P. 1
Modernizarea sociala si calitatea vietii

Modernizarea sociala si calitatea vietii

|Views: 1,452|Likes:
Published by mutzka

More info:

Categories:Types, Research
Published by: mutzka on May 29, 2008
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/19/2013

pdf

text

original

MODERNIZAREA SOCIALA SI CALITATEA VIETII

CUPRINS

I.Introducere___________________________________________________3 II.Problema poluarii si depoluarii mediului ambiant____________________6 III.Nivelul de viata.Saracia________________________________________8 IV.Modul si stilul de viata________________________________________ 10 V.Concluzii____________________________________________________11 VI.Bibliografie_________________________________________________12

2

I.INTRODUCERE

Conceptul de calitate a vietii este relativ nou in vocabularul stiintelor socio-umane,el dobandindu-si cetatenia abia in a doua jumatate a secolului XX,cand a patruns deja adanc nu numai in terminologia,dar si in tematica majora a numitelor discipline.Cel care a asezat termenul de calitate a vietii in focarul unor preocupari teoretice si sistematice,legate totodata de cercetarea viitorului societatii omenesti , a fost omul de stiinta francez Bertrand de Jouvenel,in 1958.Acest autor avea urmatoarele idei de baza : calitatea vietii priveste modul de ,,amenajare a existentei umane” iar cresterea economica poate si trebuie sa duca la amenitatecaracterul agreabil,atractiv al conditiilor de existenta. Un prim domeniu special in care s-a pus problema calitatii vietii l-a constituit cel legat de degradarea mediului ambiant , de poluarea tehnologica a acestuia , ca rezultat al revolutiei tehnico-stiintifice si al cresterii economice intemeiate pe aceasta.

3

II.PROBLEMA POLUARII SI DEPOLUARII MEDIULUI AMBIANT

Poluarea mediului a inceput sa capete semne alarmante si vizibile in timpul primelor decenii de dupa cel de al doilea razboi mondial,avand la origine mai multe fenomene cum ar fi: “smog-ul„ –amestecul de ceata si fum,care a facut irespirabil aerul unor mari aglomerari industrial-urbane; dejectiile industriale , care au infectat importante cursuri de apa (vietuitoarele pierind din ele); ploile acide,ce au atacat si distrus padurile iar ca urmare a transformarii impuse de cresterea industriala , o seama de specii de plante si animale au inceput sa dispara.Astfel , s-a pus problema : la ce este buna cresterea economica , la ce serveste belsugul de bunuri de consum si intreaga industrie a distractiilor ,daca aerul numai poate fi respirat , daca apa nu mai poate fi bauta , daca poluarea mediului se rasfrange asupra societatii si submineaza sanatatea , scurteaza viata oamenilor ? Odata cu dezvolatrea tehnologica fara precedent a crescut enorm si puterea omului de a transforma , de a-si “supune„ natura si a fost lansata o provocare la care raspunsul l-a dat constituirea si consolidarea constiintei ecologice.In opozitie cu evolutionismul secolului al XIX-lea,care alimenta convingerea omnipotentei omului (a societatii) in raport cu natura , s-a infiripat treptat noua convingere ca natura trebuie protejata si conservata,ca ea nu poate fi tratata ca un inamic ce trebuie ,,supus” , ci mai curand ca un partener care se cuvine respectat,deoarece trebuie pastrat echilibrul dintre societate si natura. Istoria planetei noastre a cunoscut mai multe ere de glaciatiuni , in care regiuni intinse au devenit-nu din cauza unor actiuni omenesti-improprii pentru viata umana si a majoritatii vietuitoarelor.Eruptiile vulcanice si cutremurele periodice au distrus si mai pot distruge asezarile omenesti , fara ca omul sa le fi provocat in vreun fel si fara ca omul sa poata face 4

