4 Pasi pentru imbutelierea vinului n

sistem hobby si mic producator

Dupa ce ti-ai achizitionat toate materialele si materia prima este gata sa fie imbuteliata, poti porni procesul,
neaparat intr-un mediu steril.

1. Primul pas este spalarea si dezinfectarea sticlelor. Chiar daca acestea sunt la prima
folosire, spalarea lor este absolut necesara si poti opta chiar pentru o dezinfectare usoara
cu solutie de dioxid de sulf. Lasa sticlele la uscat si asigura-te ca sunt suficiente pentru a
imbutelia intreaga cantitatea de vin.
2. Pasul doi consta in umplerea sticlelor de vin. Se va lasa cca. 1 cm gol de aer.
3. Pasul urmator este dopuirea si aceasta trebuie sa se faca rapid pentru a evita ca vinul sa
stea prea mult timp in contact cu aerul. Nu culca sticlele aproximativ 24 de ore, timp in
care dopurile se vor mula perfect pe forma gatului sticlei. Dupa acesta perioada, sticlele
vor fi asezate in pozitie orizontala pentru a permite lichidului sa intre in contact cu dopul
de pluta.
4. Depoziteaza sticlele cu vin intr-un loc igienic si intunecat, unde temperatura ideala este
cuprinsa intre 12-18 C, unde umiditatea va fi cuprinsa intre 50 70%, iar ventilarea se
face pe cale naturala.

Imbutelierea vinului
O singura pritocire este insuficienta, depunerile de drojdie, la a 2-a pritocire, fiind destul de
insemnate.
Scopul pritocirilor este de a elimina toata drojdia pentru obtinerea unui vin cat mai limpede.

Imbutelierea vinului este recomandata tuturor celor care doresc sa isi pastreze cateva sticle din fiecare an de recolta pentru
consum, o nunta, un botez sau alte evenimente.
Inaintea procesului de imbuteliere vin se verifica prin analize chimice si organoleptice daca vinul este limpede, sanatos si are
caracteristicile dorite. Analizele chimice au in vedere concentratia alcoolica, aciditatea totala si volatila, continutul de SO 2 liber si
total, concentratiile de proteine, cupru, fier precum si incarcatura microbiologica ( drojdii si bacterii ). Aprecierea organoleptica
evidentiaza absenta mirosurilor si gusturilor straine. In functie de rezultatul acestor analize si a testelor de stabilitate se pot lua
masurile necesare de cleire si filtrare care sa garanteze o limpiditate la sticla pentru o perioada cat mai indelungata.
Butelia din sticla
De-a lungul timpului ambalajele si accesoriile utilizate pentru imbutelierea vinului s-au diversificat foarte mult, de la butelia din
sticla s-a trecut la ambalajul din plastic si de carton; de la dopurile de pluta la cele din material sintetic si capsule metalice; de la
personalizarea sticlei prin eticheta simpla din hartie, la etichete autocolant, sablare, gravura, serigrafie.
Butelia din sticla este cel mai cunoscut ambalaj pentru vin si totodata cel mai apreciat avand cele mai multe avantaje:
o
o este transparenta si se poate aprecia limpiditatea vinului;
o este inerta din punct de vedere chimic;
o pastreaza integritatea produsului ambalat;
o este igienica si usor de spalat;
o poate fi reutilizata dupa folosire;
o rezistenta la presiunea anumitor produse cum sunt vinurile spumante.
Dezavantajul consta in fragilitatea si greutatea sticlei in raport cu produsul imbuteliat.
Cele mai folosite sunt buteliile de 750 ml transparente sau colorate. Buteliile transparente sunt recomandate pentru
imbutelierea vinurilor albe seci si rose iar buteliile colorate se potrivesc mai bine pentru imbutelierea vinurilor rosii si a celor albe
dulci cu grad alcoolic ridicat.
Dopul de pluta
Nu exista un vin bun (in butelie) fara un dop bun. Datorita proprietatilor optime pentru necesitatile vinului, in prezent, dopurile
de pluta sunt cel mai des folosite la inchiderea buteliilor din sticla.
Pluta este recoltata in exclusivitate din scoarta stejarul de pluta, cultivat in regiunile mediteraneene unde intalneste conditiile
propice pentru producerea unei scoarte de calitate. Pluta este un produs impermeabil pentru apa si gaze, rau conducator de
caldura si electricitate, comprimabil, elastic si mai usor decat apa.
Mic prin dimensiunea lui, dar foarte important prin locul pe care il ocupa in obtinerea unui vin de calitate, dopul de pluta,
aduce un plus de imagine vinului prin crearea unei atmosfere romantice, generand senzatia de traditional si in acelasi timp de
elegant si sofisticat. Are forma cilindrica sau usor conica, este elastic si asigura etanseitatea buteliilor, impiedica intrarea in sticla
a aerului si previne degradarea vinului, insa faciliteaza dezvoltarea buchetului de invechire.
Un neajuns important al dopurilor de pluta este faptul ca in interiorul porilor dopului se pot dezvolta microorganisme si astfel
apare mirosul de mucegai de dop, defect iremediabil si foarte neplacut care poate face neconsumabil un vin altfel bun. Daca
dopul nu este in permanent contact cu vinul el se usuca si se contracta ceea ce afecteaza etanseitatea inchiderii. Din acest
motiv sticlele imbuteliate trebuie sa se pastreze intr-o pozitie care sa permita contactul permanent cu vinul.
In functie de prezenta si marimea lenticelelor, fisurilor si a altor defecte structurale dopurile se clasifica in mai multe categorii
de calitate. Dopurile de cea mai buna calitate trebuie sa aiba ambele capete tip "oglinda" lipsite de lenticele deschise pentru a
nu cadea in vin praful pe care il contin. Dopurile de calitate mai redusa sunt supuse unui proces de colmatare a golurilor cu
rumegus de pluta si adeziv care le imbunatateste nu numai capacitatea de etanseizare dar si aspectul, suprafata devenind mai
uniforma. Dopurile aglomerate sunt realizate din resturile de pluta ce rezulta de la confectionarea dopurilor care sunt tocate in
fragmente de 2-4 mm si amestecate cu un liant. In ultimii ani au aparut dopurile twin-top care au corpul din pluta aglomerata iar
capetele care vin in contact cu vinul din pluta naturala, capete tip "oglinda".
Deoarece pluta este un material deficitar si scump se folosesc si alte tipuri de dopuri sau sisteme de inchidere cum ar fi
dopurile din material plastic respectiv capacele cu filet.

