Vinul de macese.

Mod de preparare si
indicatii terapeutice
Macesele reprezinta un aliment care intra in reteta
multor preparate alimentare - sosuri sau supe,
dulceturi, siropuri, lichioruri, dar si a unor produse cu
un efect terapeutic mult mai pronuntat, precum vinul,
maceratul, uleiul, pulberea si ceaiul sub diferitele lui
forme de decoct, infuzie sau decoct si infuzie
combinate. Pentru toate acestea pot fi folosite atat
fructele, cat si florile sau frunzele. Preparate insa
incorect, ele isi pot pierde foarte usor calitatile si, ca
atare, efectul benefic pentru sanatatea noastra.

Se stie ca macesele sunt foarte bogate in vitamina C,

insa vitamina C continuta se degradeaza foarte usor
atat dupa cules, daca macesele nu sunt consumate
imediat sau uscate corect.

Reteta vinului de macese

Se umple pe jumate un recipient de 5 litri
(damigeana) cu fructe de macese spalate peste care
se toarna apa calduta ca de paine pana se umple. La
sfarsit se adauga o bobita de marimea ciresei de
drojdie de bere moale dizolvata in apa.

La prepararea vinului de macese multe persoane

recomanda zaharul pentru o mai buna pastrare a
vinului. Puteti sa-l excludeti, pentru ca sunt persoane
care nu au voie sa consume zahar dar care cu

siguranta au nevoie de vitamina C in forma naturala.

Pentru cei care nu au restrictie la zaharar, acesta se
poate adauga dupa gust. Daca ati optat pentru zahar
in vinul de macese nu mai este necesara drojdia de
bere.

Sub gatul damigenei trebuie sa ramana un spatiu

liber de cel putin 10 cm pentru spuma ce va rezulta
prin fermentatie. Se astupa cu dop de fermentatie si
se lasa sa fermenteze timp de 6-8 saptamani, la 18-20
de grade, agitand zilnic. Cand se termina fermentatia,
vinul se limpezeste. Atunci se scoate, se filtreaza prin
tifon si vata si se pune in damigene mai mici inchise
tot cu dop de fermentatie, deoarece va continua sa
fermenteze usor. Se poate trage in sticle doar cand
fermentatia s-a oprit complet. Dupa ce se invecheste
1-2 ani are gust de vermut si o culoare rosu-maronie,
avand si un continut foarte mare de vitamina C. Se
pastreaza la intuneric, la temperaturi de 5-6 grade.

Beneficii
Vinul de macese are rol in pastrarea si cresterea
imunitatii organismului, in combaterea mult mai
rapida a racelilor, in tratarea diferitelor afectiuni
renale si hepatice, in sinteza colagenului natural al
pielii. Preparandu-l fara zahar este o sursa activa de
sanatate pentru bolnavii de diabet care au probleme
cu circulatia sangelui si ranile deschise.

De asemenea, vinul de macese este tonic, diuretic,

fiind benefic in cazul lipsei poftei de mancare, in

convalescenta.

Imbutelierea vinului

Imbutelierea vinului este recomandata tuturor celor

care doresc sa isi pastreze cateva sticle din fiecare an
de recolta pentru consum, o nunta, un botez sau alte
evenimente.

Inaintea procesului de imbuteliere vin se verifica prin

analize chimice si organoleptice daca vinul este
limpede, sanatos si are caracteristicile dorite.
Analizele chimice au in vedere concentratia alcoolica,
aciditatea totala si volatila, continutul de SO2 liber si
total, concentratiile de proteine, cupru, fier precum si
incarcatura microbiologica ( drojdii si bacterii ).
Aprecierea organoleptica evidentiaza absenta
mirosurilor si gusturilor straine. In functie de
rezultatul acestor analize si a testelor de stabilitate
se pot lua masurile necesare de cleire si filtrare care
sa garanteze o limpiditate la sticla pentru o perioada
cat mai indelungata.

