Testul arborelui

Prima utilizare a testului arborelui ca test psihologic se datoreaza consilierului de orientare profesionala
din cantonul Zrich, Emil Jucker.
Mai tarziu, autorul primei carti consacrate in intregime testului arborelui a fost psihologul elvetian
Charles Koch, cartea fiind publicata in 1949.
Charles Koch a reflectat indelung asupra calitatilor proiective pe care le poate avea desenul unui
arbore. El a preluat ideile grafologilor, ale caror metode le aprecia, si a pus la punct impreuna cu
istoricul de arta Michel Grnwald, o schema spatiala care pleca de la simbolismul spatiului, asa cum il
studiase Max Pulver.
Hermann Stdeli a folosit testului arborelui in analiza diferitelor probleme nevrotice.
Atat Koch cat si Stdeli au afirmat ca:
Aceasta tehnica intrebuintata singura nu este suficienta pentru a garanta analiza completa a
caracterului. Asociata insa cu alte teste, aduce la lumina fapte cat se poate de surprinzatoare, in
masura a contribui la intelegerea continutului altor teste.
Testul se bazeaza pe legatura profunda dintre om si arbore, aceasta legatura reprezentand de fapt o
oglinda a sufletului.
Continut:
Pentru efectuarea testului arborelui este nevoie ca subiectul sa deseneze 3 arbori, fiecare reprezentand
o anumita dimensiune a personalitatii, respectiv:
I. Atitudinea sociala si profesionala
II. Eul intim
III. Aspiratiile subiectului/arborele de vis
Materiale necesare:
Pentru efectuarea acestui test nu e nevoie decat de un creion si cateva foi.
Aplicare:
Desenati un arbore pe lungimea foii. Desenati apoi un arbore pe latimea foii. Intoarceti foaia si desenati
un pom de vis, asa cum va vine dumneavoastra in minte.
Timpul:
Timpul de lucru este liber. Nu exista un barem de timp, nici o presiune, nici o constrangere.

Interpretare:
Pentru a putea interpreta informatiile puse la dispozitie de testului arborelui, psihologul va trebui sa tina
cont de un anumit numar de parametri.
Koch recomanda ca, inainte de examinarea detaliilor, sa fie notata impresia globala. Apoi ar trebui
urmate etapele de mai jos:
1. Compararea celor trei arbori;
2. Studierea liniei usoara, apasata, discontinua sau spasmodica- elemente foarte importante;
3. Analiza amanuntita a tuturor elementelor constructive din fiecare arbore.
Componentele cu cea mai mare importanta in cadrul testului arborelui sunt:
Asezarea in pagina, dimensiuni

Fructe

Diferite tipuri de arbori

Peisaj-accesorii

Radacini

Antropomorfisme- schimbari tematice

Linia solului

Expresia liniilor trasate- umbra, colorit inchis

Trunchi, articulatie trunchi/radacini

Indicele lui Wittngenstein

Coroana

Proiectie a preocuparilor inconstiente

Ramuri

Importanta respectiva si valorizarea trunchiului,

Muguri

radacinilor si frunzisului

Flori

Studiul comparat al celor trei arbori

Frunze

In interpretarea testului arborelui trebuie sa se tina seama de 150 de indici.

Indicele lui Wittgenstein

Dr. Graff Wittgenstein, neurolog german, este primul care a emis ideea potrivit careia in timp ce desenul
corespunde situatiei prezente a autorului, inaltimea arborelui, in milimetri, ar trebui sa corespunda
varstei, in ani si luni.
Evenimentele produse in trecut, prezente in desen prin anumite traumatisme ale trunchiului, pot fi
datate, conform acestei teorii, prin raportarea inaltimii in milimetri a arborelui la varsta in ani si luni a
desenatorului.
Studiile au demonstrat ca exista anumite caracteristici definitorii pentru unele afectiuni psihologice.

