Psihologia crimei: cauzele comportamentului criminal

Generalitati
Lacomia, furia, gelozia, razbunarea, mandria; sunt doar cateva dintre
principalele motive ce stau la baza comiterii de crime.
Unii indivizi decid sa comita o crima si planifica in avans fiecare pas,
pentru a creste sansele de reusita si a reduce riscurile; acesti indivizi
sunt cei care fac o alegere clara a actiunilor lor; Altii, comit crima din
impuls, furie, teama. Pentru altii, crima este un stil de viata care le ofera
mari recompense, admiratie si exaltare.
De-a lungul timpului, specialistii au incercat sa determine cauzele
comportamentului social anormal, inclusiv comportamentul criminal.
Intunecarea gandirii, probleme neuronale si durere psihica severa:
acestia sunt, conform specialistilor, principalii factori ce stau la baza
acestui comportament.
Cuprins articol
Generalitati
Adultii si comportamentul criminal
Copiii/adolescentii si comportamentul criminal
Relatia parentala - sociopatia
Ereditatea si activitatea creierului
Hormonii
Educatia si grupul social
Drogurile si alcoolul

Adultii si comportamentul criminal

Majoritatea crimelor comise de oamenii de rand au la baza un puternic
instinct impulsiv - un moment de furie declansat de o insulta, datorie
financiara, dragoste sau sex. Mare parte sunt comise, sustin specialistii,

de oameni care tind sa aiba un comportament nonconformist si nealiniat

normelor sociale, in majoritatea timpului, ceea ce ar putea explica
violenta extrema in momentele in care isi pierd cumpatul.
In cele mai multe situatii, o persoana care ucide nu are intentia de a
comite aceasta actiune;
In cel putin 20% din cazuri, actioneaza pentru a se auto-apara.
In alte situatii, persoanele cu ganduri ucigase actioneaza indirect,
convingand sau aducandu-si victima in starea de a comite suicid.
Impulsul de a ucide, este, se pare, universal, insa motivele care ii
conduc pe femei si barbati la comiterea acestui act sunt variate si
misterioase.
In unele cazuri, crima este dictata de probleme psihice ale individului; in
altele, motivul pare a fi nimic mai mult decat o dorinta materiala.
In crimele savarsite in familie, motivele difera, de la neintelegerile dintre
parteneri, pana la gelozie, suspiciune de adulter sau chiar prinderea in
fapt a partenerului. Pentru unele cupluri, obsesia si dependenta de
partener sunt doi dintre principalii factori care duc, in cele din urma, la
savarsirea de crima; partenerii nu accepta despartirea de persoana
iubita si astfel, fie in urma unor confruntari, fie voit, ajung sa comita
crima.
Frustrarea frecventa poate fi o sursa a comportamentului agresiv si
poate lua multe forme, declansata fiind deseori de sentimentul de
inferioritate fizica, sociala sau intelectuala.
Multi specialisti in comportament agresiv considera ca acesta este
invatat, deseori prin observare, iar unii dintre ei sunt convinsi ca
violenta prezentata la TV dezvolta tendinte violente atat in cazul copiilor
cat si al adultilor.
Violenta a fost utilizata ca tema in nenumarate opere de arta; spre
deosebire de TV, specialistii considera ca expunerea violentei prin opere
artistice nu are efecte negative la nivel de individ, ci mai mult, poate
crea repulsie fata de aceste gesturi, poate invata populatia despre
consecintele sale.

Copiii/adolescentii si comportamentul criminal

In toate teoriile si speculatiile referitoare la intrebarea "De ce comit

copiii crime", raspunsurile nu difera cu mult fata de motivele care ii
indeamna pe adulti catre acest gest. Cu putine exceptii, adolescentii
sunt suficient de capabili sa inteleaga ca gestul lor este unul gresit.
- La fel ca si in cazul adultilor, unii adolescent ucid deoarece sufera de
agresivitate cronica si nu isi pot controla impulsivitatea in anumite
momente.
- Altii ucid ca raspuns la un istoric de ostilitate supracontrolata.
- Altii comit acest gest dupa perioada in care sunt coplesiti de
sentimetul de victimizare si resentimente.
- Pentru altii, crima este un raspuns la un factor traumatizant pe care nu
il mai pot tolera.
- In cazul adolescentilor imaturi si narcisisti, apare obsesia. Deprivati de
dragoste sau recunostinta, se simt justificati sa foloseasca violenta.
- Mai putin comune, dar foarte dramatice, sunt cazurile in care crimele
sunt comise de psihotici si indivizi care sufera de grave afectiuni
psihiatrice care-i "rup" de realitate.
Este cunoscut faptul ca, adolescentii au tendinta de a adopta
comportamente riscante.
Studiile demonstreaza ca adolescentii nu au tendinta de a se considera
mai invulnerabili sau mai invincibili, comparabil cu adultii; in schimb,
sunt predispusi spre a se comporta ca si cum ar fi invincibili din cauza
imaturitatii, impulsivitatii sau judecatii gresite.
Lipsa experientei si a responsabilitatii, nepasarea fata de eventualele
consecinte, ii determina sa se comporte indiferent si sa se implice in
activitati riscante.
Valorile, anturajul si violenta
Valorile, atitudinile si educatia, contribuie deasemeni in formarea unui
caracter violent.
Multi copii au invatat sau au ajuns sa considere ca violenta este o
metoda legitima de a rezolva probleme personale si conflicte intalnite in
viata de zi cu zi.
Cand sunt, sau au impresia ca sunt provocati, au tendinta de a intoarce
atacul, fara a incerca sa gaseasca si alte metode de rezolvare pe cale
pasnica a situatiei, si mai ales, fara a se gandi ca actiunile lor pot avea
consecinte grave sau, chiar fatale.

