Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Neuropsihologia
Neuropsihologia
NEUROPSIHOLOGIA
BRAOV
2010
INTRODUCERE
Obiectivele cursului
Cunoasterea neuroanatomiei structurilor care stau la baza functiilor psihice
Cunoasterea neurofiziologiei principalelor arii corticale si a unor structuri subcorticale
Corelatii anatomo functionale in explicarea unor functii psihice (perceptia, atentia,
invatarea, orientare)
Explicarea unor notiuni ca: frontalizare, emisfericitate, corticalizare, neuroregenerare.
Cerinte preliminare
Este necesara o revedere a notiunilor bazale de anatomia si fiziologia omului din clasele
liceale.
Mijloace de lucru
Parcurgerea temelor de studiu individual, rezolvarea temelor de casa si activitatile
tutoriale nu necesita mijloace de lucru speciale.
Structura cursului
Cursul este structurat pe 9 uniti de nvare, fiecare unitate de nvare coninnd att partea
teoretic ct i exemple, teste, teme de control i teste de autoevaluare.
1
Materialul de curs conine dou teme de control a cror rezolvare este obligatorie.
Temele de control vor fi date pe grupuri de studeni i vor fi trimise, n format electronic, prin
email i ncrcate pe platforma eLearning, tutorelui pn la o dat comunicat de acesta la
orele dedicate acestui tip de activitate. Comunicarea tematicii acestor teme de control dar i
constituirea grupurilor de lucru se face n cadrul celor dou activiti de tip TC programate n
orar.
Discipline deservite
Neuropsihologia este utila pentru intelegerea tuturor disciplinelor din programa. Este
disciplina sine qua non pentru Fundamentele psihologiei, Psihologia varstelor, Psihologia
invatarii, Psihopatologie.
UNITATEA DE INVATARE 1
1. Notiuni de baza ale structurii sistemului nervos central
Creierul uman este singura noastra structura performanta , in raport cu cel al tuturor
celorlalte fiinte care ne preced pe firul evolutiei. Prin creier am facut saltul spre fiinta
umana, prin numarul de neuroni, indeosebi cei de asociatie din structura scoartei cerebrale
(cortex) suport al capacitatii noastre de a rationa!
Tomografia cu emisie de pozitroni (TEP) si rezonanta magnetica nucleara functionala
(RMNf) au pus la dispozitie date cu privire la neuroanatomia functionala a omului in
timpul experimentelor comportamentale. Ne putem face o imagine clara cu privire la
regiunile cerebrale implicate in multe functii cognitive complexe. Astfel, se poate urmari
cu mare fidelitate fluxul informatiei senzoriale periferice prin maduva spinarii si creier,
transformarea sa in comanda motorie si cursul comenzii catre organul efector.
Trebuie sa observam ca anatomia si fiziologia clasica a sistemului nervos s-au
constituit si dezvoltat facand abstractie aproape total de modul de implicare a diferitelor
structuri si procese neurofiziologoce in producerea vietii si activitatii psihice. Asa s-a
ajuns la elaborarea unor modele anatomice statice (considerarea structurii in sine ca ceva
dat si inert) si a unor modele fiziologice de tip robot, in care functionare unui centru sau
segment nervos este privita ca ceva autonom, independent de functionarea celorlelte.
Concomitent, a fost infirmata si conceptia dualista cu privire la organizarea si
functionarea sistemului nervos (Pfluger, Sherrington), care impartea in mod transant
sistemul nervos in doua sisteme diametra opuse si incongruente: sistemul inferior (maduva
spinarii si trunchiul cerebral) legat de realizarea actelor reflexe (se aveau in vedere doar
reflexele neconditionate), considerat singurul accesibil studiului sistematic cu metode
obiective de laborator, si sistemul superior (emisferele cerebrale) sediul actelor psihice in
esenta lor: spirituale, extrareflexe, extramateriale a caror functionare este socotita
inaccesibila cercetarilor experimentale obiective, trebuind sa ramana un fel de zona
interzisa. Locul acestei conceptii este luat astazi de viziunea monista. Potrivit acesteia,
sistemul nervos, in ciuda diferentierilor de ordin anatomic macro si microscopic
alcatuieste un angrenaj functional unitar, care realizeaza un singur gen de activitate ca
3
raspuns fiziologic sau psihic (mediat fiziologic) la stimulii din mediul intern sau extern
organismului.
