Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Facultatea de Energetica
Ingineria mediului in energetica
Indicatorii cu privire la calitatea aerului sunt determinati pe baza datelor din sistemul de
monitorizare a calittii aerului i din inventarele de emisii i au ca scop evaluarea situatiilor concrete,
comparativ cu tintele de calitate stabilite de reglementrile n vigoare.
La nivelul anului 2006, monitorizarea calittii aerului la nivel national s-a realizat att prin
prelevri manuale, urmate de analiza probelor n laborator ct i n cadrul sistemului automat.
S-a monitorizat att poluarea de fond ct i cea de impact. Statiile pentru monitorizarea polurii de
fond sunt amplasate n zone conentionale curate, situate la altitudini cuprinse ntre
1.000-1.500 m i la distante de minimum 20 km fat de centrele populate, drumuri, ci ferate, obiective
industriale etc. n aceste statii sunt realizate msurtori continue ale ozonului de la nivelul solului,
dioxidului de azot, dioxidului de carbon i ale pH-ului precipitatiilor.
Sistemul automat pentru monitorizarea calittii aerului, functional n anul 2006, a cuprins
Sistemul comun de monitorizare a calittii aerului n localittile de la granita romno-bulgar, de-a lungul
Dunrii de Jos i Sistemul automat de monitorizare a calittii aerului n aglomerrile Bucureti, Iai,
Craiova i Cluj.
Sistemul comun de monitorizare a calittii aerului n localittile de la granita romno-bulgar, dea lungul Dunrii de Jos este alctuit din apte sisteme automate de monitorizare a calittii aerului (14
statii) de tip DOAS (Differential Optical Absorption System), acoperind patru zone (orae perechi),
amplasate de-a lungul celor dou maluri ale Dunrii. Fiecare din cele patru zone are n component cte
un ora din Romnia riveran Dunrii, i corespondent, oraul din Bulgaria, amplasat pe cellalt mal al
Dunrii. Cele 4 zone n oglind sunt: Giurgiu Ruse, Turnu Mgurele Nicopole, Zimnicea Svistov i
Clrai Silistra.
DOAS (Differential Optical Absorption Spectroscopy) este o metod optic de analiz, care se
bazeaz pe absorbtia radiatiei luminoase de ctre poluantii din aer. n functie de compozitia chimic a
poluantilor, absorbtia acestora are loc la diferite lungimi de und. Spectrul de poluanti analizati este
foarte larg, cuprinznd: CO, NO2, SO2, O3, C6H6, PM10, NO, H2S, CS2, Cl2, HCl, NH3, C6H5OH,
stiren, toluen i xilen. Totodat statiile sunt dotate cu senzori meteorologici care dau informatii privind
temperatura, umiditatea relativ, radiatia solar, directia i viteza vntului.
Datele din oraele gemene sunt verificate automat i prezentate publicului pe un ecran amplasat
n centru fiecrui ora.
Sistemul automat de monitorizare a calittii aerului n aglomerarile Bucureti, Iai, Craiova i Cluj
functioneaz de la nceputul anului 2004 (Bucureti) i din 2005 n celelalte aglomerri.
Datele referitoare la calitatea aerului (SO2, NOx, CO, O3, benzen, PM10, PM2,5, plumb) sunt
furnizat n timp real inclusiv publicului.
Prin Contractul nr. 84-2005 Prevenirea catastrofelor naturale i a polurii aerului-Componenta
II-Monitorizarea calittii aerului .Reteaua National va deveni functional n anul 2008 i va cuprinde
94 statii automate de monitorizare.
Cunoaterea valorilor emisiilor de poluanti atmosferici la nivel national, reprezint un element
important n definirea impactului dezvoltrii socio-economice asupra mediului i creeaz baza necesar
pentru formularea politicilor de protectie a mediului
Datele care evidentiaz emisiile de gaze cu efect acidifiant au fost determinate pe baza unor
modele i calcule de estimare, prezentate n Atmospheric Emission Inventory Guidebook -2006
ultimul ghid CORINAIR aprut. Inventarul national de emisii de poluanti atmosferici se realizeaz cu doi
ani n urma anului curent. n raport sunt prezentate datele din anul 2005, raportate ctre secretariatul
CLRTAP i ctre AEM n data de 15 februarie 2007 respectnd cerintele Conventiei privind poluarea
atmosferic transfrontier pe distante lungi, din anul 1979, adoptat n Romnia prin Legea 271/2003.
2.ACIDIFIEREA.EMISII DE DIOXID DE SULF,OXIZI DE AZOT SI DE
AMONIAC(SO2,NOX,NH3)
Acidifierea este procesul de modificare a caracterului chimic natural al unui component de mediii
ca urmare a prezentei unor compusi chimici alogeni, ce determina reactii chimice in atmosfera, in
cantitati depasind anumite concentratii critice, care conduc la modificarea pH-ului precipitatiilor, solului,
apelor, cu potential de afectare a ecosistemelor terestre sau acvatice.
