Alexandru Osvald TEODOREANU - biografie - (opera si scrierile)

(pseud. Pastorel), n. 30 iul. 1894, Dorohoi - m. 15 mart. 1964, Bucuresti.

Prozator, poet, eseist si traducator.
Fiul lui Osvald Teodoreanu, avocat, si al Sofiei (fiica lui Gavril Muzicescu).
Fratele lui Ionel Teodoreanu" class="navg">Ionel Teodoreanu. Urmeaza cursul
inferior la Liceul National din Iasi (1906-1910), iar cursul superior (1910-1914) la
Liceul Internat (lacare au studiat si M. Ralea, Demostene Botez, Ionel Teodoreanu, E.
Lovinescu), unde il are, in clasa a V-a, prof. de latina pe Calistrat Hogas. in 1914, isi
satisface stagiul militar, urmand cursurile unei scoli de ofiteri, iar in aug. 1916 este
mobilizat pe front, ca sublocotenent in Regimentul 24 artilerie. Va lupta pe fronturile
din Transilvania si Moldova si, ranit destul de grav (si decorat cu "Steaua
Romaniei"), va fi internat intr-un spital iesean. Tot pe front isi va pierde, in 1918, si
fratele mai mic, Laurentiu Teodoreanu. Devine licentiat in drept si e incadrat ca
magistrat la Tribunalul din Turnu Severin (1920); pleaca apoi la Cluj, unde Cezar
Petrescu pregatea aparitia Gandirii. in colaborare cu Adrian Maniu, scrie feeria in
versuri Rodia de aur, publicata in Viata Romaneasca (1920) si jucata in stagiunea
din acel an pe scena Teatrului National din Iasi. In 1923, participa la un lung turneu
de sezatori literare prin tara, organizat de revista Gandirea si Soc. Scriitorilor
Romani. In 1930 intra in Consiliul de directie al Teatrului National din Iasi (alaturi de
Mihail Sadoveanu, Iorgu Iordan, Mihai Codreanu si Demostene Botez); e angajat
apoi functionar la Editura Fundatiilor Regale (1934). Va detine si functia de inspector
oenolog al Statului, onorand-o la cel mai inalt nivel al competentei sale in materie.
Debuteaza publicistic in Capitala politico-literara, cu versuri (1916). Colaboreaza la
numeroase publicatii: Adevarul, Adevarul literar si artistic, Albina, Astra, Ateneu,
Bilete de papagal, Contemporanul, Contimporanul, Curentul, Cronica, Epigrama,
Familia, Flacara, Fapta, Gazeta literara, Gandirea, insemnari literare, Lumea, Rampa,
Revista Fundatiilor Regale, Romania literara, Romania viticola, Timpul, Tribuna,
Universul, Universul literar, Viata Romaneasca, Vremea. Pentru voi. de debut,
Hronicul mascariciului Valatuc (1928) e premiat de Acad. Romana. in 1937, primeste
Premiul National pentru proza. Alte voi.: Trei fabule, 1928; Mici satisfactii, 1931;
Strofe cu pelin de mai contra lorga Nicolai. Cu o scrisoare inedita de la Dante
Alighieri, 1931; Un porc de cane, 1933; Tamaie si otrava, I-II, 1934-1935; Bercu
Leibovici, 1935; Vin si apa, 1936; Caiet, 1938; Berzele din Boureni, 1957. Pref.,
inclusiv la voi. Carte de bucate al Sandei Marin. In ultimii ani de viata, inainte de
episodul detentiei politice, a tradus din Gogol, Moliere, Prosper M6rim6e, Anatole
France, Jaroslav Hasek si a scris circa 200 de cronici gastronomice, in Magazin,
Glasul patriei. La Roumanie nouvelle si La Roumanie d aujourdhui.
"Am pastorit in viata vinuri rare / De-aceea imi si zice Pastorel / Si de la Grasa pan-la
Otonel / Le-am pretuit, pe rand, pe fiecare", suna un catren "explicativ" al lui T.,
aratand etimologia unui pseudonim faimos, cu care, totusi, scriitorul si-a semnat nu
operele importante, ci puzderia de epigrame ocazionale, scrise pe servetele, carti
de vizita, liste de bucate, practic, pe orice "suport" convenabil, gasit in graba

exprimarii. Mai cu seama acestea din urma i-au asigurat autorului notorietatea,
consolidandu-i apoi reputatia de om de spirit si ironist neintrecut: fapt numai pe
jumatate benefic pentru beneficiar, care se vede astfel redus la o singura imagine.