Sistemul nervos central este compus din creier si maduva spinarii, iar sistemul nervos
periferic din ganglioni si nervi periferici situati in afara creierului si maduvei spinarii.
Chiar daca anatomic cel doua sisteme sunt separate, functional ele se interconecteaza si
actioneaza conjugat si unul asupra celuilalt.
Sistemul nervos central este compus din creier si maduva spinarii, iar sistemul
nervos periferic din ganglioni si nervi periferici situati in afara creierului si
maduvei spinarii.
UNITATEA DE INVATARE 2
2. Neuronul si sinapsele
Sistemul nervos este format din doua tipuri de celule: neuronul si glia (nevroglia). Acestor
celule le revin 75% din masa totala a tesutului nervos (35% celule neuronale si 40% celule
nevroglice); la acestea se adauga lichid extracelular (15%) si vasele sanguine (10%).
Toate celulele corpului uman sunt constituite pe acelasi tipar: membrana celulara,
citoplasma cu organite celulare si nucleul, cu materialul genetic. Organitele celulare sunt
unele comune (mitocondrii, aparatul Golgi, reticulul endoplasmatic, ribozomii) si altele
specifice unor anumite tipuri de celule. In cazul neuronilor, organitele specifice sunt
corpusculii Nissl. As insista asupra mitocondriilor, organite celulare cu pereti dubli in care se
produce ATP-ul, principala sursa de energie a unei celule. Bogatia mitocondriilor intr-o celula
sau aglomerarea acestora intr-o anumita zona celulara, semnifica o activitate intensa, cu mare
consum energetic.
viteza conducerii influxului nervos. Teaca este intrerupta la intervale regulate strangulatiile
lui Ranvier. Fiecare segment internodal este format de o singura celula Schwann.. Axonii mai
scurti nu au noduri Ranvier. Un axon care transmite impulsurile de la maduva spinarii la
muschii degetelor poate atinge lungimea de 0,7 1 metri. Daca distanta internodala (intre
doua strangulatii Ranvier) este de 1 1,5 mm, un asemenea axon poate avea 500 1000
strangulatii Ranvier. Una din bolile grave ale sistemului nervos central este scleroza multipla,
datorata aparitiei unor zone mai mici sau mai mari de demielinizare (distrugere a tecii de
mielina) in diferite zone ale creierului sau maduvei. Scleroza multipla se manifesta prin
afectarea performantelor motorii si senzoriale, deoarece demielinizarea interfera cu
conducerea impulsurilor si deci cu perceptia senzoriala si coordonarea motorie.
Numarul neuronilor este de aproximativ 15 miliarde, din care 14 miliarde se afla la nivelul
cortexului cerebral. Pe baza diferentelor structurale, a numarului si formei prelungirilor
corpului celular, neuronii sunt clasificati in trei grupe:
a. Neuroni unipolari cu o singura prelungire a corpului celular, care poate da nastere
mai multor ramuri.
b. Neuroni bipolari cu o dendrita si un axon; se gasesc la nivelul partilor specializate
ale analizatorilor vizual, auditiv sau olfactiv.
c. Neuronii multipolari predomina in sistemul nervos al vertebratelor; au un axon si mai
multe dendrite. Numarul si extinderea proceselor dendritice coreleaza cu numarul
contactelor sinaptice facute cu alti neuroni. De exemplu o celula spinala motoare, ale
carei dendrite sunt moderate ca numar si extindere, are circa 10000 de contacte; marea
arborizatie dendritica a unei celule Purkinje din cerebel primeste aproximativ 150000
de contacte.
b. Neuronii motori sau eferenti, transmit inpulsurile nervoase in afara creierului sau
maduvei spinarii, la efectorii musculari sau glandulari.
c. Neuronii de asociatie, sau intercalari se afla in interiorul creierului sau maduvei
spinarii. Ei pot directiona impulsurile dintr-o parte a SNC in alta, catre centrii
corespunzatori pentru prelucrare si interpretare.
CELULELE NEVROGLIALE
La nivelul sistemului nervos al vertebratelor celulele gliale sunt de 10 50 de ori mai
numeroase decat neuronii. Ele sunt de doua feluri: microglia (care sunt fagocite si se
mobilizeaza dupa traumatisme, infectii sau alte boli) si macroglia (astrocite, oligodendrocite si
celule Schwann). Astrocitele sunt cele mai numeroase celule gliale dar si cele mai enigmatice.