Butelia din sticla

De-a lungul timpului ambalajele si accesoriile utilizate
pentru imbutelierea vinului s-au diversificat foarte
mult, de la butelia din sticla s-a trecut la ambalajul
din plastic si de carton; de la dopurile de pluta la cele

din material sintetic si capsule metalice; de la

personalizarea sticlei prin eticheta simpla din hartie,
la etichete autocolant, sablare, gravura, serigrafie.

Butelia din sticla este cel mai cunoscut ambalaj

pentru vin si totodata cel mai apreciat avand cele mai
multe avantaje:

este transparenta si se poate aprecia

limpiditatea vinului;
este inerta din punct de vedere chimic;
pastreaza integritatea produsului ambalat;
este igienica si usor de spalat;
poate fi reutilizata dupa folosire;
rezistenta la presiunea anumitor produse cum
sunt vinurile spumante.

Dezavantajul consta in fragilitatea si greutatea sticlei

in raport cu produsul imbuteliat.

Cele mai folosite sunt buteliile de 750 ml

transparente sau colorate. Buteliile transparente sunt
recomandate pentru imbutelierea vinurilor albe seci si
rose iar buteliile colorate se potrivesc mai bine pentru
imbutelierea vinurilor rosii si a celor albe dulci cu
grad alcoolic ridicat.

Dopul de pluta
Nu exista un vin bun (in butelie) fara un dop bun.
Datorita proprietatilor optime pentru necesitatile
vinului, in prezent, dopurile de pluta sunt cel mai des
folosite la inchiderea buteliilor din sticla.

Pluta este recoltata in exclusivitate din scoarta

stejarul de pluta, cultivat in regiunile mediteraneene
unde intalneste conditiile propice pentru producerea
unei scoarte de calitate. Pluta este un produs
impermeabil pentru apa si gaze, rau conducator de
caldura si electricitate, comprimabil, elastic si mai
usor decat apa.

Mic prin dimensiunea lui, dar foarte important prin

locul pe care il ocupa in obtinerea unui vin de calitate,
dopul de pluta, aduce un plus de imagine vinului prin
crearea unei atmosfere romantice, generand senzatia
de traditional si in acelasi timp de elegant si
sofisticat. Are forma cilindrica sau usor conica, este
elastic si asigura etanseitatea buteliilor, impiedica
intrarea in sticla a aerului si previne degradarea
vinului, insa faciliteaza dezvoltarea buchetului de
invechire.

Un neajuns important al dopurilor de pluta este faptul

ca in interiorul porilor dopului se pot dezvolta
microorganisme si astfel apare mirosul de mucegai de
dop, defect iremediabil si foarte neplacut care poate

face neconsumabil un vin altfel bun. Daca dopul nu

este in permanent contact cu vinul el se usuca si se
contracta ceea ce afecteaza etanseitatea inchiderii.
Din acest motiv sticlele imbuteliate trebuie sa se
pastreze intr-o pozitie care sa permita contactul
permanent cu vinul.

In functie de prezenta si marimea lenticelelor, fisurilor

si a altor defecte structurale dopurile se clasifica in
mai multe categorii de calitate. Dopurile de cea mai
buna calitate trebuie sa aiba ambele capete tip
"oglinda" lipsite de lenticele deschise pentru a nu
cadea in vin praful pe care il contin. Dopurile de
calitate mai redusa sunt supuse unui proces de
colmatare a golurilor cu rumegus de pluta si adeziv
care le imbunatateste nu numai capacitatea de
etanseizare dar si aspectul, suprafata devenind mai
uniforma. Dopurile aglomerate sunt realizate din
resturile de pluta ce rezulta de la confectionarea
dopurilor care sunt tocate in fragmente de 2-4 mm si
amestecate cu un liant. In ultimii ani au aparut
dopurile twin-top care au corpul din pluta aglomerata
iar capetele care vin in contact cu vinul din pluta
naturala, capete tip "oglinda".