Seducatoare, dar incompleta. Adevarul e ca exista, la T., doua tendinte contrare:
una catre risipire (in vorbe de duh, calambururi, catrene legate de o circumstanta si
uitate apoi o data cu ea), o alta catre slefuirea atenta, rabdatoare si erudita a unor
texte de mai mare intindere si profunzime, viabile estetic, facute sa dureze. Cu mici
corectii, compartimentarea pe genuri a operei corespunde acestei "bifurcatii"
valorice (proza si eseistica fiind mai rezistente, iar epigramele - mai perisabile),
autorul insusi fiind constient de ea, dupa cum reiese din-tr-o Scrisoare tanarului
poet: "proza-i sugubeata si cere, vrei, nu vrei / Sa pui in ea masuri si niscaiva idei /
Pe cand in vers oricare metafora neroada / Iti pare minunata de-i prinzi o rima-n
coada". Ironistul de calibru stia sa fie, asadar, si auto-ironic, dupa cum criticul,
osciland intre Tamaie si otrava, putea sa fie, cand i se parea ca e cazul, auto-critic:
la doi ani de la editarea sarcasticelor Strofe cu pelin de mai contra lorga Nicolai, T.,
marturisea franc, in scris, ca il "indispune" textul acelui "superficial opuscul cu
stihuri glumete". Dincolo insa de imaginea sa de bon viveur si epigramist cu limba
ascutita si pana sprintena, TEODOREANU ramane in istoria literaturii romane prin
capodopera Hronicul mascariciului Valatuc (1928). Scriere superioara ca intentie si
realizare artistica, aceasta e destinata, in ciuda aparentelor, unui cerc restrans de
cunoscatori, capabili, prin eruditie; gust si rafinament, sa discearna si sa aprecieze
cum se cuvine savoarea paginilor, parfumul lexical, comedia, excelent regizata, a
cuvintelor. O Moldova dinspre sfarsitul epocii fanariote e privita, asa-zicand, pe
gaura cheii, cu ochiul indiscret al mascariciului Valatuc si al celorlalti "cronicari",
facuti de autor sa-1 parodieze pe Neculce. Nu atat prin stilul in sine, cat prin
delasarea si libertinajul unei istorii ce nu se mai ridica la inaltimea stilului din
vechile cronici. E o "defazare" de un umor irezistibil: cuvintele sunt cam la fel, insa
ceea ce ele descriu si-a schimbat natura; la grande histoire a lasat loc unor istorii
cand bahice, cand erotice - si unor "eroisme" pe masura. Cronica e de fapt una
mondena, neobositulu Kostakelu, personaj memorabil, fiind un demn reprezentant
al acestei protipendade pline de culoare, ce manifesta o atentie distributiva pentru
alcov si alcool, barfe , intrigi si mascari. Totul, pe fundalul unei veselii generale si al
unei chermeze nesfarsite. Apropierea tipologica de Rabelais se impune de la sine.
Celelalte volume de proza: Mici satisfactii (1931), Un porc de cane (1933) - scrisa,
dupa marturia lui Al. Paleologu, in numai cateva nopti, pentru onorarea unui
contract editorial - si Bercu Leibovici (1935), dedicata lui G. Ibraileanu, se situeaza
la alta cota valorica si propun un alt unghi de abordare (si de obtinere a efectelor
comice). Se ironizeaza, acum, moravuri contemporane, tehnica fiind, ca la Caragiale
si Braescu, aceea de a lasa personajele sa vorbeasca si, astfel, sa se caracterizeze.
Ticurile verbale si ambiguitatile de limbaj inerente vorbirii curente nu sunt insa
suficiente pentru a ridica aceste schite desupra nivelului onorabilitatii, la care totusi
se mentin. Mai expresive sunt cele doua volume de eseistica din Tamaie si otrava
(1934, 1935), unde subiectivitatea autorului nu mai are nevoie de masti si felurite
personaje pentru a se exprima. ii sunt suficiente figurile si personajele din viata
literara, pe care le elogiaza sau le discrediteaza, din umoare proprie sau prin
influenta unor modele (G. Ibraileanu, de pilda) pe care le urmeaza fara sovaire.