Ele se situeaza de obicei intre tesutul nervos si vasele sanguine, formand bariere hematoencefalica. De asemenea, astrocitele formeaza cicatricile aparute dupa diferite agresiuni
asupra sistemului nervos central. Oligodendrocitele au rol important in formarea mielinei, dar
tecile neurilematoase (in jururl axonilor) le formeaza celulele Schwann.
Neuronii nu sunt interconectati fizic intre ei. Daca ar fi asa, potentialul de actiune s-ar
propaga de la un neuron la altul la intamplare, de-a lungul cailor nervoase. Jonctiunile
dintre neuroni ca si cele dintre ei, pe de o parte, si elementele receptoare si executive, pe
de alta parte se realizeaza prin intermediul unor formatiuni si mecanisme complexe pe
9
care Foster si Scherringhton (1897) le-au denumit sinapse. Sinapsa este alcatuita dintr-o
membrana presinaptica, spatiul sinaptic si membrana postsinaptica. In spatiul presinaptic
sunt acumulate vezicule cu neurotransmitatori chimici, specifici fiecarei grupe functionale
de neuroni. In acest spatiu se afla o concentratie mai mare de mitocondrii, care furnizeaza
energia necesara transmiterii sinaptice. Spatiul sinaptic are aproximativ 30 nm. Membrana
postsinaptica are niste locusi specifici care pot primi numai anumiti neurotransmitatori
(corespunzator celor din zona presinaptica). Este locul unde actioneaza unele
medicamente, cu componenta asemanatoare neurotransmitatorului a carui actiune dorim
sa o contracaram, componenta care blocheaza locusul specific, fara insa a genera si
potentialul de actiune.
CAND OBSERVA O ACTIUNE SIMILARA). Deci noi invatam imitandu-i pe cei din
jur. Acesti neuroni sunt responsabili de comportamentul social, de contaminarea
emotionala (rasul e molipsitor).
Autoevaluare
11
UNITATEA DE INVATARE 3
3. Metode si tehnici de investigare
Legistii si judecatorii apreciaza din ce in ce mai mult importanta disfunctiilor
cerebrale in aparitia comportamentelor deviate sau criminale, in deteriorarea
desfasurarii normale a vietii si in aparitia inconvenientelor familiale, dupa accidente,
intoxicatii, stroke sau alte evenimente nocive, care duc la lezarea creierului. Prin
urmare, metodele de investigare a anatomiei si fiziologiei c reierului, precum si
examenul neuropsihologic meticulos si repetat pot evidentia defecte subtile,
inaccesibile unui observator neexperimentat.
Lichidul cefalo-rahidian (LCR) recoltat prin punctie lombara, ofera date despre:
biochimismul cerebral, prezenta particulelor virale sau microbiene (meningo encefalite), hematii (hemoragii cerebrale).
12
Pornind de la lucrarile lui Galvani si Volta (1792), fiziologul englez Caton (1874) a
evidentiat pentru prima data prezenta biocurentilor cerebrali ...la iepure. La om prima
inregistrare a fost facuta de psihiatrul german Hans Berger in 1924 (publicata 1929).
Creierul uman genereaza biocurenti, care au fost clasati in mai multe tipuri dupa
frecventa si amplitudine.
13
Dupa forma lor sinusoidala in inregistrarile grafice au fost numiti unde cerebrale.
Ritmul delta (0,5 3 Hz) apare la creierul imatur al copilului pana la 2 -3 ani, in
somn si in suferinte cerebrale.
Ritmul teta (3-7 Hz) constituie ritmul de baza al copilului de 2-7 ani. La adultul
normal apare in 10-15% di totalitate traseului EEG.
Ritmul alfa (8-12 Hz) este expresi activitatii electice de fond la omul norma l, in
stare de veghe si repaus psihosenzorial.
Ritmul beta (peste 13 Hz) corespunde starii de activitate cerebrala. Cand percepem
lumea exterioara suntem in ritm beta.
Ritmurile : alfa, beta, delta si teta difera in functie de frecventa, durata si ampli tudine.
Examenul EEG este usor de efectuat intr-un interval de timp relativ scurt, nu produce
senzatii neplacute si nu are contraindicatii.
14
Fizicianul sud african Allan Cormack si inginerul englez Sir Gofrey Housfield,
independent unul de altul, au elaborat principiile metodei.