ceva impotriva lor. Este sigur insa , ca echilibrul dintre natura si societate este amenintat si de actiunea umana, cu precadere in societatile moderne, modificand mediul natural ambiant. Societatile agrare, traditionale au transformat si ele , in felul lor , natura : pentru a se putea practica agricultura au fost defrisate paduri , s-au secat mlastini , s-a schimbat, intr-o masura , chiar clima unor intinse regiuni. Practicarea pe scara larga a agriculturii extensive a redus substantial , in tarile civilizate , suprafata impadurita , a ingradit mult arealul de existenta al faunei “salbatice” , a sporit in schimb numarul si varietatea animalelor domestice. In cadrul acestor societati , agrare traditionale , pentru majoritatea populatiei problema vitala era asigurarea hranei zilnice . Aceste societati nu s-au eliberat niciodata de spectrul foametei cronice si nici de amenintarea epidemiilor care le-au decimat periodic. Conditiile igienicosanitare , conditiile de locuit de la sate erau mizere analfabetismul caracteriza totdeauna majoritatea populatiei ; durata medie a vietii nu depasea 30 de ani.In asemenea conditii , in ciuda ,, apropierii de natura” a taranului traditional , calitatea vietii nu putea fi decat precara . Relatiile dintre societate si natura se schimba o data cu declansarea si desfasurarea procesului de modernizare a structurilor sociale. Industrialismul intemeiat pe marea productie mecanica , de fabrica , folosind la inceput energia aburului , mai apoi si pe aceea a electricitatii a ridicat considerabil productivitatea muncii , a creat treptat infrastructura necesara pentru imbunatatirea generala a conditiilor existentei umane . Noile proportii ale productiei industriale,anumite aspecte calitative ale acesteia,cum ar fi intensa chimizare,precum si producerea si folosirea ca materii prime a unor materiale sintetice,artificiale,au devenit factori ce au agresat mediul natural ,producand cresterea mortalitatii si morbiditatii. Problemele ridicate de poluarea mediului prin activitatile umane sunt grave,dar nu de nerezolvat , solutia constand in utilizarea posibilitatilor pe care insasi dezvoltarea tehnologica si stiintifica le ofera pentru combaterea poluarii.Asemenea posibilitati exista sau pot fi elaborate;problema consta, de regula, in aceea ca aplicarea lor pretinde investitii suplimentare,mareste costurile de productie.Se ivesc deci contradictii intre interesele unor agenti economici de a-si mentine cheltuielile de productie la un nivel cat mai scazut,spre a-si asigura profituri cat mai mari.pe de-o parte,si colectivitatile sociale,interesate in combaterea , respectiv prevenirea consecvent,sub poluarii mediului si consecintele acesteia,pe de alta parte.Sistemul fortei publice , a dat rezultate importante:in masurilor de combatere a poluarii exista insa si se amplifica,iar acolo unde a fost aplicat controlul

5

Anglia,Germania,Franta,multe surse de grava poluare au fost lichidate , intinse regiuni au fost efectiv depoluate in ultimele decenii.Ruhrul si Elba , rauri ce strabat zone dintre cele mai intens industrializate din Germania si care, in urma cu douazeci de ani,din cauza gravei lor poluari , erau considerate ,,moarte”,au redevenit astazi ,,vii”,cu apa limpede si potabila in care se pot iarasi pescui somoni. Subordonand totul cerintelor industrializarii fortate,urmarind doar indicii cantitativi ai cresterii economice si putandu-si totodata permite totul,statul ,,socialist” a neglijat masurile de protectie a mediului si a oamenilor.Asa se face ca zona orasului Baia Mare si cea a orasului Copsa Mica se afla astazi printre cele mai poluate din Europa, cu efecte deosebit de nocive asupra sanatatii populatiei.

III.NIVELUL DE VIATA.SARACIA

Nivelul de viata mediu al unei tari se masoara ,de regula,printr-un indicator economic:produsul intern brut (PIB),care in tarile bogate se ridica la mai multe mii de dolari lunar pe cap de locuitor iar in cele sarace la cateva zeci de dolari.Nivelul de viata inseamna venituri totale,mai précis ce si cat se poate cumpara (bunuri si servicii calculabile in bani) ,dupa cum explica Jean Fourastié. Ceea ce reprezinta importanta pentru nivelul de trai este repartizarea veniturilor pentru satisfacerea diferitelor categorii de trebuinte:ce parte din total se cheltuieste pentru trebuintele primare (alimentatie),cele secundare(produse industriale,imbracaminte,locuinta si echipamentul acesteia,circulatie,etc) si cele tertiare (servicii de tot felul,timp liber,cultura ,refacere si distractie,etc.).Nevoia de a cheltui cea mai mare parte a veniturilor pentru satisfacerea trebuintelor primare indica un nivel de viata scazut.Cu cat mai ridicat este procentul de venituri alocabil pentru satisfacerea trebuintelor secundare si tertiare,cu atat nivelul de viata este mai ridicat si ,implicit ,calitatea vietii este mai buna.O asemenea raportare a nivelului de viata la strructura trebuintelor este specifica ,dupa Jean Fourastié,societatilor moderne,industriale.Pana la construirea acesteia,deci pana in secolul al XIX-lea in tarile cele

