est, o pozitie de fort n curnd consolidat de o
aliant cu China. Anticipnd o alta lupta la nivel mondial, Mackinder a introdus un

nou concept geopolitic: Oceanul de Mijloc, definit ca bazinul Atlanticului de Nord

si a celor patru mri vecine - Marea Mediteran, Marea Baltic, regiunea arctic
si Caraibe. Numai n cazul n care natiunile din jurul bazinului atlantic - Canada,
Statele Unite, Franta, Marea Britanie s-ar uni ar putea rezista provocrii provine
din Heartland sovietic. Plasarea unui cap de pod n Franta si a unui aerodrom n
Marea Britanie si utilizarea fortei de munc instruit, agricultura si industria, din
estul Statelor Unite si Canada, ar fi asigurat rezistenta in cazul unui razboi
terestru si maritim. Unul dintre motivele pentru care NATO a fost creat a fost de a
asigura aceast unitate. Privind spre viitor post-Rzboi Rece, analistii au
avertizat c Rusia controleaz nc mare parte din Heartland. Deci, extinderea
recent a NATO n Europa de Est este, probabil, un rspuns la acest lucru.
Cu toate acestea, "inima" a continuat s joace un rol central n multe analize
strategice, desi teoria lui Mackinder a fost criticat pe baza determinismului
geografic si a fost considerata ca depasita din cauza dezvoltarii armelor nucleare
cu raz lung de actiune, care au facut ntinderile interioare ale Heartland la fel
de vulnerabile ca si alte prti ale globului (O'Loughlin, 1994).
Geopolitica franceza
Traditia gndirii geopolitice n Franta este destul de diferit de cea a Marii
Britanii. Pentru a ntelege geopolitica francez ar trebui s facem trimitere la
pozitia francez n cadrul schemei lui Mackinder de conflicte recurente ntre
puterile maritime si terestre. Germania si Rusia au reprezentat principalele puteri
terestre ale lumii, n timp ce Marea Britanie si Statele Unite au fost puterile
maritime predominante ale lumii. Astfel, Franta a fost situata ntre centrele de
putere terestre si maritime. Deci, Franta este singura putere european care
poate fi considerat ca fcnd parte att din Heartland cat si din Rimland
(Braden, Shelley, 2000).
n ciuda victoriei Aliatilor n Primul Rzboi Mondial, Franta, a fost preocupata de
posibila extindere a Germaniei n Europa. Fiind de partea cstigtorilor, Franta a
sprijinit dispozitiile Tratatului de la Versailles care a obligat pe germani s cedeze
aliatilor coloniile si teritoriul european. Ramanand nelinistita n spatele Liniei
Maginot (sistem de fortificatii de-a lungul frontierei germane din Elvetia spre
Luxemburg construit 1929-1936, sub conducerea ministrului de rzboi Andr
Maginot), Franta a fost invadata de armata germana n 1940 care a trecut peste
granita cu Belgia. Opozitia dintre cele dou tri a fost reflectata de scoala
francez de geopolitic, n principal interesata sa stabileasca contrastele ntre
Vest si Est. Potrivit acesteia, traditia occidental reprezentata de Franta, Marea
Britanie si Statele Unite, a fost bazata pe cooperare si flexibilitate. Estul
simbolizat de Germania a fost marcat de dictatura si rigiditate. Desi in privinta
marimii imperiului colonial, Franta a depasit Germania, a privit cu suspiciune
tendintele germane de expansiune teritorial. Ca urmare, Franta a sprijinit
puternic Liga Natiunilor si a pledat pentru cooperare international extins la
solutionarea litigiilor.
Primul studiu francez geopolitic este considerat a fi "La France de l'Est", publicat
n 1917 de Paul Vidal de la Blache (1845-1918). El a examinat problema anexarii

Alsaciei si Lorenei de ctre Germania n 1871, plednd insistent pentru

returnarea provinciilor la Franta. Respingnd argumentele de nationalitate
german, bazate pe ras si limb, el a invocat ideea de "la Gographie active",
bazata pe importanta dezvoltrii istorice n formarea caracterului, att la nivel
national cat si regional. El a acceptat doar partial determinismul lui Ratzel si a
promovat n loc ideea de stat ca o unitate spatial, n care semnificatia politic si
psihologic a frontierelor joac rolul cel mai important. n perioada interbelic,
gnditorii francezi geopolitici (Jacques Ancel si Albert Dmangeon sunt dou
dintre cei mai remarcabili reprezentanti) au criticat doctrina german, avnd n
vedere ca stiinta geopolitica a devenit "o stiint propagandista germana" cu
scopul de a rationaliza "o expansiune infinita ". Ei au contracarat conceptul de
l'espace vital (traducerea in francez a conceptului lebensraum al lui Ratzel) cu
conceptele de Entanta (acord amical a dou sau mai multe tri pe probleme de
interes comun, cum ar fi la "petite Entante", semnat de Iugoslavia, Cehoslovacia
si Romnia dup Primul Rzboi Mondial, n principal ndreptat mpotriva
Ungariei, care dup ce a pierdut dou treimi din teritoriul su dinainte de rzboi,
la Tratatul de la Trianon din 1920 a fost agresiv revizionist, n ceea ce priveste
toate cele trei tari semnatare ale acordului) si communaut europenne. Acest
termen a fost initiat de Albert Dmangeon (1872-1940), n anii 1920, n lucrarea
sa "Le declin de L'Europe", n care a sustinut c statele europene ar trebui s
pun capt confruntarii si s lucreze mpreun n interes comun. Cauzele
declinului european au fost ascensiunea Statelor Unite ntr-o pozitie hegemonic
si cea a Japoniei ca dominant regional n Orientul ndeprtat. El a avansat
termeni suplimentari, cum ar fi: "L'UNION europenne" si "Les tats-Unis de l"
Europe ", care au fost adoptati si n curnd au devenit celebri n ntreaga Europ.
n anii 1930, geopolitica franceza a plasat atentia asupra problemelor presante
ale Europei si mai putin a fost preocupata de subiectele militare si strategice ca
in cazul Germaniei. Studiul geopoliticii n Franta a ajuns la un final abrupt, odata
cu invadarea sa de catre Germania n 1940. Timp de multi ani de la sfrsitul celui
de-al doilea rzboi mondial, subiectul a fost evitat, n special din cauza asocierii
cu politica nazista. De abia n timpul anilor 1970, conceptul a fost revizuit de
ctre Yves Lacoste, care a sustinut rolul de lider al geografilor n dezvoltarea unei
mai bune ntelegeri a realittii geopolitice a lumii. Revista Hrodote (nfiintat n
1976) al crui editor este Yves Lacoste, consider c obiectivul principal n
domeniul geopoliticii este examinarea critic a problemelor globale dintr-o
perspectiv geografic, cu scopul de a ajunge la o ntelegere, care poate duce la
actiune. O alt contributie a geopoliticii franceze se afl n nlocuirea geopoliticii
cu "politica geografica a puterii", studiul naturii si distributiei puterii, n sens mai
larg si relatia sa cu puterea politic n mod specific (Claude Raffestin, 1980).
Geopolitica germana
Att geopolitica britanic si cea francez au evoluat, n conformitate cu pozitiile
acestor tri n ordinea mondial de la sfrsitul secolului 19 si inceputul secolului
20. n mod similar, geopolitica germana poate fi cel mai bine nteleas cu referire
la istoria si geografia Germaniei (Braden, Shelley, 2000). n comparatie cu alte

tri din Europa de Vest, Germania a fost dezavantajata de mai multe aspecte. n
primul rnd, Germania a rmas n urm n ceea ce priveste constructia politic.
Franta si Marea Britanie, mpreun cu alte natiuni din Europa de Vest, au realizat
unitatea politic si au aprut ca state-natiuni in timpul Renasterii. n schimb,
popoarele vorbitoare de limb german din Europa central au fost caracterizate
printr-o fragmentare politic profund pn la mijlocul secolului 19. Doar sub
dominatia lui Bismarck al Prusiei n mijlocul secolului al 19-lea, Germania a reusit
s obtin unificarea politic. Acest lucru a declansat o crestere economic si
social sustinuta: in 1900, Germania a fost a treia tara industriala n lume, n
urma Marii Britanii si Statelor Unite ale Americii. Un alt punct slab a fost legat de
pozitia relativ geografic a Germaniei. Situat n centrul Cmpiei europene,
nordul Germaniei a fost ntotdeauna la rscruce de drumuri, vulnerabil la atacuri.
Germania nu avea insularitatea naturala a Insulelor Britanice, si a fost n mod
traditional confruntata cu vecinii ostili de pe ambele prti - Franta la vest, si
puterile din Europa de Est, mpreun cu Rusia la est. n timpul secolului al 19-lea,
politica extern german a subliniat expansiunea rapid teritorial, n scopul de a
contracara posibilitatea atacurilor de pe ambele fronturi. O Germanie puternic,
unit sau Mitteleuropa, inclusiv toate popoarele de limb german din Europa
Central ar fi fost cele mai eficiente mijloace de mentinere a integrittii culturii
germane. Ideea era c Europa Central a fost unita printr-un patrimoniu comun
german, ca urmare a secolelor de expansiune germane la est, minoritti
semnificative germane in statele riverane Germania, o afinitate pentru cultura
german si traditii n Trile de Jos, Alpi si Scandinavia si dominatia german
economic a regiunii.
nfrngerea Germaniei n primul rzboi mondial a confirmat aceste puncte de
vedere. Tratatul de la Versailles a obligat Germania s recunoasc independenta
Poloniei la frontiera de est si s cedeze o parte substantial din Prusia de Est
statului polonez. Polonia, Cehoslovacia si alte natiuni independente din Europa
de Est au fost stabilite ca un tampon ntre Germania si Rusia. La granita sa de
vest, Germania a cedat Alsacia- si Lorena napoi Frantei. Pierderile teritoriale si
militare suferite de germani n Primul Rzboi Mondial, au lasat statul german
chiar mai slab dect fusese nainte de unificare. Ca rspuns la aceast
vulnerabilitate crescut, analistii geopolitici germani au subliniat necesitatea de
expansiune teritorial, mpreun cu unificarea popoarelor vorbitoare de limba
germana din Europa Central. Extinderea teritorial a fost solutia pentru statul
german pentru a se asigura in cazul unui atac pe ambele fronturi de vest si de
est. De la nceputul anilor 1920, expresia german Drang nach Osten (Impinge
catre est), a devenit prioritate pentru actiunile politice germane. Hitler nsusi a
sustinut orientarea spre est, n scopul de a cuceri "Lebensraum" in Europa de
Est. "Impinge catre est" a nceput cu atacul german asupra Poloniei, n
septembrie 1939.
Geopolitica german a fost influentat de ideile lui Friedrich Ratzel (1844-1904).
La rndul su, Ratzel, care este adesea privit ca fondatorul geografiei politice
moderne si sistematice, a fost influentat de teoria evolutionist a lui Darwin.
Ratzel a fost primul care a nteles semnificatia relatiilor dintre mediul natural si

grupurile umane. Mediul ar trebui s furnizeze oamenilor ceea ce au nevoie

pentru existenta lor si pentru realizarea activittilor lor, ei concureaz pentru
resursele limitate si vor supravietui numai cei mai bine adaptati. Ratzel a sustinut
c statele actioneaz ca organisme umane: se supun legilor de evolutie si lupta
pentru a supravietui. Statele puternice prospera si se extind, n timp ce statele
slabe scad si mor. n acest cadru competitiv, extinderea unui stat, prin rzboi,
este o tendint natural progresiv. O surs major de inspiratie a fost lucrarea
lui Rudolf Kjellen care a inventat termenul de geopolitik si l-a descris ca "stiinta
care concepe statul ca un organism geografic sau ca un fenomen n spatiu". n
1896 Ratzel a publicat un articol intitulat: "Legile de crestere teritorial a statelor",
care cuprinde sapte reguli fundamentale pe care orice stat ar trebui s le
respecte
n
cazul
n
care
doresc
s
se
extind:
1. "Spatiul statelor creste odata cu extinderea culturii" - populatia se extinde cu
odata cu acelasi model cultural, noile teritorii ocupate mresc statul;
2. "Cresterea statelor urmeaz alte manifestri ale cresterii popoarelor, care
trebuie s precead n mod necesar o crestere a statului" - ideea de avanpost n
urma expansiunii comerciale sii activitatea misionar este considerat valabil;
3. "Cresterea veniturilor statelor, la gradul de comasare, prin adugarea de
unitti mai mici" - oamenii si teritoriile trebuie s fie sudate mpreun dac statul
urmeaz s fie comasat;
4. "Frontiera este organul periferic al statului" - frontiera reflect nu numai
securitatea
statului,
ci,
de
asemenea,
o
crestere
a
statului;
5. "n cresterea lor statele s depun eforturi pentru absorbtia sectiunilor politice
valoroase" - aceste sectiuni valoroase pot fi campii, rauri, regiunile de coast,
sau zonele bogate n minereuri, petrol, sau de productie alimentar;
6. "Impulsul pentru cresterea teritorial vine de la statele primitive din afar" statele mari cu cultura aduc ideile lor la popoarele primitive, care, prin cresterea
populatiei
dobndesc
nevoia
de
expansiune;
7. "Tendinta general spre anexarea teritorial si comasare se transmite de la
stat la stat si creste intensitatea acesteia" - istoria de expansiune indic faptul ca
pofta vine mancand.
Cele mai multe din conceptele-cheie ale geopoliticii germane fac analogie la
teoria evolutionista. Centrala este ideea de Lebensraum (spatiu de locuit).
Extinderea teritoriului ar putea contribui la asigurarea supravietuirii pe termen
lung si pozitiei concurentiale a unui stat, iar extinderea a fost vzut ca o cheie
critica pentru cresterea si dezvoltarea unui stat. Ratzel a dezvoltat o teorie a
expansionismului n care nevoia de crestere fizic constant a statului a fost
explicat prin conceptul su determinist de mediu Lebensraum. Prin aceast
perspectiva, Ratzel a furnizat o justificare stiintifica pentru imperialism si,
ideologic, el a fost implicat n dezvoltarea national-socialismului. O utilizare
recent a termenului a avut loc n timpul crizei din Golf din 1990-91, atunci cnd
multi comentatori americani au mentionat Kuweit ca Lebensraum al lui Saddam
Hussein.
Principiile de baz ale geopoliticii germane au fost dezvoltate n continuare de
ctre savantii de la Institut fr Geopolitik din Mnchen, condus de Karl Haushofer
(1869-1946). Haushofer a sustinut c un stat dinamic are nevoie de lebensraum

pentru a atinge autarhie, adica de auto-suficienta economica si politica. Autarhia

este posibil numai n cazul n care statul are un teritoriu mare, n scopul de a
asigura o baz bogat de materii prime si de piete n plin dezvoltare. Suprafata
mare este o conditie prealabil pentru un stat s prospere si s se dezvolte.
Pierderile teritoriale suferite dup Primul Rzboi Mondial au determinat
Germania s se extind teritorial si s cucereasc estul si sud-estul Europei.
Acest punct de vedere al extinderii la scar larg a contribuit la al treilea concept
fundamental al geopoliticii germane: cel de pan-regiuni. Pentru Haushofer, o
consecint logic a expansiunii concurentiale ar fi dezvoltarea unui numr mic de
pan-regiuni, fiecare constnd dintr-o zon mare a lumii sub dominatia unei tri. n
anii 1930 un numr de potentiale pan-regiuni au fost identificate: una din aceste
conceptii a mprtit lumea n trei sfere majore de influent: Europa si Africa (EurAfrica), sub influenta Germaniei, Asia si Australia (Pan-Asia), sub dominatia
Japoniei, si cele doua Americi (Pan-America) sub dominatia Statelor Unite. n
timpul si dup al doilea rzboi mondial Haushofer a fost condamnat ca a furnizat
o surs de inspiratie intelectual lui Hitler, precum si conductorii din Germania
n timpul rzboiului. Cu toate acestea, aceast inspiratie nu este sigura, pentru
ca Germania a avut ntotdeauna vointa de a extinde teritoriile sale. Dup al
doilea rzboi mondial notiunea de pan-regiuni a rmas n valid. Trei scenarii
posibile avute n vedere la sfrsitul rzboiului au amintit de mprtirea lumii n
sfere de influent mari. Mai recent, in anii 1980, discutia asupra blocurilor
comerciale concurente a facut referire la rivalitatea dintre Comunitatea
European, Japonia si Statele Unite ale Americii. O lume a blocurilor comerciale
semna cu harta lumii pan-regiunilor a geopoliticii germane (extinderea
Comunittii Europene, cresterea NAFTA n America de Sud, asa-numitul "bloc al
yenului", indic faptul c lumea sferelor de influent autarhice este nc posibil).
Geopolitica rusa/sovietica
Chiar si dup dizolvarea Uniunii Sovietice, Rusia a rmas cea mai mare tar din
lume ca suprafata terestra. Teritoriul european al Rusiei, de fapt, este aproape
egal in marime cu suprafata terestra din restul continentului. Imensa zon din
Rusia Europeana a ntrit influenta sa n geopolitica international de secole,
dup cum a recunoscut Mackinder rolul Rusiei n definirea Heartland-ului. Cu
toate acestea, potentialul geopolitic impresionant al Rusiei a nceput s fie
valorificat de abia ctre sfrsitul secolului al 19-lea.
n comparatie cu restul Europei, Imperiul Tarist era imens, periferic, ramas in
urma si izolat. Chiar si asa, teritoriul mare si bogat a fost mult timp un obiectiv
interesant pentru cotropitori. De exemplu, n timpul Evului Mediu, Rusia a fost
invadata de Cavalerii Teutoni vorbitori de limba germana de la vest si de mongoli
si alti nomazi asiatici de la est. ntre timp, dezvoltarea economic a Rusiei a
rmas cu mult n urma celei din Europa de Vest; industrializarea a venit trziu in
Rusia, care a rmas o societate feudal mult timp dup ce Marea Britanie,
Franta, Germania si alte puteri europene au devenit caracterizat de capitalismul
industrial.
Geopolitica rusa este n mare msur derivata din perceptia Rusiei de sine ca
fiind vulnerabila, izolata si periferica. Acest lucru a fost recunoscut de ctre Petru