Deoarece pluta este un material deficitar si scump se

folosesc si alte tipuri de dopuri sau sisteme de
inchidere cum ar fi dopurile din material plastic
respectiv capacele cu filet.

Capisonul termocontractabil

Cu scop decorativ dar si pentru protectia dopului la

vinurile destinate pentru pastrare mai indelungata,
pe gura si gatul sticlei, se pot aplica capisoane.
Acestea sunt confectionate din plastic subtire,
termocontractabil, iar in momentul in care sunt
supuse caldurii capisoanele se strang perfect pe gatul
sticlei.

Tehnica imbutelierii vinului

Deoarece putini dintre micii producatori isi pot
permite achizitionarea unor linii complete de
echipamente pentru imbuteliat vom prezenta cea mai
simpla si mai putin costisitoare tehnologie manuala
pentru imbutelierea vinului in butelii de sticla.

Tehica imbutelierii vinului are la baza

trei etape :
pregatirea sticlelor
umplerea sticlelor
dopuirea sticlelor

Pentru spalarea buteliilor este recomandata folosirea

apei dedurizate, cat mai aproape de apa de ploaie,

pentru a se evita depunerile de carbonat de calciu,

fier pe peretii buteliei.

Buteliile noi vor fi clatite atat la interior cat si la

exterior cu apa calda si ulterior cu apa rece uneori
practicandu-se si o dezinfectare cu solutie de dioxid
de sulf. Daca pentru imbutelierea vinului sunt folosite
butelii recuperate, curatarea acestora necesita mai
multe etape si anume: inmuierea etichetelor, spalarea
sticlelor si clatirea sticlelor. Daca buteliile sunt
spalate cu detergent se va avea grija ca orice urma
din agentul de spalare sa fie eliminata prin clatiri
succesive. Dupa spalare si dezinfectare buteliile se
scurg si se usuca foarte bine.

La introducerea vinului in butelie, cu aparate simple

sau masini de imbuteliat avansate, trebuie avut in
vedere ca vinul sa nu se prelinga pe peretii sticlei
deoarece un gat ud poate afecta negativ contactul
dopului cu peretele de sticla. De asemenea se va
evita varsarea vinului pe peretii exteriori ai buteliei
deoarece pot aparea dificultati la etichetarea buteliei
sau vinul varsat poate deveni un focar de dezvoltare
al mucegaiurilor deteriorand aspectul buteliei. Nivelul
de umplere trebuie sa asigure un spatiu de maxim 15
mm de la suprafata vinului pana la dop pentru
compensarea diferentelor de temperatura. Timpul
parcurs de la umplerea buteliei si pana la dopuirea ei
trebuie sa fie cat mai scurt posibil pentru minimizarea
oxidarii vinului datorita contactului prelungit cu aerul.

Cu ajutorul dipozitivelor de dopuit se introduce dopul

care inchide butelia de sticla. In functie de calitatea
vinului, pentru inchiderea buteliilor, se recomanda
folosirea unor dopuri de pluta de cea mai buna
calitate, mai ales daca vinul este destinat invechirii.
Acestea trebuie sa aiba un diametru de 24 mm si o
lungime cuprinsa intre 4446 mm. De asemenea la
dopurile de calitate foarte buna, diametrul dopului
trebuie sa fie cu aproximativ 6 mm mai mare decat
diametrul interior al gatului sticlei care in mod
obisnuit are 18 mm. Pentru vinurile mai putin
pretentioase se folosesc dopuri cu lungimea de 38
mm.

Dupa dopuire, buteliile se vor pastra obligatoriu in

picioare intr-un interval de timp cuprins intre 10
minute si cateva ore pentru ca dopul sa-si recapete
forma initiala dupa presare timp in care, prin
elasticitatea sa, se muleaza perfect pe gatul sticlei
asigurand etanseitatea necesara. Gatul sticlei si
partea superioara a dopului se protejeaza cu un
capison sau cu un strat de ceara.

