Universitatea de Studii Politice si Economice Europene

Constantin Stere

Referat:
Tema:Probele si mijloacele de
proba in procesul penal.

A elaborate studenta anului III:Papuc Natalia,gr.315

Facultate Drept.
Coordonator stiintific:Antoci Albert,doctor in drept,
Lector superior

PROBELE SI MIJLOACELE DE PROB N PROCESUL PENAL

Caracterizarea generala
Probele reprezinta acea categorie juridica ce consta n anumite mprejurari,
realitati, ntmplari - denumite generic elemente de fapt- care servesc la aflarea
adevarului si realizarea scopului procesului penal, respectiv constatarea la timp si
n mod complet a faptelor care constituie infractiuni, astfel ca orice persoana care a
savrsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si nici o persoana
nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala.
Categorie juridica distincta, mijloacele de proba pot fi definite ca fiind izvorul
probei, adica acele mijloace care pun n evidenta proba prin care pot fi constatate
elementele de fapt care pot servi ca proba n procesul penal Acestea fiind mijloace
legale prin care se administreaza probele, mijloacele de proba au, deci, menirea sa
descopere elementele de fapt care constituie probe.
Asa cum remarca si literatura de specialitate, cele doua notiuni trebuie
delimitate ntotdeauna cu precizie. n nici un caz, o mprejurare de fapt care
conduce la o concluzie de vinovatie ori de nevinovatie nu poate fi confundata cu
mijlocul prin care o asemenea mprejurare este cunoscuta sau demonstrata.
A.MIJLOACELE DE PROB ORALE
Cadrul mijloacelor de proba este expres prevazut n legea procesual penala,
iar la prima subcategorie, mijloacele de proba orale, sunt enumerate:
1.declaratiile nvinuitului sau inculpatului;
2.declaratiile partii vatamate, partii civile si partii responsabile civilmente;
3.declaratiile martorilor;
2

4.confruntarea;
5.prezentarea pentru recunoastere.
1.Declaratiile nvinuitului sau inculpatului
Fara ndoiala nvinuitul este figura centrala a procesului penal, deoarece
ntreaga activitate procesuala se desfasoara n vederea dovedirii activitatii
infractionale a acestuia si tragerii acestuia la raspundere penala, dar acest aspect
a fost mai bine detaliat n cadrul Capitolului IV, NCEPEREA URMRIRII
PENALE, acum ne mai oprindu-ne pentru analizarea acestui mijloc de proba
oral prevazut de legea procesual penala.
2. Declaratiile partii vatamate, partii civile si partii responsabile
civilmente
Solutionarea cauzelor penale nu este posibila fara stabilirea cu exactitate a
situatiei de fapt si a mprejurarilor legate de situatia faptuitorului. Astfel, pe lnga
declaratiile nvinuitului sau inculpatului, la aflarea adevarului n cauza, o
contributie substantiala pot aduce si declaratiile celorlalte parti n procesul penal,
respectiv ale partii vatamate, partii civile si partii responsabile civilmente.
n ntelesul legii, partea vatamata este persoana care a suferit prin infractiune
o vatamare fizica, materiala sau morala, daca participa la procesul penal. Persoana
vatamata care exercita actiunea civila n cadrul procesului penal se numeste parte
civila. Dupa cum este cunoscut, constituirea ca parte civila nu se poate face dect
n vederea repararii pagubelor pricinuite prin infractiune. n conformitate cu
prevederile legale, persoana vatamata se poate constitui ca parte civila att
mpotriva nvinuitului sau inculpatului, ct si mpotriva partii responsabile
civilmente, care potrivit legii procesual penale este persoana care este chemata n
procesul penal, sa raspunda potrivit legii civile, pentru pagubele pricinuite prin
fapta nvinuitului sau inculpatului.
3

Ascultarea partii vatamate, partii civile si partii responsabile civilmente

reprezinta o obligatie a organului de cercetare penala.
Ct priveste functia declaratiilor acestor parti din procesul penal, literatura de
specialitate este una n a sublinia ca acestea sunt de natura sa reliefeze diversele
elemente de fapt care pot servi la aflarea adevarului, ca proba, cu referire la fapta
savrsita, modul de comitere, participantii la infractiune, urmarile produse s.a.m.d.
Ascultarea acestor parti poate fi facuta numai daca sunt ndeplinite anumite
conditii, astfel:
- organul de cercetare penala sesizat despre savrsirea infractiunii sa fi dispus
nceperea urmaririi penale n cauza care face obiectul ascultarii;
- daca,potrivit legii, nceperea urmaririi penale se face numai la plngerea
prealabila a persoanei vatamate ori la sesizarea sau autorizarea organului expres
prevazut, organul de cercetare penala este obligat -nainte de a trece la ascultarea
partilor-sa ndeplineasca conditiile prevazute de lege.
n ceea ce priveste valoarea probatorie, ca si n cazul celorlalte mijloace de
proba, declaratiile partii vatamate, partii civile si ale partii responsabile civilmente
-facute n cadrul procesului penal- pot servi la aflarea adevarului numai n masura
n care sunt coloborate cu faptele si mprejurarile ce rezulta din ansamblul probelor
administrate n cauza.
Regulile generale, statuate de tactica criminalistica, si generalizate de
experienta pozitiva a organelor de cercetare penala consta n:
- regulile stabilite pentru ascultarea nvinuitului sau inculpatului se aplica n mod
corespunzatori n cazul ascultarii uneia din persoanele mentionate mai sus;
- partea responsabila civilmente are, n ceea ce priveste actiunea civila, toate
drepturile pe care legea le prevede pentru nvinuit sau inculpat.
4

Dintre regulile speciale amintim:

- persoana care a suferit o vatamare prin infractiune are posibilitatea de a opta, n
sensul ca poate participa la proces fie n calitate de parte vatamata, fie n calitate de
parte civila, fie, renuntnd la cele doua posibilitati, n calitate de martor;
- o persoana nu poate cumula mai multe calitati procesuale n una si aceeasi cauza
penala;
- spre deosebire de partea vatamata sau partea civila, partea responsabile
civilmente nu are posibilitatea de optiune;
- n cazul infractiunilor flagrante, urmarite si judecate conform procedurii speciale,
declaratia de constituire ca parte civila se face n cuprinsul procesului verbal de
constatare.
Avnd n vedere ca regulile stabilite pentru ascultarea nvinuitului sau
inculpatului se aplica n mod corespunzator si acestor parti din procesul penal,
ascultarea parcurge urmatoarele etape:
1. verificarea identitatii si ascultarea cu privire la datele personale;
2. relatarea libera;
3. ascultarea dirijata sau adresarea de ntrebari si ascultarea raspunsurilor.
Declaratiile partii vatamate, partii civile si partii responsabile civilmente se
consemneaza pe coala de hrtie netipizata.
3. Declaratiile martorilor:
a.Persoanele care pot fi ascultate ca martori;