cel Mare, care a cltorit n ntreaga Europa de Vest nainte de a urca pe tronul
Rusiei n 1689. Dup ce a devenit tar, a ncercat s transforme Rusia ntr-o
putere european major prin ncurajarea influentei occidentale. El a deschis
Rusia comertului cu Europa de Vest si a stabilit orasul Sankt Petersburg pe
Marea Baltic ca noua capitala a statului rus. Petru cel Mare si succesorii si au
stabilit pietrele de temelie traditionale ale politicii internationale ruse: granite
sigure, acces la porturi cu ap cald porturi, eliminarea dependentei economice
si expansiunea la est.
Granitele ruse arata contexte geografice diferite: dou frontiere sigure, la nord Oceanul Arctic, iar la sud - lanturile mari muntoase din Asia, si una problematic frontiera de vest reprezentat de Cmpia Rus, ntotdeauna periculoasa din
cauza accesibilittii sale. De aceea, granita de vest a fost securitzata n mod
constant, mai ales mpotriva expansiunii Germaniei. Un alt factor geografic care a
influentat geopolitica rusa s-a referit la constrngerile climatice. Rurile majore si
porturile Rusiei sunt blocate de gheat pentru cteva luni n fiecare iarn,
diminuand fluxurile comerciale n principal catre Europa de vest. Numai n mica
msura Murmansk situat in nordul Rusiei este un port de liber de gheturi, dar
localizarea sa la distant pe Oceanul Arctic ii scade valoarea pentru comertul cu
Europa de Vest. Astfel, un obiectiv major al politicii ruse a fost cel de expansiune
la porturi cu apa calda si oportunitati de comert exterior. n special, Rusia dorea
controlul asupra Mrii Negre, precum si al Strmtorilor Bosfor si Dardanele,
conectarea la Marea Neagr facea posibila legatura cu Marea Mediteran si
Oceanul Atlantic. Controlul rusesc al acestui teritoriu a stat la baza rzboiului
Crimeii din 1853-1856 (Braden, Shelley, 2000). In timpul secolelor 18 si 19, Rusia
s-a extins n mod constant la sud-vest si la est, prin Siberia la Oceanul Pacific.
Constructia portului Vladivostok si altor porturi din Pacific si completarea caii
ferate Trans-Siberiene au contribuit la conectarea Siberiei de Rusia Europeana.
Mai putin populata, Siberia se afl n opozitie cu trile dens populate din Asia de
Est la sud.
Inlaturarea tarilor si stabilirea ulterioar a Uniunii Sovietice au adus unele
schimbri fundamentale n abordarea geopolitica a Rusiei (Braden, Shelley,
2000). Dupa Revolutia Rusa s-a instaurat un guvern comunist n Uniunea
Sovietic, liderii sovietici au sustinut rolul Rusiei ca baz de la care s se
ncurajeze revolutia socialist n toat lumea, spre deosebire altii care sustineau
ideea de concentrare pe dezvoltarea economic a Uniunii Sovietice. Aceast
dezbatere a condus la lupta pentru putere dintre Stalin si Trotki, primul a sustinut
politica "socialismului ntr-o singur tar", iar cel de al doilea dorea s faciliteze o
revolutie socialist international. Stalin a vzut statul sovietic ca o insul
nconjurat de dusmani, capitalisti, asa c n timpul anilor 1930 el a sponsorizat
programe de dezvoltare industrial pe scara larga, cu scopul de a construi un
sistem militar puternic. n timpul existentei Uniunii Sovietice 1917 - 1991,
geopolitica a fost considerata a fi apanajul "democratiilor burgheze". Termenul
rusesc "Geopolitika" a devenit un termen de abuz, fiind echivalat cu capitalismul
militarist (O'Loughlin, 1994). Promotorii si au fost considerati "lachei ai
imperialismului". n mijlocul anilor 1950 opinia sovietica asupra afacerilor
mondiale s-a schimbat dramatic. Marina sovietic si-a schimbat raza de actiune

de la apele de coast sovietice la operatiuni n ntreaga lume. n acelasi timp,

cererea de independent n coloniile europene a nceput s escaladeze, si
regiunea a devenit vzut ca o zon a concurentei ntre Occident, condus de
SUA si URSS. URSS a vzut rolul su de asistent a miscrilor de eliberare
national, mai trziu, codificate ca parte a doctrinei Brejnev. Potrivit cu aceasta,
URSS ar fi trebuit s intervin n Africa, Asia si America Latin pentru a perturba
ordinea capitalist n anii 1970. Declaratia de sprijin activ al "revolutiei fr
frontiere" a fost nsotit de practic n diferite locuri ale lumii. Uniunea Sovietica a
furnizat ajutor militar si economic auto-proclamatelor guverne revolutionare din
Angola, Mozambic, Nicaragua, Etiopia, Cambodgia, Vietnam, Laos si Afganistan
si cantitti mai mici de ajutor pentru alte guverne de stanga din tarile Lumii a
Treia. Alt element al Doctrinei Brejnev a fost proclamarea controlului sovietic din
Europa de Est ca fiind ireversibil, mai ales dup 1968, cnd Armata Rosie a pus
jos ambitiile cehe pentru independent. Acest lucru a fost considerat de
necontestat pn cand asa-numita Doctrin Sinatra a intrat n joc n toamna
anului 1989. Numele a venit de la Ghenadi Gerasimov, purttorul de cuvnt al lui
Gorbaciov, care a declarat c trile din Europa de Est ", ar putea face n felul lor",
parafraznd slagarul lui Frank Sinatra "I did it my way". ntr-adevr, liderul
sovietic Gorbaciov a declarat c statele din Europa de Est si-ar putea urma
destinele proprii, in contextul tulburrilor civile n crestere din toate trile din
Europa de Est. Rezultatul a fost succesul rapid al miscrilor populare din
Cehoslovacia, Polonia, Germania de Est, Ungaria si Romnia, unificarea
Germaniei si nlocuirea regimurilor comuniste de guvernele ales prin vot popular
n Polonia, Ungaria, Cehoslovacia si Bulgaria (O'Sullivan n "O, Loughlin, 1994).
Geopolitica americana
Desi Europa a fost n centrul gndirii geopolitice n secolul al 19-lea si prima
jumtate a secolului 20, SUA au aprut deja ca una dintre trile cele mai
puternice din lume, n urma Primului Rzboi Mondial. n mai putin de un secol si
jumtate, SUA au crescut de la un avanpost colonial european pe malul de vest
al Oceanului Atlantic de Nord la o putere de conducere militar si economic.
n ascensiunea sa a castigat recunoasterea internationala, SUA s-a bucurat de
avantaje numeroase: resurse naturale abundente, suprafata terestra mare si
granite sigure (Braden, Shelley, 2000). Datorit distantei mari fata de Europa,
Statele Unite au putut rmne neutre n conflictele europene si, prin urmare, mult
mai putini bani au fost alocati pentru scopuri militare dect trile europene. Acesti
bani au fost utilizati pentru a finanta industrializarea si dezvoltarea economic.
De-a lungul istoriei americane, politica extern a SUA a oscilat ntre ciclurile
introvertite, n care interesul american a fost dominat de preocupri domestice, si
cicluri extrovertite atunci cnd SUA au avut un interes mai activ n relatiile
internationale. Astfel, fazele introvertite reprezint perioadele dominate de o
filozofie a izolasionismului american, n timp ce perioadele extrovertite sunt
caracterizate printr-o atitudine de interventie n afacerile externe. ntre acordarea
independentei americane n urma Tratatului de la Paris din 1793 si sfrsitul celui
de al doilea rzboi mondial, trei perioade extrovertite si trei perioade introvertite
pot fi identificate. Fazele extrovertite includ primii ani de independent americana

si pana la 1825, perioada cuprins ntre 1845 si 1867, atunci cnd America a
finalizat expansiunea teritoriala din America de Nord, precum si perioada de la
sfarsitul anilor 1890 pn la sfrsitul primului rzboi mondial, atunci cnd Statele
Unite ale Americii au aprut ca o putere mondial. Perioada din timpul si dup al
doilea
rzboi
mondial
reprezint
a
patra
perioad
extrovertita.
Dup Rzboiul de Independenta, principalele preocupri de politic extern
americana au inclus asigurarea suveranitatii asupra teritoriului su si eliminarea
influentei europene din Lumea Noua. Realizarea acestor obiective a adus noul
stat independent n conflict cu Marea Britanie si Franta, inclusiv Rzboiul din
1812. Rezultatul a fost Doctrina Monroe adoptata n 1823, care a stabilit ca o
piatr de temelie a politicii externe americane opozitia la orice extindere
european n America de Nord si de Sud. Dominarea geopolitic a celor doua
Americi a rmas un principiu central al geopoliticii americane de atunci si pana in
prezent. Prima jumtate a secolului 19 a fost dedicat cumprarii terenurilor din
Louisiana n 1803, Florida n 1819, New Mexico si Arizona de sud, n 1853 si
Alaska n 1867. A doua jumtate a fost dedicat extinderii sistemului de asezari
n aceste teritorii noi si dezvoltarea industriei americane. n acelasi timp, rolul
Statelor Unite a crescut n America Central si de Sud (regatul anterior
independent al Hawaii a fost anexat, iar trupele americane au fost trimise n
Cuba, Puerto Rico, Honduras, Panama si Doctrina Monroe a fost invocata pentru
a justifica aceste incursiuni. Doctrina Monroe a ntruchipat trei principii. n primul
rnd, principiul noncolonizarii pentru puterile europene n America. n al doilea
rnd, principiul neinterventiei, anuntnd c Statele Unite vor sta deoparte, n
cazul rzboaielor europene, deoarece sistemele politice sunt att de diferite. In al
treilea rnd, principiul nontransferului, sustinand c Statele Unite nu vor permite
niciun transfer de teritoriu n Lumea Nou de la un stat european la altul.
Doctrina Monroe a fost invocat n anii 1980 de ctre presedintele Ronald
Reagan atunci cnd s-a referit la sprijinul Uniunii Sovietice si al guvernului
cubanez pentru guvernul Sandinist din Nicaragua.
Sfrsitul secolului 19 a fost marcat de dou contributii importante la bazele
teoretice ale geopoliticii americane. Acestea au fost lucrrile lui Alfred Mahan
(1840-1914): "Influenta Puterii Maritime in Istorie" (1890) si "Interesul Americii ca
Putere Maritima" (1897). El a fost primul care a distins puterile maritime si
puterile terestre si a analizat rolul acestora in istoria lumii. El a considerat c
puterile mari ale lumii, Anglia si Provinciile Unite, la acel moment, au fost
favorizate ca puteri maritime de pozitia lor insular, pozitia lor la distanta fat de
alte puteri, coastele lor usor de aprat si controlul facil asupra bazelor terestre.
Mahan a propus o aliant americano-britanic, care ar putea conduce mrile si
oceanele lumii si a sustinut in acest fel incursiunile americane in Panama,
Filipine, Hawaii ca un mod de a stabili baza vitale.
Integrand viziunile lui Mahan si ideile lui Mackinder, Nickolas Spykman (18931943) a sustinut c nu mai era n interesul Statelor Unite sa revina la o politic
izolationist extern dup al doilea rzboi mondial. El a identificat dou entitti
geografice de baz n politica global: Lumea Veche care cuprinde continentul
eurasiatic, Africa, Australia si Lumea Noua dominat de Statele Unite ale
Americii. Cea mai bun strategie pentru Statele Unite era s mentina Lumea

Veche divizata printr-o politic extern activ. A analizat n profunzime

caracteristicile Lumii Vechi, definind elementele sale geografice principale. n
conformitate cu opinia lui Mackinder, Spykman a identificat componente similare,
dar spre deosebire de Mackinder a sugerat c Rimland-ul era cel mai strategic,
adic marginile continentului eurasiatic. Potrivit acestuia, Rimland-ul furniza
cheia echilibrului de putere in lumea veche, de aceea Statele Unite ar trebui s-si
proiecteze puterea n aceasta regiune.
SUA a intrat primul razboi mondial ca fiind neutra, dar Woodrow Wilson,
presedintele de la acea vreme, a fost preocupat de a mentine un echilibru de
putere n Europa, astfel nct n 1917 Statele Unite au declarat rzboi mpotriva
Germaniei. De fapt, intrarea Americii n rzboi a asigurat victoria Aliatilor.
Presedintele Wilson a oferit un set de principii care respectate ar putea sa duca
la evitarea razboiului. El a definit, 14 puncte propunand o nou abordare a
diplomatiei internationale. Unul dintre rezultatele cele mai importante ale celor 14
puncte ale lui Wilson a fost crearea n 1919 a Ligii Natiunilor, ca o organizatie
international bazata pe principiul securittii colective, prima ncercare oficial de
a crea un organism international destinat s medieze disputele cu structuri
permanente si o cart codificat. n ciuda esecului su de a lua msuri mpotriva
agresiunii japoneze, italian si german, n anii 1930, Liga a oferit un model
pentru Organizatia Natiunilor Unite n anul 1945.
Dup Primul Rzboi Mondial, SUA s-a mutat din nou ntr-o faz introvertita n
relatiile sale externe. Numai n anii 1930, atunci cnd tensiunile au escalat din
nou n Europa, SUA, a renuntat la politica sa internationale de izolare. La 7
decembrie 1941, atacul japonez de la Pearl Harbour din Hawaii a provocat
declaratia american de rzboi mpotriva puterilor Axei (Japonia, Germania si
Italia). Distrugerea Hiroshima si Nagasaki cu bombe atomice a demonstrat
imensa putere a armelor nucleare. Sfrsitul rzboiului, n 1945, a lasat America
ca cea mai mai mare putere militar si economic. Cu toate acestea, America nu
s-a retras n izolationism asa cum a fcut dup Primul Rzboi Mondial. n timpul
anilor 1940 n SUA a extins ajutorul economic si militar n Europa de Vest prin
crearea Planului Marshall si Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord. n anii
1950, o vedere bipolara al relatiilor internationale, n contrast cu comunismul
sovietic, a fost caracteristica politicii externe americane. Era nuclear si cresterea
cursei narmrilor dintre SUA si Uniunea Sovietic au generat nceputul unei noi
ere n geopolitica lumii.
n plus fat de tensiunea dintre izolationism si internationalism si Doctrina
Monroe, dou alte considerente au influentat geopoltica americana a secolului 20
- rolul spatiului cosmic si rolul regiunilor arctice. De-a lungul secolului 20, politica
extern american a subliniat dominatia american a cerului si a spa iului
cosmic. Regiunea arctic este important deoarece este situata de-a lungul rutelor
aeriene cele mai scurte dintre Eurasia si America de Nord. n acest sens, Arctica
a fost considerat ca o mediterana americana, ceea ce explic de ce n timpul
erei Rzboiului Rece regiunea arctic a fost considerat foarte important pentru
aprarea american. Baze militare numeroase si statii de urmarire a rachetelor
au fost instalate n Alaska, Canada de Nord, Groenlanda si Islanda.

PUNCTE CHEIE

Traditia gndirii geopolitice refecta n mare msur pozitia geografic si

istoric.
Multe concepte geopolitice din secolul al 20-lea sunt n continuare
relevante pentru ntelegerea politicii mondiale dup un secol.
Teorii geopolitice si reprezentanti au fost influente n stabilirea relatiilor
internationale ale trilor lor.

CONCEPTE-CHEIE
Teritoriul - o portiune din suprafata pmntului nsusita de ctre o comunitate
politic, un stat.
Suveranitatea de stat - caracteristicile unui stat politic independent de toate
celelalte state.
Stat suzeran - un stat care domin si subordoneaz statele vecine, fr a le
prelua.
Imperiu - un stat care posed att un teritoriu de origine si teritorii strine; un stat
imperial.
Hegemonie - puterea si controlul exercitat de ctre un stat lider fat de alte tri.
Balanta de putere - o doctrin si un aranjament prin care puterea unui stat (sau
un grup de state) este verificat de puterea compensatorie a altor state.
Ordine international - o valoare mprtsit si starea de stabilitate si
predictibilitate n relatiile dintre state.
Lumea a treia - pe termen nscut n contextul Rzboiului Rece pentru a defini
trile care nu s-au aliniat de o parte (blocul de vest - Lumea nti) sau alta (blocul
sovietic - Lumea a doua), cum ar fi Iugoslavia, Egipt, Ghana, India, Cipru,
Indonezia, Etiopia. Pe termen lung, a cptat conotatii economice si sociale.
Doctrina Brejnev- declaratie a premierului sovietic Leonid Brejnev n noiembrie
1968 conform careia membrii Pactului de la Varsovia s-ar bucura de
"suveranitate limitat", n dezvoltarea lor politic.
Doctrina Sinatra - declaratia ministerului de externe sovietic, n octombrie 1989
c trile din Europa de Est pot sa-si urmeze "drumul lor", si care a marcat
sfrsitul doctrinei Brejnev si hegemonia sovietic n Europa de Est.
Glasnost - Politica de deschidere mai mare urmrita de presedintele sovietic

Mihail Gorbaciov din 1985, care implic o mai mare tolerant fata de disident
interna si de critic.
Perestroika - Politica de restructurare, urmrita de Gorbaciov, n tandem cu
glasnost, si destinata s modernizeze sistemul politic si economic sovietic.
3. ORDINILE GEOPOLITICE MONDIALE
Analiza geopolitic contemporana
Crearea unei "noi ordini mondiale" este subiectul-cheie al politii internationale
contemporane. Dup prbusirea regimurilor comuniste din Europa de Est n
1989, a devenit in general acceptata ideea c Rzboiul Rece adica vechea
ordine mondiala s-a terminat si politica international trebuie s se
reconstruiasca sub o alt form. Pentru a ntelege cutarile actuale pentru o
nou ordine mondial, este necesar sa exploram aceast notiune n context
teoretic si istoric. In acest scop, ordinea mondiala trebuie s fie interpretat ca o
distributie relativ stabila a puterii politice n la nivel mondial. Pentru a explica
continutul ordinii mondiale, este nevoie s o raportm la alte modele globale de
schimbare social, precum si la actiunile specifice guvernelor care creeaz
evenimentele ce stau la baza politicii internationale (Taylor, 2000). Dou ordini
geopolitice mondiale sunt identificate n secolul 20, n ordine cronologic,
acestea sunt: n primul rnd, ordinea mondial a succesiunii britanice si n al
doilea rnd, ordinea mondiala a Rzboiului Rece.
Perioade si cicluri
Punctul de plecare al analizei este acela de a localiza ordinea geopolitica
mondiala n perioadele si ciclurile care formeaz secolul 20. Desi ordinele
geopolitice mondiale par a fi schimbari generate aleatoriu, de fapt, ele pot fi
legate de alte secvente temporale mai exact modelizate. Una dintre cele mai
frecvente corelatii este cea dintre ordinile mondiale si perioadele economice.
Economia mondial este ciclic prin natura ei, n concordanta cu teoria lui
Immanuel Wallerstein "Marile valuri ca procese capitaliste", lansata n 1984, si
politicienii trebuie s se adapteze acestor circumstante care variaza in mod
sistematic. Schimbarea profunda a contextelor materiale modifica circumstantele
n care actioneaz politicienii prin furnizarea de noi agende de actiune.
Schimbrile ciclice pe scar global sunt reprezentate de dou tipuri de cicluri:
ciclurile Kondratiev, de aproximativ o jumtate de secol si ciclurile hegemonice
ale aproximativ un secol si ordinile geopolitice mondiale corespondente. Ciclurile
Kondratiev (dup numele economistul rus care le-a identificat pentru prima data)
sunt de obicei descrise n termeni strict economici, dar, fr ndoial, au efecte
politice profunde (Knox, Agnew, 1998). Ciclul de 50 de ani este mprtit n dou
perioade aproximativ egale, o faza de crestere si o faza de stagnare. n
conformitate cu calendarul acestor cicluri secolul 20 se refer la ciclurile
Kondratiev 3 si 4, iar anii 1980 aduc n prim-plan al cincilea ciclu Kondratiev
(Taylor, 2000). Interpretarea cea mai de succes a acestor valuri economice n
ceea ce priveste procesele politice a venit prin legtura lor cu ciclurile