La vinurile albe si roze de consum este recomandata

imbutelierea dupa 4 pana la maxim 12 luni de la
obtinerea lor pe cand vinurile rosii de calitate sunt
trecute la pastrare pentru maturare, invechire in
spatii special amenajate. In general vinurile albe se
aseaza in spatiile de jos , iar cele rosii deasupra.
Vinurile destinate pastrarii o perioada mai lunga de
timp sunt depozitate in spatele incaperii iar cele care
se vor consuma mai repede in apropierea intrarii.

Este ideal ca intregul proces de pregatire, umplere si

dopuire a sticlei sa poata fi realizat intr-un mediu cat
mai steril. Din pacate micii producatori nu au aceasta
posibilitate si atunci este necesar ca pe parcursul
intregii operatiuni sa se incerce reducerea riscurilor
de contaminare microbiologica, risc ce trebuie
combatut prin asigurarea igienei spatiilor, a
aparatelor si materialelor folosite la imbuteliere cat si
a personalului care participa la operatiunea de
imbuteliere.

Whisky
Mod de preparare
Whisky este un pic cam pretentios spus, de fapt este
o bautura spirtoasa preparata in casa, dar care la
gust seamana foarte mult cu un whisky de calitate.
Reteta aceasta am folosit-o pe vremea cand locuiam
la bloc iar la alimentara din colt gaseam numai
posirci. Pe vremea aceea nu era ca acum, sa gasesti
bauturi de calitate peste, doar bani sa ai. Dar pe
atunci am preparat-0 de cateva ori si am avut numai
cuvinte de lauda din partea cunoscatorilor. Pana acum
nu am avut curaj sa o postez undeva, dar trebuia sa
vina si acel moment candva. Si a venit azi.

Puneti intr-un butoi de ~100 de litri vreo 10-20 litri de

apa calduta si zaharul, apoi amestecati pana se
dizolva zaharul. Completati cu restul de apa si

adaugati graul si porumbul. Pentru ferment puteti

folosi drojdie, dar eu, dupa cateva incercari am
renuntat pentru ca produsul avea gust de drojdie si
am preparat singur fermentul. Puneam intr-o cescuta
ceva fructe cu putin zahar si lasam la caldura pana
incepea fermentatia, apoi turnam totul in butoi.
Astupati butoiul nu prea tare si verificati din cand in
cand sa vedeti daca a inceput fermentatia. Daca nu,
mai preparati ferment. Cand incepe fermentatia
astupati bine butoiul si lasati-l sa fermenteze cel
putin doua saptamani, depinde cat este de cald.
Fermentatia trebuie sa fie anaeroba, nu e ca la vin.

Vara fermenteaza mai repede. Dupa 2 saptamani

ascultati butoiul ca sa va dati seama daca mai
fermenteaza. Dupa cel mult 3 saptamani trebuie sa fie
gata fermentatia. Ca sa va dati seama daca este bine,
desfaceti butoiul, lichidul nu trebuie sa aiba clabuci si
gustati putin. Daca este acrisor, inseamna ca a
fermentat destul.

Distilarea: i-am spus "de apartament" pentru ca am

folosit o instalatie care poate fi folosita oriunde, doar
sa o puneti pe aragaz si sa aveti in apropiere o sursa
de apa (chiuveta). Trebuie sa aveti o oala sub
presiune de cel putin 8 litri si o serpentina
confectionata dintr-o teava sau o bara de cupru. Pe
mine m-a ajutat un prieten care mi-a facut serpentina
la cald. M-a costat un litru de bautura, dar s-a

meritat. La oala sub presiune desfaceti surubul de

deasupra cu supapa si faceti legatura intre capacul
oalei sub presiune si serpentina cu un furtun. Aveti
grija sa fie cat mai etans, eventual strangeti bine cu
sarma. Eu am pus serpentina intr-un vas de plastic pe
care il puneam in chiuveta. Jos am dat o gaura pe
unde am scos al doilea furtun, de la baza serpentinei,
pe care l-am pus intr-o sticla.