De-a lungul timpului, conceptul de "respect" s-a modificat simtitor in

randul noilor generatii.
In multe grupuri de adolescenti, sunt folosite replici gen: "Il respect daca
si el ma respecta pe mine", sau justificari ale unor actiuni violente: "Nu
mi-a aratat respectul cuvenit". Respectul a devenit astfel o "posesie", un
titlu, o conditie. Deseori, orbiti de obsesia de a fi "respectati", tinerii
ajung sa ucida din dorinta de a-si salva onoarea pe care nu au castigat-o
sau nu au meritat-o niciodata.
Apararea onoarei interactioneaza frecvent cu dinamica grupului; dintr-o
varietate de motive, adolescentii tind sa formeze grupuri cu o cultura
proprie, si sa manifeste atitudini ostile sau agresive la adresa celor ce
nu se supun regulilor impuse de ei.

Relatia parentala - sociopatia

Denumirea de sociopat a fost adoptata in anii '80 pentru a descrie un

"ciclu de violente domestice" sau model regasit in istoricul familial.
Ciclul de violente descrie situatia in care un individ care s-a dezvoltat
intr-un mediu caracterizat prin abuz sau comportament antisocial are
tendinta de a aplica acelasi tratament copilului sau; acesta, la randul
sau, se va conforma ciclului, odata ce va deveni parinte.
Copiii neglijati sau abuzati sunt mai predispusi comiterii de crime pe
parcursul vietii. In mod similar, abuzul sexual in copilarie duce, de multe
ori, la transformarea victimei in agresor odata cu atingerea pragului de
adult.
Neglijarea si abuzarea cipiilor persista de multe ori de-a lungul multor
generatii; astfel, ciclul de abuzuri, sociopatie si crime se repeta.
Pe de alta parte, copiii sustinuti si iubiti de parinti dezvolta inceredere
persoanala, stima de sine si interes fata de mediul social; de regula,
copiii din aceasta categorie au o alta viziune asupra relatiilor
interpersonale si sunt mai putini predispusi catre violente, omucidere.
Cu toate acestea, in ultimele decenii, opinia publica nu a acceptat
supozitia conform careia comportamentul criminal este determinat de

afectiuni psihiatrice ci, mai degrama, a considerat omorul ca fiind dictat

de actiuni premeditate.

Ereditatea si activitatea creierului

Studiile cu privire la originile tulburarilor antisociale de personalitate si
influenta acestora in comportamentul criminal, au dus la studierea
gemenilor si a copiilor adoptati.
Gemenii identici prezinta aceleasi gene. Cercetatorii au descoperit ca
gemenii identici sunt de 2 ori mai predispusi a avea acelasi
comportament criminal fata de gemenii fraternali, care au gene
similare, dar nu si identice.
Alte studii sugereaza ca, copiii adoptati prezinta mai multe similaritudini
- legate de predispozitia catre crima - in raport cu parintii biologici decat
cu parintii adoptivi. Toate aceste cercetari, indica existenta unei baze
genetice in comportamentul criminal.
Tehnologiile medicale din ultimele decenii au permis avansarea
cercetarilor legate de cauzele biologice ale comportamentului criminal.
Spre exemplu, in 1986, au fost identificate conexiuni intre creier si
comportamentul antisocial; conform acestora, criminalii experimenteaza
mai putine reactii la nivel cerebral in prezenta pericolului decat
majoritatea indivizilor. O astfel de functie cerebrala, se considera, creste
riscul de omucidere, criminalii fiind mai putin speriati de consecintele
sau pedeapsa faptei savarsite.
Cu ajutorul Computerului Tomograf, RMN-ului si a Tomografului cu
emisie de pozitroni (PET), cercetatorii au studiat activitatea creierului si
inclinatia catre omucidere. Investigatiile au urmarit rolul
neurochimicalelor - substante eliberate de catre creier pentru a activa
activitatea organismului si a hormonilor - in influentarea
comportamentului criminal.
Rezultatele au indicat ca un nivel crecut de serotonina - substanta
produsa de sistemul nervos central ce are efecte asupra starii
emotionale a indivizilor - descreste agresivitatea. Pe de alta parte, un
nivel crescut de dopamina, creste agresivitatea. Dopamina este produsa
de catre creier si afecteaza rata batailor inimii si presiunea sangelui.
In prezenta dovezilor, cercetatorii s-au asteptat sa descopere, in cazul