hegemonice. Ciclurile hegemonice se concentreaza pe un singur stat - hegemon

care pentru o perioad scurt de timp este deosebit de puternic din punct de
vedere economic, politic si cultural. Ciclul const n ascensiunea si decderea
din aceast pozitie. Acestea pot fi explicate dup cum urmeaz: hegemonul
cstig treptat un avantaj clar economic n domeniul productiei si isi extinde
pozitia de lider n sferele comerciale si financiare. n acelasi timp, devine
dominant politic, dupa ce a condus o coalitie de state mpotriva unui potential
rival politic. Astfel, este capabil sa conduca lumea n avantajul su, prin
intermediul balantei de putere. Acest lucru este posibil, in parte datorita rolului
sau de initiator cultural al unor idei universale, hegemonul fiind de obicei
considerat campion al liberalismului mondial. Perioada de hegemonie este relativ
scurt si atributele de putere de la productie la cultura sunt pierdute progresiv
(Wallerstein, 1984). Ordinile geopolitice mondiale nu sunt la fel de strans legate
de valurile economice asa cum sunt legate una de cealalta. Desi arata un alt
mod de variatie temporal, n general, incep si se termina aproximativ n acelasi
timp cu ciclurile Kondratiev. Mai mult dect att, ciclurile economice si
hegemonice si ordinile mondiale constituie natura timpului modern la scara
globala. De exemplu, procesele care alctuiesc K4, practici hegemonice ale SUA
si Rzboiul Rece sunt imposibil de tratat separat, daca vrem sa ntelegem
trecutul recent.
Geopolitica este centrata pe state. Guvernele conceptualizeaza distributia puterii
politice dincolo de granitele lor, ca o conditie prealabil pentru desfsurarea
politicii externe, n interesul lor national. Acesta este modul n care elitele statului
inteleg lumea, n scopul de a rspunde sau pentru a crea evenimente n
avantajul lor (Taylor, 2000). Fr ndoial, toate aceste evenimente si actiuni
politice sunt rezultatele unui mod foarte specific prin care fiecare stat evalueaz
puterea sa si comunica obiectivele sale. Acest lucru este exprimat printr-un
anumit limbaj n acelasi mod in care oamenii n viata de zi cu zi dezvolta coduri
sociale. S lum, de exemplu, codul manierelor: este alctuit din anumite reguli
de comportament n diferite ocazii, n momente diferite, de adresare ctre
persoane diferite care se disting prin statutul lor civil, pozitie social, sex sau
vrst. n mod corespunzator, exist, de asemenea, un cod geopolitic foarte
strict.
Coduri geopolitice
Termenul de cod geopolitic descrie rezultatul rationamentelor geopolitice puse in
practica prin care orice guvern vine in contact cu lumea exterioar (Gaddis,
1982). Este definit un interes national si celelalte state sunt evaluate din punct de
vedere dac acestea sunt ajutoare reale sau potentiale sau obstacole n calea
acestui interes. O schimbare de guvern ntr-un stat poate schimba detaliile
codului geopolitic, desi politica extern n secolul 20 s-a subordonat consensului
politicii de stat in cele mai multe cazuri. In concordanta cu schimbrile politice
dintr-un stat, putem identifica coduri generale care transcend mai multe guverne
si coduri specifice, care ncorporeaz accente diferite pentru fiecare dintre aceste
guverne. De exemplu, exist un cod pentru Statele Unite ale Americii, dup al

doilea rzboi mondial, dar cu caracteristici distincte pentru administratiile

democrate si republicane care s-au succedat.
Codul geopolitic este usor de nteles prin analiza politicilor externe ale
guvernelor: aliante, acorduri, baze de peste mri, precum si nivelurile de statut
diplomatic, toate sunt elemente care indic continutul codului. Scara geografic
este o component major a codurilor geopolitice. n general, continutul codului
geopolitic de la un stat la altul va varia ntr-o masura mai mare sau mai mic, in
functie de distanta (O'Sullivan, 1986). Pentru toate statele vecinii lor sunt
componente esentiale ale codului lor, fie ca prieteni sau dusmani. Interactiunile
comerciale, de exemplu, apar, n general ntre state vecine, dar, de asemenea,
cele mai multe rzboaie sunt rzboaie de frontier. Fiecare stat, prin urmare, are
propriul cod local. Pentru statele mici acest lucru reprezint totalitatea practicilor
si actiunilor practice geopolitice. Pentru statele medii si mari perspectiva este mai
larg, incluzand nivelul regional. Puterile regionale din ntreaga lume isi definesc
interesele nationale dincolo de limitele nguste ale frontierelor lor. Brazilia n
America de Sud, India n Asia de Sud si Nigeria n Africa de Vest sunt cele mai
clare exemple de state care includ dominarea regiunii lor ca parte integrant a
intereselor lor nationale. n sfarsit, exist puteri mondiale ale cror coduri sunt
globale prin continut. Guvernele lor considera ca evenimentele din ntreaga lume,
au o relevant potential pentru interesul lor national ca mare putere. SUA si
URSS ca superputeri n a doua jumtate a secolului 20 sunt exemple clasice de
state care pretind astfel de interese la scara globala. Statele se pot deplasa ntre
aceste categorii. Cel mai recent si dramatic exemplu este cel al URSS, care,
treptat, decuplata din jurul valorilor globale, la sfr itul anilor 1980, a lsat
succesoarea sa major, Rusia, ca putere regional.
Codurile geopolitice sunt puternic corelate. La modul cel mai simplu, codurile
locale ale statelor mici trebuie s se ncadreze n codurile regionale ale statelor
mijlocii, care, la rndul su ar trebui s se ncadreze n codurile globale ale
puterilor mondiale. Acest lucru conduce la o serie de modele bilaterale si
multilaterale de coduri asociate la nivel mondial. Dar organizarea geografic a
puterii n ntreaga lume, este mai mult dect o agregare a acestor ierarhii de
coduri. Dincolo de orice cod individual, orict de puternic este un stat, exist o
ordine geografica, care defineste parametrii de baz ai politicii internationale la
un moment dat. Astfel de ordini reprezinta modele relativ stabile ale distributiilor
de putere pe perioade distincte de timp. Pe parcursul acestor perioade, codurile
geopolitice ale celor mai multe state, desi nu neaprat toate, vor accepta
parametrii definitorii ai ordinii geopolitice mondiale.
Ordinile mondiale ale secolului 20
Din punct de vedere geopolitic, exist dou ordini mondiale bine marcate n
timpul secolului 20: cea a succesiunii britanice de la nceputul secolului pn la
sfrsitul celui de al doilea rzboi mondial, si ordinea Razboiului Rece ntre 1945
si sfrsitul anilor 1980.
Ordinea Mondial a Succesiunii Britanice

La nceputul secolului 20, Marea Britanie era nc cel mai puternic imperiu din
lume, dar arata deja semne de declin relativ. Mai multe evenimente majore au
contribuit la schimbarea echilibrului de putere: rolul crescnd al Germaniei
infiintata ca imperiu n 1870 si noile acorduri ntre Franta, Marea Britanie si
Rusia, care au plasat Germania, n mijlocul unui conflict potential. Aliatii au
castigat simpatia SUA neutre la momentul respectiv. n ianuarie 1896 Kaiserul
Wilhelm al II-lea a proclamat faptul c Germania ar trebui s urmeze o politic de
weltpolitik, adica o politica globala. Transmitand acest mesaj, al promovarii
unui cod geopolitic mondial, Germania a devenit o provocare directa pentru
suprematia extraeuropeana a Marii Britanii (Taylor, 2000). Alianta franco-rusa din
1898 a avut att un caracter anti-britanic cat si un caracter anti-german, aparitia
Japoniei ca o putere regional din Asia, dup nfrngerea Chinei n 1894, si
extinderea codului geopolitic al Statelor Unite ale Americii asupr celor doua
Americi si estul Pacificului au fost contributii esentiale la dezintegrarea vechii
ordini mondiale. n aceste conditii, Marea Britanie a aratat primele semne ale
renuntrii la pozitia de hegemon: n 1901 Marea Britanie cedeaza Statelor Unite
ale Americii predominanta n America Central, n 1904 semneaza cu Franta
acceptarea dominatiei franceze n Maroc prin Antanta Cordiala, iar mai trziu,
este de acord cu Rusia privind impartirea Persiei ntre ele.
nceputul secolului a fost caracterizat printr-o fluiditate diplomatic puternic:
Germania si Franta au ajuns la un acord bilateral asupra Marocului n 1909,
Marea Britanie si Rusia nu au reusit s previn rivalitatea asupra Persiei, n
1911, n acelasi an, Marea Britanie a acceptat cu greu rennoirea aliantei navale
cu Japonia. Marea Britanie si Germania au fost destinate s intre n conflict di
moment ce Germania s-a transformat ntr-un stat revizionist cu aspiratii de lider
n sistemul inter-statal. Primul Rzboi Mondial a fost, n esent un rzboi ntre
Marea Britanie si Germania in lupta pentru controlul Europei si balanta global
de putere (Taylor, 2000). Din 1915 Marea Britanie a finantat efortul su de rzboi
prin mprumuturi de la Statele Unite ale Americii. Mentinandu-se ntr-un rzboi
militar cu Germania, a pierdut rzboiul financiar cu Statele Unite ale Americii. Ca
o consecint, Primul Rzboi Mondial a marcat transferul centrului lumii financiare
de la Londra la New York. Elementul final tangibil al hegemoniei financiare din
Marea Britanie a disparut, indiferent de rezultatul rzboiului. Statele Unite ale
Americii au fost cstigtorul real al rzboiului, chiar nainte ca ea sa se alture
Aliatilor n 1917. De asemenea, ca urmare a Primului Rzboi Mondial si a
Tratatului de la Versailles, Franta a devenit principala putere n Europa
continental. Dar pozitia ei a fost destul de artificial, prin urmare, pe termen
scurt, fiind doar o chestiune de timp pana cand Germania mai mare si mai
dezvoltat industrial si-ar fi manifestat din nou pozitia de lider al Europei. n afara
Europei, rivalii principali ai Marii Britanii n timpul acestei etape au fost Statele
Unite ale Americii si Japonia. n anii 1930, lumea a fost din nou profund divizat.
America a fost sub conducerea SUA, Japonia si-a consolidat pozitia sa de putere
regional, ocupnd Manciuria n 1931 si aducand China n rzboi n 1937. La
cellalt capt al lumii, URRS a demarat un program de autarhie, de dezvoltare a
"socialismului ntr-o singur tar". Dar actorii-cheie au rmas Marea Britanie si
Germania. n timp ce Marea Britanie a pierdut continuu teren ca hegemon

mondial, Germania a pus n aplicare politica sa expansionist extern.

Al doilea rzboi mondial a adus o alt schimbare fundamental a codurilor
geopolitice: alianta Germaniei cu Japonia, mpreun cu aderarea SUA la aliati
nsemna c acesta a fost primul conflict cu adevrat global, cu confruntri majore
in afara Europei. Germania a dezvoltat un plan al Lumii noi al crui rezultat final
ar fi fost dizolvarea Imperiului Britanic, Germania cucerea coloniile africane,
Statele Unite ale Americii controlau Canada si Arhipelagul Caraibelor, Rusia
cucerea India si Japonia, de asemenea, cucerea Australia si insulele din Pacific.
Dar au existat trei probleme majore care decurg din suprapunerea codurilor
geopolitice ale Marilor Puteri: Statele Unite ale Americii au avut interese
economice n Asia de Est concurand cu Japonia in aceeasi zon, Rusia si
Germania nu isi puteau limita interesul lor doar n Asia si respectiv in Africa, ci se
plasau n litigiu pe zona Europei de Est. Pn la sfrsitul anului 1941 a avut loc
diviziunea lumii ntr-o lupt pentru putere ntre cele dou aliante: puterile Axei din
Germania, Japonia si Italia fat de Alianta formata din Marea Britanie, SUA si
URSS. La sfarsitul acestui razboi, Marea Britanie a fost din nou de partea
cstigtoare, dar de data aceasta contributia sa a fost n mod clar secundara,
att pe tratrele de razboi europene cat si din Pacific. Germania poate s fi fost
oprita a doua oar, dar acum succesiunea britanic nu mai putea fi amnat. O
ordine geopolitica mondiala foarte diferita era gata pentru a fi pusa n aplicare.
Ordinea Mondiala a Rzboiului Rece
Termenul a fost popularizat de ctre comentatorul politic american Walter
Lippmann, n 1947 (Otel, 1980). Acesta s-a nscut din dezamgirea n noua er
de dup rzboi: rzboiul fierbinte cu Germania si Japonia a fost terminat, doar
pentru a fi nlocuit cu noi tensiuni internationale cauzate de desfiintarea Marii
Aliante. Pentru Statele Unite ale Americii URSS a nlocuit n curnd Germania ca
un inamic ideologic care ameninta construirea unei ordini mondiale liberale
ancorate n cadrul Organizatiei Natiunilor Unite. Din moment ce URSS a intrat n
rolul Germaniei, singura modificare prea a fi lipsa de conflict militar, prin urmare,
rzboiul rece (Taylor, 2000). nghetarea sistemului inter-statal n dou blocuri
antagoniste a avut o baz ideologic, deoparte lumea civilizat, democratic si
de cealalta parte totalitarismul, lumea comunist. Nou ordine mondial, a fost
proclamat n termeni de civilizatie. Pentru URSS aceasta a insemnat ca
Rzboiul Rece era doar un pas pe drumul spre o revolutie mondiala pentru a
crea o nou civilizatie. Politicienii occidentali au gndit n termeni similari. n
faimosul su discurs n fata Congresului SUA, n 1947, presedintele Harry
Truman a vorbit despre lume, ca avnd de ales ntre "dou moduri de viat":
libertatea sau totalitarismul. Germania nazist a fost simbolul totalitarismului, deci
atasand URSS-ului aceeasi etichet recenta mobilizare a resurselor si a
popoarelor pentru libertate ar fi putut sa continue: justifica transformarea aliatului
n inamic. Rzboiul Rece acoper perioada de hegemonie SUA n sistemul
mondial. La prima vedere, ordinea mondial pare foarte simpl, din cauza
modelului geografic Est-Vest de conflict al puterii care domina sistemul
interstatal. De fapt, se adauga modelul geografic alternativ Nord-Sud model, iar
hegemonia politic din SUA a ajuns s fie contestat de o nou "lume a treia",

precum si URSS (Krasner, 1985). Antagonismul dintre SUA si US de fapt, a

nceput la sfrsitul primului rzboi mondial, cu stabilirea URSS pe ruinele statului
tarist vechi. Interventia de Vest - Marea Britanie, Franta, Japonia si Statele Unite
ale Americii - n rzboiul civil rus, n 1920-1921 a fost primul rzboi impotriva
comunismului la nivel inter-statal si poate fi interpretat ca un prolog al ordinii
mondiale a Razboiului Rece. Ordinea lumii a fost complet transformat: Statele
Unite ale Americii au nlocuit Marea Britanie ca lider, precum si URSS a nlocuit
Germania ca rival. Natura a politicii internationale a fost inversata total. Perioada
succesiunii britanice era la sfarsit, o noua politic diferita trebuia s-i ia locul, dar
a fost n nici un caz evident c noua ordine mondial ar lua forma Rzboiului
Rece.
Cnd termenul superputere a fost inventat n 1944, acesta a fost aplicat
deopotriva Imperiului Britanic, SUA si URSS. La sfrsitul rzboiului, pacea a fost
n minile Trei Mari, cu Marea Britanie avand statut egal n cadrul negocierilor. n
ciuda puterii sale care se diminua rapid, Marea Britanie a fost surprinzator de
influent n crearea noii ordini geopolitice mondiale. n 1945 cinci modele
potentiale ale puterii au fost posibile (Taylor, 2000):

O lume, n cazul n care Marea Alianta supravietuieste pentru a conduce o

lume nedivizat si pasnica;
Trei Monroes, n cazul n care cele trei superputeri isi impart lumea si fiecare
se concentreaz asupra propriei sfere de influenta;
Un front anti-imperialist care produce dou lumi n cazul n care SUA si URSS
se aliaza pentru a se opune Marii Britanii si altor imperii europene;
Un front anti-hegemonic care produce dou lumi n care Marea Britanie si
URSS se aliaza, probabil, ca state socialiste dup victoria Partidului Laburist
in alegerile din 1945 n Marea Britanie, pentru a se confrunta cu puterea
coplesitoare economic a SUA;
Un front anti-comunist care produce dou lumi in care Marea Britanie si
Statele Unite ale Americii se confrunt URSS.