Persoana care are cunostinta despre vreo fapta sau despre vreo mprejurare de
natura sa serveasca la aflarea adevarului n procesul penal poate fi ascultata de
organele judiciare n calitate de martor (art. 78 C. proc. pen.).
n principiu, orice persoana fizica fara deosebire de sex, vrsta, religie,
cetatenie, situatie sociala etc. care are cunostinta despre vreo fapta sau mprejurare
ce poate servi la aflarea adevarului intr-o cauza penala, poate avea calitatea de
martor.
De la aceasta regula exista si exceptii. Astfel, Codul de procedura penala la
art. 79 - 82 prevede anumite categorii de persoane care nu pot fi ascultate ca
martori dect dupa ndeplinirea unor conditii. Aceste categorii de persoane sunt
urmatoarele:
a. Persoana obligata a pastra secretul profesional, nu poate fi ascultata ca
martor cu privire la faptele sau mprejurarile de care a luat cunostinta n exercitiul
profesiei, fara ncuviintarea persoanei sau a organizatiei fata de care este obligata a
pastra secretul (art.79 alin.1 C.proc.pen.);
Calitatea de martor are ntietate fata de cea de aparator cu privire la faptele
si mprejurarile pe care acesta le-a cunoscut nainte de a deveni aparator sau
reprezentant al vreunei dintre parti (art. 79 alin. 2 C.proc. pen.).
b. Sotul sau rudele apropiate ale nvinuitului sau inculpatului nu sunt
obligate sa depuna marturie (art. 80 alin.1 C. proc. pen.).
Organul judiciar, dupa ce a stabilit ca persoana ce urmeaza sa fie ascultata ca
martor este sot sau ruda apropiata cu nvinuitul sau inculpatul, are obligatia sa-i
aduca la cunostinta ca se poate abtine sa de-a declaratie (art. 80 alin.2 C. proc.
pen.). Daca consimt sa dea declaratie, li se aminteste ca se supun obligatiilor si
drepturilor legale ale martorilor.
c. Persoana care are calitatea de parte n procesul penal.
6

Nimeni nu poate fi martor n propria sa cauza si n propriu sau interes.

Totusi, cnd o parte n procesul penal pierde sau renunta la aceasta calitate
poate fi ascultata ca martor (art. 82 C. proc. pen.).
d. Minorul pna la vrsta de 14 ani.
Minorul poate fi ascultat ca martor. Pna la vrsta de 14 ani va fi ascultat n
prezenta unuia dintre parinti ori a tutorelui sau a persoanei careia i este ncredintat
spre crestere si educare (art. 81 C. proc. pen.).
b. Drepturile si obligatiile procesuale ale martorilor;
a. Drepturile procesuale ale martorilor sunt urmatoarele (art. 87 C. proc. pen.):
- de a lua cunostinta de obiectul cauzei si de a i se arata care sunt faptele sau
mprejurarile pentru dovedirea carora va fi ascultat;
- de a refuza sa raspunda la ntrebarile care nu au legatura cu cauza;
- de a cere sa i se consemneze declaratia n modul cum o considera reala;
- de a i se restitui cheltuielile de transport, ntretinere locuinta si alte
cheltuieli necesare, prilejuite de chemarea sa.
b. Obligatiile procesuale ale martorilor sunt urmatoarele (art. 83 C. proc.
pen.):
- sa se prezinte la locul, ziua si ora indicata n citatie sau n mandatul de
aducere;
- sa declare tot ce stie cu privire la faptele cauzei.
c. Reguli ce trebuie respectate pe timpul luarii declaratiilor
martorilor
7

- n raport cu fazele procesului penal se poate face att n faza urmaririi

penale ct si n faza de judecata;
- organele judiciare care au dreptul sa procedeze la ascultarea
martorilor sunt, dupa caz, procurorul, organele de cercetare penala sau
instanta de judecata;
- n conformitate cu prevederile legii sunt obligate sa ia declaratii de
martori si comandantii de nave si aeronave, agenti de politie de frontiera,
precum si organele de constatare expres prevazute;
- organele de cercetare penala, ca de altfel si celelalte organe judiciare,
au datoria sa stabileasca persoanele ce urmeaza a fi ascultate n calitate de
martori, sa dispuna chemarea lor si sa asigure prezenta acestora la activitatea
procesuala;
- organele de cercetare penala sunt obligate sa citeze persoanele aratate
n plngere sau denunt, precum si cele propuse ca martori de catre parti;
- minorii, chiar daca nu au mplinit vrsta de 14 ani, pot avea calitatea
de martori, ascultarea lor facndu-se n prezenta reprezentantului legal,
parinte, tutore, curator etc.;
- cu exceptia martorului care nu a mplinit 14 ani, celelalte categorii de
martori depun juramntul prevazut de lege, astfel :
"Jur ca voi spune adevarul si nu voi ascunde nimic din ceea ce
stiu. Asa sa-mi ajute Dumnezeu!" sau
"Jur pe onoare si constiinta ca voi spune adevarul si ca nu voi
ascunde nimic din ceea ce stiu!",
martorul care din motive de constiinta sau confesiune nu depune
juramntul va rosti formula:
8

"Ma oblig ca voi spune adevarul si nu voi ascunde nimic din ceea
ce stiu!"
- martorului i revin o serie de obligatii: de a se prezenta n fata
organului judiciar, de a spune tot ce stie n legatura cu fapta ce face obiectul
ascultarii si de a nu face afirmatii mincinoase;
- martorul are dreptul la recuperarea cheltuielilor de transport, cazare si
ntretinere facute n cursul procesului penal si ocazionate de prezenta sa
pentru a fi ascultat ca martor; de asemenea martorul beneficiaza de sumele
de bani ce i se cuvin, ca venit realizat din munca, pe timpul ct a lipsit de la
serviciu pentru a raspunde chemarii organelor judiciare;
- cu prilejul ascultarii martorilor este cu desavrsire interzis sa se
foloseasca mijloace de constrngere pentru a se obtine declaratii n sensul
dorit;
- ascultarea martorilor se face de regula la sediul organelor de cercetare
penala;
- sunt exceptate de la obligatia de a depune ca martor persoanele ca
martor persoanele acer sunt obligate sa pastreze secretul profesional:
medicii, avocatii, preotii, notarii s.a.;
- nu sunt obligate sa depuna ca martor sotul si rudele apropiate,
ascendentii si descendentii, fratii si surorile, copiii acestora, precum si
persoanele devenite prin nfiere astfel de rude;
- pentru minorii care nu au mplinit vrsta de 14 ani, legea procesual
penala prevede unele dispozitii speciale, n sensul ca ascultarea se face n
prezenta unuia dintre parinti ori a tutorelui sau a persoanei careia i este
ncredintat minorul spre crestere;

- n cazul n care, din diverse motive obiective, persoana nu se poate

prezenta n fata organelor judiciare pentru a fi ascultate n calitate de
martori, organul de cercetare penala va proceda la ascultarea acestuia n
locul unde se afla;
- daca martorul nu cunoaste limba romna, ascultarea acestuia trebuie
sa se faca n prezenta unui interpret;
- daca martorul se afla n imposibilitatea de a scrie sau de a semna
declaratia data se va face mentiunea despre aceasta n declaratia scrisa;
- n situatia n care infractiunea a fost constatata n flagrant, iar
faptuitorului urmeaza sa i se aplice procedura speciala de urmarire si
judecata, declaratia martorului se consemneaza n cuprinsul procesului de
constatare a infractiunii flagrante;
- ascultarea martorilor se poate efectua si prin comisie rogatorie ori
delegare.
d. Pregatirea n vederea ascultarii:
- studierea materialelor existente la dosar;
n timpul studierii materialelor cauzei este necesar sa se stabileasca:
- ce fapte sau mprejurari de fapte pot fi lamurite cu ajutorul fiecarui martor,
daca sunt mai multi;
- datele, probele si mijloacele de proba care confirma faptele si mprejurarile
cunoscute de martori;
-succesiunea n care vor fi chemati si ascultati pentru a nu comunica ntre ei
etc.