In TC sunt expuse transe subtiri si consecutive ale corpului uman care sunt apoi
analizate si reconstruite pe calculator.
15
PET
Reconstructia tridimensionala a sectiunilor cerebrale utilizand radioelemente
emitatoare de pozitroni.
16
17
UNITATEA DE INVATARE 4
4. Structura si functiile lobilor cerebrali
Aria cortexului uman are aprox. 2200 cm, din care doar o treime vizibila,
restul fiind ascunsa in sciziuni, santuri.
-
anumite arii pot fi considerate motorii (predomina celulele piramidale) sau pot fi senzoriale
(predomina straturile granulare) sau pot fi de asociatie (predomina straturile I, II si uneori III).
Cortexul e o vasta zona de receptie, de comanda-control, dar si de integrare a
impulsurilor. Din acest punct de vedere putem vorbi de cortex somato-senzorial si de cortexul
motor (efector).
Structura lor le face ca unele sa fie efectorii si altele receptorii, iar functia de asociatie
apartine intregului neocortex omenesc
Tendinta de a limita ariile corticale prin granite precise este gresita, deoarece au intre
ele zone de trecere. Localizarile functionale nu respecta limitele citoarhitectonice ale
20
Lobul frontal = locul anatomic al constiintei de sine; este cea mai evoluata componenta a
creierului uman
ARIA BROCA
Aria 44
CORTEXUL PREFRONTAL
Portiunea cea mai rostrala a lobului frontal caracterizata prin implicarea ei in functiile
cerebrale cognitive si emotionale.
S-a estimat ca ocupa aprox. o treime din intregul cortex cerebral uman. La om, aceasta
zona care ocupa aproape 1/3 din cortexul cerebral, are o dezvoltare superioara fata de
zonele similare ale creierului celorlalte animale. Filogenetic, salturi calitative in
organizarea globala a comportamentului in raport cu solicitarile mediului extern si cu
satisfacerea starilor proprii de motivatie se leaga, cu precadere, tocmai de constituirea
si dezvoltarea mecanismelor de comanda-control ale cortexului prefrontal. De aceea
nu este lipsit de temei ca principiul general al corticalizarii sa fie intregit cu principiul
particular al FRONTALIZARII.
Unii cercetatori considera ca dominarea ratiunii de catre emotie s-ar datora existentei
mai multor circuite neuronale la acest nivel.
Prin RMN functional s-a observat ca zona prefrontala stanga este activata de emotiile
pozitive (empatie, compasiune, respect, calm, buna dispozitie, etc.), iar zona
prefrontala dreapta de emotiile negative.
24
Cortexul prefrontal medial (aria cingulara anterioara) este implicata in mod specific in
coordonarea bimanuala, atentia sarcinilor cognitive cercetate, modularea trezirii
corpului, memoria spatiala, miscarile auto-initiate, solutionarea conflictelor si in
extragerea informatiei din memoria de lunga durata; de asemenea este implicat in
perceptia durerii dar si in medierea raspunsului emotional initiat de perceperea de
catre noi a durerii (Barbas, 1995; Goldman-Rakic,1987).
25
LOBII TEMPORALI
Lobii temporali sunt mai mult imagini avantajoase decat entitati anatomice,
delimitarile fata de lobii parietal si occipital neavand repere precise.
Ariile auditive primare (41 si 42 girusul Heschl) si aria auditiva secundara (22)
26
Lezarea temporala ant. in emisfera stg provoaca deficite in gasirea numelor proprii, iar
in emisfera dr dau deficiente in denumirea expresiei faciale; leziunile bilaterale dau
anomie si deficite de memorie retrograda.
Lezarea regiunii mediale stg. provoaca memorie saraca pt. informatii verbale noi, iar
lezarea in dr. da memorie saraca pt. informatii nonverbale noi (Buchtel, 2002).
Lezarea lobului temporal inferior duce la aparitia prosopagnoziei pot vedea o fata dar nu
recunosc persoana dupa fata respectiva; interesant este ca dupa ce persoanele vorbesc,
identitatea lor este recunoscuta imediat
1. Agnozia auditiva individul are o deficienta izolata de intelegere a sunetelor in prezenta
unei audiograme aproape normala; pacientul nu intelege nici vorbirea si nici sunetele din
mediul inconjurator; pot citi, vorbi, scrie si numi corect obiectele.