Puneti in oala sub presiune 6 litri de maglavais (asa ii

spun eu), inchideti oala si umpleti vasul serpentinei
cu apa. Daca nu aveti un vas de plastic, puteti folosi o
oala mai mare, in care serpentina sa stea in apa. Oala
sub presiune o puneti pe ochiul mic al aragazului si
dati focul mare timp de 5 minute. Dupa cele 5 minute
dati focul mic, aproape de minim si asteptati. In
aproximativ o ora veti auzi ceva zgomote in furtun iar
in sticla de jos trebuie sa iasa bautura. Aveti grija sa
aruncati primii ~50 ml, pentru ca prima data se
distileaza alcoolul metilic, care este toxic, apoi se va
distila alcoolul etilic. Bautura care iese trebuie sa fie
limpede, limpede.

Dintr-o oala veti obtine ~ 1 litru. Sa nu opriti focul,

mai scoateti inca ~600 ml, care vor mai avea un pic
de tarie si un gust bun. Procedati la fel pana terminati
butoiul. Veti obtine 10 litri de bautura buna si destul
de tare, de aproximativ 40 de grade. Cei 6 litri care au
ramas dupa ce ati scos 10 litri ii mai puneti o data in

oala si mai obtineti inca cel putin 1 litru destul de

tare. Ideal ar fi sa puneti bautura in butoaie de dud si
sa le lasati sa stea mai mult timp.

Dar un efect asemanator si un gust placut veti obtine

daca puneti 10-15 boabe de cafea proaspata pentru
fiecare litru.

Dupa cateva zile bautura va prinde culoare si o puteti

pune in sticle sau o lasati in damigeana, cum doriti.
Cu cat lasati cafeaua sa stea mai mult, cu atat veti
obtine o bautura frumos colorata si foarte aromata. Si
nu uitati: sa o consumati cu masura, sa nu exagerati.

Cum s faci cel mai bun whisky din

porumb
O poveste american mbibat cu nvminte n
1975, Chuck i Jeanette Miller au cumprat o ferm de
80 de hectare n Virginia. "Belmont Farm" exista nc
din 1830 i prea un O poveste american mbibat cu
nvminte n 1975, Chuck i Jeanette Miller au
cumprat o ferm de 80 de hectare n Virginia.
"Belmont Farm" exista nc din 1830 i prea un col

de rai, bine organizat, n care puteai s creti cai de

ras i s cultivi ovz, pentru hrana acestora.
Realitatea a dovedit ns c achiziia fusese doar o
"eap". Pmntul nu putea fi cultivat dect cu
porumb de calitate inferioar, iar asistena medical a
cailor de ras costa att de mult nct ar fi trebuit ca
fermierul s ctige cteva milioane pe an din alt
domeniu, pentru a evita un faliment. Dup ce a
analizat toate aceste elemente, Chuck Miller, de
profesie inginer de aviaie, n-a disperat i a decis si rentabilizeze ferma, n ciuda faptului c prea
imposibil. S-a dus la bibliotec i a studiat soluiile
economice adoptate de-a lungul timpului, de ali
afaceriti, n situaii de criz. Marea Depresie care a
lovit Statele Unite nainte de al Doilea Rzboi Mondial
i a generat afacerile ilegale cu whisky i-a oferit o
idee. Alcoolul extras din porumb putea fi o soluie. Cu
condiia ca butura s fie de calitate, ca s-i asigure
un loc special pe o pia saturat de buturi alcoolice.
i, dei nu tia nimic nici despre cultura porumbului i
nici despre producia alcoolului din cereale, Miller i-a
cumprat manuale i a decis s nvee. Dar n cri nu
se gsesc adevratele secrete ale meseriei. i, cum
veritabilii experi nu puteau fi dect n Marea
Britanie, inginerul a decis s trimit un angajat n
Scoia ca s "fure meseria" de la surs. Tnrul Rick
Wasmund, care a avut norocul s fie trimis, s-a
dovedit a fi un veritabil "spion", iar reetele aduse de
el n Virginia s-au dovedit nepreuite. El a observat c
n distileriile scoiene se punea un accent deosebit pe
stocarea whisky-ului n butoaie fcute din esene
speciale de lemn. Foarte cutate erau aromele date
de lemnul de pr, de mr sau de cire, dar butoaiele
fcute din aceste esene nu dinuiau prea mult i