10

n interesul documentarii sale, organul de cercetare penala foloseste acte

normative, manuale de specialitate corespunzatoare, consulta specialisti, se
deplaseaza n teren la fata locului etc. n raport de fiecare caz n parte
- strngerea de date n legatura cu persoanele ce urmeaza a fi ascultate ca
martori;
Cadrele de politie cu atributiuni de cercetare penala trebuie sa afle ct mai
multe date referitoare la : relatiile martorului cu nvinuitul sau inculpatul, cu
celelalte parti din cauza; conditiile de loc si timp ale perceperii faptelor si
mprejurarilor pe care urmeaza a le relata; starea psihica a martorului; posibilitatile
sale de nregistrare, memorarea si redarea a celor vazute sau auzite; daca este
interesat n vreun fel n solutionarea cauzei; starea sanatatii, profesia, antecedente
penale etc.
Toate aceste date pot fi obtinute prin mijloacele de care dispun cei ce fac
cercetarea: ascultarea altor martori, a nvinuitilor sau inculpatilor din cauza, a partii
civile, prin munca speciala etc.
- ntocmirea planului de ascultare sau a chestionarului;
Spre deosebire de planul sau chestionarul ntocmit pentru ascultarea
nvinuitului sau inculpatului, n cazul martorului, planul sau chestionarul se va axa
pe evenimentele la care persoana respectiva a asistat sau despre care a luat
cunostinta si care sunt necesare cercetarii ce se efectueaza.
n timpul ascultarii, unele ntrebari cuprinse n plan sau chestionar vor putea
fi modificate, altele completate, iar atunci cnd situatia impune se vor formula noi
ntrebari.
- stabilirea modului de citare, a timpului si locului ascultarii;

11

Invitarea martorului la organele de cercetare penala se face prin citatie scrisa,

nota telefonica sau telegrafica, ori prin alte asemenea mijloace.
Oricare ar fi modalitatea de chemare a martorului, acestuia trebuie sa i se
comunice: locul, ora, ziua si anul cnd trebuie sa prezinte, cu aratarea consecintelor
legale n caz de neprezentare.
n mod obisnuit, martorii se asculta la sediul organului de cercetare penala.
n cazul n care este necesara ascultarea de urgenta a martorului acesta poate
fi ascultat si la locul de munca, dar n conditiile n care sa se excluda posibilitatea
comunicarii lui cu alti martori ascultati n aceeasi cauza.
Daca martorul este bolnav la domiciliu sau internat n spital, n prealabil, se
obtine avizul medicului care l supravegheaza pentru a putea discuta cu martorul,
n aceasta situatie putnd fi ascultat la domiciliu sau spital.
Este interzisa ascultarea martorului la domiciliul nvinuitului sau al altor
persoane care sunt interesate ca rezolvarea cauzei sa se faca n favoarea lor.
- alte activitati referitoare la pregatirea n vederea ascultarii martorilor.
Acestea se refera la:
- invitarea unui interpret, traducator, tutore, nvatator, parinte, profesor,
medic etc. n raport de persoana ce trebuie ascultata;
- pregatirea materialelor necesare pentru ascultare (eventuale probe care se
prezinta martorului, fotografii, schite, formulare, cele necesare scrisului etc.).
e.Ascultarea martorilor:
- ntrebari si lamuriri prealabile;

12

Cu ocazia prezentarii martorului la organul de cercetare penala, mai nti i se

pune ntrebarile prealabile, referitoare la nume, prenume, etate, adresa, ocupatie
(art. 84 alin. 1 C. proc. pen.), i se aduce la cunostinta obiectul cauzei aratndu-i-se
care sunt faptele sau mprejurarile pentru dovedirea carora a fost propus si citat ca
martor (art. 86 alin. 1 C. proc. pen.), dupa care se ntreaba daca este sot sau ruda
apropiata a invinuitului sau inculpatului, n ce raporturi se afla cu celelalte parti si
daca a suferit vreo paguba de pe urma infractiunii (art. 84 alin. ultim C. proc. pen.).
n cazul n care martorul este sot sau ruda apropiata cu nvinuitul sau
inculpatul, i se pune n vedere ca nu este obligat sa depuna ca martor (art. 80 alin. 2
C.proc. pen.). Daca a acceptat sa faca declaratii, acest lucru se va consemna n
partea introductiva a declaratiei.
Potrivit prevederilor art. 85 C. proc. pen. nainte de a fi ascultat martorul
depune juramntul: "Jur ca voi spune adevarul si ca nu voi ascunde nimic din ceea
ce stiu. Asa sa-mi ajute Dumnezeu!".
n timpul depunerii juramntului, martorul tine mna pe cruce sau pe Biblie.
Referirea la divinitate din formula juramntului se schimba potrivit credintei
religioase a martorului.
Martorului de alta religie dect cea crestina nu i sunt aplicabile prevederile
alin. 2. Martorul fara confesiune va depune urmatorul juramnt: "Jur pe onoare si
constiinta ca voi spune adevarul si nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu".
Martorii care din motive de constiinta sau confesiune nu depun juramntul
vor rosti n fata instantei urmatoarea formula: " Ma oblig ca voi spune adevarul si
ca nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu".
Situatiile la care se refera alin. 3, 4, 5 si 6 se retin de organul judiciar pe baza
afirmatiilor facute de martor.