2. Surditatea corticala cand sunt afectate ariile 41 si 42 bolnavul ramane indiferent la orice
stimuli auditivi de la o sursa pe care nu o are sub control vizual imediat
3.Tulburari in recunoasterea vizuala prosopagnozia.
4. Tulburari ale sferei afective si motivationale scaderea tonusului emotional general,
reducerea agresivitatii si intensificarea emotiei de frica; indiferenta afectiva (in
amigdalectomie bilaterala), instabilitate emotionala; perversiuni ale unor trebuinte, indeosebi
27
alimentare (ex. coprofagia) si sexuale; exacerbarea sau diminuarea unor trebuinte biologice
primare.
5.Tulburarea functiei mnezice experientele lui Milner (1962) privind invatarea unui labirint
pe un lot de 79 bolnavi au evidentiat: a)leziunile hipocampice bilaterale determina deficitul
cel mai important; b)lobectomiile temporale dr. provoaca un deficit mai sever decat cele stg.,
care lasa performantele aproape normale; c)leziunile cortexului posterior temporal drept
determina o reducere masiva a vitezei de invatare.
6. Tulburarea gandirii leziunile de lob temporal provoaca tulburari in desfasurarea
proceselor gandirii; in cazul emisferei dominante nu reusesc sa efectueze mental serii
succesive de operatii, care presupun o permanenta sustinere si mediere verbala (ex. calcule
multioperationale 4x5-3+7=?).
7. Tulburarea comportamentului lobectomiile temporale dr. par a fi asociate cu paranoia,
comportament egocentric si logoreic. (Kolb si Whishaw, 1980).
8. Tulburarea perceptiei timpului.
9. Tulburari vestibulare si de echilibru datorita proiectiilor vestibulare in lobul temporal
vertije, senzatie de deplasare in plan vertical.
10.Tulburari olfactive lezarea portiunii antero-mediale a lobului temporal, care include si
hipocampul, poate cauza halucinatii olfactive. In cazul epilepsiei temporale pot aparea
hiposmie, parosmie sau halucinatii olfactive.
11. Tulburari viscero-vegetative stimularile stereotactice ale hipocampului si amigdalei au
antrenat modificarea frecventei cardiace, a ritmului respirator, nevoia de a urina. (Young,
1992)
12. Tulburarea ritmului somn-veghe hipersomnii, uneori de tip narcoleptic sau aspecte de
mutism akinetic rar intalnita.
EPILEPSIA TEMPORALA
In timpul crizei bolnavul retraieste ca in vis, cateva minute, scene din viata anterioara,
crede ca este in alta localitate, are halucinatii vizuale, olfactive (crize uncinate).
28
LOBUL PARIETAL
Posterior de lobul frontal, de care e separat prin santul central (Rolando), pana la
santul parieto-occipital.
CSS secundar unde reprezentarea degetelor mainii si a fetei ocupa aproape toata aria. Este o
parte a unui centru asociativ de ordin inalt pentru recunoasterea tactila a obiectelor si invatare.
29
Astereognozia sau agnozia tactila nu pot identifica obiectele dupa pipait desi pe cale
vizuala le recunosc fara dificultate.
Apraxia de imbracare.
30
Acalculie
sfaramicioase,etc.
LOBII OCCIPITALI
Omul este in principal un animal vizual, iar perceptia vizuala si interpretarea acestei
perceptii domina viata sa.
Centrul vederii a fost plasat invariabil sub emisferele cerebrale, adica, in ventriculii
laterali (Galen), in trunchiul cerebral (Willis), in corpul pineal (Descartes).
Cecitatea corticala sau cecitatea psihica se datoreaza lezarii bilaterale a ariei striate
(aria 17). Deficitul este asociat uneori unui tablou confuzional, unei dezorientari
temporo-spatiale si uneori unui usor deficit senzitivo-motor. Cel mai des bolnavul
ignora deficitul sau este indiferent fata de acesta.
31
Anomia culorilor o afazie optica pentru culori; pacientii pot potrivi fragmentele de
culori si pot asocia culorile cu obiectele, dar cand prezentam o culoare specifica acesti
pacienti sunt incapabili de a o denumi.
EPILEPSIA OCCIPITALA
32
EXEMPLU
Epilepsia temporala
33
2.
Crize partiale complexe urmate de obicei de o perioada mai mult sau mai putin
2.
3. Exceptionala.
Poliglot
(4
limbi).
