FACULTATEA DE AGRONOMIE – CONTROLUL ȘI EXPERTIZA PRODUSELOR

ALIMENTARE

AMBALAREA ȘI ETICHETAREA PRODUSELOR

ALIMENTARE

COORDONATOR:
Dr. Ing. Vladu Cristina

STUDENT:
Andrei Mihai Bogdan

2021 – 2022
AMBALAREA ȘI ETICHETAREA VINULUI
 INTRODUCERE

Potrivit mărturiilor istorice, omul cunoaște procedeul de obținere a vinului din vremuri străvechi.
Mustul era pus la fermentat în vase de lut sau în burdufuri din piei de animale. În general, pieile
și lutul s-au folosit la păstrarea și transportul produselor până pe timpul lui Hristos. În această
perioadă, o nouă metodă de depozitare și transportare a vinului a început să capete popularitate.

Vinul, ca produs al fermentației alcoolice a mustului de struguri, în prezent, este tot mai mult
acceptat ca un complement alimentar ce poate fi consumat rațional în timpul meselor, prin
conținutul său bogat într-o serie de compuși cum ar fi: alcoolii, acizii, aminoacizii, sărurile
minerale, compușii fenolici, vitaminele, substanțele odorante, dă un plus de savoare alimentelor
consumate împreună stimulând pofta de mâncare și o mai bună digestie a celorlalte substanțe
ingerate. De altfel, încă din antichitate Pliniu cel Bătrân (cel mai important și renumit erudit al
Imperiului Roman) spunea că: „puțin vin face bine nervilor, prea mult strică, recrează stomacul,
anihilează supărările și grijile, încălzește și procură somn. Cercetările efectuate în ultimul timp
asupra valorii igienice și alimentare a vinului au scos în evidență însușirile valoroase ale aceste
băuturi.
Consumul de vin la masa de prânz mărește eficiența muncii omului, ajutându-l să treacă mai ușor
peste oboseala cauzată de digestie. Efecte favorabile are și atunci când e consumat la cină. Vinul
absorbit seara antrenează o concentrație de alcool în sânge mai scăzută, deci mai puțin toxică,
decât cel ingerat dimineața.
Orice ambalaj îndeplinește simultan mai multe funcții, după cum urmează:
- Delimitează, păstrează și protejează vinul
- Prin formă, culoare promovează produsul și atrage atenția consumatorului
- Servește ca mijloc de transmitere de informații și protecție a consumatorului

CAPITOLUL I. Definirea, descrierea produsului și ambalajul folosit

 1.1. Definirea, descrierea produsului și clasificarea produsului alimentar
Definiția vinului este dată în Lexique de la vigne et du vin, elaborat de Oficiul Internațional al
Viei și Vinului (O.I.V.) după care: „vinul este băutura rezultată exclusiv din fermentația
completă sau parțială a strugurilor sau a mustului din struguri proaspeți”. Calitățile și rolul său în
existența umană au generat și alte definiții, uneori cu o tentă realistă sau/și metaforică, în raport
cu mediul, cu prilejul și scopul pentru care a fost folosit.
Vinul produs pe teritoriul țării noastre se clasifică astfel:
- Vin cu denumire de origine controlată (DOC)
- Vin cu indicație geografică (IG)
- Vin varietal
- Vin
Încadrarea regiunilor viticole românești în cele 3 zone viticole ale U.E.

Vinul provine exclusiv din soiurile de viță-de-vie destinate producerii vinurilor.

La punerea în consum prezintă un titru alcoolic dobândit de minimum 8,5%vol pentru zona
viticolă B, minimum 9%vol pentru zonele CI și CII și o tărie totală alcoolică în volume de cel
mult 15%vol.
Vinul cu denumire de origine controlată (DOC) este vinul obținut din struguri de vin produși și
vinificați într-un areal delimitat, conform unor caiete de sarcini aprobate.
Categoriile de calitate utilizate ca „mențiuni tradiționale” ale vinurilor DOC, difenrențiate în
funcție de stadiul de maturare a strugurilor la cules, sunt:
1. DOC – CMD, vinuri cu denumire de origine controlată provenite din struguri culeși la
maturitate deplină, cu conținut de zaharuri de minimum 187g/l
2. DOC – CT, vinuri cu denumire de origine controlată provenite din struguri culeși târziu,
cu conținut de zaharuri de minimum 220g/l.
3. DOC – CIB, vinuri cu denumire de origine controlată provenite din struguri culeși la
înobilarea boabelor, cu conținut de zaharuri de minimum 240g/l.
Vinul cu indicație geografică (IG) este vinul obținut din struguri produși într-un areal viticol
delimitat, care se identifică prin indicația geografică aferentă arealului de producere a strugurilor.
Tăria alcoolică dobândită la aceste vinuri cu IG trebuie să fie de minim 9,5%vol, în cazul
vinurilor obținute în zona viticolă B și de cel puțin 10%vol în zonele viticole C I și C II, cu
condiția ca tăria alcoolică totală să nu depășească 15% vol.
După culoare, vinurile se clasifică în:
- Alb
- Rosé
- Roșu