Puncte reper in interpretarea diferitor laturi ale personalitatii, in desenul arborelui:

1. INTROVERSIUNEA - absenta capacitatii de a avea relatii sociale si afectivitate redusa:

Arbore foarte mic ;
Baza trunchiului inchisa sau incercuita;
Situare in stanga paginii ( agatare de trecut, teama de a se implica in relatiile cu ceilalti, teama de
contact);
Absenta uneori a coroanei si frunzisului;
Innegriri ( anxietate) ;
Coroana complet inchisa;
Arborele crescut din ghiveci;
Ramuri schitate dintr-o singura linie.

2. EXTRAVERSIUNEA om de actiune, capabil de relatii sociale, adaptare afectiva:

Arbore mare;
Frunzis des;
Marginile frunzisului sunt fine, adeseori rotunjite, cu deschideri;
Obiecte diverse desenate in frunzis sau in jurul arborelui (nevoia de contact si de schimbare).

3. IMATURITATE
Baza foii este luata ca baza a arborelui;
Forme repetitive;
Neindemanare grafica;
Trunchi sudat trunchi S (care intra in frunzis, dupa Koch);

Ramuri desenate dintr-o singura linie.

Toate aceste caracteristici pot indica o lipsa de maturitate afectiva si, eventual, o inhibare a dezvoltarii
intelectuale.

4. DEBILITATE insuficienta intelectuala, de obicei de natura grenetica, influentabilitate ridicata

Forme sarace si infantile;
Linii frustre si neregulate;
Stereotipii (exagerari ale regularitatii);
Absenta liniei solului;
Ramuri trasate dintr-o singura linie;
Trunchi conic;
Trunchi separat de frunzis printr-o linie.

5. ANXIETATE ANGOASA stare de teama, ingrijorare, tensiune; dupa unele teorii sinonima cu frica,
dupa altele fiind o teama fara obiect bine precizat.
Innegrire a liniei solului, radacinilor, trunchiului, ramurilor, frunzisului;
Presiune sustinuta sau spasmodica;
Arbore mic;
Arbore situat in stanga paginii;
Linii trasate discontinuu;
Arbore foarte stufos;
Ramuri lipsite de frunze.

6. NERVOZITATE - agitatie, influentabilitate, caracter versatil si iritabilitate.

Liniile desenate se intrepatrund, se intretaie si se amesteca in frunzis;
Frunzisul este neregulat, cu linii confuze;
Innegriri;
Linii ascutite ( releva in egala masura agresivitatea);
Baza trunchiului este barata si innegrita;
Apasare insistenta si spasmodica;
Linii necontrolate ( control emotiv deficitar);
Linii retusate, in zigzag.

7. TENDINTA DEPRESIVA deprimare, demoralizare, descurajare

Frunzis cazut ( tip salcie plangatoare);
Trunchi discontinuu, linii spasmodice;

Arborele este mic, cu ramuri fara frunze, trasate din linii unice;
Portiuni innegrite ( semn de angoasa);
Sisteme de linii trasate in directii opuse in frunzis;
Semne de nervozitate ( linii discontinue, retusate);
Linii usor trasate ( lipsa de sprijin).

8. IMPULSIVITATEA - isi poate avea originea in ereditate, deviatii afective sau educative din copilarie,
care devin nevroze si psihoze.
Ramuri in forma de tub;
Linii aruncate, lansate;
Innegriri;
Linii spasmodice;
Linii trasate in directii opuse.

9. AGRESIVITATEA se incadreaza printre tendintele fundamentale ale comportamentului uman, in

plan patologic, agresivitatea poate fi organica, dobandita sau accidentala.
Unghiuri ascutite;
Innegriri;
Linii frante sau unghiulare;
Sageti indreptate inspre trunchi ( autoagresivitate), sau inspre interior;
Radacini nuantate si multiple;
Trunchi rugos, innegrit sau zebra;
Ramuri sau frunze ascutite;
Ramuri tubulare;
Frunze de ilex.