persoanelor care comit crime, o reducere a nivelului de serotonina si

cresterea nivelului de dopamina.
Criminalii in serie
Cercetatorii au studiat si creierul criminalilor in serie, iar RMN-urile au
relvat nivele crescute ale unor neurotransmitatori precum dipamina si
scazute de serotonina. Au existat si nenumarate cercetari ale sistemului
limbic, parte a creierului care controleaza emotiile si comportamentul.
Noi medicamente au revolutionat tratarea depresiei si chiar a
comportamentului psihotic.
Nimic insa nu a putut justifica crimele in masa.

Hormonii
Hormonii sunt substante care controleaza functiile organelor.
Cercetatorii au testat relatiile dintre hormoni, cum ar fi testosteronul si
cortizolul, si comportamentul criminal. Testosteronul este un hormon
sexual produs de organele sexuale, care influenteaza dezvoltarea
caracteristicilor masculine.
Studiile pe animale au demonstrat ca exista legaturi stranse intre nivelul
de testosteron si comportamentul agresiv. Masurarea testosteronului in
randul detinutilor din penitenciare a demonstrat de asemeni prezenta
unor cantitati ridicate comparativ cu restul populatiei.
Cortizolul este de asemeni asociat cu comportamentul criminal.
Nivelurile crescute de cortizol duc la cresterea cantitatii de glucoza din
creier, pentru obtinerea unui plus de energie - situatie intalnita in
momentele de stres sau resimtire a unui pericol.
Persoanele ce prezinta un nivel ridicat de cortizol au atentia mult mai
bine dezvoltata si sunt mai active fizic; pe de alta parte, nivelul scazut
de cortizol este asociat persoanelor cu probleme de concentrare,
activitati fizice reduse si deseori, comportament antisocial, inclusiv
agresiv.
Studiile pe adultii violenti au relevat un nivel scazut de cortizol.

Educatia si grupul social

Conform teoriilor sociologilor, majoritatea detinutilor din penitenciare au

un nivel redus si foarte redus de educatie; multi dintre acestia nu stiu sa
scrie si sa citeasca si nu au absolvit nici macar o scoala elementara.
Astfel, cele mai comune crime au la baza jafuri, spargeri de locuinte,
talharii, trafic de droguri, furturi din magazine.
Lipsa unei educatii minime in randul acestei categorii, are ca rezulate
lipsa unui loc de munca si perioade lungi fara posibilitatea obtinerii unui
venit lunar, ceea ce, inevitabil, conduce la cresterea infractionalitatii,
finalizata, in multe situatii, cu omucidere.
Chiar daca in multe situatii educatia ofera posibilitatea obtinerii unui
serviciu si a unui venit lunar, nu intotdeauna combate efectele abuzului,
saraciei sau altor factori restrictivi.
Grupul de apartanenta al unei persoane are o puternica influenta asupra
deciziei de a comite crima. Spre exemplu, copiii ce apartin familiilor
defavorizate, din dorinta de a compensa lipsurile si de a nu resimti
diferente fata de tinerii din familii bogate - care de regula, ii exclud din
anturaj, aderara la anumite gasti care sa le asigure un anumit respect,
sentiment de putere si statut.
De regula, gastile sunt focusate pe obtinerea de bunuri materiale, prin
frauda, talharii, trafic.

Drogurile si alcoolul
Anumiti factori sociali au puternica influenta in abilitatea unei persoane
de a lua decizii; Drogurile si abuzul de alcool sunt astfel de factori.
Impulsul de a comite o crima pentru a asigura nevoia de drog,
ifluenteaza procesul de decizie. Atat drogurile cat si alcoolul se interpun
gandirii lucide si judecatii si reduc inhibitia (regulile socialcomportamentale), oferind individului un plus de curaj in comiterea unei
crime. Sentinta de incarcerare are minima importanta pentru o
persoana aflata sub influenta drogurilor.
Abuzul de substante si alcool, cresc gradul de agresivitate al individului
si riscul de comitere a unei crime, in situatii care victima nu are nici o
relatie cu atacatorul; astfel de evenimente se pot petrece in baruri sau
in spatii publice, in urma unor confruntari/conflicte, duse la extrem de
cel afectat de consum.

Criminalistii apreciaza ca in aproximativ 30-50% din cazurile de crima,

abuz sexual sau talharie, atacatorii se afla sub influenta
drogurilor/alcoolului.
Totodata, multe dintre cazurile de violenta in familie sunt cauzate de un
partener/parinte alcoolic. Nenumarate cazuri au la baza certurile intre
parteneri sau masurile corectoare aplicate copiilor, in lipsa unei judecati
lucide.