13

Dupa depunerea juramntului, se va pune n vedere martorului ca, daca nu

va spune adevarul, savrseste infractiunea de marturie mincinoasa.
Minorul care nu a mplinit 14 ani nu depune juramnt; i se atrage nsa
atentia sa spuna adevarul.
Dupa caz, martorului i se poate nmna Codul penal si Codul de procedura
penala pentru a citi continutul articolelor respective (260 C. pen. si 82 C.proc.
pen.).
Despre toate acestea se face mentiune n declaratia scrisa.
n continuare martorului i se cere sa declare tot ce stie cu privire la
persoanele, faptele si mprejurarile cauzei respective.
- ascultarea relatarii libere a martorului;
Dupa ce i s-a adresat ntrebarea referitoare la obiectul cauzei, martorul este
lasat sa relateze liber tot ce cunoaste n legatura cu cauza pentru care a fost chemat.
Aceasta da posibilitatea martorului sa arate faptele n succesiunea lor fireasca
asa cum stie el ca s-au petrecut, putnd n acelasi timp ca sa-si reaminteasca toate
aspectele faptului perceput.Pe de alta parte, da posibilitatea celui ce face ascultarea
sa-l examineze pe martor, sa observe daca este sau nu sincer, precum si de a afla
date noi pe care nu le cunostea anterior.
Pe timpul relatarii libere este indicat ca martorul sa nu fie ntrerupt.
Aceasta se va putea face totusi numai atunci cnd se constata ca martorul se
ndeparteaza de subiect.
Ascultarea martorului nu va ncepe niciodata cu citirea sau reamintirea
declaratiilor date anterior de acesta. De asemenea, martorul nu va putea prezenta

14

ori citi o declaratie scrisa mai nainte, nsa se poate servi de nsemnari asupra
amanuntelor greu de retinut. Fiecare martor se va asculta separat.
n timpul relatarii libere facuta de martor, organul de cercetare penala poate
sa-si noteze unele probleme necesare relatarii declaratiei si eventual spre a lamuri
prin ntrebari unele relatari contradictorii, confuze, incomplete si neverosimile ale
acestuia.
Dupa terminarea relatarii libere, martorului i se pun ntrebari asupra
aspectelor importante pe care acesta le-a omis, ori pe care nu le-a explicat
suficient.
Unele ntrebari ce se pun martorului se pot referi la conditiile n care acesta a
luat cunostinta de cele relatate, daca faptele declarate le-a cunoscut direct sau din
relatarea altor persoane etc.
Uneori este important sa i se puna martorului ntrebari despre aspecte care
pot fi verificate cu ajutorul altor probe.
Organul de cercetare penala nu trebuie sa-si exteriorizeze diferite atitudini de
aprobare sau dezaprobare, sa puna ntrebari sugestive sau cu intentia de intimidare
a martorului.
Atunci cnd martorul se abate neintentionat de la ntrebarea ce i s-a adresat,
el va fi oprit si discutia va fi reluata. Daca aceasta abatere este intentionata i se va
atrage atentia sa declare numai adevarul reamintindu-i obligatiile sale legale si
sanctiunile la care se expune n situatia cnd nu spune adevarul.
- consemnarea declaratiei martorului.
Declaratiile martorului se consemneaza n scris pe formular tipizat la
persoana I singular de catre organul de cercetare penala. Pe formularul tipizat al

15

declaratiei se vor consemna numai relatarile care au legatura cu infractiunea

savrsita si care rezulta elementele constitutive ale acesteia.
Organul de cercetare penala, dupa ce a consemnat n scris cele relatate de
martor, i citeste declaratia sau la cererea acestuia i va permite sa o citeasca.
Formula de ncheiere a declaratiei, n sensul ca cele scrise corespund celor
declarate de martor se va scrie de catre acesta la sfrsitul declaratiei dupa ce i s-a
citit sau a citit-o.
Declaratia va fi semnata pe fiecare pagina si la sfrsit, att de martor ct si
de organul de cercetare penala. Daca martorul solicita sa-si scrie personal
declaratia i se permite dar i se pretinde sa completeze preambulul imprimatului.
Declaratia martorului va fi consemnata conform dispozitiilor art. 84 - 86
C.proc. pen. n plus urmeaza a se face si aplicarea art. 71 - 74 C. proc. pen. Care se
aplica corespunzator si la ascultarea martorului.
4. Confruntarea:
Confruntarea poate fi definita ca o activitate de tactica criminalistica si de
urmarire penala ce consta n ascultarea simultana a doua persoane, care au fost
ascultate anterior si ntre declaratiile carora exista contraziceri esentiale cu privire
la aceeasi problema. De fapt, confruntarea este tot o ascultare. Ea se constituie ntrun procedeu probatoriu complementar n care, prin derogare de la dispozitiile legii
procesual penale, persoanele sunt ascultate una n prezenta celeilalte, n legatura cu
faptele, mprejurarile sau problemele n care au aparut contraziceri esentiale.
Are ca scopuri:
-

eliminarea

contrazicerilor

esentiale

existente

ntre

declaratiile

persoanelor ascultate n cauza, cu privire la una si aceeasi problema a

cauzei;

16

obtinerea de noi probe n cauza ce face obiectul dosarului de urmarire

penala;

ntarirea declaratiilor anterioare, n special n cazul persoanelor care o

conduita oscilanta pe parcursul cercetarilor ori atunci cnd exista date
ca persoanele n cauza, invocnd diverse pretexte, vor ncerca sa
retracteze declaratiile date n fata organelor de urmarire penala.

Regulile generale aplicabile confruntarii se pot sintetiza astfel:

- confruntarea se efectueaza numai ntre persoane care se cunosc;
- confruntarea se efectueaza ntre doi martori, ntre un martor si un nvinuit
sau inculpat ori ntre doi nvinuiti sau inculpati; desi tactica criminalistica nu
recomanda efectuarea confruntarii ntre partea vatamata (ori partea civila) si
nvinuit sau inculpat, aceasta recomandare nu trebuie privita ca o interdictie
cu caracter absolut;
-

contrazicerile care determina organizarea si efectuarea confruntarii sa fie

esentiale pentru cauza;

confruntarea se poate efectua numai dupa ce persoanele n cauza au fost

ascultate anterior cu privire la faptele, mprejurarile etc. n legatura cu care
au aparut contraziceri esentiale;
- confruntarea se poate efectua numai dupa ce, n prealabil, s-a discutat cu

persoana considerata sincera si aceasta a fost de acord cu aceasta activitate.

Referitor la regulile speciale ce trebuie avute n vedere cu ocazia efectuarii
confruntarii este de subliniat faptul ca ele deriva, prin analogie, din dispozitiile
legii procesual penale referitoare la nvinuit, inculpat, martor, parte vatamata, parte
civila s.a.m.d.:

17

- cnd una dintre persoanele ce urmeaza a fi confruntate nu se poate prezenta

n fata organului de cercetare penala, confruntarea se va efectua la locul unde se
afla persoana respectiva;
- dispozitiile privitoare la prezenta aparatorului (n conditiile expres prevazute
de lege), a interpretului ori a reprezentantului legal, parinte, tutore etc. se aplica n
mod corespunzator;
- cu ncuviintarea organului de cercetare penala, persoanele confruntate si
pot adresa una alteia ntrebari;
- daca vreuna din persoanele confruntate este n imposibilitatea de a semna
procesul verbal ori, din diverse motive, refuza sa faca acest lucru, situatia aparuta
se va consemna att n procesul verbal de confruntare, ct si ntr-un proces verbal
de constatare a refuzului sau imposibilitatii.
Confruntarea se face obligatoriu n prezenta a doi lucratori de cercetare
penala, urmarindu-se anumite aspecte: sa reiasa din ntrebarile adresate persoanelor
confruntate daca acestea se cunosc si sa se elimine contrazicerile esentiale care au
determinat aceasta activitate. Att ntrebarile ct si raspunsurile vor fi consemnate
n procesul verbal ncheiat cu ocazia desfasurarii acestei activitati.
5. Prezentarea pentru recunoastere:
Potrivit literaturii de specialitate, prezentarea pentru recunoastere este o
activitate consacrata de tactica criminalistica,ea fiind efectuata n vederea
identificarii persoanelor, cadavrelor, lucrurilor sau animalelor de catre persoanele
care le-au perceput anterior si au retinut semnalmentele, trasaturile exterioare ori
caracteristicile acestora.
Prezentarea pentru recunoastere are un scop si o finalitate bine conturate,
caracterizate n:

18

- identificarea unor persoane;

- identificarea unor cadavre;
-

identificarea unor parti din cadavru;

identificarea unor bunuri;

- identificarea unor animale.