Gazele cu efect acidifiant asupra atmosferei sunt dioxidul de sulf si oxizii de azot . Aceste gaze,
care rezulta in principal din arderea combustibililor fosili, dar si din transporturi, diferite activitati
industriale, sunt gaze care pot persista de la cateva ore pana la cateva zile in atmosfera, putand fi
transportate la sute de kilometri distanta de locul producerii.
Sursele antropice pentru acesti poluanti sunt reprezentate de instalatiile de ardere a
combustibililor fosili, traficul auto, industria metalurgica si unele procese din industria chimica. Acesti
compusi sunt prezenti in toata troposfera, deoarece dispersia lor si a produsilor lor de transformare se
produce cu extindere atat pe verticala cat si pe orizontala, sub actiunea vantului si a miscarilor
verticale ale aerului.
In atmosfera, in prezenta luminii, dioxidul de sulf se oxideaza fotochimic la trioxid de sulf care,
in reactie cu vaporii de apa din atmosfera, determina formarea de aerosoli de acid sulfuric si sulfati.
Oxizii de azot, ai caror surse principale de emisie o reprezinta arderea combustibililor fosili si
sursele mobile rutiere, ca urmare a unor transformari fotochimice in prezenta altor poluanti (ozonul,
hidrocarburile) si in reactie cu vaporii de apa din atmosfera, determina formarea acidului azotic.
Prin urmare, procesele de transformare pe care le sufera dioxidul de sulf si oxizii de azot in
atmosfera pot conduce, atunci cand concentratia acestora depaseste anumite niveluri critice, la
acidifierea atmosferei, la caderea de precipitatii acide, cu efecte negative asupra calitatii celorlalti
factori de mediu abiotici (apa, sol), ca si asupra ecosistemelor si sanatatii umane.
Procesul de formare a depunerilor acide ncepe prin antrenarea a trei poluanti n atmosfera (SO2,
NOx, NH3) care, n contact cu lumina solar i vaporii de ap formeaz compui acizi. n timpul
precipitatiilor, compuii acizi se depun pe sol sau n ap. Alteori gazele pot antrena praf sau alte particule
care ajung pe sol n form uscat sau n apa de suprafat i chiar n cea subteran.
Depunerile acide afecteaz apa de suprafat, freatic i solul, prejudicii importante suferind
lacurile i fauna piscicol, pdurile, agricultura i animalele.
2.1. EMISII ANUALE DE DIOXID DE SULF (SO2)
2.1.1.CARACTERISTICI GENERALE
Sulful este un element comun. Dioxidul de sulf este produs prin arderea sulfului. Utilizarea lui ca
i conservant este asociat cu istoria veche; a fost utilizat n mare msur n vechiul Egipt i n imperiul
Roman. Este un gaz incolor, utilizat drept conservant. Previne degradrile enzimatice i de natur
bacterian ale produselor.
Dioxidul de sulf de dizolv n faza apoas a produsului; forma acid rezultat din aceast reacie
este agentul activ. Astfel este mult mai activ n produsele acide i uor acide. Este ineficient la pH neutru.
De asemenea acioneaz ca agent oxidant, cu efect de albire.. Este utilizat ca agent de albire n cazul
finii; n orice caz el oxideaz culoarea (natural) alimentelor, fapt care i restrnge utilizarea. n fine, el
stabilizeaz vitamina C n produse i previne decolorarea vinului.
nclzirea elimin dioxidul de sulf din produs sub form de gaz. Dioxidul de sulf poate fi folosit
ntr-o gam foarte mare de produse acide. Doza zilnic acceptabil: pn la 0,7 mg/kg corp.
Dioxidul de sulf afecteaza vizibil multe specii de plante, efectul negativ asupra structurii si
tesuturilor
acestora
fiind sesizabil
cu
ochiul liber.
Unele dintre cele mai sensibile plante sunt: pinul, legumele , ghindele rosii si negre, frasinul alb, lucerna ,
murele.
Pagubele cele mai importante provocate de SO2 plantelor se petrec ziua, cnd activitatea
fotosintetic este maxim, aciunea fitotoxic a SO2 constnd n distrugerea clorofilei Prin expunerea
unor plante la o atmosfer artificial de SO 2 s-a constatat c n urma absorbiei unui gaz se elimin H 2S,
proces ce se desfoar numai n prezena luminii .
La nivelul anului 2005, arderile din sectorul energetic constituie principala surs de poluare cu
SO2. La acestea se altur arderile din industria de prelucrare i instalatiile din zonele rezidentiale.
Ponderea fiecrui sector de activitate este prezentat n figura 2.2 .
Fig.2.2. Emisii de dioxid de sulf SO2, pe sectoare de activitate :
Sulful total coninut de crbuni este alctuit din sulf organic, sulf piritic i sulf sulfatic. n timpul
procesului de combustie se transform n dioxid de sulf i n mai mic msur n trioxid de sulf.