10. PROBLEME SEXUALE o sexualitate dezvoltata reprezinta un factor de echilibru psihic, exista
insa, multe persoane care au asemenea probleme.
Radacini importante, ascutite, rasucite, cu linii frante.
Liniile solului hasurate sau in unghiuri.
Innegriri la baza arborelui;
Baza arborelui acoperita de tufe si ierburi;
Ramuri tubulare (impulsivitate);
Ramuri incrucisate (ambivalenta);
Arbore crescut in ghiveci.

11. NEVROZE SI PSIHOZE

Nevrozele subiectul ramane constient de tulburarile sale, sufera din cauza lor si doreste sa se
vindece. Principalele tipuri de nevroze: isteria, nevroza obsesionala, tulburari fobice, starile anxioase.
Psihozele afectiuni mintale dobandite care se dezvolta pe un teren psihic normal sau psihomatic,
determinand tulburari de personalitate si evitare sociala.
Arbore mic sau foarte mare ( sentiment de inferioritate sau exaltare imaginativa);
Innegriri ( anxietate, angoasa);
Frunzis imens si apasator ( control imaginativ deficitar);
Ingustare a trunchiului ( blocaj al incarcaturii afective);
Radacini mari si indreptate in jos ( probleme sexuale);
Trunchi impartit in doua ( divizare a personalitatii);
Ramuri fara frunze ( lipsa de contact si schimburi cu altcineva);
Crestaturi in partea stanga a trunchiului ( traumatism in trecut);
Coroana diforma si neregulat desenata ( lipsa unei inlantuiri logice a ideilor);
Forma infantila (regresie);
Ramuri frontale ( probleme psihologice);
Apasare spasmodica in trasarea liniilor ( agresivitate);
Repetarea unor motive diferite: cercuri, etc. ( tendinta obsesionala, perseveratie);
Incrucisarea ramurilor ( ambivalenta);
Linii retusate ( anxietate);
Coroana cazuta (tendinta depresiva);
Forme inautentice ( rupere de realitate).

12. TAXICOMANIA dependenta de substante toxice: droguri, alcool, etc.

Linii tremurate;
Linii fine si fara suport, discontinue cateodata;
Mici semne repetate, innegriri, forme rotunde in coroana ( tendinta de perseveratie);
Coroana cazuta, salcie pangatoate ( semn al depresiei);
Largiri si ingustari ale trunchiului ( blocarea incarcaturii afective);
Ramuri intrepatrunse in coroana ( contradictie intima);
Arbore crescut din ghiveci ( sentiment de inchidere in problemele personale);
Apa si rauri (sentiment de vinovatie);
Coroana exagerata (imaginatie exaltata).
Cateva elemente de analiza care mai pot fi luate in calcul sunt:
bradul are o conotatie sexuala
chiparosul denota idealism
stejarul gustul pentru traditie si dorinta de a fi remarcat
palmierul exprima dorinta de evadare
salcia plangatoare dezechilibru interior
Tehnica sesizeaza stadiile de evolutie ale personalitatii, dar si distorsiunile aparute datorita modificarilor
distorsionate.

Se apreciaza ca bogatia si finetea ramificatiilor arata permeabilitatea afectiva, sensibilitate,

impresionabilitate, imaginatie, ca si intelegere vie, dar si pragul senzorio-afectiv coborat, cu un mare
potential reactiv.
Ramurile desenate impletite, cu aspect de retea, arata introversie, dar si o personalitate psihastenica, in
pendulare obsesionala.
Consideratii finale:
Testul arborelui nu este in masura sa permita formarea unui diagnostic, dar poate sa-i alerteze
deopotriva pe medic si pe psiholog in legatura cu o problema existentiala. Testul se dovedeste util
pentru a urmari efectele psihoterapiei.
Simplu si rapid, testul este valabil pentru copii cat si pentru adulti, iar practica a dovedit ca el
functioneaza ca un excelent detector al dezvoltarii psihice, ajutand la intelegerea si abordarea celuilalt,
in complexitatea si devenirea lui.