6

mai dezvoltate si secolul XX in cele subdezvoltate , ,,nivelul de viata a ramas vegetativ in intreaga lume si la scara maselor de muncitori si tarani.”Atunci saracia caracteriza majoritatea populatiei masata la baza piramidei sociale,doar straturile medii si , mai ales, superioare fiind scutite de ea . Societatea moderna a rezolvat in linii mari ( in tarile dezvoltate) problema alimentatiei pentru majoritatea populatiei ; in aceasta societate , accentul s-a deplasat pe satisfacerea in masa a trebuintelor secundare, iar in societatea postmoderna accentual se deplaseaza din nou , el cazand acum pe satisfacerea trebuintelor tertiare , de servicii . In toate tarile dezvoltate , saracia caracterizeaza situatia unor categorii sociale destul de conturate: somerii,oamenii in varsta fara pensie sau cu pensii mici,personae handicapate,copii orfani,etc. Printr-un oarecare consens,cercetatorii acestei problematici disting doua genuri sau trepte ale saraciei : cea absoluta si cea relativa. Peter Townsend foloseste pentru aceeasi distinctie expresiile de saracie totala si partiala. Temeiul acestei distinctii il constituie stabilirea a doua nivele . Primul este cel al ,,minimului de subzistenta” , insemnand ,, minimul de resurse necesare unui om sau unei familii pentru a-si procura suficienta mancare,pentru mentinerea sanatatii fizice”,deci pentru simpla supravietuire, iar cel de al doilea nuvel este cel al ,,minimului social” , insemnand resursele necesare pentru satisfacerea trebuintelor. Cei ce traiesc sub minimul de subzistenta se afla in conditia saraciei totale sau absolute , iar cei ce traiesc sub nivelul minimului social se afla in conditia saraciei partiale sau relative.Aici trebuie subliniat faptul ca insasi notiunea de saracie totala sau absoluta este si ea , in sens sociologic, relativa.Chiar nevoile de alimentatie,accentueaza Peter Townsend, nu pot fi definite, in chip abstract, pentru toate imprejurarile sociale, ci sunt in mare masura dependente de conditiile sociale si ocupationale in care ele se manifesta.Standardul minim al nevoilor de alimentatie este altul in societatea industriala decat in cea preindustriala, altul in societatile dezvoltate de astazi decat in cele subdezvoltate, altul in diferite regiuni ale aceleiasi tari, altul si altul la oameni cu ocupatii si moduri de viata diferite,etc.Din acelasi motiv, in cele din urma, insasi distinctia dintre saracia absoluta si cea relativa este relativa, minimul de subzistenta fiind si el ,, social “. Saracia unei parti din populatie,respectiv atenuarea saraciei depind ,alaturi de nivelul veniturilor directe,de structurile protectiei sociale instalate intr-o societate si de modul de functionare a acestora.Societatea poate proteja , intr-o mai mica sau mai mare masura,