Cum a devenit aceast ultima optiune o noua ordine mondiala? Rspunsul a

venit de la Marea Britanie. Acesta s-a temut de optiunea celor "trei monroes", n
cazul n care att SUA, ct si URSS detineau sfere de influenta relativ compacte
si contigue, lsnd Marea Britanie, cu colonii raspandite in toate lumea, care ar fi
imposibil de aparat n orice conflict viitor. Marea Britanie se temea c Uniunea
Sovietica ar promova o politic de autarhie iar Statele Unite ale Americii vor
reveni la izolationism care dominase politica externa americana mult timp n
urm. n acelasi timp, Marea Britanie a avut putin ncredere n Natiunile Unite ca
o organizatie capabila sa apere interesele britanice, astfel nct cea mai bun
solutie pentru a face fat propriei vulnerabilitati era de a promova o lume divizata
n dou. Primul-ministru Winston Churchill s-a folosit de influenta sa pentru a
accelera procesul de divizare al lumii, cu celebrul su discurs al "cortinei de fier",
prin care opunea fortele ntunecate ale comunismului si liberttile angloamericane. Un alt eveniment important care a contribuit la instalarea Rzboiului

Rece a fost confruntarea dintre SUA si URSS asupra Iranului, deoarece acesta
din urm a ntrziat retragerea trupelor sale. Deci, n foarte scurt timp, Marea
Britanie a reusit s accelereze angajamentul SUA de a apra toate trile
mpotriva rspndirii comunismului. Mai mult, Marea Britanie a declarat
incapacitatea ei de a continua sa apere Grecia si Turcia, astfel ca Statele Unite
ale Americii au intervenit n calitate de garant. n mod ironic, n 1947, dup
castigarea independentei de India si alte crize britanice, cei trei mari au devenit
doar doi si lumea a intrat in sistemul bi-polar al Rzboiului Rece. Aceast
perioad a nceput cu divizarea Europei n dou blocuri, consolidate prin Planul
Marshall n 1947, prin care capitalul american era investit pentru a reconstrui
Europa. Secretarul de Stat al SUA, George Marshall, a propus un Program
european de redresare conceput pentru a contracara efectele rzboiului si
crearea unor conditii politice stabile, n care democratia sa supravietuiasca. In
urmatorii patru ani, Statele Unite ale Americii au investit aproximativ 13 miliarde
dolari n asistent economica pentru Europa (aproape 100 miliarde dolari in banii
de azi). Deoarece URSS a refuzat s permit statelor pe care le controla s
accepte astfel de fonduri, functionarea planului s-a aplicat n 1948 numai in 16
tri europene, inclusiv Germania de Vest si Turcia si a mprtit Europa n dou
regiuni economice. Pn la nceputul anilor 1950 codurile geopolitice ale celor
dou superputeri au devenit clare. Pentru URSS, Europa de Est a fost strategic,
deoarece aceasta a fost invadata de dou ori prin aceast regiune, statul sovietic
a insistat pe controlul politic al unui inel de state tampon de la Marea Neagr la
Marea Baltic. Pe de alt parte, Statele Unite ale Americii au fost interesate sa
mentina Marea Britanie, Germania si Japonia sub influenta sa. Prin urmare, a
avut loc transformarea rapid a fostilor dusmani Germania de Vest si Japonia in
prieteni, plus ajutorul Marshall pentru Marea Britanie si restul Europei.
n acest fel, Europa nu a mai fost centrul de economie politic global si nu mai
era n pozitia de a initia schimbri geopolitice. Aceasta a fost mai degrab un
cmp de lupt, att militar cat si economic, ntre interesele concurente ale SUA si
Uniunea Sovietica. Prin anii 1950, Europa de Vest a devenit ncorporat n
Tratatul Atlanticului de Nord (NATO-1949) dominat de SUA si mii de trupe
americane au fost stationate in Europa de Vest, cu intentia de a o proteja
impotriva unor potentiale atacuri sovietice. n mod similar, Pactul de la Varsovia
(1955) simboliza integrarea Europei de Est n sfera de influent sovietic. Fraza
celebra a lui Sir Winston Churchill: "o cortin de fier a cobort pe continent", a
venit pentru a simboliza pozitia geopolitica a Europei n perioada de dupa al
doilea rzboi mondial (Braden, Shelley, 2000).
Confruntrile dintre URSS si Statele Unite n ntreaga Europ au ajuns la maxim
la nceputul anilor 1960. n 1961 premierul sovietic Hrusciov a cerut ca trupele
occidentale sa fie retrase din Berlinul de Vest. Guvernul est-german a construit
un zid n Berlin, pentru a mpiedica cettenii est-germani s fug n vest. Pentru
o vreme, tancurile americane si sovietice s-au confruntat reciproc de o parte si de
alta a zidului care a rmas n aceast pozitie pn n noiembrie 1989, ca un
simbol al Rzboiului Rece.
n acelasi timp, America a devenit mai ngrijorata de faptul c sovieticii ar putea
continua s-si extind influenta lor dincolo de Europa de Est. Teoria Dominoului,

care a sugerat c trile au fost succesiv vulnerabile la influenta comunist ca un

sir de domino, a fost de multe ori ca o metafor pentru extinderea comunismului.
Teoria Dominoului exprim convingerea c difuzia comunismului de la un stat la
altul are loc ca o boala contagioas. Interpretarea apartine unui fost ambasador
al SUA la Moscova, William Bullitt, care a descris raspandirea comunismului
monolitic din URSS, in China si Asia de Sud-Est pentru ca n cele din urm s
nghit intreaga lume, cu exceptia cazului n Statele Unite ale Americii ar
interveni s-l opreasc. Ca rspuns, presedintele Harry Truman a stabilit
Doctrina Truman n 1947, n care SUA au oferit asistent militar si economic
pentru trile europene amenintate de extinderea comunismului. Doctrina Truman
a servit pentru a legitima interesele americane n politica european, care au fost
consolidate prin planul Marshall incepand cu anul 1948. Ajutorul american a fost,
de asemenea, utilizat pentru a lupta impotriva insurgentilor comunisti din Grecia
si Turcia. Doctrina Truman marcheaz nceputul unei ere noi, post-rzboi a
globalismului american n care guvernul american a considerat de datoria sa sa
sprijine "oamenii liberi, care incearca sa reziste la subjugare de ctre minoritti
narmate sau prin presiuni externe".
Concurenta dintre SUA si URSS a mers dincolo de granitele Europei, n Asia si
cele mai bune exemple sunt China (SUA au sprijinit guvernul nationalist din
China care a pierdut in fata comunistilor condusi de Mao Zedong n 1949 si mai
ales Coreea, partea de nord a fost ajutata de URSS iar partea de sud a fost
sustinut de Statele Unite ale Americii. Rezultatul a fost rzboiul din Coreea ntre
1950 si 1953, n care mai mult de 50 de mii de soldati americani au murit
(Braden, Shelley, 2000). Doctrina Truman a justificat interventia Statelor Unite n
Coreea, Vietnam, Liban, rzboiul Iran-Irak, n anii 1980 sub umbrela unor cuvinte
sonore, cum ar fi "interes vital", "securitate national", "lumea liber", si "pacea
este n pericol", care sugereaz puterea Statelor Unite de a decide probleme
peste tot n lume. Cel mai dramatic exemplu se refer la implicarea american n
conflictul din Vietnam n cursul anilor 1960: Vietnamul de Nord cu orientare
comunsita si Vietnamul de Sud pro-vestic. In 1964, Senatul Statelor Unite a decis
implicarea n conflict si doi ani mai tarziu 400 de mii de trupe au fost trimise n
Vietnam. La sfarsitul anilor 1960 decizia Presedintelui Johnson de a furniza un
numr mare de trupe si ajutor militar n Vietnam a ajuns s fie pusa la ndoial
din ce n ce de opinia public american. Americanii au nceput s demonstreze
mpotriva rzboiului din Vietnam si opozitia fat de implicarea american a fost n
crestere. Deoarece la nceputul anilor 1970, a devenit clar c victoria militar
american n Vietnam nu putea fi realizata, iar americanii au transferat
conducerea operatiunilor militare la armata sud-vietnameza. Rzboiul din
Vietnam s-a ncheiat cu caderea Saigonului in toamna lui 1975. Pn n acel
moment, activittile americane din Vietnam au avut ca rezultat aproape 60 de mii
de victime americane militare. Recunoscnd acest esec, Statele Unite au intrat
pentru o scurta perioada intr-un ciclu introvertit. Ulterior, codul geopolitic din SUA
a permis realizarea echilibrului de putere printr-un model pluralist. O distributie
pentagonala de putere a fost avuta n vedere, cele dou superputeri fiind
completate de China, Europa (de fapt Comunitatea European) si Japonia.
Acesta a fost un mod de a recunoaste realizrile economice din ultimele dou si

potentialul de lung durat al Chinei. Mai formal, acesta a fost momentul n care
liderii celor mai mari sapte economii capitaliste - Statele Unite ale Americii,
Germania de Vest, Franta, Italia, Japonia, Marea Britanie si Canada - au nceput
seria lor periodic de reuniuni G7.
Alte prti ale lumii a treia au fost supuse confruntarilor americano-sovietice, de
asemenea. Multe dintre fostele colonii europene au obtinut independenta politic
n anii 1950 si anii 1960. Multe au devenit campuri de batalie in timpul
Rzboiului Rece, cu sustinerea de Est si de Vest pentru factiunile rivale n lupta
pentru putere interna. Statele Unite ale Americii si Uniunea Sovietic au donat
sume mari de asistent militar si economic pentru natiunile independente.
Sprijinul pentru Israel n Orientul Mijlociu a fcut dificila pentru Statele Unite ale
Americii pstrarea aliatilor n aceast regiune. Toate regimurile radicale arabe Egipt, Siria, Irak, Libia mai trziu - s-au distantat de Statele Unite ale Americii
pentru a deveni prietenoase cu URSS. Indiferent de perioadele mai mult sau mai
putin tensionate prin care au trecut, cele dou superputeri au luptat s mentin
"ordinea" n sfera lor de influent: n 1970, URSS a intervenit n revolta
muncitorilor din Polonia, n 1973 Statele Unite ale Americii au participat la o
lovitur de stat pentru a inlatura guvernul socialist din Chile. n plus, razboiul
arabo-israelian din 1973 a gsit SUA si URSS n pozitiile lor familiare de fiecare
parte a conflictului. Dar unele evenimente au sugerat c URSS avea de gnd ssi consolideze pozitia n detrimentul SUA: mai multe colonii s-au transformat n
noi state de orientare marxist (Angola, Mozambic, Etiopia), Iran a devenit n
mod explicit anti-american, dup rsturnarea populara a Shahului, si revolutia
radical sandinista din Nicaragua au adus temeri ale existentei unui regim
comunist pe continent american.
n timpul Rzboiului Rece, sute de rzboaie au avut loc n ntreaga lume, mai
ales in tarile sub-dezvoltate. Cu toate acestea, ostilittile au fost concentrate n
special n cteva regiuni critice cunoscute ca shatterbelts zone de ruptura
(Braden, Shelley, 2000). Patru astfel de zone majore ale Rzboiului Rece au fost
identificate:
1. Orientul Mijlociu si Asia de Sud-Vest;
2. Asia de Sud;
3. Africa de Sud;
4. Sud-estul Europei.
Aceste domenii au fost identificate ca shatterbelts pentru dou motive: o
important strategic major pentru cele dou superputeri si rivalitati de lunga
durata intre grupurile etnice indigene, cu obiective distincte si adesea
incompatibile.
Orientul Mijlociu este situat la o rscruce de drumuri importante, are rezerve
vaste de petrol care s-au dovedit esentiale pentru economiile natiunilor
industrializate din ntreaga lume. Tensiunile etnice au fost exacerbate de mutarea
evreilor europeni n Palestina si nfiintarea statului Israel n 1948. Rzboaiele
succesive ntre Israel si arabi, Iran-Irak din anii 1980, Organizatia Na iunilor Unite
si Irak dupa invazia Kuweitului n 1991 sunt cteva exemple de confruntri
violente n zon.

Asia de Sud include o mare varietate de grupuri etnice, cu religii diferite si

obiective nationale divergente. Importanta strategic a acesteia pentru ambele
tabere ale Rzboiului Rece deriv din situarea de-a lungul rutei comerciale
majore ntre Asia de Est, Asia de Sud, Orientul Mijlociu si Europa.
Africa de Sud este strategic pentru depozitele sale de mari de aur, argint, fier,
diamante, si, de asemenea, pentru amplasarea de-a lungul rutei principale de
comert maritim ntre Europa si Asia. Un alt motiv pentru tensiunile locale, a fost
conflictul dintre minoritatea alb si majoritatea neagr, genernd politica de
apartheid.
Europa de Sud-Est se caracterizeaz prin tensiuni etnice mai ales in fosta
Yugoslavie. Regiunea a fost un cmp de lupt important a Rzboiului Rece: a
fost n Grecia si Turcia pentru care Doctrina Truman a fost formulat pentru prima
dat. Mai trziu, Statele Unite ale Americii au donat sume substantiale pentru a
diviza etnic Yugoslavia, n scopul de a ncuraja politica externa anti-sovietica a
Yugoslaviei independente. In timpul erei post-Rzboi Rece, regiunea a fost din
nou teatru de confruntari violente motivate etnic, care se reaprind din timp n
timp.
Geopolitica lumii a fost, de asemenea, modificata radical de noile tehnologii
militare, care au redus distanta dintre natiunile concurente. Detonarea bombelor
atomice de la Hiroshima si Nagasaki n 1945 pentru prima dat a artat puterea
distructiv a armelor atomice. Pn la nceputul anilor 1950 rusii au dezvoltat si
testat arme nucleare, iar distrugerea intregii civilizatii prin rzboi atomic a devenit
posibila pentru prima dat. Conceptul traditional de echilibru al puterii s-a
transformat ntr-un echilibru al terorii n anii 1950 si 1960 (Braden, Shelley, 2000).
Pe la mijlocul anilor 1950, Statele Unite si Uniunea Sovietic s-au blocat ntr-o
curs a inarmarii in crestere. n 1957 Uniunea Sovietic a anuntat lansarea
primului sau satelit Sputnik, ceea ce a crescut temerile c sovieticii au depsit
SUA n dezvoltarea tehnologic si, de asemenea, a reprezentat o provocare
direct la dominatia american a aerului care a reprezentat o component
fundamental a viziunii geopolitice americane. Ca o consecint, programul
spatial american a fost consolidat pentru a conduce la aselenizare n 1969. Pe
masura ce Rzboiul Rece s-a adncit, relatiile dintre cele dou superputeri au
continuat s se deterioreze. n 1962 toat lumea era pe punctul unui rzboi
nuclear, din cauza crizei cubaneze. n 1959 guvernul cubanez a fost preluat de
ctre Fidel Castro. Castro a transformat Cuba ntr-un stat socialist si a stabilit
legturi strnse cu Uniunea Sovietic. Ostilitatea lui fat de Statele Unite ale
Americii a crescut atunci cnd americanii au sponsorizat o ncercare nereusit de
a rsturna guvernul socialist n 1961 prin invazia din Golful Porcilor. Din vara lui
1962 sovieticii au nceput s trimit rachete n Cuba. Alianta cubanezo-sovietica
a nsemnat c URSS nu numai ca a rupt sfera sa de influent decisa de comun
acord cu SUA, dar, de asemenea, a intrat in sfera de influenta americana. Statele
Unite ale Americii au cerut sovieticilor s-si retrag rachetele din Cuba si
Uniunea Sovietic a cerut americanilor s-si retrag bazele lor militare din Turcia.
Dup o perioad de tensiuni mari, s-a ajuns la un acord. Acest eveniment a
condus la o reducere semnificativ a tensiunilor ntre americani si sovietici: mai
multe acorduri au fost semnate pentru a reduce testarea atmosferic a armelor

nucleare si pentru a limita rspndirea tehnologiei nucleare in tarile nonnucleare. De exemplu, n 1972 Statele Unite ale Americii si URRS au semnat
acordul SALT I tratative strategice pentru reducerea arsenalelor nucleare, a
sistemelor de rachete anti-balistice si pentru a elimina testarea si dezvoltarea lor
n continuare. La mijlocul anului 1980, Mihail Gorbaciov a semnat un acord cu
Vestul de control al armelor n ceea ce priveste rachetele europene. n timpul
verii anului 1989, Gorbaciov si George Bush au anuntat planurile de a reduce
rachetele si armamentul din alte state din Europa.
Viziuni ale Erei post-Razboi Rece
Timpul recent are semnificatii diferite pentru diferiti observatori. Iata cteva dintre
modalittile prin care perioada post-1989 este descris si explicat de crtile cele
mai influente scrise n ultimii ani. Selectia provine de la o carte publicata in 2001
despre globalizarea politicii mondiale, editata de Baylis si Smith:
"Sfrsitul istoriei" de Francis Fukuyama. Aceasta este o perspectiv optimist,
care ia n considerare cderea comunismului ca o revenire la democratie si
economia de piat. Capitalismul liberal este singura alternativ si valorile sale
vor prevala la nivel mondial;
"napoi n viitor", a lui John Mearsheimer. Acesta este un avertisment realist
despre pericolul si incertitudinea generate de sfrsitul rzboiului rece. Autorul
a apreciat securitatea si ordinea stabilit si mentinut prin lumea bipolar,
dup al doilea rzboi mondial. Prezentul este marcat de instabilitate n
crestere si tulburri etnice din Europa si perspectivele pesimiste pentru
proliferarea nuclear n continuare;
"Ciocnirea civilizatiilor" a lui Samuel Huntington. Autorul consider c
Rzboiul Rece s-a terminat, dar conflictele nu. Sursa acestora este diferita de
aceast dat, fiind cauzate de diferentele de civilizatie. Ciocnirile apar intre
Occident pentru care valorile sunt respectul pentru individ, drepturile omului, a
democratiei si secularismului si tri din Orientul Mijlociu sau Asia, care
promoveaz sisteme de valori diferite;
"Venirea Anarhiei" a lui Robert Kaplan. Presupunerea este c colapsul
economic si uman n unele prti din Africa este la fel de relevant pentru
ntelegerea viitorului politicii mondiale asa cum au fost Balcanii nainte de
Primul Rzboi Mondial. El a avertizat c Occidentul ignor ce se ntmpl n
aceste zone pe riscul sau;
"Nimic nou" de Noam Chomski. Schimbarile de dupa 1989 nu au modificat
esenta sistemului international: s rmn n continuare mprtit ntre statele
bogate si puternice si cele dependente din Lumea a treia. Autorul ne atrage
atentia la noi interventii umanitare ale Occidentului, care nu sunt, de fapt,
altceva
dect
expresii
ale
imperialismului
cu
haine
noi.
O nou ordine geopolitic mondial?
Dup mai mult de 40 de ani, Rzboiul Rece a ajuns la un final brusc si
surprinztor la sfrsitul anilor 1980 si nceputul anilor 1990. Sfrsitul su oficial a
fost declarat n noiembrie 1990, la Conferinta de la Paris pentru Securitate si
Cooperare din Europa (OSCE). Mihail Gorbaciov si politica sa liberal au marcat

nceputul acestui proces. Gorbaciov a ridicat restrictiile privind comertul si

emigrarea, a promovat schimburile culturale si a permis cresterea interactiunii
ntre satelitii sovietici din Europa de Est si Vest. n mai putin de un an regimurile
comuniste din Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, Germania de Est si Romnia au
fost nlocuite de guverne alese democratic. De asemenea, republicile exsovietice n special cele baltice au declarat independenta lor si, de asemenea,
Georgia, astfel incat comunismul sovietic a ajuns n paginile istoriei la fel si
Rzboiul Rece. Ceilalti au format o uniune economic cunoscut sub numele de
Comunitatea
Statelor
Independente.
Colapsul URSS si altor regimuri comuniste din Europa Central si de Est, a
determinat, de fapt, si schimbarea codurilor geopolitice la nivel international.
Prezentul este marcat de cutarea pentru o nou ordine. Unul dintre scenarii
prezice o divizare prin Oceanul Atlantic, cu Japonia si SUA care conduc Pacificul
mpotriva unei Europe mai mari care include si spatiul ex-URSS si domin
Orientul Mijlociu si Africa (Wallerstein, 1991). Acest nou aranjament geopolitic, n
timp ce nc este bi-polar, inseamna o inversare a modelului Rzboiului Rece.
Implicarea SUA n Orientul Mijlociu (rzboaiele din Irak si Afganistan) sub
umbrela luptei mpotriva terorismului, arat c acest scenariu nu mai este posibil,
n versiunea sa initial. Dominatia SUA privind Orientul Mijlociu va fi mai mare
dect cea a Uniunii Europene, care este nc marcata de rspunsurile individuale
ale trilor membre.
Odata cu disparitia Uniunii Sovietice, mai rmne o singur superputere, Statele
Unite ale Americii. Dar Statele Unite ale Americii n sine se confrunt cu o criz
de incertitudine in interior iar problemele economice structurale (deficite bugetare
si comerciale si competitivitatea economic international) continu s se
manifeste. Noua Ordine Mondial pare s plaseze Statele Unite n pozitia de
lider mondial, n mod unilateral, sau mai probabil, n mod concertat cu aliatii si
apropiati de Vest. Scenariul unei lumi multi-polare ridic ntrebri cu privire la
numrul de puteri care va prelua conducerea n viitor (Brzezinski, 2000). Opiniile
sunt divergente (Negut, 2005):
Unii vorbesc despre o lume nou bipolar mprtit ntre SUA si Rusia
renascuta favorizat de resurse, mrime, populatia, minerale si energie;
potential impresionant militar, inclusiv nuclear;
altii despre concurenta triadic ntre SUA, Rusia si China, economia cu cea
mai rapid crestere n lume;
unii sustin c un model pentapolar de putere are mai multe sanse de a deveni
realitate, inclusiv SUA, Rusia, China, Japonia si Germania, tarile cele mai
industrializate ale lumii;
"pilonii regionali" - modelul cuprinde, pe lng cele cinci puteri si Australia,
Brazilia, India, Indonezia, Arabia Saudit;
Rolul n schimbare al Organizatiei Natiunilor Unite este privit cu mult mai mare
atentie, si Statele Unite ale Americii si-au coordonat actiunile sale externe militare
din 1990 cu aliatii francezi si britanici si actiunile economice cu aliatii germani si
japonezi. Actiunile ONU de mentinere a pcii sub conducerea SUA n Kuweit,
Kurdistan, Somalia si fosta Yugoslavie anunt evolutiile viitoare. ntre timp,