Un mecanism simplificat pentru formarea acestor doi oxizi poate fi reprezentat prin ecuaiile:
S + O2 SO2
2SO2 + O2 SO3
Cantitatea relativ a fiecruia din compui nu depinde ntr-o msur apreciabil de cantitatea de
oxigen prezent. Chiar n exces mare de aer, SO2 se formeaz ntr-o cantitate mai mare. Cantitatea de SO3
format n procesele de ardere depinde de condiiile de reacie, n special de temperatur. Cel mai
periculos din punct de vedere ecologic este SO3 responsabil de formare ploilor acide.
Coninutul total de sulf din crbune variaz n limite largi pentru diferite zcminte n funcie de
condiiile de formare ale acestora.
Crbunii romneti au un coninut mediu de sulf de 2-3%, variind de la 0,3 pentru antracitul de la
Schila pn la 8% pentru huila de Cozia
- aditivitatea pcurii, prin folosirea aditivilor de combustie care au rolul de a reaciona cu dioxidul de sulf
din gazele de ardere i de a forma produse slab active sub raport corosiv;
- metoda petrochimic de a ndeprta compuii cu sulf prin rafinare;
2.2.5.ALTE EFECTE
Oxizii de azot contribuie la formarea ploilor acide si favorizeaza acumularea nitratilor la nivelul
solului care pot provoca alterarea echilibrului ecologic ambiental. De asemenea, poate provoca
deteriorarea tesaturilor si decolorarea vopselurilor, degradarea metalelor.
2.2.6.NORME
n anul 2004 i 2005 emisiile de NOx au nregistrat o cretere fat de anul 2003, pe fondul
creterii consumului de combustibil (conform datelor primite de la Institutul National de Statistic).
Pnn anul 1999, emisiile de NOx (figura 2.2.1.) au sczut de la valori de aproximativ 407 mii
tone n anul 1995, la aproximativ 262 mii tone n 1999. Perioada anilor 1999-2002 a fost marcat de o
cretere a emisiilor de NOx.
Fig.2.3.Emisii anuale de oxizi de azot (tone/an)
Emisiile de NOx provin ndeosebi din industria energetic, transport, arderi n industria de
prelucrare, precum i din procesele de productie. Ponderea fiecrui sector de activitate este prezentatn
figura 2.4.
Fig.2.4.Emisii de oxizi de azot NOx,pe sectoare de activitate
Este un gaz incolor, cu greutatea molecular 17,03, cu miros neptor, solubil n ap, mai uor
dect aerul. Soluia de 28% n ap, numit hidroxid de amoniu, este forma curent de ntrebuinare.
n mediul nconjurtor amoniacul se depisteaz pe sectoarele n care se descompun reziduurile. n
procesele de producere amoniacul se formeaz la distilarea crbunelui. Se folosete la rafinarea
petrolului,
la
fabricarea
ngrmintelor,
acidului
azotic,
coloranilor
etc.
Este foarte iritant pentru cile respiratorii i pentru conjunctiv. Aflat n concentraii mari,
amoniacul ptrunde n cile respiratorii inferioare i poate conduce la edem pulmonar, nsoit de
modificri evidente ale circulaiei sanguine i de respiraie.
Sfritul letal poate surveni ntr-un interval de timp scurt-de la cteva minute pn la cteva ore.
Concentraiile mari pot provoca oprirea reflex a respiraiei. Aflarea de mai multe ori sub influena unor
concentraii
care
nu
au
aciune
acut
iritant
nu
provoac
efecte
cronice.
Amoniacul are o aciune puternic iritant asupra mucoaselor. n cazul unui contact ndelungat,
concentraiile mari de amoniac pot afecta grav mucoasele. La aciunea asupra ochilor apare conjunctivit,
cheratit, ulceraii ale corneei. Nimerind n ochi, amoniacul ptrunde n adncul lor,provocnd,orbirea.
Are efect paralizant asupra receptorilor olfactivi, emisiile de amoniac avnd actiune
locala si / sau generala. Actiunea locala se manifesta la nivelul mucoaselor respiratorii si
oculare prin lacrimari intense, conjunctivite, cheratite, traheobronsite, bronhopneumonii si
reducerea schimbului gazos pulmonar. Actiunea generala se manifesta prin interferarea
sintezei hemoglobinei si reducerea reactiilor de oxido-reducere la nivel pulmonar.
Amoniacul n form gazoas produce leziuni cutanate. Concentraia de 1% are o aciune uor iritant
asupra pielii umede, de 2% provoac iritarea pronunat, iar concentraia de 3% d o combustie, n urma
creia se formeaz vezicule, chiar n cazul unui contact de numai cteva minute. Din reprezentarea
grafica a emisiilor anuale ale acidifiantilor,(vezi figura 2.5.),se observa scaderi ale emisiilor de NH3 si
crestere a emisiilor de NOx si SOx in anul 2004 comparativ cu anul 2003.