Capisonul termocontractabil
Cu scop decorativ dar si pentru protectia dopului la vinurile destinate pentru pastrare mai indelungata, pe gura si gatul sticlei,
se pot aplica capisoane. Acestea sunt confectionate din plastic subtire, termocontractabil, iar in momentul in care sunt supuse
caldurii capisoanele se strang perfect pe gatul sticlei.

Tehnica imbutelierii vinului

Deoarece putini dintre micii producatori isi pot permite achizitionarea unor linii complete de echipamente pentru imbuteliat
vom prezenta cea mai simpla si mai putin costisitoare tehnologie manuala pentru imbutelierea vinului in butelii de sticla.
 Tehica imbutelierii vinului are la baza trei etape :
o pregatirea sticlelor
o umplerea sticlelor
o dopuirea sticlelor
Pentru spalarea buteliilor este recomandata folosirea apei dedurizate, cat mai aproape de apa de ploaie, pentru a se evita
depunerile de carbonat de calciu, fier pe peretii buteliei.
Buteliile noi vor fi clatite atat la interior cat si la exterior cu apa calda si ulterior cu apa rece uneori practicandu-se si o
dezinfectare cu solutie de dioxid de sulf. Daca pentru imbutelierea vinului sunt folosite butelii recuperate, curatarea acestora
necesita mai multe etape si anume: inmuierea etichetelor, spalarea sticlelor si clatirea sticlelor. Daca buteliile sunt spalate cu
detergent se va avea grija ca orice urma din agentul de spalare sa fie eliminata prin clatiri succesive. Dupa spalare si
dezinfectare buteliile se scurg si se usuca foarte bine.
La introducerea vinului in butelie, cu aparate simple sau masini de imbuteliat avansate, trebuie avut in vedere ca vinul sa nu
se prelinga pe peretii sticlei deoarece un gat ud poate afecta negativ contactul dopului cu peretele de sticla. De asemenea se va
evita varsarea vinului pe peretii exteriori ai buteliei deoarece pot aparea dificultati la etichetarea buteliei sau vinul varsat poate
deveni un focar de dezvoltare al mucegaiurilor deteriorand aspectul buteliei. Nivelul de umplere trebuie sa asigure un spatiu de
maxim 15 mm de la suprafata vinului pana la dop pentru compensarea diferentelor de temperatura. Timpul parcurs de la
umplerea buteliei si pana la dopuirea ei trebuie sa fie cat mai scurt posibil pentru minimizarea oxidarii vinului datorita contactului
prelungit cu aerul.
Cu ajutorul dipozitivelor de dopuit se introduce dopul care inchide butelia de sticla. In functie de calitatea vinului, pentru
inchiderea buteliilor, se recomanda folosirea unor dopuri de pluta de cea mai buna calitate, mai ales daca vinul este destinat
invechirii. Acestea trebuie sa aiba un diametru de 24 mm si o lungime cuprinsa intre 4446 mm. De asemenea la dopurile de
calitate foarte buna, diametrul dopului trebuie sa fie cu aproximativ 6 mm mai mare decat diametrul interior al gatului sticlei care
in mod obisnuit are 18 mm. Pentru vinurile mai putin pretentioase se folosesc dopuri cu lungimea de 38 mm.