conservatorii din Statele Unite si din alt parte avertizeaz asupra unui pericol
din cauza Rusiei puternic narmate care genereaza instabilitate in Europa de Est.
Multi comentatori din lumea a treia sunt ngrijorati de faptul c Organizatia
Natiunile Unite a revenit la perioada de dupa cel de al doilea rzboi mondial,
atunci cnd organismul international a fost dominat de Statele Unite ale Americii.
Lumea de dup Rzboiul Rece ar trebui s semnifice, n cele din urm, transferul
puterii lumii de la sfera politico-militara la arena economic. Aceastt asa-numita
"noua geopolitica" a fost discutat nc de la nceputul secolului si se sugereaz
faptul c, desi Statele Unite sunt lider de necontestat pe frontul militar, se
confrunt cu concurenta crescuta a aliailor si politici, Japonia si Uniunea
European, pentru actiunile comerciale, tehnologii noi si acorduri economice
internationale. n orice concurs deschis ntre trei mari, armele vor fi probabil
tarife, cote, taxe vamale, subventii la export si alte masuri protectioniste.
Un alt scenariu posibil, recent aprut pe scena mondial geopolitica, este faptul
c provocarea ar putea s nu vin din partea unui stat, ci de la resurgenta
Islamului activat n timpul rzboiului din Golf de-a lungul semilunaei de sud a
popoarelor islamice, din Maroc n vest spre Indonezia n est.
Puncte-cheie
"Secolul scurt 20" se desfasoara din 1914 (nceputul Primului Rzboi Mondial)
si 1991 (dizolvarea Uniunii Sovietice), si a fost o epoc a extremelor.
Elementele cheie structurale ale Rzboiului Rece sunt politice si militare (mai
presus de toate nucleare), rivalitatea dintre Statele Unite si Uniunea Sovietic,
conflictul ideologic ntre capitalism si comunism, divizarea Europei, precum si
extinderea conflictului dintre superputeri in tarile lumii a treia.
Prbusirea comunismului a fost cauza cea mai important de la sfrsitul
Rzboiului Rece, dar nu explica toate aspectele legate de transformarea politicii
internationale din 1989.
ncheierea Rzboiului Rece a fost un punct de cotitur istoric, msurat prin
schimbri n sistemul international, statul-natiune, si organizatii internationale.
Multe dintre problemele lumii noi sunt urmari ale Rzboiului Rece.
Concepte-cheie
Doctrina Truman - declaratia fcut de presedintele Harry Truman in martie 1947
c "trebuie s fie politica Statelor Unite de a sprijini oamenii liberi, care incearca
sa reziste la subjugarea de minoritti narmate sau prin presiuni externe".
Destinata s conving Congresul s sprijine ajutorul limitat pentru Turcia sii
Grecia, doctrina a stat la baza politicii de izolare si sprijinul american economic si
politic pentru aliatii si.
Izolare - Strategia politic american pentru a rezista expansiunii sovietice
percepute, facuta public prima data de ctre un diplomat american, George
Kennan, n 1947. Strategia de izolare a devenit un factor puternic n politica
american fat de Uniunea Sovietic pentru urmtorii patruzeci de ani.
Superputere - termen folosit pentru a descrie Statele Unite si Uniunea Sovietic

dup 1945, ceea ce denot implicarea lor politica globala si capacitatea militara,
inclusiv, n special a arsenalelor nucleare.
"Vnt de schimbare" - referint facuta de ctre primul-ministru britanic Harold
Macmillan ntr-un discurs n Africa de Sud, n 1960, fata de schimbrile politice
care aveau loc n ntreaga Africa vestind sfrsitul imperialismului european.
Tratatul Atlanticului de Nord (NATO) - organizatie nfiintat printr-un tratat n
aprilie 1949 cuprinznd initial 12 tri din Europa de Vest si America de Nord. Cel
mai important aspect al aliantei NATO a fost angajamentul american n aprarea
Europei Occidentale.
Destindere - relaxarea tensiunilor ntre Vest si Est; destinderea sovietoamerican a durat de la sfrsitul anilor 1960 la sfrsitul anilor 1970, si a fost
caracterizat prin negocieri si acorduri privind controlul armanentului nuclear.
Apropiere - restabilirea de relatii de prietenie ntre Republica Popular Chinez si
Statele Unite la nceputul anilor 1970.

4. CONCEPTE GEOPOLITICE
Putere, mare putere, superputere
Conceptul se poate referi la relaia dintre un individ sau grup i lumea natural,
dar este mai frecvent utilizat pentru a caracteriza relaiile interpersonale i intergrup, inclusiv cele ntre state (Johnston et al., 1994). n acest din urm caz,
puterea este sinonima pentru influen, fie directa (puterea de a face ceva) sau
indirecta (putere asupra cuiva). Puterea poate fi obinuta i meninuta n moduri
diferite, variind de la for (violenta i non-violenta), manipulare, persuasiune i
crearea de consens, i autoritatea. Puterea este exercitat la toate nivelurile
societii, de la individ la economia global. O mare parte din exercitarea puterii
n societile contemporane implic statul, prin capacitatea sa de a interveni i
de a reglementa cea mai mare parte a vieii economice i sociale. O
caracteristic major a puterii de stat este expresia sa teritoriala. Suveranitatea
unui stat nseamn recunoaterea autoritii statului asupra unui teritoriu. n
cadrul acestui teritoriu statul i exercit puterea sa, fie ntr-un mod despotic, prin
aciunile ntreprinse, fr negociere cu populaia sub totalitarism, sau ntr-un
mod de democratic prin care se influenteaza cele mai multe aspecte ale vieii, cu
consimmntul populatiei, ca sub capitalism (Mann, 1984). Puterea de stat este
exercitat dintr-un loc central (capitala politic) asupra unui teritoriu unificat prin
intermediul a patru tipuri de putere: economica, ideologica, militara i politica.
Grupurile de interese exercit puterea doar asupra unui teritoriu definit. De
exemplu, puterea economic presupune o moned unic i un set uniform de
legi asupra ntregului teritoriu. n mod similar, interesele ideologice sunt
avansate, prin asocierea dintre stat i societate, ntr-un teritoriu definit. Granitele

clar definite pentru a fi aprate sunt fundamentale pentru exercitarea puterii

militare. Puterea politic poate fi exprimat numai n cazul n care pe teritoriul
respectiv se reuete obinerea de sprijin i legitimizare.
n plus, n cadrul societilor exist o gam larg de alte tipuri de relaii de putere
n diferite domenii, de la munca la societatea civil. Cele mai multe dintre aceste
relaii sunt asimetrice i reflect poziia dominant relativ a anumitor grupuri n
detrimentul altora legate de sex (brbai versus femei) sau de probleme etnice
(populatie alba versus non-alba). Relaiile de putere inegale sunt, de asemenea,
specifice pentru sistemul interstatal.
Scrierile timpurii geopolitice au fcut n mod clar distincia ntre state puternice i
state slabe i comportamentul lor diferit i soarta. Pentru mult timp, puterea a fost
definita exclusiv n termeni militari strategici. n consecin, statele cu o putere
mai mare se bucur de o ans mai bun de supravieuire dect statele cu
putere mai mic (teoria german a Lebensraum este ilustrativa n acest sens).
Supravieuirea este nucleul de interes naional al tuturor statelor. n cazul n care
nu se realizeaz, nsi existena statului este n pericol i a intereselor sale
(celelalte economice, de mediu, umanitar), nu au nici o sansa de a fi ndeplinite.
Inca din timpuri stravechi, politica de putere a fost alimentat de inegalitile
dintre state. Exemplul cel mai frecvent citat apartine lui Tucidide, istoric al
razboiului Peloponesian, un conflict ntre dou mari puteri n lumea greac
antic, Atena i Sparta. n scrierile sale, Tucidide face clar faptul c interesul
naional al Spartei, ca i al tuturor statelor, a fost supravieuirea i schimbarile in
distribuia puterii a reprezentat o ameninare direct la adresa existenei sale.
Sparta a fost obligata s mearg la rzboi, n scopul de a evita s fie cucerita de
Atena. La rndul su, n egal msur Atena s-a simit obligata s mearg la
rzboi, n scopul de a pstra imperiul dobndit. Liderul atenian celebru, Pericle, a
pretins ca acioneaz pe baza celei mai fundamentale motivatii umane: ambitia,
frica, i interes. Unul dintre episoadele cele mai relevante ale rzboiului dintre
Atena i Sparta, este cunoscut sub numele de "Dialogul Melian" care cuprinde
argumentele liderilor atenieni n susinerea dreptului lor de cucerire asupra
insularilor, i rspunsul dat de Melieni. Atenienii au folosit logica puterii,
susinnd c, din cauza forei lor militare superioare, Melienii au doar dou
alternative: fie se supun panic sau vor fi exterminai. Melienii au ncercat s
conving omologii lor, prin utilizarea argumentelor ntemeiate pe justiie,
Dumnezeu i aliaii lor spartani. Melienii au fost obligai s se supuna legii care
spune "cel puternic face ceea are puterea sa faca i cei slabi accept ceea ce ei
trebuie s accepte". Pornind de la acest exemplu, muli analiti consider ca
logica puterii are aplicabilitate universal. Privind spre istoria mai recent, putem
nlocui cu uurin exemplul din Atena i Melos cu cele din Germania i
Cehoslovacia n 1939, Uniunea Sovietic i Ungaria, n 1956, sau Indonezia i
Timorul de Est n 1975 (Baylis et al., 2001). n fiecare caz, statul slab a trebuit s
se supun voinei statului puternic.
Puterea este strns legat de bogie i prestigiu (Nivaldo, 2001). De-a lungul
istoriei omenirii, combinaia celor trei a dat natere marilor puteri. Acest concept
dateaza de la inceputul secolului 19 fiind utilizat la Congresul de la Viena n
problema rzboaielor napoleoniene. Termenul s-a referit la rile angajate n

lupta mpotriva Franei n cadrul aa-numitului "concert european". Marea

Britanie, Austria, Prusia i Rusia au semnat un acord de alian mpotriva
tendinelor expansioniste ale lui Napoleon. Mai mult dect att, fiecare dintre ei a
trebuia s nu profite de circumstanele geopolitice n detrimentul celorlali. ntr-o
lucrare academic, conceptul a fost n primul rnd explicat de Rudolf Kjellen n
lucrarea sa "Stormakterna" (1905) ceea ce nseamn Marile Puteri. El a
identificat marile puteri pentru a fi exemplele cele mai impunatoare ale statelor ca
puteri. Creterea lor prin cuceriri coloniale arata ceea ce el a perceput ca o
tendin spre state mai puine i mai mari care concureaz pentru spaiu. n a
doua ediie a crii sale, Kjellen a identificat Statele Unite, ca ndeplinind
cerinele pentru rolul de mare putere (spaiu, libertatea de circulaie i de
coeziune intern). Rusia a fost alt candidat pentru acest statut, la nivelul
continentului european (O'Loughlin, 1994). Marile Puteri au fost definite n funcie
de diferite criterii. Mai relevante pentru timpurile moderne par a fi criteriile care se
refera la deinerea de arme nucleare, statutul lor ca putere cosmic i
apartenena acestora la Consiliul de Securitate ONU (Negu, 2005).
Sfritul celui de al doilea rzboi mondial i nceputul Rzboiului Rece au adus n
dezbaterea geopolitica internaionala conceptul de superputere, fcnd referire
la Statele Unite ale Americii i Uniunea Sovietic. Amndoua au obiective politice
globale, au capaciti militare, care au inclus armele de distrugere n mas i
mijloacele de a le transmite pe distane intercontinentale (Baylis et al., 2001).
Rzboiul Rece ofer un exemplu proeminent al mecanismului de actiune al
balanei de putere. Definiia cea mai comun a termenului este c, dac
supravieuirea unui stat sau a unui numr de state mai slabe este ameninat de
un stat hegemonic sau a unei coaliii de state puternice, acestea ar trebui s-i
uneasc forele, s stabileasc o alian formal i s ncerce s pstreze
independena lor prin verificarea puterii partii adverse. Mecanismul echilibrului de
putere ncearc s asigure un echilibru de putere n cazul n care un stat sau
coaliii de state se afl n poziia de a le domina pe toate celelalte. Competitia din
timpul Rzboiului Rece dintre Est i Vest a ncercat s menin echilibrul prin
sistemul de aliane n mod oficial instituionalizat al Pactului de la Varovia i a
Organizaiei Tratatului Atlanticului de Nord. Cu toate acestea, ca urmare a cursei
narmrilor, n special cursei nucleare, conceptul tradiional de echilibru al puterii
s-a tradus ntr-un echilibru al terorii n anii 1950 i 1960.
Pe lng balana puterii, relaiile interstatale ar putea lua forma de hegemonie.
Acest lucru este de obicei definit ca dominaia politic i/sau economic a unei
regiuni, de obicei, de ctre o superputere (Baylis et al, 2001). O alt definiie
este: influenta pe care o mare putere este n msur s o stabileasc n alte
state din sistem; gradul de influen variaz de la conducere la dominaie (idem,
p. 158.). neleasa ca "autoritate" n limba greac, noiunea de hegemonie a fost
folosita prima dat pentru dominaia Atenei asupra altor state grecesti, mai
trziu, aplicata la Prusia si Germania i, n timpurile mai recente, pentru a definii
SUA i URSS cu privire la restul lumii (Enciclopedia Wordworth, 1995). Urmarind
napoi in istorie putem gsi mai multe exemple de hegemoni care au reuit s se
pronune n relaiile internaionale n cadrul sistemului mondial: n timpul
Antichitatii Imperiul Roman i Pax Romana, apoi Imperiul Britanic i Pax

Britanica, n secolul 19, i Statele Unite ale Americii n a doua jumtate a

secolului 20 i Pax Americana. Sintagma Pax romana, Britanica sau Americana
presupune o pace global dictat de hegemonul respectiv.
n epoca post-Rzboi Rece, influena geopolitic a Statelor Unite ale Americii i
fostei Uniuni Sovietice, este in declin n structurarea ordinii mondiale, genernd o
nou interpretare. Aceasta aparine lui Kennedy (1988), care consider c Marile
Puteri care s-au extins peste masura din punct de vedere geopolitic, dar nu sunt
n msur a inova i a reforma la acasa, devin victime ale propriei lor
"superextinderi imperiale".
Sferele de influen
Geopolitica timpurilor moderne a fost marcat de dou principii: suveranitatea
statelor i meninerea pcii ntre ele. S-a presupus adesea c autodeterminarea
naional este compatibil cu aceste principii generale. Atunci cnd apar litigii,
exist mecanisme exercitate n timpul istoriei sistemului politic internaional
pentru a asigura pacea prin intermediul unor acorduri cu caracter obligatoriu.
Dar, privind napoi n istorie vom vedea, de asemenea, c a fost adesea un
conflict care conduce uneori la nedreptate. Principiul de echilibru al politicii
puterii a intrat de multe ori n conflict cu cel de auto-determinare: meninerea
pcii ntre marile puteri ar putea genera acordul de a avea colonii sau pentru a
delimita sferele de influen. Scindarea lumii n colonii sau sfere de influen are
o istorie lunga in spate. Exemple relevante provin din Antichitate, Evul Mediu i
pn la timpurile moderne. Era descoperirilor geografice a sporit competiia ntre
state i a favorizat puterile din acea vreme. n cursa pentru a descoperi Lumea
Noua, Portugalia i Spania au avut acelai interes comun: s cucereasc i s
controleze noi teritorii din America de Sud. Cele dou ri au semnat un acord
pentru a evita un conflict. n 1494 au semnat Tratatul de la Tordesillas, un mic
ora n vestul Spaniei, n provincia Valladolid, prin care o linie de demarcaie a
fost trasata n partea de vest a Insulelor Capului Verde separand America de Sud
spaniola si portugheza. n 1790, Rusia i Prusia mpreau Polonia, nainte un
regat independent, ntre ele ca parte a mentinerii echilibrului de putere. La
sfarsitul secolului 19 si inceputul secolului 20 statele din Europa au convenit la
crearea de colonii i sfere de influen n Africa i Asia.
Colonialism
n noiembrie 1884, cancelarul imperial i arhitectul Imperiului German, Otto von
Bismarck, a convocat o conferin la care au participat 14 de state (inclusiv
Statele Unite) pentru a soluiona mprirea politic a Africii. Bismarck a vrut nu
numai s-i extind sferele de influen german n Africa, dar, de asemenea, s
intoarca pe rivalii Germaniei unii mpotriva celorlalti n avantajul sau. Concurenii
majori din Africa au fost: Imperiul Britanic, care a avut colonii in lungul coastelor
de Vest, Sud i in Africa de Est; Franta al carei principal domeniu colonial a fost
n regiunea rului Senegal i la nord de bazinul Congo; Portugalia care a dorit
s-si extind controlul de coast n Angola i in Mozambic; Belgia care a avut
control asupra Bazinului Congo. Germania a fost activa, n zonele n care
celelalte puteri coloniale ar fi putut s-o obstrucioneze ca n Togo (ntre coloniile