Fig.2.5.Emisii de gaze cu efect acidifiant
2.3.1.EMISII DE AMONIAC
Sursele de amoniac sunt: zootehnia intensiva, datorita dejectiilor produse,instalatiile de producere a
amoniacului (extragerea din apele amoniacale,sau sinteza catalitica),a acidului azotic ,azotatului de
amoniu si ureei.
Sursa principal de amoniac n atmosfer este agricultura, iar din cadrul acesteia se detaeaz
ramura zootehnic de tip intensiv, datorit dejectiilor animaliere i instalatiilor de producere a
amoniacului (extragerea din apele amoniacale sau sinteza catalitic), a acidului azotic, azotatului de
amoniu i ureei.
n figura 2.6. este artat evolutia emisiilor de amoniac n perioada 1995-2005.
n anul 2005, cea mai mare cantitate a emisiilor de amoniac provine din agricultur(79% ceea ce
reprezint153000t). Celelalte surse sunt procesele de productie cu o pondere de 12,28% (23777t) tratarea
i depozitarea deeurilor (8,19% reprezentnd 15865t). Cantitti mici sunt generate de instalatiile de
ardere neindustriale i arderi n industria de prelucrare, ambele surse avnd o contributie de 0,52% la
totalul national de emisii de amoniac.
Ponderea fiecrui sector de activitate este prezentat n figura 2.7.
Fig.2.7.Emisii de amoniac NH3,pe sectoare de activitate
Analiznd datele de emisii prezentate n figura 3.1 se constat ca la nivelul anului 2005, emisiile
de compui organici volatili nemetanici au sczut cu 7% fat de anul precedent
n figura 3.2. sunt prezentate emisiile de compui organici volatili nemetanici, pe sectoare de
activitate la nivelul anului 2005.
Fig.3.2. Emisii de compui organici volatili nemetanici NMVOC, pe sectoare de activitate
de Protectie a Mediului Prahova elaboreaza inventarul anual de emisii ale poluantilor atmosferici
conform metodologiei in vigoare .Au fost inventariate urmatoarele emisii :
-acidifianti (NH3,NOx,SOx) ;
-percursori ai ozonului ;
-gaze cu efect de sera (CO,CO2,CH4) ;
-metale grele (As,Cd,Cr,Cu,Hg,Ni,Pb,Se,Zn) ;
-poluanti organici persistenti (PAH,PCB,Dioxina).
Din reprezentarea grafica a emisiilor anuale ale metalelor grele (fig. 4.1.) se observa cresteri ale
emisiilor de Pb,Cd,Hg,in anul 2004,comparative cu anul 2003.
Fig.4.1.Emisii de metale grele
Din datele rezultate din inventarul national de emisii se constat c emisiile de mercur i cadmiu
au nregistrat o scdere din 1998 pn la nivelul anului 2003, dup care a urmat o variatie n limita unor
valori mici (figura 4.2.). Din 2003 pn n 2004 se observ o uoar cretere a emisiilor anuale de mercur
cu aproximativ 550 kg iar n 2005 o scdere de 150 kg. Cea mai mare cantitate de emisii de mercur
provine din industria energetic, iar procesele de productie sunt cele care au cea mai mare pondere n
generarea emisiilor de cadmiu. Ponderea fiecrui sector de activitate este prezentat n figura 4.3.
Fig.4.2.Emisii de metale grele(kg/an)
Emisiile de plumb au nregistrat o scdere n anul 2005, fata de anii precedenti, cu 64 tone fata de
2004 i cu doar 5 tone fata de 2003 (figura 4.4). Sectorul care genereaz cele mai multe emisii de plumb
este transportul (figura 4.5).
Fig.4.4.Emisii de plumb(tone/an)
n vederea reducerii impactului asupra mediului nconjurtor, Programul Natiunilor Unite pentru
Mediu a adoptat, n cadrul Conventiei de la Stockholm (mai 2001), un program viznd controlul i
eliminarea a 12 POP (pesticide: aldrin, clordan, DDT, dieldrin, endrin, heptaclor, mirex, toxafen;
industriali: hexaclorbenzen HCB, bifeniliclorurati PCB; subproduse: dioxine, furani).
Emisiile de poluanti organici persistenti cunosc, n general, o evolutie ascendent pentru dioxine
n anul 2005, nregistrndu-se valori de 98,8 g fata de 46,1 g n anul 2004. Pentru emisiile de PCB, se
constat o usoar cretere, de la 1.550 g n 2004 la 1.560 g n 2005.
Principalele surse de emisie de poluanti persistenti sunt reprezentate de arderea deeurilor i
procesele de productie. Emisiile i ponderea fiecrui sector de activitate n emisiile de poluanti organici
persistenti este prezentat n figurile 4.6. si 4.7.