Expresivitate
vie
scribomanie,
hipergrafie.
Comportament social
1.
Cald, desi iritabil, stilat potrivit, ordonat, dar jucator de noroc. Inconstant n
34
2.
lui de la Croisset;
emotionala fata de
(Gaugain, Rey, Gachet) si tendinte autodistructive (mna arsa, urechi mutilate, suicid).
Sexualitate
1.
2. Activ n adolescenta, foarte diminuat, daca nu abolit, dupa nceperea crizelor (de
aproape doi ani n-am avut nici o relatie sexuala). Onanism.
3.
35
UNITATEA DE INVATARE 5
5. Corpul calos ; emisfericitatea
Marea comisura transversa a creierului, conecteaza cele doua emisfere si formeaza
tavanul ventriculilor larerali
Descrierea facuta de Galen (sec II i.d.Hr.), dar ipoteza conectarii emisferelor apartine
lui Vesalius (1543)
In comportamentul verbal si al
Ariile somatice si senzitive sunt conectate cu cele controlaterale, dar ariile legate de
mana si picior sunt lipsite de conexiuni calosale comisurale (Powell, 1981)
36
EMISFERA STANGA
- se refera la limbaj, cuvant, aspectul lingvistic al limbajului scris, calcul logic, cifre,
rationament, capacitate de analiza si de abstractizare, grija de a proceda metodic (dependenta
de timp Hazel )
Trasatura tipica pentru emisfera stanga este abordarea rationala. Persoanele care au
amisfera stanga mai dezvoltata procedeaza metodic, nu trec la o etapa urmatoare pana nu au
epuizat-o pe cea anterioara. Totul trebuie sa se inlantuiasca logic. Relativa rigiditate a
demersului constituie uneori o garantie a validitatii acestuia (D. Chalvin, 1992).
EMISFERA DREAPTA
37
EMISFERICITATEA
De asemenea, femeile pot percepe la fel de bine sunetele cu ambele urechi in timp ce
barbatii se concentreaza mai degraba asupra unei surse dominante de zgomot
Concluziile acestui studiu ar putea explica o serie de alte informatii care pana acum
pareau incerte. De exemplu, oamenii de stiinta vor putea analiza de ce femeile si
barbatii au predispozitii diferite la probleme de sanatate mintala, sau de ce unele
medicamente au efecte diferite in functie de sex.
Conform statisticilor, femeile sunt de doua ori mai predispuse decat barbatii la
depresii. Explicatia ar fi aceea ca la nivelul creierului feminin se produce doar
jumatate din cantitatea necesara de serotonina, hormon care induce starea de bine.
38
AUTOEVALUARE
Explicati notiunile :
-
Corticalizare
Frontalizare
Emisfericitate
39
UNITATEA DE INVATARE 6
6. Sistemul limbic ; diencefalul ; cerebelul ; trunchiul cerebral
Toata viata oscilam intre ratiune si afecte sau emotii.
Structura care proceseaza emotivitatea este sistemul limbic.
Rolul lui in evolutie era acela de a lua o decizie rapida aparare, atac sau fuga.
Dupa unii autori, afectivitatea are un rol chiar mai mare decat capacitatea cognitiva in
manifestarea personalitatii umane.
Hipocampul si amigdala (situate in lobul temporal) fac parte din sistemul limbic
(poate cele mai importante structuri!).
1. Invatare si memorie.
2. Reglare a comportamentului emotional.
3. Unele aspecte ale controlului motor.
4. Reglare a functiilor hipotalamice
41
Hipotalamus
TALAMUS - Structura senzitiva subcorticala cruciala, subordonata cortexului
cerebral; la acest nivel se intrerup in drumul lor catre scoarta cerebrala caile tuturor
formelor de sensibilitate, cu exceptia celei olfactive, care ajunge direct la cortex.
- hemianestezia contralaterala
- metatalamusul alcatuit din corpii geniculati laterali (cu rol in perceptia vizuala) si
mediali (cu rol in perceptia auditiva);
DUREREA
Clasificarea Durerii:
Factori declansatori
Intensitate
Caracter
Durata
Iradiere
Fenomene asociate
EXEMPLE
Erbin Krafft, intr-un raport asupra perversiunilor sexuale publicat in 1942, releva,
avand ca sursa de inspiratie un roman al scriitorului Sacher Masoch (1835-1895), ca
autorul solicita sa fie flagelat de sotia sa pentru obtinerea unor satisfactii sexuale.