britanice), Camerun (n sfera de influenta francez), in sudul Africii de Vest (de

care era interesata si Marea Britanie) i Africa de Est (n care Tanganika
germana rupea blocul solid britanic de la Capul Nord pn la Cairo). Cnd
conferina a fost convocat la Berlin, mai mult de 80% din Africa era nc sub
dominaie african tradiional. Cu toate acestea, reprezentanii puterilor
coloniale au trasat liniile lor de demarcatie pe ntreaga hart a Africii. Aceste linii
au fost trasate fara o cunoastere solida a teritoriului african. n acest proces,
popoarele africane au fost mprite, regiuni unificate au fost fragmentate,
populatii ostile au fost unite mpreun, provinciile au fost perturbate, iar rutele de
migraie au fost inchise.Toate acestea nu au avut efecte imediate, desigur, dar sau resimtit cnd puterile coloniale au nceput s-i consolideze controlul asupra
coloniilor lor, iar limitele desenate pe harta au devenit bariere in peisajul african.
Conferina de la Berlin a avut drept scop fragmentarea Africii n mai multe
moduri. Africa si-a rectigat independena dup sfritul anului 1950, dar a
dobndit o motenire de fragmentare politic, care nu a putut fi eliminata in
intregime. Harta politica a Africii este, aadar, o consecinta a ignorantei si
lacomiei din perioad cnd Europa cauta noi resurse minerale i piee.
Secolul dintre 1820 i Primul Rzboi Mondial (1914-1918) a vzut o cretere a
unei ordini coloniale moderne, susinut de hegemonia european completa
asupra comerului mondial, finane i de transport maritim, precum i prin noi
forme de autoritate politic i militar susinute de tehnologie, tiin aplicat i
sisteme de informaii. ntre 1870 i 1918, puterile coloniale adaug in medie 240
mii de mile ptrate n fiecare an la posesiunile lor, intre 1875 si 1915 un sfert din
suprafaa terestr a globului a fost distribuit sau redistribuit in colonii de o
jumtate de duzin de state (Hobsbawm, 1987). Marea Britanie, Frana i
Germania si-au marit coloniile lor cu 4 milioane, 3,5 milioane, si respectiv 1 milion
de mile ptrate, Belgia i Italia, precum i Statele Unite ale Americii i Japonia,
fiecare si-a marit coloniile cu intre 100 de mii si 1 milion de mile ptrate.
Colonialismul a fost considerat n moduri opuse. Acesta a fost vzut ca o for de
modernizare economic i progres social, care asigura ordinea de drept,
proprietatea privat, infrastructura de baz i instituiile politice i juridice. O alt
interpretare a sensului colonialismului a fost legat de capacitatea sa de a
genera distrugere, dependen, exploatare, srcie masiv. Ceea ce este clar,
totui, este c trecerea de la sferele de influen informale la conducerea
coloniala formal n secolul 19 este nrdcinat n rivalitatea inter-capitalista i
de cutare pentru materii prime, piee noi i noi oportuniti de investiii. n
perioada de dup al doilea rzboi mondial, micrile naionaliste au discreditat
colonialismului politic i ideologic. Mai mult, puterile imperiale au constatat ca
acestea erau costisitoare i din ce n ce mai neguvernabile. Rezultatul a fost
procesul de decolonizare prin care fostele colonii si-au dobandit independenta,
dar consecinele ordinii coloniale sunt nc prezente. Unii susin c fostele
colonii nu se bucur de independen deplin economic i politic, ca
persistena produciei primare de export i dependena continu a elitelor
politice de fostele puteri coloniale sugereaz c colonialismul a fost transformat
n "perpetuu neocolonialism" (Abdel-Fadil, 1989) . Instabilitatea politic din Africa
i Asia de Sud-Est este de obicei perceputa ca o consecin a timpurilor

coloniale i modul in care frontierele au fost trasate de ctre diplomaii europeni,

fr sau cu puine cunotine despre contextul istoric i geografic. Astzi, Africa
este din nou in situatia in care i se spune ce s fac, de data aceasta de ctre
instituiile financiare strine. Ciclul de srcie care a urmat colonialismului a
cerut un pre mai mare de la societile africane. n ceea ce privete
perspectivele de dezvoltare n viitor, dezavantajele legate de o localizare
periferic n raport cu zonele centrale ale lumii continu s constituie un
handicap pentru Africa Subsahariana.
n timpul Rzboiului Rece i dup, lumea occidental a permis Rusiei s-i
exercite dominaia asupra popoarelor din Europa de Est i n spatiul ex-URSS
pentru a nu compromite considerente mai largi de stabilitate i securitate. Dou
exemple pot fi menionate: revolta maghiar din 1956 i cecena din 1994
ncoace. n ambele cazuri, nu a existat nici o reacie oficial din partea vestului in
ciuda negrii evidente a dreptului popoarelor la auto-determinare. n alte pri ale
lumii, cererile legitime pentru independen au fost ignorate din motive de
securitate regional. Din 1961, cnd a nceput rzboiul, statele africane au
refuzat, pn n 1991, s recunoasc dreptul la independen al Eritreea fata de
Etiopia (Baylis si Smith, 2001).
Statele-naiuni si Organizatia Natiunilor Unite
Un stat este o unitate politic. n sistemul internaional modern, ntreaga lume
locuit este mprit n state. Limitele sunt trasate n scopul de a separa statele.
Dreptul fiecrui stat de a controla teritoriul cuprins de graniele sale este
recunoscut de comunitatea internaional. Un stat este o unitate independent
politic care ocup un teritoriu definit, populat permanent, avnd control deplin si
suveran asupra afacerilor sale interne i externe. n prezent, harta politic a lumii
include aproximativ 200 de state, dar care conin oameni care aparin catorva mii
de naiuni distincte. O naiune este un grup de oameni cu o cultur comun care
ocup un teritoriu determinat, unii printr-un puternic sentiment de unitate care
rezult din convingerile comune. Limba i religia pot fi elemente unificatoare, dar
mai importanta este o convingere emoional a caracterului distinctiv cultural i
un sentiment de etnocentrism. Termenul compozit corespunzator stat-naiune se
refer la un teritoriu ocupat de o naiune distinct, sau cel puin, de o populaie
ale crei aciuni rezulta dintr-un sentiment general de coeziune i de aderare la
un set de valori comune.
Exist patru tipuri de relaii ntre state i naiuni:
Un stat-naiune. Sunt putine state omogene etnic sau cultural. Unele cum
ar fi Frana, Marea Britanie, Spania au devenit state-na iune prin unirea
unor grupuri diferite de ctre o for centralizatoare puternic; altele, cum
ar fi Germania sau Italia au fost cultural asociate, in timp ce grupurile
politice fragmentate. Japonia considera ca este un exemplu de stat ocupat
de o naiune distinct, dar este slbit de popula iile indigene
semnificative coreene i ainu care exista ca elemente neasimilate
populaiei rii.
Un stat multinaional. Acesta este un stat care con ine mai mult de o
singur naiune. De multe ori nici un grup etnic nu domin o singur

populaie. Fosta Uniune Sovietic a fost alctuita din mai multe

naionaliti: ucraineni, kazaci, ttari, estonieni, i altele. Insula Cipru, n
Marea Mediteran de est, conine dou naiuni distincte: greci i turci.
Dup ce Cipru a ctigat independena fa de Marea Britanie n 1960, a
existat o cretere a violenei ntre cele dou grupuri. Din 1974, Cipru a
fost divizat de o zon tampon a Naiunilor Unite care ii separa greci de
turci.
Un stat-naiune partial. Naiunea arab domin 17 state din Africa de
Nord i Orientul Mijlociu.
O naiune fara stat. Un grup etnic vechi, cu o limb distinct, kurzii sunt
concentrati n Turcia, Iran, Irak i in numar mai mic triesc n Siria,
Armenia i Azerbaidjan. Kurzii sunt un popor de 20-25 de milioane de
oameni mprit ntre ase state i dominante n nici unul. Cei mai multi
Kurzi triesc n Turcia (probabil 14 milioane persoane), aproximativ 8
milioane n Iran, jumtate din acest numar in Irak, precum i mai putini in
Siria, Armenia i Azerbaidjan. Kurzii au ocupat zona izolata, de frontier
muntoas ntre Turcia, Iran i Irak de peste 3000 de ani. Ei sunt o naiune,
dar nu au nici un stat, nici nu se bucur de atenia internaional pe care
alte popoare fara stat, cum ar fi palestinienii o primesc. Localizarea
relativ explica deprtarea sa spaial, precum i obstacolele create de
regimurile instaurate inhiba accesul la regiunile kurde fara iesire la mare.

Deci, n ceea ce privete relaia dintre stat-naiune, se pot distinge: state

dominate de o singur naiune (Frana, Japonia) sau cu 2, sau mai multe naiuni
mari (Canada, Elvetia, Belgia, Africa de Sud). Pe de alt parte, multe naiuni sunt
mprite ntre dou sau mai multe state (arabi, kurzi, coreeni). Lipsa de
coresponden ntre teritorii naionale i frontierele de stat este o problem
deosebit de important n rile mai puin dezvoltate. Aceasta rezulta din istoria
colonial a acestor regiuni. Granitele ntre colonii au fost trasate la mese de
conferine n capitalele europene de ctre diplomai, in condiiile unor cunotine
insuficiente legate de istoria locala, dar in scopul de a raspunde intereselor
puterilor coloniale europene. Aceast situaie este evident mai ales n Africa de
Vest n care tensiunile dintre grupurile concurente naionale rmne
caracteristica chiar i astzi.
Numrul exact al naiunilor depinde de definiie. Cum se stabileste cetenia:
prin limb, cultur, religie sau evoluia istoric? Nu exist nici un rspuns direct
la aceast ntrebare. Oricum, naionalitatea este o notiune destul de vag a
identitii de grup, probabil, la cel mai mare nivel dup familie, clan i trib. De
exemplu oamenii care triesc acum n Slovacia, dar care n timpul secolului 20
si-au schimbat de 5 ori naionalitatea facand parte din Imperiul austro-ungar
pn la 1918, din Cehoslovacia dup Primul Rzboi Mondial, din Ungaria dup
1938, din Cehoslovacia dup al doilea rzboi mondial i din 1993 din Slovacia.
ntre timp, identitatea lor a rmas neschimbat. Conceptul de cetenie a fost
nscut din sistemul european al statului-naiune, care a aprut n Evul Mediu
trziu. Mult mai vechi este termenul de naiune, datnd din timpuri biblice,

ntruct conceptul modern de naionalismului a fost definit doar cteva sute de

ani n urm. Naionalismul a fost consolidat n lumea post-Rzboi Rece, din
cauza disparitiei diviziunii clare dintre Est-Vest i lumii haotice care a aparut
dup. Dou tendine par s se contureze la sfritul Rzboiului Rece: pe de o
parte identitile naionale din fostele state multinaionale, cum ar fi URSS sau
Yugoslavia cresc in intensitate i genereaza multe din zonele de conflict de pe
scena mondial, iar pe de alt parte, supra-naionalismul sau tendina de a
forma aliane i grupurile politice mai mari dect identitile naionale, care
continu i se dezvolt. Acest proces din urm poate fi vzut n dou moduri
diferite: ca o evoluie normal a identitilor naionale, lund exemplul de
identitate Westphalian care a dat nastere identitatii germane, iar aceasta la
randul ei poate conduce la formarea identitatii europene. Sau, poate fi vzut ca
lipsit de importan avnd n vedere faptul c simbolurile de identitate naional
vor fi puternice totdeauna, n ciuda existentei unui drapel sau unui imn pentru
Uniunea Europeana.
Forma Statelor
O privire pe harta politic a lumii arat c fiecare stat este unic. Dimensiunea,
forma i pozitia geografica a oricrui stat se combin pentru a il distinge de toate
celelalte. Caracteristicile au mai mult decat un interes academic, deoarece
acestea afecteaz, de asemenea, puterea i stabilitatea statelor.
Graniele definesc statele: delimiteaz si creeaz, de asemenea, un mozaic de
teritorii adesea interconectate care ofer fiecrei ri forma sau morfologia
acesteia. Morfologia teritorial a unui stat afecteaz starea sa, chiar i
supravieuirea lui. Forma unei ri poate afecta bunstarea ei ca stat prin
favorizarea sau mpiedicarea organizrii eficiente. Exist cinci tipuri de state n
funcie de forma lor:
Stat compact de forma rotunda cu capitala aflat ct mai mult posibil n
centru. Toate marginile ar putea fi atinse de la centru ntr-o perioada
minim de timp i cu cheltuieli mai reduse pentru drumuri si ci ferate.
Aceasta inseamna, de asemenea, i granie mai usor de aparat. Uruguay,
Zimbabwe, Cambodgia i Polonia sunt exemple de state compacte.
Stat prorupt - aproape compact, dar posed una sau dou prelungiri,
uneori nguste ale teritoriului. Prelungirile pot reflecta pur i simplu,
elongatii peninsulare ca n cazul statelor Myanmar sau Thailanda. n alte
cazuri, extensiile au o semnificaie economic sau strategic, fiind
rezultatul negocierilor internaionale pentru a asigura accesul la resurse
sau rute de comunicatie fluviala sau maritima sau pentru a stabili o zon
tampon ntre state. Afganistan, Republica Democrat Congo, Namibia i
se ncadreaz n aceast categorie.
Stat alungit - are lungimea de mai multe ori mai mare decat limea medie
i, prin urmare, pri ale rii departe de capital i susceptibile de a fi
izolate, si in consecinta implica cheltuielile mai mari pentru a le lega de
centru. Ele sunt mult mai dificil de administrat, cum ar fi Norvegia, Vietnam
sau Chile.

Stat fragmentat - este compus n ntregime din insule (Filipine i

Indonezia), parial din insule i parial pe continent (Italia i Malaezia),
precum i cele care sunt n principal pe continent, dar al crui teritoriu este
separat de un alt stat (Statele Unite ale Americii). Fragmentarea i
izolarea poate slbi controlul centralizat al teritoriului national i conduce
la creterea regionalismului, care poate duce la micri separatiste.
Stat perforat - nconjoar complet un teritoriu pe care nu il exclude.
Cuprinde o enclav n interior, care poate fi independenta sau face parte
din alt ar. Doi dintre cele mai mici din statele independente europene,
San Marino i Vatican, sunt enclave care perforeaza Italia. Ca o exclav a
fostei Germanii de Vest, Berlinul de Vest perfora teritoriul naional al fostei
Germanii de Est fiind o enclav n ea. Lesotho este un exemplu de
enclav din Africa de Sud.

Dimensiune
Suprafata pe care o ocup un stat poate fi mare, cum este China, sau mica, cum
este Liechtenstein. Cea mai mare ar din lume, Rusia, ocupa peste 17 milioane
de kilometri ptrai, aproximativ 11% din suprafaa terestr a Pmntului aproape la fel de mare ca i ntreg continentul Americii de Sud i de mai mult de
un milion de timp la fel de mare ca Nauru, unul dintre ministatele gsite lumii.
Putem presupune uor ca suprafata mai mare a unui stat creste sansa ca acesta
va include minereuri, aprovizionare cu energie, i soluri fertile de care poate
beneficia. n general, aceast ipotez este valid, dar depinde mult de localizare.
Resursele minerale sunt inegal distribuite, i mrimea nu garanteaz prezena
lor n cadrul unui stat. Australia, Canada si Rusia, dei mari ca suprafata, au
zone relativ mici, capabile sa sprijine agricultura productiva. Dimensiunea mare,
de fapt, poate fi un dezavantaj. O ar foarte mare poate avea zone vaste, care
sunt la distan, slab populate, i greu s se integreze n nucleul principal al
economiei i societii. Statele mici sunt mult mai apte dect cele mari, pentru a
avea o populaie omogen cultural. In cazul statelor mici este mai uor s se
dezvolte sisteme de transport i de comunicatie pentru a lega diferitele parti ale
rii, i, desigur, au granite mai scurte de aprat mpotriva invaziilor.
Dimensiunea singur nu este critic n determinarea stabilitii si puterii unei ri,
dar este un factor care contribuie la acestea.
Localizare
Semnificaia dimensiunii i formei ca factori ai bunastarii n context naional
poate fi modificat n funcie de pozitia geografica a unui stat, att absolut cat i
relativ. Dei Canada i Rusia sunt ambele extrem de mari, localizarea lor
absolut la latitudinile medii superioare reduce avantajele legate de dimensiune
atunci cnd luam in considerare potenialul agricol. Pozitia relativa a unui stat,
adica poziia sa fa de cea a altor ri, este la fel de important ca i pozitia
absolut. Statele fr ieire la mare, cele lipsite de deschidere la ocean i
nconjurate de alte state, au un dezavantaj comercial i strategic. Ele nu au
acces uor la comerul maritim i la resursele din apele de coast i platformele
continentale. Numrul de state fr ieire la mare - circa 40 - a crescut foarte

mult, odata cu dizolvarea Uniunii Sovietice i crearea de noi state-naiuni mai

mici care faceau parte din ri foste multinaionale precum Yugoslavia i
Cehoslovacia. Mai multe alte state nu sunt total lipsite de iesire la mare, dar
coastele lor sunt inadecvate pentru dezvoltarea porturilor, astfel nct acestea
sunt nevoite s se bazeze pe porturile statelor vecine. Statele fr ieire la mare
au dreptul de a utiliza marea liber, dreptul de trecere inofensiv prin apele
teritoriale de coast, de a construi in lungul coastelor instalaii portuare adecvate,
precum i faciliti de tranzit de la port la propriul lor teritoriu. Statele fr ieire la
mare sau parial fr ieire la mare ar putea avea acces la mare, intr-unul dintre
urmatoarele trei moduri. n primul rnd, orice ru navigabil care ajunge la mare
poate fi declarat deschis pentru navigare tuturor statelor. Libertatea de navigaie
pe rurile care curg prin mai multe ri a fost proclamat pentru prima dat de
ctre Frana n 1792. Guvernul revoluionar a proclamat c libertatea de
navigatie pe ruri era o "lege natural". Comisii internaionale reglementeaza
navigaia pe multe dintre rurile internaionale, i, adesea, aceste comisii au rolul
de a reglementa protectia mpotriva polurii i folosirea apei rurilor pentru
irigatii. n al doilea rnd, un stat fr ieire la mare poate obine un coridor
terestru pentru a ajunge fie la mare fie la un ru navigabil. Mai multe ri au
extensii lungi, subiri afar la porturile maritime. Unele dintre acestea, cum ar fi
coridorul Congo la Oceanul Atlantic, sunt importante rute de transport. A treia
cale prin care un stat fara iesire la mare poate avea acces la mare este de a
obine faciliti la un anumit port, plus libertatea de tranzit de-a lungul unui traseu
pana la portul respectiv. Statele de coast au semnat acorduri internaionale
pentru a ajuta circulaia mrfurilor peste teritoriul lor din state fr ieire la mare,
fr perceperea taxelor discriminatorii, impozitelor sau taxelor de transport de
marf. Chile, de exemplu, a ajutat la construirea unei ci ferate de legtur intre
La Paz, capitala Boliviei si portul chilian Arica, i garanteaz tranzitul liber.
Argentina acorda o zona libera Boliviei in oraul argentinian Rosario pe rul
Parana, i Peru d Boliviei o zona de comer liber n portul Ilo. n 1993, Etiopia a
intrat n rndul statelor fr ieire la mare atunci cnd provincia de coast din
Eritreea a ctigat independena. Eritreea a promis s sprijine activitatile de
import export ale Etiopiei, dar, de fapt, cele mai multe dintre acestea au fost
dezvoltate prin prin portul Djibouti. Tratatul din 1998 ntre Ecuador i Peru a
garantat drepturile de navigaie ale Ecuador n porturile peruane de pe fluviul
Amazon. n unele cazuri, pozitia relativa favorabil constituie resursa primar a
unui stat. Singapore, un stat de numai 580 km patrati este situat la o rscruce de
rute de transport maritim i comer.
Un caz aparte este reprezentat de exclave: o portiune de teritoriu nconjurata de
ctre un alt stat. Un exemplu se refera la cele dou exclave: armeana NagornoKarabah din Azerbaidjan i azera Nachichevan din Armenia Dup prbuirea
imperiului sovietic, armenii au intrat n rzboi cu ara vecina Azerbaidjan privind
soarta a aproximativ 150.000 de armeni care triesc n Nagorno-Karabah.
Aceasta enclava a fost creata de in cadrul programului de dezvoltare sociopolitica care, recunoscnd n acelai timp caracterul distinctiv cretin al acestui
grup de armeni, a dat totui jurisdictia asupra lui statului musulman Azerbaidjan.
Aceasta a fost o solutie tipic sovietica pentru rezolvarea problemelor etnice care