În funcție de conținutul lor în zaharuri, vinurile produse în România se definesc astfel:

- Sec, dacă conținutul de zahăr al vinului este mai mic de 4g/l
- Demisec, dacă conținutul de zahăr al vinului este cuprins între 4,01 – 12g/l
- Dulce, dacă conținutul de zahăr al vinului este mai mare de 45g/l

1.2. Descrierea ambalajului folosit

Butelia din sticlă – este cel mai cunoscut și totodată cel mai apreciat ambalaj pentru vin. Se
estimează că peste 50% din toate produsele lichide din lume sunt ambalate în recipienți din
sticlă. Avantajele evidente care au condus la această stare sunt următoarele:
- Sticla este inertă din punct de vedere chimic și impermeabilă pentru gaze și lichide,
igienică, ușor de spălat și reciclabilă;
- Nu are gust sau miros – protejează în mod excepțional gustul și mirosul produsului;
- Sticla este un material ce poate fi colorat cu ușurință, prelucrat în diverse forme, rezistent
la presiunea anumitor produse cum sunt vinurile spumante;
- Sticla este un material ieftin, folosit de foarte multă vreme – și deci bine cunoscut și
caracterizat, și care se poate recicla în mod repetat; reciclarea este însă eficientă numai în
cazul recipientelorde formă și culoare standard, care se pot colecta în mod organizat.
Ca dezavantaje se pot cita fragilitatea, care conduce la pierderi importante, precum și greutatea
mare, ce stânjește transportul și manipularea. Un alt dezavantaj este acela că, odată deschis un
recipient din sticlă, vinul trebuie consumat în decurs de o zi, deoarece altfel își pierde din calități
prin oxidare. Din acest motiv, pentru vinurile vândute în cantități mai mari se preferă recipiente
de tipul bag-in-box.
Sticla este obligatorie la îmbutelierea vinurilor DOC.
Există butelii mai puțin rezistente (cu pereți mai subțiri și fundul plat sau aproape plat) și butelii
mai grele, cu rezistență sporită. Cele din prima categorie prezintă un pericol mai mare de
spargere în momentul dopuirii sau pe parcursul manipulării ulterioare și sunt mai puțin indicate
pentru ambalarea vinurilor care urmează să fie păstrate o perioadă mai mare. Un vin deosebit nu
se va ambala în butelii ușoare sau de calitate îndoielnică, așa cum un vin roșu nu se va ambala în
butelii din sticlă transparentă.
În anumite regiuni, tradiția a impus utilizarea unei anumite forme de sticlă sau culori.

Forma gâtului sticlei depinde mult de tipul de închidere utilizat. Sunt disponibile recipiente de
sticlă de capacități diferite, care permit înălțimi de umplere diferite.
Sistem destinat închiderii recipientului
Dopurile de plută folosite la închiderea sticlei au și ele o mare importanță pentru sănătatea
vinului. În mod tradițional, dar și datorită proprietăților optime pentru necesitățile vinului,
dopurile de plută sunt cel mai des folosite în prezent la închiderea buteliilor din sticlă.

Pluta este recoltată în exclusivitatea din stejarul de plută, Quercus suber L., cultivat cu
predilecție în regiunile mediteraneene, unde întâlnește condițiile necesare pentru producerea unei
scoarțe de calitate.
Proprietățile fizico-chimice ale plutei o recomandă ca un material ideal pentru închiderea
sticlelor. Aceste proprietăți includ compresibilitatea, reziliența, inerția chimică,
impermeabilitatea pentru lichide și un coeficient ridicat de frecare.
Motivul pentru care pluta este atât de apreciată are la bază percepția consumatorilor și
specialiștilor care consideră că:
- Aduce un plus de imagine vinului, prin crearea unei atmosfere romantice, generând
senzația de tradițional și în același timp elegant;
- Aduce un plus de autenticitate vinului și de siguranță consumatorului;
- Împiedică intrarea în sticlă a aerului, prevenind degradarea vinului;
- Se pot folosi pentru resigilarea unui recipient deschis;
- Ne poate spune multe despre vinul din recipient, odată ce dopul a fost extras și examinat.