Prin analogie cu ascultarea martorilor, nvinuitilor, inculpatilor, partii
vatamate si partii civile, pentru a se recurge la prezentarea pentru recunoastere
trebuie ndeplinite urmatoarele conditii:
- sa existe un proces penal aflat n curs de desfasurare n fata organelor de
cercetare penala ori a altor organe judiciare;
- sa existe o persoana care, prin declaratiile sale, face dovada ca a perceput
semnalmentele participantilor la savrsirea infractiunii ori caracteristicile
lucrurilor ce fac obiectul cauzei;
- persoana ce urmeaza a fi prezentata pentru recunoastere sa fi fost ascultata
anterior de catre organele de cercetare penala.
Dintre regulile generale amintim:
- de regula, prezentarea pentru recunoastere, fie a persoanelor si cadavrelor,
fie a lucrurilor sau animalelor, se efectueaza n faza initiala a cercetarii;
- prezentarea pentru recunoastere a persoanelor trebuie sa se faca dintr-un
grup de cel putin trei persoane avnd semnalmente asemanatoare cu cele ale
persoanei ce urmeaza a fi prezentata pentru recunoastere, inclusiv sub
aspectul tinutei vestimentare, ncaltamintei etc.;
- daca e vorba despre o recunoastere dupa fotografie, trebuie respectate
aceleasi reguli;

19

recunoasterea din grup trebuie sa se faca ntotdeauna la sediul organului de

cercetare penala;

prezentarea pentru recunoastere a unui cadavru nu se face din grup;

- att lucrurile, ct si animalele se pot prezenta pentru recunoastere si n alte

locuri dect sediul organului de cercetare penala;
- n cazul lucrurilor, prezentarea pentru recunoastere se face dintr-un grup de
obiecte avnd caracteristici generale si individuale asemanatoare;
- pentru asigurarea obiectivitatii prezentarii pentru recunoastere este cu
desavrsire interzis ca persoanele participante sa paraseasca ncaperea pe
timpul ct se desfasoara activitatea; de asemenea, din aceleasi ratiuni se
interzice intrarea altor persoane n ncaperea respectiva.
Regulile speciale, aplicabile prezentarii pentru recunoastere, se concretizeaza
n:
- atunci cnd situatia impune, prezentarea pentru recunoastere se poate face si
dupa mers, voce sau vorbire;
-

n cazul n care nu pot fi procurate lucruri cu caracteristici asemanatoare,

prezentarea pentru recunoastere a obiectului n litigiu se va face individual;

n situatia n care cadavrul a fost descoperit ntr-o stare avansata de

putrefactie este indicat sa se faca identificarea acestuia prin prezentarea
pentru recunoastere a obiectelor de mbracaminte ori a lucrurilor gasite
asupra acestuia;

- si cu ocazia prezentarii pentru recunoastere trebuie respectate ntocmai

dispozitiile privitoare la asistenta juridica;
- n cazul minorilor, a persoanelor cu handicap, n special a surdo-mutilor sau
orbilor, precum si n cazul celor care nu cunosc limba romna, organul de
20

cercetare penala are obligatia sa asigure prezenta la efectuarea prezentarii

pentru recunoastere a reprezentantului legal -parinte, tutore, curator etc.- si a
interpretului.
Rezultatele prezentarii pentru recunoastere se consemneaza n scris printr-un
proces verbal.
A. Mijloacele de proba scrise
Potrivit legii procesual penale , prin nscris se ntelege orice obiect ce contine
o exprimare scriptica de natura a contribui la realizarea scopului procesului penal.
Ca si mijlocele de proba orale sau materiale, nscrisurile necaracterizate sunt
entitati extraprocesuale care,prin legatura directa pe care o au cu obiectul
probatiunii, si mai ales prin folosirea lor n procesul penal, devin categorii juridice
procesuale.
Prin urmare, n raport cu specificul lor, nscrisurile sunt destinate sa procure
organelor judiciare elementele necesare cunoasterii adevarului n cauza. Altfel
spus, nscrisurile necaracterizate ndeplinesc functia d mijloc de proba n raport cu
obiectul cauzei.
1. Scopul si conditiile pe care trebuie sa le ndeplineasca
mijloacele de proba scrise
Fara a intra n prea multe detalii, amintim, dintre scopurile folosirii acestui
mijloc de proba, urmatoarele:
- evidentierea unor stari de fapt, situatii ori raporturi preexistente care
constituie situatia premisa a infractiunii, componenta a continutului juridic al
acesteia;
- punerea n evidenta a elementelor de fapt privitoare la obiectul cauzei penale
ori la persoana faptuitorului;
21

individualizarea nscrisurilor ce servesc ca proba prin materialitatea lor, n

aceasta categorie nscriindu-se de exemplu, nscrisurile ce poarta urme
papilare, cele provenite din distrugerea unor nscrisuri s.a.;

- evidentierea nscrisurilor ce constituie obiectul material al unor infractiuni.

Trebuie retinut ca nscrisurile care poarta o urma a faptei savrsite ori cele
care au fost folosite pentru comiterea acesteia sau constituie produsul infractiunii
nu fac parte din categoria mijloacelor de proba scrise, ci din categoria mijloacelor
de proba materiale.
Ct priveste conditiile pe care trebuie sa le ndeplineasca mijloacele de proba
scrise, prin analogie cu alte mijloace de proba si derivnd din functia si scopul lor,
se concretizeaza n urmatoarele:
- sa ateste raporturi juridice anterioare savrsirii infractiunii, precum si stari
de fapt, situatii ori mprejurari ce privesc fapta si calificarea ei juridica;
- sa conduca la constatarea existentei sau inexistentei infractiunii, la
identificarea faptuitorului, precum si la cunoasterea mprejurarilor care au
precedat, nsotit sau succedat fapta investigata;
-

nscrisurile sa fie aduse n fata organului de cercetare penala de catre

persoana care le detine si are interes sa se serveasca de ele n procesul penal.
Atunci cnd n fata organului de cercetare penala se prezinta un nscris,

acestea sunt obligate sa procedeze la:

- verificarea autenticitatii nscrisului, fie de la persoana de la care emana ori
se pretinde ca emana nscrisul respectiv, fie prin alte mijloace, cum ar fi:
piese de comparatie, constatari tehnico-stiintifice, expertize etc.;
- cercetarea continutului nscrisului si stabilirea valorii lui probatorii

22

daca nscrisurile se afla n posesia sau detentia altor persoane, organul de

cercetare penala are obligatia de a dispune prezentarea si predarea acestora;

- cnd nscrisurile sunt redactate n alta limba, organul de cercetare penala

trebuie sa dispuna traducerea lui de catre un interpret autorizat;
- organul de cercetare penala poate recurge si la ridicarea silita atunci cnd
persoana care l detine refuza sa-l predea sau tagaduieste existenta lui;
- daca cineva contesta veracitatea nscrisului, organul de cercetare penala
decide daca acesta ramne sau nu n materialul probatoriu administrat,
numai dupa primirea rezultatului constatarii tehnico-stiintifice sau a
expertizei;
- nu pierd calitatea de mijloace de proba scrise acele nscrisuri care au servit
la savrsirea unei infractiuni, n situatia n care se are n vedere continutul
lor scriptic si nu materialitatea lor.
2. Procesele verbale ca mijloc de proba
Procesele verbale, denumite si nscrisuri caracterizate sunt nscrisuri n care
sunt consemnate date si elemente de fapt constatate direct de organul de cercetare
penala n cursul desfasurarii procesului penal. Sunt considerate mijloace materiale
de proba toate procesele verbale ncheiate de organele de cercetare penala n cursul
desfasurarii procesului penal.
ntr-o forma sintetizata, printre scopurile proceselor verbale putem evidentia
urmatoarele:
- dovedirea existentei unor mprejurari, situatii, stari de fapt care contribuie
direct la conturarea obiectului infractiunii si a celorlalte elemente
constitutive ale acesteia;

23

- asigurarea unei temeinice solutionari a cauzelor penale si realizarea scopului

procesului penal;
- garantarea respectarii principiului legalitatii, concretizat n respectarea
stricta att a normelor cuprinse n dispozitiile legii procesual penale, ct si a
regulilor consacrate de tactica criminalistica si metodologia investigarii
diferitelor genuri de infractiuni;
Legea procesual penala nu face nici o distinctie ntre procesele verbale de
constatare a unor infractiuni si procesele verbale de constatare a unor acte
procedurale, considernd ambele categorii mijloace de proba.
Rezulta de aici ca singura conditie ca procesele verbale sa poata constitui
mijloace de proba este ca acestea sa fie ncheiate de organele competente.
Procesele verbale pe care trebuie sa le ntocmeasca organul de cercetare
penala din cadrul Politiei de Frontiera Romne acopera o arie vasta, depinznd de
specificul fiecarei infractiuni n parte. O enumerare completa a acestor procese
verbale nu se poate face deoarece nivelul la care se exemplifica este doar generic,
n particular, la fiecare speta, politistul de frontiera putnd ncheia multe alte
procese verbale care nu beneficiaza de un model.
Astfel, trebuie amintite urmatoarele procese verbale:
1.Procesul verbal de identificare: este ncheiat n cadrul
efectuarii actelor premergatoare nceperii urmaririi penale si a fost
detaliat n cadrul Capitolului III;
2.Procesul verbal de verificare la S.E.I.P. Pasapoarte, privind
starea pasaportului persoanei n cauza, daca a fost declarat pierdut,
furat sau orice late date care sunt considerate esentiale pentru
cauza de catre organul de cercetare penala;

24

3.Procesul verbal de verificare urmariti local/general, prin

care se verifica persoana n cauza sub aspectul mai sus amintit;
4.Procesul verbal de constatare, prin care organul de politie de
frontiera constata savrsirea faptei de catre o anumita persoana,
persoana care urmeaza a fi cercetata sub aspectul comiterii acelei
fapte;
5.Procesul verbal de depistare, care se ncheie n momentul n
care persoana n cauza este depistata comitnd o anumita fapta;
6.Procesul verbal prin care se constata ca persoana nu si-a
scris singura declaratia, motivul fiind unul obiectiv si nu unul ce
depinde de vointa persoanei n cauza;
7.Procesul verbal de ncepere a urmaririi penale (a fost
detaliat n cadrul Capitolului IV);
8.Procesul verbal de aducere la cunostinta a nvinuirii si a
dreptului la aparare (detaliat n Capitolul IV);
9.Procesul verbal de sesizare din oficiu, ce se ncheie n
momentul n care organul de cercetare penala se autosesizeaza cu
privire la faptul ca o anumita fapta constituie infractiune,
10.Procesul verbal de predare-primire, ce se ncheie n
momentul n care organul de cercetare penala, fie primeste o
persoana, un bun etc., fie preda cele enumerate mai sus,
11.Procesul verbal de consemnare a plngerii orale, al carui
titlu tine loc si de explicatii, vezi Modelul nr. ..........;
12.Procesul verbal de predare-primire a actelor premergatoare
si a faptuitorului, prin care organul de politie constatator, dupa
25

efectuarea actelor premergatoare, le preda mpreuna cu persoana n

cauza organelor abilitate sa continue cercetarile, vezi Modelul
nr. ......;
C. Mijloacele materiale de proba
Potrivit dispozitiilor legii procesual penale, mijloacele materiale de proba sunt
att obiectele care contin sau poarta o urma a faptei savrsite, ct si orice alte
obiecte care pot servi la aflarea adevarului. De asemenea, sunt mijloace de proba
obiectele care au fost folosite ori au fost destinate sa serveasca la savrsirea unei
infractiuni, precum si obiectele care sunt produsul infractiunii.
Mijloacele materiale de proba sunt entitati materiale extraprocesuale, avnd
legatura directa cu obiectul probatiunii judiciare. Aceste entitati extraprocesuale,
folosite n cadrul procesului penal, devin categorii juridice procesuale.
Legea procesual penala nu prevede n mod expres ndeplinirea vreunei
conditii privind folosirea mijloacelor materiale de proba n procesul penal. Dar,
prin analogie cu celelalte mijloace de proba, consideram ca si mijloacele materiale
de proba trebuie sa fie utilizate n procesul probatiunii judiciare n urmatoarele
conditii:
- sa se constate de catre organul de cercetare penala necesitatea utilizarii lor,
att pentru clarificarea unor mprejurari legate de locul savrsirii infractiunii,
descoperirea, relevarea, fixarea si ridicarea unor urme pe care acestea le
contin sau le poarta, ct si pentru stabilirea starii si pozitiei acestora ori
pentru elucidarea altor mprejurari legate de fapta comisa;
- folosirea mijloacelor materiale de proba sa se faca numai n cadrul
procesului penal, adica dupa ce s-a dispus nceperea urmaririi penale.
Referitor la valoarea probatorie, aceste mijloace de proba, implicit probele
materiale, prezinta importanta deosebita tocmai datorita largilor posibilitati de
aflare si strngere a lor. n acelasi timp, ele aduc un aport esential la aflarea
26