costau exagerat. O soluie de compromis s-a dovedit a

fi cea aplicat de un btrn scoian, la el acas:
metoda "plicului de ceai". Btrnul i-a povestit c,
pentru uz personal, el i face singur whisky i nu are
dect un singur butoi, din lemn de stejar. Ca s-i dea
buturii un gust bun i o arom plcut, el scufunda
n alcool un scule cu buci de lemn de cire amar i
de pr, pe care le lsa n butoi timp de patru luni.
Whisky-ul astfel tratat cpta o arom de "butoi de
calitate". Miller i Wasmund au aplicat metoda
scoianului i s-au pus pe produs whisky din porumb.
n anul 1989, cei doi au obinut licena federal de la
"Biroul Alcoolului, Tutunului i Armelor de Foc", apoi
i-au luat autorizaie de funcionare n statul Virginia
i nc o aprobare de la temuta "Administraie a
Alimentelor i Medicamentelor". Primul produs,
"Virginia Lightning" (Fulgerul Virginiei) a fost un
whisky limpede, cu arom de lemn de cire amar.
Ctiguri de peste 10 milioane $ anual Apoi, dup nc
doi ani, au lansat pe pia aa-numitul "Copper Fox"
(Vulpea de bronz), un whisky mbtrnit, cu arom de
mere i viin. Ambele au fost mari succese, iar acum
ferma din Virginia aduce ctiguri de peste 10
milioane de dolari pe an. Singurii bani investii n
reclam au fost cheltuii pentru realizarea unui
documentar, realizat la comand de "History
Channel", iar faima mondial a fost imediat asigurat.
"Sunt sute de fermieri n America i muli dintre ei
cultiv porumb. Whisky-ul obinut din porumb nu
este, n sine, prea gustos. Secretul succesului nostru
a constat n faptul c am muncit onest i am nvat
meseria de la experi", spune Chuck Miller la sfritul
documentarului care i prezint povestea. i, probabil,
are dreptate.

Reteta WHISKEY
(SCOTCH)
Pui cereale cu apa (umpli vasul jumatate cu cereale si
restul cu apa), putina drojdie si catevakile de zahar.
nu umpli pana la gura, lasi cam 25-30 cm gol. lasi sa
fermenteze pana vezi ca s-a oprit(timpul de
fermentatie dureaza in functie de cat de cald e acolo
unde tii vasul - de obicei cam 9-14zile). In timpul
fermentarii, primele 5 zile, se mesteca in
compozitie.Dupa aia instalezi cazanul cu serpentina si
vasul de racire, sigiland toate incheieturile cu cocade
faina amestecata cu cenusa, framantata cu un pic de
apa, cat sa iasa o pasta cleioasa. adica lipesticu coca
imbinarea capacului cu cazanul, cu serpentina, etc,
ptr a nu pierde nimic din vaporii dealcool. faci foc sub
cazan, la inceput mai puternic, pana incepe sa curga
alcoolul pe teava, apoi mentiiflacara mica cat sa curga
un jet ca un fir de ata. fierbi continutul pana nu mai
are compozitia dincazan alcool, chestie pe care o
observi ori gustand ori luand cu o cana direct ce
curge la teava si apoidandu-i foc pe capacul
cazanului. capacul fiind fierbinte, alcoolul se evapora
si se aprinde cand stai cuflacara unei hartii deasupra.
dupa ce nu mai ai alcool in cazan, golesti si repeti
operatia pana terminicompozitia. apoi speli cazanul si
il instalezi iar pentru "mana a doua", adica torni
alcoolul obtinut laprima fierbere si reiei procesul.
vasul in care torni taria obtinuta astfel sa aiba o
panza curata la gurasi capac, pentru filtrare de
musculite sau alte gunoaie. potrivesti taria cu
alcoolmetrul sau dupa gust.(asa, inca ceva: ai grija ca