Fig.4.6.Emisiile de PCD (grame/an)
Industria chimica, prin produsele pe care le fabrica, aduce o contributie esentiala la ridicarea
standardului de viata al societatii umane. Produsele chimice ca substante energetice, ingrasaminte
agricole, conservanti alimentari si multe altele, pe langa efectul benefic, aduc insa si mari prejudicii
mediului inconjurator si sanatatii oamenilor.
Pe plan mondial se duce o campanie ecologica sustinuta pentru interzicerea si distrugerea a 12
poluanti organici persistenti, cele mai toxice chimicale de pe Terra. Acestia sunt DDT-urile, dioxinele,
hexaclorbenzenul, bifenilpolicloratii, pesticidele, insecticidele, fungicidele, hidrocarburile clorurate
folosite ca aditivi la vopsele, in plastice, deseuri spitalicesti, rezultate din arderea carbunelui, turbei,
lemnului.
Efectele letale ale poluantilor organici persistenti se produc in timp lung, in care sunt
inmagazinate in cantitati foarte mici. Ele ataca tot ce este viu: oameni, pesti, pasari, animale si au fost
identificate pe calota glaciala si in sangele ursilor polari. Actioneaza asupra organelor vitale, de
reproducere, a sistemului imunitar si sunt cancerigene.
Poluantii organici persistenti au efecte majore asupra populatiilor, patrunzand in corpul uman in
special prin lantul alimentar contaminat, prin lapte (inclusiv cel matern, peste, carne, fructe, etc). Acesti
produsi au o tendinta marcata de a penetra membrana celulara si de a se stoca in tesutul adipos. Datorita
proprietatilor lipotropice se fixeaza in sistemul nervos central, in ficat, rinichi si in miocard in aceste
organe determina disfunctionalitati ale sistemelor enzimatice si ale biochimismului celular.
Aceste substante nefiind solubile in apa, sunt transportate de vant si in apele curgatoare, prin mari
si oceane, peste frontierele nationale, fiind un subiect de protectie a mediului local, regional si
transfrontalier.
In urma elaborarii inventarului anual de emisii de catre Serviciul de Monitorizare Integrata a
Factorilor de Mediu , din punct de vedere al emisiilor de poluanti organici persistenti , s-au constatat
cresteri in anul 2004, comparativ cu anul 2003, fig.4.8.
3
Fig.5.1.Concentratiile dioxidului de sulf ( g/m ) in judetul Arges in anul 2006
Prin proiectul PHARE 2002 mbunttirea retelei nationale de monitorizare a calittii aerului sau dotat cu statii automate patru aglomerri: Iai, Craiova, Cluj-Napoca i Bucureti. n figura 5.2. sunt
prezentate mediile anuale ale dioxidului de sulf nregistrate cu ajutorul acestor retele.
3
Fig.5.2.Concentratiile dioxidului de sulf ( g/m )in Iasi,Craiova,Cluj-Napoca,Bucuresti in anul 2006
Datele rezultate din monitorizarea concentratiilor de dioxid de azot (NO2), n cursul anului 2006,
arat c, valorile medii anuale se situeaz sub valoarea limit anual pentru protectia snttii umane plus
marja de tolerant(care a fost 53,34 g/mc n anul 2006) dar i sub valoarea limit anual pentru protectia
ecosistemelor (30 g/mc) stabilite prin Ordinul Ministerului 592/2002, exceptie facnd municipiul
Bucureti.
Aici concentratia medie anual depete cu mult valoarea limit plus marja de tolerant, la
statiile de trafic Cercul Militar i Mihai Bravu i cu 0,66 g/mc la statia de tip industrial Titan.
3
Fig.5.3.Concentratiile dioxidului de azot ( g/m ) in Iasi,Craiova,Cluj-Napoca si Bucuresti in anul
2006
n anul 2006, au fost nregistrate depiri ale concentratiei maxime admisibile n zece localitti,
frecventa depirilor fiind redata n graficul din figura 5.4.
Fig.5.4.Frecventa depasirii concentratiei maxime admisibile pentru amoniac (NH3)
Tabel. 5.1. Localittile n care s-au nregistrat depiri ale valorii tint pentru ozon
Analiza statistic a rezultatelor obtinute n anul 2006 indic faptul c nici o concentratie
3
3
medie orar nu a atins pragurile de informare sau de alert(180 g/m i respectiv 240 g/m )
stabilite prin Ordinul Ministerului Apelor i Protectiei Mediului nr. 592/2002.
Aparent paradoxal, acolo unde concentratia ozonului scade si anume in stratosfera, este
dorita cresterea sa, iar in zonele unde concentratia sa creste, adica in troposfera si in special in
straturile joase ale acesteia, se lupta pentru scaderea ei.
In troposfera cresterea concentratie de ozon are urmari nefaste asupra sanatatii umane
(stari de disconfort, iritarea mucoasei ochilor si a aparatului respirator, afectarea functiei
respiratorii, cefalee), asupra starii fiziologice normale a vegetatiei, asupra fiabilitatii materialelor
(cauciucul natural si artificial sunt distruse rapid, colorantii organici se degradeaza, etc.). Este de
remarcat faptul ca ozonul are, asupra vegetatiei, efect sinergic cu oxizii de azot si cu dioxidul de
sulf, astfel incat, chiar la nivele reduse ale acestor trei poluanti, apar situatii de stres chimic.