Perturbarea sexuala numita masochism, a fost descrisa si de alti autori ca algolagnie
(gr. algos = durere, lagnea = pofta) sau algofilie (algos = durere, philein = a iubi).
44
Unele dimensiuni psihice pot fi benefice, ajutand vindecarea, in timp ce altele pot
agrava simptomele.
45
HIPOTALAMUS (H)
- Numit si creierul vegetativ al organismului, este organul nervos cu cele mai multe
functii pe unitate de volum.
Reprezinta sub 1% din masa cerebrala dar integreaza toate reglarile vegetative din
organism, controleaza functiile endocrine si aspecte ale comportamentului emotional.
H este un centru important al vietii afective, alaturi de sistemul limbic. La acest nivel
se elaboreaza emotiile, sentimentele si pasiunile, precum si expresia vegetativa a
acestora: variatiile frecventei cardiace, ale tensiunii arteriale, etc.
46
CEREBELUL
47
MEZENCEFAL
Substanta reticulata.
PUNTEA
BULBUL
Centru reflex respirator, cardiac, vasomotor; centrii unor procese digestive (salivatie,
deglutitie, supt); centrii unor reactii de aparare (stranut, tuse, clipit, voma); centrii de
reglare a tonusului muscular.
N. Olfactiv
II
N. Optic
III N. Oculomotor
IV N. Trohlear
VI N. Abducens
VII N facial
VIII N. Acusticovestibular
IX
N. Glosofaringian
N. Vag
XI N. Accesor (spinal)
XII N. Hipoglos
N. Trigemen
48
UNITATEA DE INVATARE 7
7. Integrarea neuro-endocrina
Glandele cu secretie interna sunt formate din epitelii secretorii, ale caror celule produc
substante active, numite hormoni, pe care ii elibereaza direct in sange. Aceste glande
nu au canale excretoare.
HIPOFIZA
Localizata la baza encefalului, inapoia chiasmei optice, in saua turceasca; are 500 mg
(ca un bob de fasole)
Intre hipotalamusul anterior si neurohipofiza exista tractul nervos hipotalamohipofizar format din axonii nucleilor hipotalamici.
49
Hipotalamusul este si glanda endocrina, care secreta trei tipuri de hormoni: de inhibare
a adenohipofizei, de stimulare a adenohipofizei si cei ce se depoziteaza in
neurohipofiza
Acromegalia:
51
Cand concentratia hormonilor hipofizari sau ai glandelor periferice creste in sange, are
loc blocarea RH si stimularea IH si invers. In acelasi timp, secretia hipotalamica este
influentata direct, pe cale nervoasa, prin stimuli veniti de la sistemul limbic, sau reflex,
prin stimuli veniti de la receptori.
52
Stimulii luminosi reduc secretia (diferente de sexualizare zona arctica fata de zona
tropicala).
53
AUTOEVALUARE
54
UNITATEA DE INVATARE 8
8. Organele de simt ; mecanismele senzatiilor
Senzatia
modelul
informational-cognitiv
cu
structura
cea
mai
simpla,
In forma pura, senzatia se intalneste doar la nou-nascut, in primele 2-3 luni de viata; la
adult ea poate fi obtinuta doar in conditii de laborator.
Pe baza selectivitatii de actiune a stimulilor, sunt senzatii specifice (ex. rosu sau
inaltimea unui anumit sunet muzical) si senzatii nespecifice (ex.socul mecanic sau
curentul electric).
PROPRIETATILE SENZATIILOR
SENZATIA VIZUALA
Simtul vizual este unul din cele trei simturi (alaturi de auz si miros) capabile sa obtina
informatia aflata la distanta de noi adesea vitala pentru supravietuire
56
57
SENZATIA AUDITIVA
Daca nu sunt impiedicate, undele sonore se vor difuza in toate directiile de la sursa.
aer
331,3 m/s
cauciuc vulcanizat
54
m/s
apa
1450 m/s
fier
5130 m/s
granit
6000 m/s
Blocul intermediar nervul acustic (VIII), nucleii cohleari la nivelul bulbului, nucleii
talamici (metatalamici).
58
Urechea medie (cavum timpani) o camera plina cu aer cu oscioarele urechii (ciocanul,
nicovala si scarita ), cavitatile mastoidiene si tuba auditiva (trompa lui Eustachio).