a asigurat autoritatea asupra populatiilor si teritoriilor, dar odat ce Uniunea

Sovietica s-a destramat, armenii cretini nconjurati de musulmanii azeri s-au
simit in nesiguranta i au apelat la Armenia pentru ajutor. Trupele au intrat in
teritoriul azer locuit de armeni i au ctigat controlul asupra enclavei, reusind
chiar i excluderea azerilor de la zona situat ntre teritorul principal al Armeniei
i Nagorno-Karabah. Comunitatea internaional nu a recunoscut oficial ocupaia
armeana i enclava a rmas pe teritoriul Azerbaidjan. Problema fundamental a
rmas nesoluionat, constituind unul dintre conflictele inghetate de pe teritoriul
ex-sovietic.
Teritorialitate si putere
n relaiile internaionale, controlul asupra unui teritoriu, de obicei, creste
puterea, n timp ce puterea creste, se poate extinde controlul asupra teritoriului.
Statele mai puternice exercita un control teritorial direct sau indirect asupra celor
mai slabe. n multe cazuri, puterea implic suveranitatea direct, oficial politic
asupra teritoriilor desemnate. De-a lungul istoriei, multe razboaie au fost cauzate
de controlul teritoriilor specifice, precum i politicile externe ale multor ri au fost
influenate de dorina de a controla teritorii suplimentare in scop economic,
militar sau politic. Trile care au fost nvinse n rzboi au fost adesea obligate s
cedeze controlul asupra unui teritoriu adversarilor lor invingatori.
Relaiile dintre putere i teritoriu pot fi observate la toate nivelurile geografice.
Puterea presupune posibilitatea de a exercita controlul sau influena asupra
altora i controlul teritorial este o prerogativ important a guvernelor. n unele
societi, controlul teritorial se exercit n scopul de a oferi privilegii membrilor
din straturile superioare ale societii. De exemplu, majoritatea populaiei din
Africa de Sud nu a avut dreptul de a alege locul de reedin n timpul
apartheidului, sau nainte de anii 1960, n Statele Unite ale Americii, afroamericanilor li s-a refuzat dreptul de a participa la colile integrate i de asociere
cu
albii
n
mod
egal.
Multe razboaie de-a lungul istoriei au aprut ca urmare a disputelor pentru
controlul asupra teritoriului. Anumite teritorii sunt deosebit de dorite, din cauza
atributelor specifice sau considerentelor legate de pozitie. De exemplu, preluarea
Kuweitului de catre Irak n august 1990 a fost ocazionat n parte de prezena
unor rezerve de petrol valoroase n Kuweit, n timp ce rspunsul american a fost
explicat de dorina de a proteja rezervele de petrol. Alte teritorii au pozitii
geografice strategice. Unele dintre acestea sunt valoroase pentru scopuri
militare. Prin urmare, israelienii au dorit de mult controlul asupra nlimilor Golan
i britanicii au meninut mult timp controlul asupra Gibraltarului, ca poarta de
acces la Marea Mediteran. Alte teritorii sunt valoroase, deoarece controlul
acestora poate facilita schimburile comerciale sau creterea economic. De
exemplu, Rusia a dorit de mult o iesire la Marea Mediteran. Prin urmare, ruii
au ntreprins eforturi pentru a obine controlul asupra Strmtorilor Bosfor i
Dardanele, de legatura intre Marea Mediteran si Marea Neagr. De asemenea,
controlul american asupra Canalului Panama Zona a permis Statelor Unite s
controleze transportul maritim ntre Oceanul Atlantic i cel Pacific. Chiar i atunci
cnd Statele Unite au cedat controlul asupra Zonei Canalului Panama la sfritul

anilor 1970, tratatul prevedea c America ar putea continua s domine comerul

internaional n regiune. Un rol deosebit este jucat de chokepoints - puncte de
importan strategic din cauza congestionrii traficului maritim, care necesit
viteze reduse din cauza creterii riscului de coliziune, precum i a vulnerabilitatii
in cazul unui atac. n 1986, preedintele Reagan a explicat c bazele americane
din Filipine ar ajuta armata sa protejeze cile maritime vitale care trec prin
strmtori sau canale in cazul in care Uniunea Sovietic ar ncerca s le nchid
ntr-un conflict. Oficialii Pentagonului au identificat punctele strategice pentru
marina americana. n Americi acestea includ Strmtoarea Florida intre Florida si
Cuba, Canalul Panama, Stramtoarea Magellan i Golful Alaska. n Pacificul de
Vest: Strmtoarea coreean, Strmtoarea Makassar ntre Sulawesi i Borneo,
Sunda ntre Java i Sumatra, Strmtoarea Malacca ntre Peninsula Malay i
Sumatra. Strmtoarea Hormuz, care comanda Golful Persic, Bab el Mandeb
comanda Marea Roie, Canalul Suez i Capul Bunei Sperane fac parte din
aceste puncte strategice. Timp de muli ani, Strmtoarea Malacca a fost riscanta
din cauza vitezei reduse care da posibilitatea piratilor s urce la bordul navelor i
sa le jefuiasca sau, mai ru, s ucid echipajele. ncepnd cu anii 1980, sute de
acte de piraterie s-au fcut pe aceast cale navigabil, una dintre cele mai
nesigue din lume. Unul dintre punctele strategice cele mai aglomerate din lume
este Strmtoarea Gibraltar, care a devenit subiect de stiri internationale la
sfritul anului 2002, cnd un document al-Qaeda facea referire la planurile de
atac asupra navelor care profitaa de ncetinirea prin intermediul acestui canal de
58 km lungime, care se ngusteaz pn la 13 km n lime i este supus
vnturile puternice i curenilor rapizi. Un alt punct riscant este Stramtoarea Bab
el Mandeb ntre Djibouti i Yemen, la intrarea sudic in Marea Roie i controlat
de ctre Yemen, partial blocat de Insula Perim. Reunit n 1991 Yemen este
vulnerabil din cauza conflictelor interne asupra cmpurilor petrolifere, presiunii
exercitate de axa Washington-Cairo-Ryad, n special, dup oferirea de sprijin
Irakului si cooperarii Eritreano-israeliana. Petrolierele, dintre care unul a fost
atacat de al-Qaida n 2002, precum i navele de croazier abordeaza aceast
strmtoare cu precautie. Strmtoarea Hormuz este controlat de ctre Sultanatul
Oman. Majoritatea rutelor de petrol din Golful trec prin apele teritoriale ale
Omanului. Acesta menine legturi strnse cu SUA i alte ri membre NATO, ca
o garanie pentru stabilitatea sa. Nesigure din cauza rzboiului mpotriva
terorismului aceste stramtori i canale sunt vulnerabile la un moment n care
riscul de aciune ostil se contureaz mai puternic dect riscul de coliziune.
Tipuri de granie
Granitele pot fi clasificate genetic, avand in vedere ca evolutia lor reflect
peisajele culturale pe care le traverseaza. Un reprezentant al geografiei politice
americane, Richard Hartshorne, a propus o clasificare in patru categorii a
granitelor din punct de vedere genetic. Anumite limite au fost definite i delimitate
nainte ca peisajul umanizat sa se dezvolte asa cum il cunoastem azi. S luam
ca exemplu Asia de Sud-Est, o regiune plasat sub controlul puterilor coloniale
pentru o lung perioad de timp. De exemplu, grania dintre Malaezia i
Indonezia pe insula Borneo este o grani antecedenta. Cele mai multe portiuni

ale acestei limite trece prin pdurea tropical slab populata. O a doua categorie
de limite a aparut dupa cu peisajul cultural a evoluat, ca parte a procesului
continuu de populare. Aceast limit ulterioara este reprezentata de exemplu de
frontiera dintre Vietnam i China. Aceasta frontier este rezultatul unui lung
proces de adaptare i modificare care nu s-a terminat nc. A treia categorie
cuprinde graniele impuse peste un peisaj omogen unificat cel puin din punct de
vedere cultural. Puterile coloniale au fcut acest lucru n momentul n care au
mpartit insula Noua Guinee, prin delimitarea graniei printr-o linie aproape
dreapt (curbata ntr-un singur loc pentru a gzdui un meandru al rului Fly).
Limita suprapusa a delimitat jumtatea vestic a Noii Guinee sub control
olandez. Atunci cnd Indonezia a devenit independent n 1949, olandezii nu au
cedat partea lor din Noua Guinee, care este populat n mare parte de etnia
Papuanilor si nu de indonezieni. n 1962, indonezienii au invadat teritoriul, prin
fora armelor, i n 1969 Organizaia Naiunilor Unite a recunoscut autoritatea
Indoneziei asupra acestui teritoriu. Astfel a fost trasata frontiera de est a
Indoneziei i a avut efectul de a extinde Indonezia din sud-estul Asiei n
Regiunea Pacifica. Punct de vedere geografic, Noua Guinee face parte din
Regiunea Pacifica. Al patrulea tip de limita genetica este asa-numita limita relicta
- o frontier, care a ncetat s funcioneze, dar ale crei amprente sunt nc
evidente n peisajul cultural. Grania dintre Vietnamul de Nord si Sud este un
exemplu clasic: o dat delimitat militar, aceasta a avut statutul de relicva din
1976 n urma reunificrii Vietnamului, n urma rzboiului din Indochina (19641975). Graniele din sud-estul Asiei au origini coloniale, dar au continuat s
influeneze cursul evenimentelor in perioada postcoloniala. Un exemplu este
limita fiziografica care separ insula principal din Singapore de restul Peninsulei
Malay, strmtoarea Johor. Aceasta limita, fiziografica si politic a facilitat, probabil
crucial, secesiunea statului Singapore de tara-mama Malaezia. Fr aceasta
stramtoare, Malaezia ar fi putut opri procesul de separare, sau cel puin,
problemele teritoriale ar fi aprut pentru a ncetini cursul evenimentelor. Nu a fost
necesara delimitarea unei frontiere terestre, Strmtoarea Johor a jucat acest rol.
Litigiile de granita
Graniele creeaza multe posibiliti de conflict. Dupa cel de al doilea rzboi
mondial, aproape jumtate dintre statele lumii suverane au fost implicate n
dispute de frontier cu rile vecine. Statele sunt mult mai susceptibile de a avea
dispute cu vecinii lor dect cu tarile mai ndeprtate. Desi cauzele de litigii de
frontier i conflict deschis sunt multe i variate, ele pot fi n mod rezonabil
plasate n patru categorii.
Litigiile de pozitie geografica apar atunci cnd statele vecine nu sunt de
acord cu privire la interpretarea documentelor care definesc o limit sau la
modul in care limita a fost delimitata. Grania dintre Argentina i Chile,
iniial definita n timpul dominaiei coloniale spaniole, a fost stabilita astfel
incat s urmeze crestele cele mai inalte ale Cordillerei Andine de-a lungul
cumpenei de ape. Deoarece Anzii de sud nu au fost n mod adecvat
explorati i cartografiati, nu a fost evident faptul c cele mai nalte vrfuri
i cumpana de ape nu coincid ntotdeauna. O zon lunga, ingusta de mai

mult de 50 de mii de km ptrai este nc n litigiu. n America Latin, ca

un ntreg, secolul 21 a nceput cu cel puin 10 litigii transfrontaliere
nerezolvate, unele datnd din vremurile coloniale.
disputele teritoriale asupra dreptului de proprietate al unei regiuni, chiar
dac nu ntotdeauna, apar atunci cnd o granita imparte o populatie
omogena etnic. Fiecare dintre statele implicate are o anumit justificare
pentru revendicarea teritoriului locuit de grupul etnic n cauz. Conflictele
pot aprea n cazul n care un stat doreste s anexeze un teritoriu a crui
populaie este de aceasi etnie ca cea a statului, dar apartine unui alt stat.
Somalia au avut ciocniri de frontier cu Etiopia iar zona Kashmir este o
cauz de litigiu ntre India i Pakistan. Situatia este mai grav n Asia de
Sud pentru ca regiunea Kashmir dintre India i Pakistan se afla n munii
din nordul ndeprtat si are o semnificatie internaionala mai mult decat o
problem intern. Atunci cnd grania dintre India hindusa i Pakistanul
musulman a fost delimitata n grab, n 1947 s-a oprit pe teritoriul de nord
a Jammu i Kashmir, unul dintre cele 562 de state recunoscute de
administraia colonial britanic. Kashmir a avut un maharajah hindus, dar
o populaie majoritar musulman i a fost dorit att de Pakistan cat i de
India. Atunci cnd epoca colonizarii britanice s-a ncheiat, armatele
pakistaneza i indiana au intrat n rzboi n Kashmir. Dup runde repetate
de conflict, Kashmir astzi este mprit de-a lungul celei mai recente linii
de armistiiu, dar nici o parte nu este pregtit s cedeze. Atunci cnd a
nceput aceast disput, India i Pakistan au fost narmate cu arme
conventionale, astzi ele sunt ambele puteri nucleare, care transform
problema frontierei din Kashmir intr-o problema internationala din cauza
riscului potenial al unui rzboi nuclear.
litigii legate de resurse - statele vecine sunt susceptibile de a dori
resursele, cum ar fi depozitele minerale, terenuri agricole fertile, bogate
terenuri de pescuit situate n zonele de frontier i nu sunt de acord
asupra utilizrii lor. Statele Unite ale Americii au fost implicate n disputele
cu Mexicul asupra resurselor comune ale rului Colorado i Golfului Mexic
i cu Canada pentru zonele de pescuit Georges Bank din Oceanul
Atlantic. Una din cauzele rzboiului 1990-1991 n Golful Persic a fost
imensul zacamant de petrol cunoscut sub numele de domeniu Rumaila,
situat n principal sub Irak cu o mica extensie n Kuweit. Deoarece cele
dou ri nu au reuit s ajung la un acord, Kuweit a extras petrol fr
nici un acord internaional. Irakul a acuzat Kuweit de furt de petrol irakian
si in acest mod si-a justificat invazia acestuia.
litigii funcionale - apar atunci cnd statele vecine nu sunt de acord asupra
politicilor care urmeaz s fie aplicate de-a lungul unei limite. Astfel de
politici pot privi imigraia, reglementrile vamale, sau de utilizare a
terenurilor. Relaiile SUA cu Mexicul au fost afectate de creterea
numrului de imigrani ilegali i a fraficului de droguri din Mexic.
Un caz aparte este reprezentat de extrateritorialitate. n timpul secolului
19, odata ce China a fost tinta colonizatorilor europeni, acestia au intrat

initial in oraele de coast ale Chinei i apoi au patruns in interiorul

teritoriului de-a lungul raurilor. Europenii au forat China s accepte o
doctrin european a dreptului internaional - extrateritorialitate. n
conformitate cu aceast doctrin, statele strine i reprezentanii lor sunt
imuni la jurisdicia rii n care acestia se afla. Astzi, acest lucru se aplic
i personalului ambasadelor diplomatice, dar n China aplicarea acestei
doctrine a ajuns la extrem. Colonizatorii europeni, rusi i japonezi au
stabilit 90 de porturi prin tratate inegale impuse de acest tip de diplomaie.
Diplomaii i comercianii erau scutiti de legislaia chinez. Nu numai
zonele portuare, ci, de asemenea, cele mai bune suburbii rezideniale din
oraele mari au fost declarate a fi extrateritoriale i au devenit inaccesibile
pentru cetenii chinezi. n oraul Guangzhou (Canton, in timpurile
coloniale), Insula Sha Mian n Pearl River a fost o enclav extrateritorial
favorita. Un afis pus la singurul pod de acces pe insula avertiza, n limbile
englez i cantonez, "Accesul interzis cinilor si chinezilor". Misionarii
cretini s-au raspandit in China, resedintele lor i bisericile fortificate au
fost securizate prin extrateritorialitate. n multe locuri, chinezii s-au gsit n
imposibilitatea de a intra in parcuri i cldiri fr permisiunea strinilor.
Acest lucru a contribuit la opoziia nverunat fata de prezena strinilor un resentiment care a explodat n Rebeliunea Boxerilor din 1900. Dup
prbuirea Dinastiei Qing, n 1911, naionalitii chinezi au negociat
sfarsitul extrateritorialitatii comerciale n China. Doar in Hong Kong i
Macao s-a meninut statutul de colonii. Atunci cnd guvernul Chinei n
1980, s-a angajat ntr-o politic economic nou, care a dat privilegii mari
i derogri firmelor strine din anumite zone de coast i orae, adversarii
au susinut c aceast politic a renviat practica de extrateritorialitate ntro forma nou. Aceast problem rmne o problem sensibil ntr-o
China, care nu a uitat umilinele epocii coloniale.
Naionalismul i noiunile corelate
Problema naionalismului este de o importan central pentru analiz
geopolitic, cel puin pentru trei motive:
Majoritatea statelor din lumea de astzi conin grupuri minoritare;
acordarea drepturilor minoritilor este o conditie pentru a evita conflictul
intern;
Doua tendine aparent opuse sunt evidente n ceea ce privete identitatea
naional: att emergenta naionalismului cat i noile identitati supranaionale sunt n curs de dezvoltare pe glob;
Ideea unui stat-naiune este din ce n ce mai mult un simbol al trecutului
ordinii geopolitice a lumii.
Ce este naionalismul?
Naiunile pot fi definite pe baza de cultur, limb, etnie i religie. Cuvntul
provine din rdcina latin care indic s se nasc i iniial se referea la un
grup de oameni. Aa cum sistemul statal modern, a aprut n Europa la sfarsitul

secolului 15, o contiin naional s-a dezvoltat de asemenea. Cea mai bun
definiie a naiunii ar putea fi faptul c acesta este un grup de oameni cu un
patrimoniu comun sau a unei culturi comune, adic un grup diferit de celelalte
prin unul sau mai multe trasaturi importante de cultur, cum ar fi religia, limba,
instituiile politice, valorile sau identitatea istoric. Naiunile cuprind persoane
care mprtesc trsturi culturale comune i un sentiment de auto-identificare
care s le permit s se disting de alte grupe de persoane care triesc n afara
teritoriului naional. Exemplele includ arabi, basci, Quebecoise, Welsh, scoian i
multe altele.
O alt definiie este c o naiune este un teritoriu cultural alctuit din comuniti
de indivizi care se considera ca un singur popor pe baza unor strmoi comuni,
istorie, societate, instituii, ideologie, limba, teritoriul i de multe ori religie.
Evoluia istoric sugereaz c limitele dintre naiuni sunt de mult mai lung
durat i semnificative pentru viaa oamenilor dect frontierele de stat. Ideea de
naiune poate fi dificil s se menin n afara limitelor spatiale stabilite care
constituie o patrie, asa cum culturile se ntlnesc i se amestec, i sunt in
schimbare, i naionaliti sunt la rndul lor modificate. De exemplu, americanii
irlandezi se consider mai mult irlandezi sau americani ca identitatea naional?
Naiunile majore exist chiar i raspandite printre graniele politice in mai multe
state (kurzi, evrei, chinezi). Exist foarte puine exemple de state-naiune pure n
lumea de astzi. Mult mai frecvente pe harta lumii sunt statele multinaionale,
amestecul de naionaliti ntr-o singur unitate politic care poate sau nu s fie
coerent n timp.
Modelul de schimbare a populaiei i fluxurile recente ale migraiei aduga o
nou dimensiune la naionalismului. S lum exemplul Europei. Populaia
indigen a Europei de astzi, spre deosebire de cele mai multe din restul lumii
este de fapt n scdere. O astfel de cretere negativ a populaiei reprezint
provocri serioase pentru orice naiune. Atunci cnd piramida populaiei devine
dominata de populatia varstnica, numrul persoanelor in varsta de munca cre
pltesc taxe pentru serviciile sociale este mai mic, ceea ce duce la diminuarea
pensiilor i reducerea fondurilor pentru ngrijirea sntii. Guvernele care impun
creteri de taxe pun n pericol mediul de afaceri, prin urmare, opiunile lor sunt
limitate. Europa, i n special Europa de Vest, se confrunt cu o implozie
populaie, care va fi o provocare extraordinar n deceniile care vor urma. ntre
timp, imigraia este compensarea parial a pierderilor cu care se confrunta rile
europene. Milioane de kurzi din Turcia (n principal n Germania), algerieni
(Frana), marocani (Spania), africanii din Africa de Vest (Marea Britanie) si
indonezienii (Trile de Jos), schimb structura social a ceea ce odata a fost
statul-naiune. O dimensiune-cheie a acestei schimbari este rspndirea
Islamului n Europa. Marea majoritate a acestor imigrani continu s soseasc
ntr-o Europ n care populaiile indigene sunt stagnante sau n declin, n care
instituiile religioase slbesc si secularismul este rapid n cretere, n care
poziiile politice de multe ori par a fi anti-islamice, i n care normele culturale
sunt incompatibile cu tradiiile musulmane. Comunitile musulmane au tendina
de a rezista asimilrii, fcnd din Islam esena identitii lor. Numai in Marea