Ozonul este, de asemenea, incriminat pentru participarea indirecta la formarea ploilor
acide.
Ozonul troposferic provine in proportie de circa 20% din stratosfera, iar in proportie de
circa 80% ca urmare a activitatilor antropice.
Principalii poluanti primari care determina formarea, prin procese fotochimice, a
ozonului si a altor oxidanti in atmosfera joasa sunt: oxizii de azot, oxizii de sulf si compusii
organici volatili proveniti din surse antropice.
Cele mai importante activitati umane care conduc la evacuarea in atmosfera a acestor
poluanti primari sunt:
- arderea combustibililor fosili (carbune, gaze naturale, produse petroliere) in surse fixe (centrale
electrice si termice, incalzirea rezidentiala proprie, procese industriale) si mobile (trafic rutier,
transportul feroviar, naval si aerian);
- extractia, prelucrarea si distributia petrolului si a produselor petroliere;
- extractia si distributia gazelor naturale;
- utilizarea solventilor organici.
De remarcat ca din procesele de ardere se evacueaza si protoxid de azot (N 2O), gaz care
este incriminat pentru actiunea sa directa de distrugerea ozonului stratosferic.
Principalele domenii de utilizare ale substantelor ce distrug stratul de ozon sunt: industria
frigului (agenti frigorifici, instalatii de racit), instalatii de climatizare (sisteme de racire cu aer
pentru utilizatori casnici si comerciale de mici dimensiuni), pompe de caldura (pentru incalzirea
birourilor sau a incintelor industriale), industria materialelor de constructie expandate
(expandarea spumelor: poliuretanice flexibile, poliuretanice rigide, fenolice pentru izolatie,
polistirenice, poliolefinice), producerea aerosolilor (agenti propulsanti in spray-uri), realizarea
mediului de sterilizare (sterilizarea aparaturii medicale), etalonarea aparaturii (verificarea
etanseitatii, etalonarea termometrelor, a termostatelor, a sticlariei de laborator), solventi organici
(utilizarea ca solventi in industria pesticidelor, a produselor farmaceutice, a lacurilor si
vopselelor), agenti de curatire (in industria electronica si in decaparea si degresarea suprafetelor
metalice), adezivi (termofuzibili si solizi), stingerea incendiilor (realizarea de stingatoare
portabile si a instalatiilor fixe de stingere a incendiilor).
n figura 5.7 se observ c cea mai mare frecvent a depirii CMA pentru pulberi n
suspensie se nregistreaz la Astra Vagoane, Arad (64,73%), urmat de Uzina Electric Arad.
Concentratiile mari de pulberi n suspensie se datoreaz traficului, sistemelor de nclzire proprie
a locuintelor cu lemne, carbuni, motorin, activittii de constructii, etc.
n Trgovite, concentratiile medii la pulberile totale n suspensie (TSP) n timp de 24 ore
au depit CMA pe 24 ore (0,15 mg/mc) conform STAS 12574/87, n cele dou puncte de
prelevare (Micro XII i sediu APM).
Valorile concentratiilor medii anuale la pulberile totale n suspensie (TSP) au depit
CMA anual (0,075 mg/mc) conform STAS 12574/87, n cele dou puncte de prelevare i global
n zona Trgovite (0,099 mg/mc). Valoarea concentratiei medii anuale la pulberile respirabile
(PM10) a depit CMA anual (46,7 g/mc) conform Ordinului 592/2002 avnd valoarea 75,5
g/mc n punctul de prelevare amplasat la sediul APM.
Principalele surse incriminate, n aceast zon sunt: S.C. Mechel S.A., S.C. UPET S.A.,
S.C. Nemo S.A. i traficul rutier.
Fig.5.7.Frecventa depasirii concentratie imaxime admisibile pentru pulberi in suspensie
Prin msurtorile sistematice ale poluantilor n zona Sibiu -Copa Mic i Baia Mare se
3
evidentiaz depirea att a concentratiei maxime admisibile de Pb (0,7g/m ) i Cd (0,02
3
g/m ) (conform STAS 12574/1987), ct i a valorii limite anuale de Pb din fractiunea PM10
3
(0,834 g/m ) (conform Ordinului Ministerului Apelor Pdurilor i Mediului nr. 592/2002).