Prin vibratia membranei bazilare se misca celulele auditive, ai caror cili ating
membrana tecoria, produc excitatia ce se transmite la nervul acustic (VIII).
59
Blocul intermediar (de conducere): Nervul vestibular, VIII, alaturi de acustic ajunge
la nucleii vestibulari bulbari si un alt ram, la nucleii vestibulari ponti ni.
Spre cerebel.
Spre fasciculul longitudinal medial apoi la nucleii motori ai nervilor globilor oculari.
Cea mai mare densitate de receptori tactili se afla la varful limbii, varful degetelor de
la maini, buze, fata, iar cea mai mica densitate in pielea de pe spate.
Receptorii durerosi sunt in medie 170/cm2; cele mai sensibile zone la durere sunt
corneea, buzele, degetele, limba, alveolele dentare; sensibilitatea cea mai redusa
palmele si spatele.
Disfunctii Somatosenzoriale:
Informatia furnizata de cele doua categorii de senzatii sta la baza formarii si integrarii
schemei corporale, a Eu-lui fizic si intra in structura constiintei de sine.
61
Blocul intermediar fibrele senzitive ale nervilor spinali, care fac sinapsa in bulb si
de acolo merg spre scoarta sau cerebel.
Informatia olfactiva se include atat in tabloul cognitiv general al lumii externe, cat si
in reglarea comportamentelor alimentar si erotic sexual.
De fructe
De flori
De smoala
Aromatice
Fetide
empireumatice
62
Sunt 4 gusturi de baza: sarat, acru, dulce si amar. Din interactiunea celor patru
senzatii de baza si prin amestecul substantelor-stimul deriva o gama foarte intinsa de
senzatii gustative secundare.
63
Receptorii pentru acru (acizi, saruri acide) in regiunea mijlocie a suprafetei laterale.
Receptorii pentru sarat (cloruri, ioduri, bromuri de Na, K, Mg) in marginile si partea
anterioara a fetei superioare a limbii.
Unii autori sugereaza si existenta unui al cincilea gust: umami cuvantul deriva din
japoneza, unde inseamna delicios.
64
AUTOEVALUARE
65
UNITATEA DE INVATARE 9
9. Bazele neurofiziologice ale atentiei, memoriei, motivatiei, afectivitatii
ATENTIA
Definitie: proces de orientare, focalizare si potentare a functiilor si activitatilor
psihocomportamentale specifice in raport cu obiectul si finalitatea lor proprii, asigurandu-le
un nivel optim de eficienta si performanta (M.Golu, 2003).
Forme : involuntara, voluntara si postvoluntara.
A. involuntara declansare si desfasurare spontane, fara efort special din partea subiectului;
se bazeaza pe o schema de tip reflex neconditionat, provocat de orice modificare in ambianta,
de orice stimul nou. Printre caracteristicile cu forta incitatoare cea mai mare sunt: intensitate,
eterogenicitatea, contrastul, neregularitatea, miscarea. Durata de focalizare a atentiei
involuntare este redusa (10 15 min), cu variatii individuale. Este atentia dominanta pana la
varsta de 3-4 ani.
Conditia neurofiziologica bazala care face posibila conectarea atentiei este starea de
veghe
MEMORIA
Efectul de lista cel mai bine se retin elementele de la inceputul si sfarsitul listei; de
aceea, in procesul invatarii, trebuie evitata structurarea materialului in serii lungi, care
depasesc 30 de unitati memorative (memory chunks).
Functiile principale ale motivului: functia de declansare, functia de orientaredirectionare si functia de sustinere-potentare (energizanta).
68
Dupa criteriul de continut sunt motive: biologice (foame, sete), fiziologice (defecare,
urinare, sex), materiale (adapost, unelte), informationale (interese si trebuinte de
cunoastere, intelegere), comunicationale (dialogare, mesaje), sociale (afiliere,
coparticipare, competitie), spirituale (trebuinte estetice, morale, religioase), ale Eului (nevoia de securitate, statut, prestigiu, autorealizare, ideal de viata, familial,
profesional).
69
conexiunii
inverse
furnizeaza
informatie
despre
rezultatele
Sentimentele au o factura mai complexa, sunt stabile si mai putin intense, iar
incarcatura lor cognitiv-evaluativa este mai mare (dragoste, stima, mandrie, etc.)
70
71
Bibliografie selectiva
72