Sunteți pe pagina 1din 2

MARC BLOCH ''REGII TAUMATURGI''

March Bloch a fost un istoric francez, provenind dintr-o familie de evrei. Si-a
definitivat studiile in Germania, devenind in anul 1919, conferentiar la Strasbourg, pana
in 1936, cand a fost ales profesor la Sorbona, la catedra de istorie economica.
Cartea ''Regii taumaturgi'' publicata in 1924 analizeaza mentalitatile medievale si
anume, credinta in puterea vindecatoare a monarhilor.
Conceptul de mentalitate si istorie a mentalitatilor, s-a dezvoltat inca de la inceputul
sec.XX in Franta, cand a luat nastere curentul denumit ''Scoala de la Annales''.
In sec. XX, studiile despre istorie intra intr-o perioada de schimbari, perioada in care
istoricul incepe sa-si puna intrebari despre conditiile, mijloacele si limitele proprie sale
cunoasteri.
Aparitia revistei ''Istoria economica si sociala de la Annales'', in 1929, la Stasbourg, a
fost ca o reactie impotriva metodologiei Scolii Pozitiviste si istoriei nationaliste, care isi
indreptau atentia numai asupra documentelor scrise, puneau accent doar pe studierea
evenimentelor, erau privilegiate doar faptele politice, militare, diplomatice, in
detrimentul celor economice, sociale si culturale.
Notiunea de mentalitate in acest context, se refera la maniera generala de a gandi,
specifica unei anumite epoci, unui popor sau unei colectivitati. Initiatorii acestui concept
au fost Lucien Febvre, Fernand Braudel si Marc Bloch.
Daca L. Febvre pune accent pe psihologia istorica, Marc Bloch este preocupat de
practicile colective, simbolice, reprezentarile mentale, inconstiente ale diferitelor grupuri
sau categorii sociale. O influenta deosebita asupra studiilor lui M. Bloch, dedicate
mentalitatii, a avut-o experienta razboiului din anii 1914 1918.
Astfel, prin experientele colective traite de oamenii angrenati in marele razboi,
autorul va cauta sa descopere structurile categoriilor mentale, va releva rolul zvonurilor,
a stirilor false, a mecanismelor de propagare a acestora, elemente ce au stat la baza
studiului istoriei mentalitatilor.
Al doilea razboi mondial pune capat carierei sale, fiind exclus din functiile publice de
catre regimul de la Vichy, datorita originii evreiesti.
La scurt timp este reabilitat profesional si preda la doua universitati din Franta.
In anul 1943, intra in Rezistenta Franceza, dar este arestat, torturat de Gestapo, apoi
impuscat la varsta de 57 de ani.
''Regii taumaturgi'' este inca o carte de actualitate, in care autorul urmareste destinul
unei credinte politice medievale: capacitatea regilor Frantei si Angliei de a vindeca.

Ei sunt plasati in domeniul supranaturalului; atat regii, cat si bolnavii credeau in


capacitatile taumaturgice, in puterea de vindecare, traind intr-o societate marcata
profund de religie si supranatural.
Povestea regilor taumaturgi, reprezinta schimbarile ce au loc in manifestarea
autoritatii politice, dar si in domeniul religios.
Mesajul mitului regilor taumaturgi, este ca exista o ierarhie consacrata divin,
actualizata prin ritual, in care supusii trebuie sa asculte, iar monarhul obligat sa ofere
protectia naturii sale sacre, pentru realizarea binelui comun.
''Regii taumaturgi'' demonstreaza ca deschiderea dinspre istoria politica, spre
antropologie si sociologie, poate produce interpretari inovatoare ale relatiilor dintre idei
si puterea institutionalizata.