Valorile concentratiilor de Pb din fractiunea PM10 sunt evidentiate n figura 5.9. pentru diferite
localitti de pe teritoriul Romniei
Continutul de Cd din TSP este mai ridicat n zona Copa Mic datorit emisiilor de
poluanti de pe platforma industriala S.C. Sometra S.A. i n zona Baia Mare (Fig.5.10)
Fig.5.9.Concentratii de Pb din fractiunea PM10 determinate in anul 2006
acestui fenomen att asupra ecosistemelor terestre, acvatice, a snttii populatiei, ct i asupra
sistemului climatic au condus la necesitatea adoptrii unor decizii importante la nivel mondial i
ca urmare, n anul 1985, au fost stabilite principiile colaborrii internationale prvind protectia
stratului de ozon n cadrul Conventiei de la Viena, urmat de Protocolul de la Montreal cu privire
la substantele care distrug stratul de ozon, elaborat sub conducerea Programului Natiunilor Unite
pentru Mediul nconjurtor (UNEP), care a intrat n vigoare la 1 ianuarie 1989.
Concentratia ozonului stratosferic este afectat de o varietate mare de procese interne,
cum ar fi distrugerea chimic de ctre halogeni, sau externe, de exemplu variatiile radiatiei solare
(n particular ale radiatiei UV). Ozonul stratosferic are un rol activ n determinarea structurii
termice, dinamice i chimice a stratosferei i troposferei i deci, exercit un impact direct asupra
climatului.
Halogenii eliberati de la sol, n pricipal sub form de clorofluorcarboni (CFCs),
hidrocloro-fluorcarboni (HCFCs) i hidrocarburi de brom sunt convertiti n forme active, n
stratosfera medie i superioar unde contribuie la creterea nivelelor naturale de clor, distrugnd
ozonul. La latitudinile medii ale emisferei nordice scderea ozonului total este de aproximativ 24% pe decad; n ultimii ani, declinul ozonului total a fost mai lent, dar valorile msurate sunt
departe de cele anterioare anului 1980. Cantittile de clor i alte produse chimice care distrug
ozonul au atins maximul n anii 1997-1998, dar se mentin, totui, la valori ridicate n stratosfer.
O mare parte din diferentele interanuale recente se pot explica prin variabilitatea meteorologic,
dar nu este nc posibil cuantificarea exact a influentelor antropice sau naturale. Scderea
preconizat a cantittilor de clor i brom stratosferic n urmtorii 50 de ani prin implementarea
totala msurilor prevzute n Protocolul de la Montreal i Amendamentele ulterioare, va
conduce la creterea cantitiii globale de ozon, dei exist deosebiri n proiectiile furnizate de
diferite modele globale.Romnia este clasificat ca tar care actioneaz n baza Articolului 5 al
Protocolului de la Montreal, paragraful 1 i i s-a acordat o perioad de gratie de 10 ani de la
aplicarea msurilor de eliminare prevzute la Articolul 2 al Protocolului, ca i trilor care au un
consum anual de substante reglementate nscrise n Anexa A, mai mic de 0,3 kg/cap de
locuitor.Substantele care depreciaz stratul de ozon vor fi tratate n capitolul 8 Deeuri.
Substante i preparate chimice periculoase.
Ozonul este un constituent natural al atmosferei fiind prezent la o altitudine situata
intre 15-40 km si realizand un invelis protector pentru pamant. Cea mai mare cantitate de ozon,
aproximativ 90% se afla in stratul cuprins intre 8 18 km. Acest filtru foarte fin retine aproape in
totalitate radiatia ultravioleta, biologic nociva care se indreapta spre suprafata Terrei, regleaza
temperatura din stratosfera cu implicatii deosebite in conditionarea circulatiei atmosferice si a
climei globului terestru, protejeaza toate formele de viata de pe pamant. Scaderea concentratiei
ozonului cu 1 % duce la sporirea intensitatii razelor ultraviolete deasupra solului cu 2 %.
Cantitatea de ozon cauzeaza doua probleme ecologice separate. Una tine de cresterea
cantitatii de ozon in troposfera (ozonul din troposfera este un component cheie in smogul
fotochimic) si constituie o problema comuna a multor orase din lume. Alta problema, tine de
epuizarea ozonului din stratosfera.
Aceasta duce la scaderea eficacitatii sistemului imunitar, arsuri grave in zonele expuse
la soare, reducerea culturilor si implicit a cantitatii de hrana, ca urmare a micsorarii frunzelor la
plante, distrugerea vietii marine, a planctonului plante si animale microscopice care traiesc in
suspensie aproape de suprafata apei cu care se hranesc animalele marine si implicit afecteaza
hrana omului prin reducerea cantitatii de peste comestibil, degradarea unui numar important de
materiale plastice utilizate in constructii, vopsele, etc.