adevarului n cauza, putnd fi valorificate din punct de vedere stiintific. De aici

decurge de fapt valoarea lor probatorie, evident, n masura n care se coroboreaza
cu celelalte probe si mijloace de proba administrate n cauza.
D. Mijloacele de proba tehnice
Literatura de specialitate defineste att constatarea tehnico/stiintifica, ct si
constatarea medico-legala ca fiind activitatile dispuse de organele de cercetare
penala, ori de celelalte organe judiciare, pentru a clarifica, pe criterii de ordin
stiintific, semnificatia urmelor sau obiectelor descoperite la locul savrsirii
infractiunii.
Se observa din definitia data ca organul de cercetare penala poate trage
concluzii privitoare la urmele si obiectele descoperite numai prin apelarea la
cunostintele unor persoane specializate ntr-un domeniu sau altul. Rezulta de aici
ca organul de cercetare penala nu se poate substitui specialistilor anume desemnati
de lege sa efectueze aceste activitati.
Pentru a dispune o constatare tehnico-stiintifica organul de cercetare penala
trebuie sa constatate existenta uneia din urmatoarele situatii:
- este necesara lamurirea urgenta a unor fapte sau mprejurari ale cauzei;
- exista pericolul disparitiei unor mijloace de proba sau a disparitiei unor
situatii de fapt.
Constatarea medico-legala se dispune n urmatoarele situatii:
- n caz de moarte violenta, moarte suspecta sau de moarte a carei cauza este
necunoscuta;
- cnd, pentru a constata existenta urmelor infractiunii este necesara
examinarea corporala a faptuitorului sau a persoanei vatamate.
Trebuie ndeplinite si anumite conditii de ordin formal:
27

- sa se fi dispus nceperea urmaririi penale;

- organul de cercetare penala sa fi procedat la ridicarea si asigurarea
mijloacelor materiale de proba si sa poata pune la dispozitia specialistilor
persoana respectiva;
- in cazurile expres prevazute de lege sa existe plngerea prealabila, sesizarea
sau autorizarea organelor competente.
Dispunerea efectuarii unei constatari se face prin ntocmirea unei Rezolutii
Motivate,fara a intra n prea multe detalii, subliniem faptul ca att literatura de
specialitate, ct si practica judiciara sunt de acord ca expertiza judiciara este o
activitate de urmarire penala si de tactica criminalistica, nrudita cu constatarea
tehnico-stiintifica si medico-legala, dar procesual deosebita de acestea.
Ca mijloc de proba, expertiza este folosita de organele de cercetare penala ori
de catre celelalte organe judiciare n cazurile n care, pentru precizarea unor fapte
si a stabilirii legaturii cauzale ntre ele este nevoie de cunostinte speciale n
domeniul stiintei, tehnicii, artei etc.
E. Mijloacele auxiliare de proba si procedee de probatiune
n cadrul acestui capitol analizam alte mijloace de proba care nu ndeplinesc
conditiile pentru a face parte din una din categoriile mai sus mentionate.
Astfel vom analiza cercetarea la fata locului, perchezitia, reconstituirea,
ridicarea de obiecte si nscrisuri, luarea masurilor asiguratorii s.a.
1.Cercetarea la fata locului
Cercetarea la fata locului reprezinta activitatea procedurala si de tactica
criminalistica al carei obiect l constituie perceperea nemijlocita a loculu unde s-a
savrsit o fapta de natura penala, cautarea, descoperirea, relevarea, fixarea,
ridicarea si examinarea mijloacelor de proba, inclusiv precizarea pozitiei acestora.
28

Pentru a proceda la efectuarea cercetarii la fata locului, organele de cercetare

penala trebuie sa tina cont de conditiile de ordin substantial si formal prevazute de
legea procesual penala, si anume:
- cercetarea la fata locului sa fie necesara si oportuna;
- efectuarea activitatii sa fie impusa de necesitatea verificarii ori precizarii
unor date sau mprejurari ale cauzei;
- cercetarea la fata locului sa fie efectuata numai dupa ce s-a dispus nceperea
urmaririi penale, fie imediat, fie pe parcursul desfasurarii investigarii
criminalistice.
Consemnarea rezultatelor cercetarii la fata locului se face prin
ntocmirea unu proces verbal, care trebuie sa contina anumite date n mod
obligatoriu.
2.Perchezitia
Perchezitia este activitatea desfasurata de organele de cercetare penala cu o
pondere deosebita n investigarea oricarei infractiuni. Perchezitia a fost definita ca
fiind actul procedural destinat cautarii si ridicarii unor obiecte care contin sau
poarta urme ale unei infractiuni, a corpurilor delicte, a nscrisurilor, fie cunoscute,
fie necunoscute organului judiciar si care pot servi la aflarea adevarului.
Perchezitia face parte din procedeele de investigatie, din activitatea de strngere a
mijloacelor de proba cunoscute si de descoperire a altor mijloace de proba.
Potrivit legii procesual penale, pentru a fi posibila efectuarea perchezitiei
trebuie ndeplinite urmatoarele conditii:
- sa existe sau sa se presupuna, n mod ntemeiat, ca ar exista un nscris sau
obiect sau valoare ce poate servi ca mijloc de proba si ca s-ar afla n detentia
unei persoane fizice sau juridice;
- sa se impuna recurgerea la acest procedeu;
29

- sa fie efectuata n baza autorizatiei date de catre procurorul care

supravegheaza cauza.
Consemnarea rezultatelor perchezitiei se consemneaza de asemenea ntr-un
proces verbal.
3. Ridicarea de obiecte si nscrisuri
a. prevederile legale care reglementeaza aceasta institutie
Ridicarea de obiecte si nscrisuri este activitatea prin intermediul careia
organul de urmarire penala sau instanta de judecata asigura obiectele si nscrisurile
ce pot servi ca mijloace de proba n procesul penal.
n conformitate cu prevederile art.65 alin.2 C. proc. pen., la cererea
organului de urmarire penala ori a instantei de judecata, orice persoana care
cunoaste vreo proba sau detine vreun mijloc de proba este obligata sa le aduca la
cunostinta sau sa le nfatiseze.
De asemenea, din dispozitiile art. 97 alin. 1 C. proc. pen., rezulta ca orice
unitate a unei organizatii din cele prevazute n art. 145 din Codul penal, sau orice
persoana n posesia careia se afla un obiect ori un nscris ce poate servi ca mijloc
de proba, este obligata sa-l prezinte si sa-l predea sub luare de dovada organului de
urmarire penala sau instantei de judecata, la cererea acestora.
Potrivit art. 96 C.proc. pen.:"Organul de urmarire penala sau instanta de
judecata are obligatia sa ridice obiectele si nscrisurile ce pot servi ca mijloc de
proba n procesul penal".
n vederea ridicarii de obiecte si nscrisuri, organul de cercetare penala se
deplaseaza la domiciliul persoanei fizice sau la sediul unitatii social-economice
private ori de stat care le detine si procedeaza astfel:

30

- se prezinta si se legitimeaza n fata persoanei sau a reprezentantului unitatii

de la care urmeaza a se ridica obiectele si nscrisurile;
- legitimeaza persoanele n cauza, pentru a se convinge daca sunt cele
cunoscute ca detin obiecte si nscrisuri ce pot servi ca mijloace de proba n
procesul penal;
- arata scopul venirii;
- aduce la cunostinta detinatorului de obiecte si nscrisuri obligatiile ce le are
conform legii;
- prezinta autorizatia (ordinul) magistratului sau adresa cu ncuviintarea
acestuia, cnd este cazul;
- solicita predarea obiectelor si nscrisurilor si procedeaza la ridicarea lor;
- ntocmeste actul de ridicare (dovada de predare-primire sau procesulverbal).
Organele de cercetare penala ale politiei, cu ocazia ridicarii de obiecte si
nscrisuri, pot ntlni urmatoarele situatii:
b. predarea de buna voie a obiectelor si nscrisurilor cerute
n aceasta situatie, organul de cercetare penala procedeaza la ridicarea
obiectelor si nscrisurilor pe baza de dovada de predare - primire ce se ntocmeste
n doua exemplare, din care unul se lasa persoanei de la care s-au ridicat.
n dovada de predare-primire fiecare obiect sau nscris trebuie sa fie descris
detaliat, evidentiindu-se caracteristicile de individualizare cum sunt:denumirea,
seria, numarul, anul de fabricatie, data eliberarii, numarul de exemplare, numarul
de file, daca reprezinta originalul sau copia etc.

31

Daca organul de cercetare penala apreciaza ca si o copie de pe un nscris

poate servi ca mijloc de proba, retine numai copia (art. 97 alin. 2 C. proc. pen.).
Cnd obiectul sau nscrisul are caracter secret, prezentarea sau predarea se
face n conditii care sa asigure pastrarea secretului (art. 97 alin. 3 C. proc. pen.)
c.ridicarea de obiecte si nscrisuri de la unitatile postale sau de transport
Se poate efectua de catre organele de cercetare penala ale politiei n scopul
descoperirii infractiunilor si infractorilor, dar numai cu respectarea stricta a
regulilor procedurale stabilite prin lege.
Potrivit art. 98 alin. 1 C. proc. pen. Organul de cercetare penala are dreptul
sa dispuna ca orice unitate postala sau de transport sa retina si sa predea
corespondenta sau obiectele expediate de nvinuit sau inculpat ori adresate
acestuia.
Aceasta situatie se refera la scrisori, telegrame sau obiecte trimise de nvinuit
sau inculpat ori adresate acestuia, direct sau indirect, si care au legatura cu
infractiunea ce se cerceteaza.
Pentru ridicarea unor astfel de obiecte sau nscrisuri organul de cercetare
penala trebuie sa solicite prin adresa unitatii postale sau de transport retinerea si
predarea lor.Pe adresa este obligatoriu ca n prealabil, procurorul sa
mentioneze ncuviintarea masurii de ridicare a corespondentei sau obiectelor.
Ridicarea se face pe baza de proces-verbal ncheiat n doua exemplare, din
care unul ramne la unitatea de posta sau de transport.
Acest act de procedura, aducnd atingerea secretului corespondentei trebuie
efectuat numai n cazurile strict necesare. De aceea, C. proc. pen. prevede n art. 98
alin. 2 ca se restituie detinatorului, corespondenta si obiectele ridicate, daca se
constata ca nu au legatura cu cauza.
32

d. refuzul de a preda de buna voie obiectele si nscrisurile cerute

n aceasta situatie, potrivit legii (art. 99 alin. 1 C. proc. pen.) se procedeaza la
ridicarea silita.
- Organul de cercetare penala cunoaste exact locul unde se afla obiectul sau
nscrisul ce urmeaza a fi ridicat, nsa detinatorul refuza sa-l predea. n acest caz
obiectele sau nscrisurile aflndu-se la vedere se ridica silit, adica fara
consimtamntul celui n cauza, procedndu-se si la deschiderea ncaperilor ori
descuierea ncuietorilor, daca aceasta se impune.
- Organul de cercetare penala stie ca obiectele sau nscrisurile ce urmeaza a
fi ridicate se afla n locuinta detinatorului ori n dependintele acesteia, nsa nu
cunoaste exact locul unde sunt ascunse, iar cel n cauza neaga existenta lor. n acest
caz se va proceda la efectuarea unei perchezitii corporale, domiciliare sau la sediul
persoanei juridice pentru gasirea nscrisurilor sau obiectelor. Perchezitia se va
efectua cu respectarea tuturor dispozitiilor legale care reglementeaza aceasta
activitate.
Indiferent de aspectul ivit, ridicarea de obiecte si nscrisuri se va face n
prezenta martorilor asistenti si pe baza unui proces-verbal, n care trebuie sa se
consemneze si motivele ce au determinat ridicarea silita sau perchezitia.
Obiectele sau nscrisurile ridicate de catre organul de cercetare penala vor fi
atasate la dosar, daca este posibil, sau pastrare la camera de corpuri delicte. n
cazul n care nu pot fi atasate la dosar, vor fi fotografiate, iar plansa cu fotografii se
anexeaza la dosar.
Obiectele sau nscrisurile cu caracter secret ridicate n vederea efectuarii
urmaririi penale nu se vor atasa la dosar, dar n referatul cu propunerea de
solutionare a cauzei, ntocmit de organul de cercetare penala se va indica locul
unde se afla obiectul sau nscrisul secret.
33

4. Reconstituirea
Reconstituirea poate fi definita ca o activitate procedurala si de tactica
criminalistica ce consta n reproducerea artificiala a mprejurarilor n care a fost
comisa o infractiune, precum si a oricarui fapt ce prezinta importanta pentru cauza,
pentru a se stabili daca fapta s-a comis ori putea fi comisa n mprejurarile date.
5. Masurile asiguratorii
Potrivit legii, masurile asiguratorii constau n indisponibilizarea prin
instituirea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile si imobile n vederea
repararii pagubei produse prin infractiune, precum si pentru garantarea pedepsei
amenzii.
Aceste masuri asiguratorii se realizeaza prin aplicarea pe bunurile
indisponibilizate a unui sechestru penal, care poate avea diferite forme de realizare:
- sechestrul penal propriu-zis;
- luarea inscriptiei ipotecare
- instituirea popririi;
- restabilirea situatiei anterioare;
- restituirea bunurilor.
Pe lnga activitatile enumerate mai sus mai exista unele activitati care se
concretizeaza astfel: consemnarea plngerii orale, solicitarea unui avocat,
naintarea dosarului la Parchetul de pe lnga Judecatoria competenta, vezi
modelele nr. ......
Finalizarea cercetarilor ntr-un dosar de urmarire penala concura cu
ntocmirea de catre organul de cercetare penala a unui referat n care face o
propunere privind cele ce vor urma n legatura cu cauza.

34