Dupa dopuire, buteliile se vor pastra obligatoriu in picioare intr-un interval de timp cuprins intre 10 minute si cateva ore pentru
ca dopul sa-si recapete forma initiala dupa presare timp in care, prin elasticitatea sa, se muleaza perfect pe gatul sticlei
asigurand etanseitatea necesara. Gatul sticlei si partea superioara a dopului se protejeaza cu un capison sau cu un strat de
ceara.
La vinurile albe si roze de consum este recomandata imbutelierea dupa 4 pana la maxim 12 luni de la obtinerea lor pe cand
vinurile rosii de calitate sunt trecute la pastrare pentru maturare, invechire in spatii special amenajate. In general vinurile albe se
aseaza in spatiile de jos , iar cele rosii deasupra. Vinurile destinate pastrarii o perioada mai lunga de timp sunt depozitate in
spatele incaperii iar cele care se vor consuma mai repede in apropierea intrarii.
Este ideal ca intregul proces de pregatire, umplere si dopuire a sticlei sa poata fi realizat intr-un mediu cat mai steril. Din
pacate micii producatori nu au aceasta posibilitate si atunci este necesar ca pe parcursul intregii operatiuni sa se incerce
reducerea riscurilor de contaminare microbiologica, risc ce trebuie combatut prin asigurarea igienei spatiilor, a aparatelor si
materialelor folosite la imbuteliere cat si a personalului care participa la operatiunea de imbuteliere.
As vrea sa mai subliniez inca odata ca doar vinurile stabilizate pot fi imbuteliate. Cand spun
stabilizate ma refer ca vinul sa fie pritocite de cel putin 2-3 ori(drojdie aproape zero), sa fie limpede,
sa fie tratat corespunzator cu so2. Cum stim daca este suficient tratat cu so2? Foarte simplu, tinem
un pahar cu vin timp de 24-48 ore intr-o incapere si observam daca vinul isi schimba culoarea(spre
inchis). Daca vinul se inchide la culoare inseamna ca bacteriile acetice au inceput sa se multiplice iar
vinul nu este tratat corespunzator. In aceasta situatie vinul va trebui tratat cu so2(am explicat cum,
cautati pe blog daca nu stiti) din nou si vom astepta 10-12 zile si vom repeta din nou experimentul cu
paharul(rezistenta vinului la oxidare). Pentru a nu suprasulfita vinul puneti doar 0,5ml so2/l,( nu
1mlso2/l)si vedeti rezultatul. Daca vinul nu-si schimba culoarea, este bine nu mai trebuie sa repetati
procesul de sulfitare inca odata (cu aceiasi cantitate de 0,5so2/l).
Acum ca vinul este stabilizat, limpede, gustul ok. putem sa trecem la imbutelierea lui pentru
invechire si pastrare cativa ani.

Imbutelierea vinului pentru invechire se face doar in sticle curate(nu pet-uri) si vor fi astupate cu
dopuri din pluta, sticlele vor fi pastrate in pozitia oblica, cu dopul in jos si la o temperatura de max.
15 grade. Sticlele vor fi umplute normal, nu pline ochi, altfel nu veti putea pune dopul de pluta.
Sticlele vor fi pozitionate oblic(va trebuie un raft special), obligatoriu cu dopul in jos astfel dopul de
pluta sa nu se usuce.Daca veti pastra sticlele in pozitie normala, dopul de pluta se va usca iar aerul
va patrunde in sticla si va altera vinul.