Britanie exista mai mult de 1500 de moschei, n sine o transformare a peisajelor

culturale locale.
Supranaionalismul este un alt proces specific pentru Europa. Planul Marshall,
nu numai a stimulat economiile europene, dar a artat liderilor europeni c rile
lor au nevoie de o structura economico-administrativ comuna, n scopul de a:
coordona asistena financiar, de a acilita fluxul de resurse i produse din
mozaicul de granie europene, de a reduce tarifele comerciale restrictive, prin
cautarea modalitilor de cooperare politic. Paii economici n curnd au
condus la o mai mare cooperare politic. n 1949, guvernele participante au creat
Consiliul Europei, nceputul a ceea ce avea s devin Parlamentul European de
la Strasbourg, Frana. Europa s-a lansat si intr-o revoluie politic pentru
formarea unei uniuni multinationale care implic un numr tot mai mare de state
europene. Supranaionalismul este definit ca o asociaie voluntar n sferele
economice, politice sau culturale ale statelor independente care doresc s
cedeze o anumit parte din suveranitate n beneficiul lor reciproc. Dup
schimbarea numelui de mai multe ori i lrgirea numarului de membri de la ase
la 27, Uniunea European nu este doar o organizaie de hrtie pentru bancheri i
productori. Ea are un impact major asupra vieii de zi cu zi a cetenilor din
rile sale membre, n nenumrate moduri. Unul dintre obiectivele cele mai
puternice ale UE a fost realizarea Uniunii Monetare Europene, pentru a simboliza
consolidarea unitatii i stabilirea unei monede alternative fata de dolarul
american. Extinderea a fost un alt obiectiv al UE, dei aprig dezbtute, aceasta a
ajuns n 2004 la adaugarea a zece noi membri, iar n 2007 a altor dou.
Pentru toate progresele sale dramatice spre unificare, Europa rmne un trm
al contradiciilor geografice. Europenii sunt contieni de istoria lor de conflict,
diviziune i auto-distrugere reperata. Chiar i statele din Europa care au luptat
pentru a-i uni forele n UE, multe dintre aceste state se confrunt cu forte
centrifuge semnificative. Termenul deconcentrare a intrat n uz pentru a descrie
forele centrifuge puternice, prin care regiunile sau popoarele din cadrul unui
stat, prin negociere sau revolta activ, isi exprima dorinta de a ctiga putere
politic i, uneori, autonomie n detrimentul centrului. Cele mai multe state
prezint un anumit nivel de regionalism intern, dar procesul de descentralizare
este pus n micare atunci cnd o for centripet cheie de conducere - la nivel
naional a acceptat ideea a ceea ce reprezinta pentru o ar - erodarea unitatii
regionale prin lansarea cererilor de autonomie sau secesiune. Regatul Unit
cuprinde de Anglia i trei alte entiti: Scoia, Tara Galilor i Irlanda de Nord
ataate de Anglia de secole. Nici timpul, nici guvernul democratic reprezentativ
nu au fost de ajuns pentru a elimina regionalismul latent. n timpul anilor 1960 i
1970 guvernul britanic s-a confruntat cu un rzboi civil n Irlanda de Nord i
afirmarea in crestere a naionalismului n Scoia i Tara Galilor. n 1997,
guvernul de la Londra a dat scoienilor i galezilor oportunitatea de a vota pentru
o mai mare autonomie n parlamentele regionale noi, care au puteri limitate, dar
un impact semnificativ asupra afacerilor locale. Alte exemple se refer la Spania
care se confrunt cu forele centrifuge n Regiunea Basc, Catalonia i Galicia,
Frana
cu o micare secesionist n Corsica; Belgia este divizata de
separatismul flamand-valon; Italia se confrunt cu presiuni separatiste n Tirolul

de Sud i Lombardia. n ultimele decenii, Europa de Est a fost dramatic afectat

de descentralizare odata ce Yugoslavia i Cehoslovacia s-au prbuit, Republica
Moldova i Ucraina au suferit de pe urma penetrarii rusesti in geografia istoric a
acestor tari.
Descentralizarea politic nu este singura for centrifug care afecteaza statele
europene. Odata ce Uniunea European s-a materializat, libertile sale sub
form de fluxuri de bani, micrile forei de munc au condus la apariia unor
regiuni puternice urbane cu rol de centre de putere economic i influen,
exercitate dincolo de controlul guvernelor lor naionale. Exemplele includ
regiunea Rhne-Alpes din Frana (Lyon), Lombardia n Italia (Milano), Catalonia
din Spania (Barcelona), Baden-Wrttemberg din Germania (Stuttgart). Acest grup
cunoscut sub numele de motoare depasesc nu doar guvernele naionale n
relaia cu cellalte, ci isi extind chiar i canalele lor de afaceri pentru a cuprinde
lumea (de Blij, Muller, 2006). Astfel de centre economice puternice sunt numite
state regionale, entiti care sfideaz graniele vechi i sunt modelate de
economia de globalizare din care acestea au devenit o parte (Ohmae, 1993).
Multinationalism este de obicei un factor de presiune asupra capacitii statului
de a menine unitatea i de a aciona n mod eficient. Marea expansiune a
Rusiei a adus multe naionaliti sub control arist. Tarii au cucerit, dar au fcut
prea puin pentru a aduce cultura rusa popoarelor pe care le conduceau.
Georgienii, armenii, ttarii i popoarele din statele musulmane din Asia Central
au fost printre zecile de grupuri individuale, culturale, lingvistice i religioase,
care nu au fost "rusificat". n 1917, ruii reprezentau doar aproximativ o
jumatate din populatia imperiului. Astfel, a fost imposibil s se stabileasc un stat
rus dominant peste aceast vasta regiune politica, iar aceste grupuri diverse
naionale au trebuit s fie integrate. S-a decis s se mpart domeniul vast n
Republici Sovietice Socialiste, fiecare dintre care a fost delimitat s corespund
n linii mari la unul dintre cele mai importante naionaliti. n cadrul RSS,
minoritile mai mici au fost alocate unitilor politice de rang mai mic. Acestea
au fost numite Republici Sovietice Socialiste Autonome. Republicile au fost n
conflict pentru limite i teritoriu. Schimbrile demografice, migraiile, rzboiul i
factorii economici au schimbat componenta iniiala. Politica de planificare
sovietic a mutat populaii ntregi de la locul lor de origine, n scopul de a se
potrivi mai bine organizarii de ansamblu, precum i pentru a recompensa sau
pedepsi. Efectul general a fost de a muta popoarele minoritare spre est i s le
nlocuiasc cu ruii. Aceasta rusificare a imperiului sovietic a produs importante
minoriti etnice ruse n toate republicile ne-ruse.
Cnd URSS s-a dizolvat n 1991, fostul imperiu al Rusiei s-a imartit n 14 ri
independente, i Rusia n sine a fost o naiune schimbata. Ruii acum repezinta
aproximativ 83% din populaia de sub 150 milioane de locuitori, o proporie mult
mai mare dect n timpul Uniunii Sovietice (77%). Dar numeroase popoare
minoritare au rmas sub pavilionul Moscovei i milioane de rui au ramas n noile
guverne din fostele republici. Planificatorii sovietici au creat o structur
administrativa complicat i liderii Rusiei postcomuniste au fost nevoiti sa
foloseasca acest cadru pentru a face ara sa functioneze. n 1992, cele mai
multe dintre republici interne ale Rusiei, regiuni autonome, oblasturile i krays au

semnat un document cunoscut sub numele de Tratatul Federaiei Ruse, care le

oblig s coopereze n noul sistem federal. La nceput, cteva uniti au refuzat
s semneze, inclusiv Tatarstanul i o republic n Caucazul de periferie, atunci
cunoscuta sub numele de Cecenia-Ingueia, n care rebelii musulmani au dus o
campanie pentru independena. Mai trziu, s-a divizat n dou republici distincte,
i n cele din urm doar Cecenia a refuzat s semneze Tratatul Federaiei Ruse,
i, ulterior, intervenia militar rus a dus la un conflict prelungit i violent cu
consecine dezastruoase pentru locuitorii si infrastructura Ceceniei. Rzboiul din
Cecenia continu i astzi i este un dezastru inclusiv pentru guvernul Rusiei.
Muli oameni care triesc n state multinaionale i-au exprimat dorina de a
atinge o mai mare autonomie politic sau independena. Expresia acestor
obiective este cunoscuta sub numele de naionalism. Acest concept este strns
legat de etnie. Grupurile etnice sunt oameni care se simt legai de o cultur
comun i patrimoniu, dei legturile lor pot fi, de asemenea, asociate cu
percepiile sociale. Etnia este asociata cu teritorialitii n care identitatea
spaial poate fi o component important a identitii etnice. Cuvntul etnie
provine de la nelesul grec de naiune i este, de asemenea, legat de trsturi
culturale, cum ar fi limbajul. Algerienii din Frana se percep ca fiind de etnie
araba, dar de cetenie francez. n cazul n care acestia au trait n Frana,
suficient de mult timp pentru a dezvolta un sentiment de identitate naional, ei
pot, de asemenea, considera ca sunt de naionalitate franceza. Sau un alt
exemplu este cel locuitorilor din Bulgaria, care sunt etnic musulmani, dar bulgari
ca naionalitate, se pot simi diferit de alti bulgari, din cauza convertirii religioase
care a avut loc cu generaii mai inainte. n cadrul statului modern al Bulgariei,
exist 200 de mii bulgari care sunt musulmani i un milion de ceteni bulgari
care sunt, de asemenea, musulmani, dar de naionalitate turca. Un alt exemplu
de identiti confuze peste motenirea etnic i naionalitate este prezent n
Somalia. n trecut, aceast ar a fost adesea citata ca unul dintre cele cteva
exemple din Africa, ca un stat-naiune, o ar compus etnic numai de somalezi.
n interior, percepia a fost diferit: somalezii au continuat s se disting n mare
msur prin identitatea de clan, n ciuda unui limbaj comun i credinei islamice.
Somalia s-a deteriorat printr-un rzboi deschis ntre clanuri majore n anii 1990
soldat cu victime si dezintegrarea de guvernului central.
O alt noiune legat de nationalism este iredentismului, i anume dorina de a
aduce ntr-un stat toate teritoriile care au fost cndva parte ale acestuia sau zone
n care traiesc membrii grupului cu aceeasi naionalitate. Iniial, termenul a fost
folosit pentru a desemna o zon din nordul Italiei, care a rmas parte a Austriei n
1871. Naionalitii italieni s-au referit la regiune ca Italia irredenta. Zone ale
lumii de azi, care pot fi supuse conflictului din cauza sentimentelor iredentiste
includ Europa Central unde locuiesc maghiarii in statele vecine Ungariei, n cifre
semnificative; nordul Kazahstanului, unde populaia rusa depaseste kazacii,
nordul Pakistanului unde locuitorii Pathan sunt legati ca naionalitate de cei din
Afganistan i Caucaz, unde Armenia i Azerbaidjan ambele exprima dorinte
iredentiste (Nagorno Karabah este o enclav a Armeniei n cadrul Azerbaidjan,
Nahicevan este o enclav a Azerbaidjanului n cadrul Armeniei).

Ca rspuns la naionalism, statele dezvolt adesea simboluri destinate s

promoveze unitatea, cum ar fi motto-uri, steaguri, imnuri naionale sau
monumente istorice sau toponime. Ultimul este deosebit de important, avnd o
puternic semnificaie patriotic. De exemplu, statele din fosta URSS se
confrunt cu un val de independen prin redenumirea locurilor n limbile locale
sau revigorarea numelor pre-sovietice. De exemplu Sankt Petersburg, numit
Leningrad, n onoarea lui Lenin, dar redenumit Sankt-Petersburg, dup
prbuirea Uniunii Sovietice.
Grupuri minoritare
Statutul de minoritate implic nu numai numere mai mici, dar, de asemenea,
percepia c nu este pe deplin parte din ntreaga naiune. Comisia Drepturilor
Omului definete o minoritate ca un grup numeric inferior restului populaiei unui
stat i ntr-o poziie non-dominant ai crei membri sunt distincti de altii din
populaie i au un sentiment de solidaritate pentru conservarea lor cultur.
Foarte puine exemple de adevrate state-naiune exist acum pe glob, prin
urmare, fiecare ar are o populaie minoritar, inclusiv Japonia i Islanda, care
sunt adesea citate ca cele mai relevante exemple de state-naiune. n unele
state africane i asiatice, n principal, ca urmare a politicilor coloniale d trasare a
frontierelor, este foarte dificil de a determina care grup constituie o majoritate n
cadrul populaiei statului (n Coasta de Filde majoritarii reprezinta doar 23% din
totalul populaiei, restul fiind minoriti, sau n cazul Chinei, doar 7% din
populaie nu este populatie chinez Han, desi minoritile totalizeaza cel puin
80 de milioane de persoane). Comportamentul minoritilor este diferit: populaia
vorbitoare de limba suedez a Finlandei se considera ceteni finlandezi, n timp
ce n cazul populaiei Regiunii Bascilor din Spania exist o micare puternic i
uneori violenta pentru a crea un stat-naiune.
Uneori, echilibrul drepturilor pentru un grup minoritar i dorina de a crea un
sentiment de identitate naional ntr-un stat multinaional poate fi dificil de
realizat. Nerespectarea poate duce la rzboaie civile sau la genocid cultural.
Istoria sugereaz c naiunile sunt mai durabile dect statele din punct de
vedere al existenei, desi convergena cultural i de amestecare a eliminat
multe naiuni. Limba vorbita este un indicator de pierdere a culturilor de pe glob.
Lingvitii prevd c la mijlocul secolului 21, avand in vedere rata actual de
pierdere a limbii vorbite, vor mai exista 300 de limbi vorbite pe pmnt, n
scdere de la aproximativ 6.000 n secolul 20.
Fora motrice din spatele aspiraiilor pentru minoriti n cadrul statelor
multinaionale, pentru a forma propriile lor zone politice independente poate fi
percepia de dezvoltare inegala: unele regiuni sunt favorizate n detrimentul
altora n ceea ce privete investiiile i creterea economic. De exemplu,
divizarile recente ale statelor Yugoslavia i Cehoslovacia au avut loc, n parte
datorit identitilor naionale distincte i n parte percepiilor c regiunile din
fiecare stat nu au fost dezvoltate, n rate egale ca, de exemplu, Republica Ceh
fa de Slovacia.
Rzboi i convingeri religioase

Din cele mai vechi timpuri, biserica a sprijinit pacifismul. In Evul Mediu, biserica a
devenit profund implicata n toate aspectele vieii societii, i a argumentat c
bunii cretini ar putea participa la rzboaie. Rzboiul a fost acceptat dac acesta
este inevitabil pentru a restabili pacea. Unele biserici au acceptat rzboiul drept,
cum ar fi Reforma protestant, Luther i Calvin, altele au promovat o dogm
pacifist (Menonite, anabaptist). Iudaismul subliniaz cutarea pcii, ca parte a
scopului iniial al lui Dumnezeu pentru oameni, dar accepta, uneori, ca
distrugerea este necesar n cazul n care aceasta este pentru un scop bun.
Talmudul face distincia ntre rzboaie opionale i obligatorii sau defensive. n
tradiiile evreieti exist loc pentru o varietate de interpretri i de orientare
moral, astfel, ca alegerea individuala are o mare importanta. Poate cel mai bun
cuvnt pentru a exprima tradiia iudaismului este "Shalom" pace, cu sensul nu
doar de absen a rzboiului, ci, de asemenea, ca o condiie general de bine.
Islamul este uneori vzut i de ctre non-adereni din culturile occidentale, ca o
religie de rzboi, dar, n realitate nvturile Islamului nu accepta rzboiul mai
mult decat tradiiile cretine sau evreieti. Jihadul este ideea de "rzboi sfnt" n
Islam i Muhammed Profetul a fost cu siguran un militar, precum i un lider
spiritual. Cu toate acestea, Jihad nseamn "lupta", nu rzboi real, i se poate
referi la activitile evanghelice ale religiei, care nu necesit folosirea forei.
Credina hindusa, rspndit n India i n alte pri ale Asiei, recunoate o casta
a rzboinicilor n cadrul sistemului su, dar, de asemenea, susine c uciderea
trebuie evitat dac este posibil. Budismul, credina care si-a tras originea n
secolul al aselea din hinduism, nva c una dintre aciunile potrivite oamenilor
este s depun eforturi pentru non-violenta. De fapt, uciderea pentru ctigarea
rzboiului, crima, talharia, trebuie s fie considerate ca fiind imoral toate. Dar
non-violena trebuie s fie o etic personal, care necesit meditaie i reflecie
pentru a o atinge. Un grup religios, care a venit recent pe scena mondial, i a
suferit pierderi mari cauzate de aderarea la non-violen este credina Bahai.
Aceast religie are originea n Iran din secolul al 19-lea i ofer viziunea unei
credin unice, unificate i a unui cod moral pentru lume intreaga.