Definitoriu pentru "rautatea" joviala si spumoasa a lui TEODOREANU este, totusi,
volumul Strofe cu pelin de mai contra lorga Nicolai. Cu o scrisoare inedita de la
Dante Alighieri (1931), publicat la trei ani dupa ce autorul isi incercase in versuri

indemanarea cu Trei fabule (1928), intr-un gen mai "clasic", dar mai putin elastic.
Provocat de reprezentarea dramei lui N. lorga Moartea lui Dante, sau doar servinduse de ea ca pretext (preambulul cartii, hazoasa Scrisoare postuma semnata de
Dante si adresata istoricului dramaturg, TEODOREANU o publicase inca in 1922, in
Contimporanul), epigramistul isi urmareste adversarul pe toata suprafata
personalitatii sale "multilaterale", ironizandu-i crunt aproape fiecare "fateta"
(primul-ministru, oratorul, propagandistul, filosoful, moralistul, istoricul, pedagogul).
Plictiseala provocata de piesele marelui carturar ar fi, asadar, cauza scrierii acestui
volum - dar si una din temele lui favorite. Dezastre e un exemplu mai macabru:
"Cand cimitiru-si umple morga / Revine-acelasi trist refren: / Cand accidentele de
tren, / Cand piesele lui domnul lorga." Nu e exclus, insa, ca disputa sa aiba temeiuri
mai adanci, cum ar fi excluderea reciproca a unor lichide "concurente": "Uitand un
vechi proverb latin, / Ce va mirati ca se inseala, / Cand adevarul e in vin / Si el il
cauta-n cerneala?" (Erori). Vinul, opus aici cernelii, va intra si in titlul (si compozitia)
unui alt volum de epigrame. Vin si apa (1936) - care, poate tocmai datorita
nefericitului, funescului amestec (condamnat ferm si doct de inspectorul oenolog), e
mai putin pregnant. Caiet (1938) aduce o schimbare de registru, dezvaluind,
surprinzator pentru imaginea deja consacrata a autorului, un poet sentimental,
melancolic, crepuscular, in descendenta simbolista. Buna dispozitie s-a cam
evaporat, epigramele puse sub semnul lui Bachus vazandu-se acum concurate de
niste Cantece de ospiciu in tonalitati de-a dreptul sumbre ("Vecinul meu era
bolnav, / Bolnav de mult si foarte greu. // Toti spun ca l-au luat de aici / Si ca prin
parc l-au dus pe dric; // Dar asta nu-i adevarat - / Eu stiu c-avea in el furnici, / Ce-au
iesit noapte prin buric / Si l-au mancat"). Neputand (si nemeritand) sa fie redus la
imaginea - altfel agreabila - a unui simplu pastor de vinuri rare si epigrame bine
aduse din condei, TEODOREANU este un scriitor complet, chiar daca inegal, un spirit
erudit si rafinat, pentru care viata (ce nu 1-a crutat deloc) e o bucurie, iar literatura
(fie ea risipita ori bine depozitata in opere importante ) - un spatiu al degustarilor si
voluptatilor verbale. OPERA: Hronicul mascariciului Valatuc, publicat si adnotat de -,
Bucuresti, 1928 (ed. II, revazuta, 1930); Trei fabule, Bucuresti, 1928; Mici satisfactii,
cu un portret inedit de Stefan Dimitrescu, Bucuresti, 1931; Strofe cu pelin de mai
contra lorga Nicolai. Cu o scrisoare inedita de la Dante Alighieri, Iasi, 1931; Un porc
de cane. Bucuresti, 1933; Tamaie si otrava, I-II, Bucuresti, 1934-1935; Bercu
Leibovici, Bucuresti, 1936 (ed. II, revazuta si marita, 1942); Vin si apa, Bucuresti,
1936; Caiet, versuri, Bucuresti, 1938 (ed. II, Bucuresti, 1943); Berzele din Boureni.
Bucati alese, Bucuresti, 1957; Hronicul mascariciului Valatuc, Bucuresti, 1966;
Hronicului mascariciului Valatuc, publicat si adnotat de ~, ed. ingrijita, pref., note si
glosar de TEODOREANU Moraru, Cluj, 1972; Versuri, antologie si fisa biobibliografica
de I. Dan, cuvant inainte de D. I. Suchianu, studiu introductiv de I. Rotaru, Bucuresti,
1972; Gastronomice, editie ingrijita de Gr. Damirescu si V. Borda, postfata de G.