la fierberea compozitiei sa nu ai foc prea puternic sau

facut cu cauciucurisau plasticuri, o sa se arda
compozitia, se lipeste de fundul cazanului si da gust
de afumat alcoolului).apoi pui taria obtinuta la
fierberea a doua intr-un butoias de stejar si pofta
buna!Borhotul rezultat se pune intr-o groapa in
gradina si dupa putrezirea complecta, este unfoarte
bun ingrasamant pentru legume, flori, pomi etc.

http://www.utilvinificatie.ro/9-imbuteliere (link de
imbuteliere si doape)
http://www.borcane.ro/Sticle-vin-si-sampanie-cID289.html
http://www.accesoriivin.ro/accesorii-vinificatie/sticlesi-damigene-pentru-vin/

Bere de cas

- Pentru-c este var i este cald, v prezint mai jos o

reet pentru bere de cas. Cine o ncearc nu o va
uita... Nu se compar cu nici-o alt bere.

- ntr-o oal de 20 de litri, punei 16 l. de ap

(preferabil de izvor), adugai 500 gr. zahr, 240 gr.
orz prjit i 50 gr. flori de hamei sau conuri de hamei
(se gsesc la Plafar).
- Acoperii oala cu un capac curat (s nu aib alte
mirosuri) i fierbei timp de dou ore.

Strecurai printr-un tifon lichidul rezultat.

Dup ce se rcete cam la 30-35 grade, adugai 30
gr. drojdie de bere (calup, nu din plic) pe care o
sfrmai ct mai mrunt i amestecai bine.
- Se las aa 24 de ore s se liniteasc.
- Turnai berea n sticle de 0,5 litri, printr-o plnie,
acoperit cu 1-2 straturi de tifon, foarte uor s nu se
tulbure. Nu umplei sticla pn la refuz. Lsai 3-4 cm
liber sub dop.
Astupai sticlele ermetic cu dopuri sau capsule apoi le
asezai ntr-un lighean sau o cratit mare, cu dopul n
jos.
- Sticlele le depozitai n pivni sau alt loc rcoros
(nu frig), se las timp de 6-7 zile, dup care se poate
consuma adic mai pe romnete putem rade o
bere...
- Reeta o am de la mama i v asigur c am "ras"
multe sticle cu aceast bere... ncercai i voi.
i nc o reet pentru bere de cas:
.
Bere brun:
- n 10 litri de ap fierbinte se pun 50 gr. hamei, 150
gr. orz prjit i 500 gr. zahr. Se pune la fiert la foc
mic cca o or. Se las la rcit 3-4 ore. Se adaug 40
gr. drojdie de bere, 300 gr. zahr ars i topit n lichid
de bere, i se pune la fermentat 4-5 zile. Cnd
fermentaia a ncetat, se toarn n sticle uor, s nu
se tulbure. Se folosete o plnie pe care se pun 2
straturi de tifon pentru strecurare. Sticlele se astup

bine cu dopuri sau capsule i se pun la rece.

Berea de cas are o perioad de garanie de 7-8 zile.
NOT: Exista magazine on-line care ofer utilaje
pentru producerea berii de cas, la un pre de 3-4
milioane lei vechi.
NOT-2: Orzul se prjeste pn devine maro mediu.
(ntre maro nchis i maro deschis).