Degradarea stratului de ozon se datoreaza interventiei unor gaze nocive, provenite de pe
pamant si ajunse in atmosfera. Aceste gaze au in continutul lor: carbon (CO, CO 2, CH4),
hidrocarburi (fara CH4), azot (NOX, NO2 in principal), clor (freoni), brom (haloni), hidrogen (H 2
si H2O), care au rol vital in fotochimia tropo - si stratosferei. Degradarea straturilor de ozon, in
aceste conditii, este efectul unor reactii chimice. Reactiile chimice se produc intre gazele
mentionate mai sus si cristalele de gheata acoperite cu acizi, pe de o parte, iar pe de alta parte la
contactul dintre gaze cu raze ultraviolete cand, clorul, respectiv bromul, din gaze sunt eliberati si
degradeaza moleculele de ozon, fragmentandu-le in oxigen molecular (O 2). Reducerea stratului
de ozon are efecte negative nu numai asupra ecosistemelor acvatice si terestre, dar si asupra
materialelor, asupra proceselor chimice din atmosfera, influentand intreg echilibrul vietii pe
pamant.
Conventia de la Viena a precizat o serie de substante de origine antropica si naturala
considerate a avea capacitatea de a modifica proprietatile fizice si chimice ale stratului de ozon,
si anume:
Substante cu continut de carbon:
monoxidul de carbon, care provine atat din surse antropice cat si naturale si care
influenteaza reactiile din troposfera;
dioxidul de carbon, provine in special din surse antropice si influenteaza structura termica a
atmosferei, deci afecteaza stratul de ozon;
metanul, provine din surse naturale si antropice si afecteaza atat ozonul stratosferic cat si
pe cel troposferic;
alte hidrocarburi provenite din surse naturale sau antropice si care influenteaza fotochimia
stratosferei.
Substante cu continut de azot:
protoxidul de azot provenit in special din surse naturale si care are rol vital pentru controlul
concentratiei ozonului stratosferic;
alti oxizi ai azotului proveniti din surse antropice, joaca un rol important in procesele
fotochimice din troposfera.
Substante halogenate:
derivati clorurati si clorofluoroderivati ai metanului si etanului (CCl4, CFCl3, CF2Cl2,
C2F3Cl3 joaca un rol major in fotochimia ozonului, in special la mare altitudine, fiind surse de
oxizi ai clorului;
alcani partiali halogenati (CH3Cl, CHF2Cl, CH3 CCl3, CHFCl2);
alcani bromurati ( CF3Br, CH3Br).
Degradarea stratului de ozon, in aceste conditii, este efectul unor reactii chimice care au
loc la mari altitudini si temperaturi scazute (-800 C).
CONCLUZII
Mediul aerian este unul dintre factorii vitali absolut indispensabili, el asigurnd respiratia
oamenilor, animalelor, plantelor. Fara aer viata ar fi imposibila. Aerul asigura organismele vii cu
oxigen, prin aer se nlatura produsele catabolice, se produc procesele de termoreglare a
organismului etc.
De mediul aerian al pamntului sunt strns legate diverse procese geologice, hidrolitice si
energetice.
Mediul aerian are o mare importanta n activitatea profesionala a oamenilor, el fiind o
sursa de poluanti chimici, germeni patogeni, pulberi, care prezinta un anumit pericol pentru
sanatate.
n evolutia sa omul s-a adaptat la mediul aerian aflat si el n continua evolutie.
Modificarile drastice ale proprietatilor fizice sau ale compozitiei chimice ale aerului se reflecta
negativ asupra sanatatii, cauzeaza aparitia diverselor boli.
Mediul inconjurator ne asigura conditiile necesare vietii, insa depinde de noi daca dorim
sa folosim aceste elemente esentiale cat mai util sau daca vrem sa ocolim acest aspect al vietii
noastre. Poluarea planetei se agraveaza pe zi ce trece si se pare ca populatia nu acorda interes
acestui proces nociv. Convingerea ca aceasta problema este doar a specialistilor si a forurilor
internationale, este tot atat de eronata, pe cat este si de grava. Ocrotirea planetei este o problema
mondiala, si, tocmai de aceea, fiecare om trebuie sa-si asume aceasta responsabilitate.
Ca urmare a negocierii Protocolului de la Kyoto, s-au stabilit masuri concrete pentru
implementarea prevederilor. Astfel, au fost intensificate actiunile de informare si constientizare a
populatiei asupra fenomenului de schimbari climatice. Au fost luate masuri care sa asigure
mbunatatirea capacitatii de implementare a tuturor factorilor implicati. A fost asigurat cadrul
legal pentru implementarea si dezvoltarea mecanismelor flexibile ale Protocolului de la Kyoto,
care au ca rezultat reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera.
conduc spre consideratia ca urmatorii ani vor aduce mbunatatiri semnificative n domeniul
calitatii aerului.
Trecerea ecologiei de la stadiul de simpla disciplina stiintifica la cea de problema a
constiintei comune, nationala si internationala, reprezinta o realitate trista in zilele noastre, cand
distrugerea echilibrului natural al intregii planete este iminenta. Lupta impotriva poluarii intregii
planete solicita colaborare si cooperare internationala si de aceea depinde de noi daca vom trai
intr-un mediu curat, sanatos si nepoluat. Sta in puterea omului sa ia masuri eficiente si sa
gaseasca solutii pentru a opri continuarea si agravarea acestui proces daunator.