Muntean, Bucuresti, 1973; Inter pocula, ed. si pref. de TEODOREANU Moraru, Cluj,
1973; De re culinaria, ed. note, mic dictionar de bauturi si glosar de Rodica
Abrudan-Pan-dele si Aristita Avramescu Bucuresti, 1977; Hronicul mascariciului
Valatuc, proza umoristica, postfata de Gh. Hrimiuc, Iasi, 1989; Hronicul mascariciului
Valatuc, publicat si adnotat de ~, ed., postfata si glosar de P. D. Anghel, Bucuresti,
1992; Un porc de cane, text ales si stabilit de P. D. Anghel, Bucuresti, 1992; Tamaie
si otrava, ed., nota asupra ed., tablou cronologic si bibliografie critica de Al. Ruja,
Timisoara, 1994; Epigrame si alte rime vesele, pref. de Al. Paleologu, Bucuresti,
1997. Traduceri: V. Corolenco, Copiii subteranelor (trad. nesemnata). Bucuresti,

1952; Semion Babaevschi, Fericirea lui Mitia, in colab. cu E. Narti, Bucuresti, 1954;
N. V. Gogol, Opere, I, Serile in catunul de langa Dicanca, in colab. cu Anda Boldur si
Ada Steinberg, Bucuresti, 1954; II, Mirgorod, in colab. cu Xenia Stroe, Bucuresti,
1955; (Taras Bulba, ed. II, trad. revazuta, in colab. cu Xenia Stroe, pref. de Tatiana
Nicolescu, Bucuresti, 1956); Vsevolod Ivanov, Nuvele. Povestiri. Amintiri, in colab. cu
D. Curtoglu, Bucuresti, 1955; Moliere, Opere, II, Improvizatia de la Versailles,
comedie intr-un act, Bucuresti, 1955; Jaroslav Haaek, Peripetiile bravului soldat
Svejk in razboiul mondial, I-II, in colab. cu J. Grosu, Bucuresti, 1956; Prosper
Merimee, Nuvele, Bucuresti, 1956; Anatole France, La umbra ulmului. Manechinul de
nuiele, pref. de B. Elvin, Bucuresti, 1958. REFERINTE CRITICE: G. Calinescu, in Viata
literara, nr. 95, 1928; M. Sebastian, in Tiparnita literara, nr. 5, 1929; I. Jianu, in
Adevarul literar si artistic, nr. 459, 1929; P. Constantinescu, in Vremea, nr. 186,
1931; G. Topirceanu, in Lumea, nr. 3834, 1931; TEODOREANU Arghezi, in Adevarul
literar si artistic, nr. 660, 1933; Perpessicius, Mentiuni, II, IV; S. Cioculescu, in
Adevarul, nr. 15858, 1935; E. Lovinescu, Istoria literaturii romane contemporane.
1900-1937, 1937; D. I. Suchianu, in Viata Romaneasca, nr. 3, 1938; G. Calinescu,
Istoria; Al. A. Philippide, in Vremea, nr. 710, 1943; I. Teodoreanu, in Bilete de
papagal, nr. 27, 1947; I. Teodoreanu, Masa umbrelor, 1957; V. Russu-Sirianu, Vinurile
lor, 1969; D. Botez, in Arges, nr. 2, 1970; S. Cioculescu, in Romania literara, nr. 30,
1970; A. Leon, Umbre, 1970; Al. Paleologu, Spiritul si litera, 1970; Ov. S. Crohmalniceanu. Literatura, I; Al. Piru, in Romania literara, nr. 35, 1972; V. Craciun, in
Romania literara, nr. 52, 1973; I. Massoff, Teatrul romanesc, V, VII, 1973; M.
Handoca, Al. O. Teodoreanu, Pastorel, 1975; L. Kalustian, in Ramuri, nr. 7, 1976; R.
Abrudan-Pandele, in Manuscrip-tum, nr. 1, 1978; Al. Rosetti, Scrisori catre, 1979; Al.
Piru, Istoria literaturii romane de la inceput pana azi, 1981; Rodica Abrudan-Pandele,
Al. O. Teodoreanu, 1985; Al. Paleologu, lnterlocutiuni, 1997.