1.3. Condiții minime de calitate și admisibilitate pe care trebuie să le

îndeplinească produsul alimentar analizat (d.p.d.v. organoleptic, fizici-
chimic, microbiologic)
Vinul destinat consumului direct, trebuie să prezinte în momentul comercializării următoarele
caracteristici organoleptice și de compoziție chimică, atestate prin buletine de analiză eliberate
de laboratoare autorizate:
- Însușiri organoleptice caracteristice categoriei de calitate și tipului de vin, soiului sau
sortimentului de soiuri, podgoriei, centrului viticol sau arealului delimitat, pentru cele cu
denumire de origine controlată: vinurile trebuie să fie fără defecte de miros și de gust;
- Tăria alcoolică minimum 8,5% alcool dobândit în volume și conținutul de alcool
corespunzător categoriei de calitate și tipului de vin;
 - Aciditatea totală minimum 4,5g/l, exprimată în acid tartric
- Aciditatea volatilă mai mică de:
o 1,08g/l exprimată în acid acetic, pentru vinurile albe și rose
o 1,2g/l exprimată în acid acetic, pentru vinurile roșii
Analizele fizico-chimice contribuie și ele la aprecierea calității vinurilor. Valorile lor furnizează
informații clare legate de anumite însușiri ale unui vin, care sunt determinate pentru calitatea și
autenticitatea sa.
Însuțirile organoleptice ale unui vin se apreciează pe baza unui examen vizual, olfactiv și
gustativ, efectuat de o persoană specializată în astfel de aprecieri. Examenul vizual presupune
evaluarea culorii vinului, limpidității, aspectului general, degajărilor de gaze (CO₂) și
vâscozității. Prin examniarea olfactivă se pune în evidență buchetul și aroma vinului, precum și
eventualele defecte de miros. Examnirarea gustativă este cea mai complexă, dar poate și cea mai
subiectivă. Prin intermediul papilelor gustative, dar și a senzației tactile, se fac aprecieri aspura
acidității, dulceții, precum și a armoniei gustative. Rezultatele acestei analize se înscriu într-o
fișă și un raport de degustare, care poate să fie individual sau se poate realiza pentru o comisie
formată din mai mulți membrii. Fișa și raportul de degustare sunt realizate conform HACCP în
vigoare.
Analiza organlopetică sau degustarea este operația prin care se apreciează vinul sau alte băuturi
cu ajutorul organelor de simț: văz, miros, gust.
Vinul dat este perfect limpede, fără particule în suspensie și fără alte depuneri. Culoarea vinului
este determinată de tipul și vârsta acestuia.
Vinul ales are o culoare rose și strălucitoare, ceea ce determină că este un vin sănătos.
Mirosul vinului este unul cu note fructate, derivate direct din struguri.
Gustul este unul plin, explodează în arome de coacăze,zmeură și petale de trandafir alb, cu o
bună aciditate.
Din punct de vedere organoleptic, fizico-chimic și microbiologic, acest vin îndeplinește normele
de ambalare și etichetare.
 CAPITOLUL II. CONTROLUL AMBALĂRII PRODUSULUI
ALIMENTAR

2.1. Verificarea tipului și stării ambalajului

Ambalaj – este orice obiect, indiferent de materialul din care este confecționat, ori de natura
acestuia, destinat reținerii, protejării, manipulării, distribuției și prezentării produselor, de la
materii prime la produse procesate, de la producător până la utilizator sau consumator. (H.G.
621/2005)
Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească ambalajul:
- Să protejeze produsul împotriva factorilor externi
- Să fie etanș și impermeabil
- Să nu transmită produsului anumite substanțe toxice, mirosuri și gusturi străine
- Să conserve cât mai bine produsul
- Să fie rezistent la șoc
- Să prezinte stabilitate și siguranță în timpul transportului
- Să fie potrivit produsului pe care îl protejează
- Să aibă masă și volum redus
- Să nu fie toxic pentru mediu
- Să fie recuperabil, reciclabil etc.
Ambalajele folosite la îmbutelierea vinurilor trebuie să fie:
- Autorizate pentru tipul de vin îmbuteliat
- Ermetic închise
- Sistemul de închidere să permită autosigilarea acestora astfel încât o eventuală deschidere
să poată fi identificată
Produsul verificat, respectiv Astrum Cervi este ambalat corespunzător.
 2.2. Verificarea marcării și etichetării
Prin etichetare se înțelege ansamblul de descrieri și mențiuni, însemne, ilustrații sau mărci care
caracterizează produsul, aflate pe recipient, inclusiv pe dispozitivele de închidere sau aflate pe
eticheta de identificare atașată produsului.

Indicații obligatorii utilizate la etichetarea vinurilor:

1. Denumirea categoriei de calitate:
- Vin însoțit de mențiunea „Produs în România”
- Vin varietal alături de denumirea soiului Cabernet Sauvignon
- Vin cu denumire de origine controlată DEALU MARE, DOC – CMD
2. Volumul nominal se exprimă în mililitrii, respectiv 750ml

3. Tăria alcoolică dobândită exprimată în volume: 13%Vol.

Aceasta trebuie să fie de minimum 8,5% alcool dobândit în volume pentru vinurile de masă
și să nu depășească 15%vol.
4. Numărul lotului nu este prezent

5. Mențiunea „conține sulfiți”

6. Numele companiei și al localității îmbuteliatorului