7

categoriile sociale dezavantajate sau cu risc de pauperizare , alocand pentru acestea fondurile necesare si punand in functiune un sistem de institutii corespunzatoare. Formele de privatiune mai sus mentionate – saracia de diferite grade – au consecinte evident negative asupra calitatii vietii categoriilor sociale si indivizilor afectati.Aceste consecinte negative nu se restrang doar la cei direct afectati, ci se rasfrang , intr-un fel oarecare , in mod nefavorabil asupra intregii societati.Este vorba despre faptul ca privatiunile si pauperismul se constituie –alaturi de alte cause – in factori de dezintegrare sociala : genereaza comportamente antisociale , favorizeaza alcoolismul si consumul de droguri ,alimenteaza infractionalitatea si criminalitatea.Luand aceste aspecte in considerare, apare cu toata claritatea ca optimizarea sistemului de protectie sociala – indiferent de forma concreta in care aceasta urmeaza a se realiza – este importanta nu numai sub aspect caritabil , ci si in interesul bine conceput al societatii in ansamblu si al tuturor compartimentelor sale. In concluzie, un nivel de viata foarte ridicat,asigurat prin venituri foarte mari , nu inseamna automat o calitate foarte buna a vietii, dar un siguranta frustrarea de o viata buna, calitativ corespunzatoare. nivel de viata foarte scazut,saracia,privarea de cele necesare unei vieti indestulate la nivelul mediu inseamna cu

IV.MODUL SI STILUL DE VIATA

Orice mod de viata , subliniaza Victor Scardigli , este produsul unei anumite istorii , reflexul culturii si traditiilor comunitatii sociale pe care o cercetam , dar si reflexul modului de productie , a naturii activitatilor economice practicate de comunitatea respectiva.Acelasi autor ofera ,, o definitie socio- economica a modului de viata” , considerat ca ,,maniera in care membrii unui grup isi organizeaza activitatile cotidiene si cele de-a lungul ciclului lor de viata , in functie de modul de productie care le impune cadrul economic , spatial si institutional”.Pe temeiul acestei definitii si in accord cu datele cercetarii sale asupra ,, modurilor de viata (vest) europene” , autorul construieste o tipologie in cinci trepte , la baza careia se afla societatea preponderant rurala , iar la extremitatea opusa – cea mai intens industrializata societate a 8

contemporaneitatii , societatea post-industriala , cu modul de viata specific ,intre cele doua extreme situandu-se trei trepte de tranzitie. Intr-adevar, modul de viata este caracteristic fiecarui tip de societate.Exista un mod de viata specific societatii traditional-agrare , un mode de viata industrial –urban si unul – ce prinde contur in zilele noastre – specific societatii postindustriale.Caracteristicile acestor moduri de viata se regasesc in toate tarile , la toate popoarele al caror sistem social se incadreaza in modelele respective , cu deosebiri relativ mici , de ordin secundar , de la o tara la alta.In cadrul aceluiasi tip de societate insa , modul de viata sufera modificari in functie de stadiul sau gradul de dezvoltare al societatii respective. Modul de viata depinde de natura activitatilor economice fundamentale si a activitatilor sociale intemeiate pe si legate de acestea, dar include toate activitatile omenesti , toate sferele vietii sociale. El cuprinde , deopotriva , modul in care oamenii isi produc mijloacele de existenta , dar si modul in care le folosesc pe acestea , modul in care isi realizeaza viata ca membri ai unei anumite societati. Ca si in cazul conceptului de nivel de viata , se poate vorbi despre modul de trai mediu al unui tip de societate , intr-un stadiu dat al dezvoltarii acesteia.Dar modul de trai mediu – ca si nivelul de trai mediu – este , in fond , o abstractiune. In orice societate ierarhic structurata ( dupa criteriul veniturilor , al puterii , al ocupatiei , al prestigiului , al gradului de cultura ) fiecare grup social distinct va avea , fireste, modul sau propriu si specific de viata. Pornind de la indivizi si familii , studiul sociologic are tocmai sarcina de a determina caracteristicile modurilor de viata specifice ale pricipalelor diviziuni macrogrupale din societatea data , in cadrul unor coordonate spatio-temporale concrete. Principalii indicatori ai modului de viata ar fi cam urmatorii : -natura muncii(ocupatiei,profesiunii ) si durata ei; -invatamantul , calificarea profesionla si accesibilitatea formelor acestora; -rezidenta si circulatia ( timpul afectat si mijloacele de locomotie disponibile si utilizate de la locuinta la locul de munca si la alte localizari ale activitatilor sociale ); -locuinta(metru patrat/persoana) si echipamentul acesteia ( gradul de confort); - conditiile de igiena si asistenta sanitara ( accesibilitatea acestora); -mijloacele de comunicare si telecomunicare; -informatia si cultura;

9

-timpul liber ( durata si modul de folosire a acestuia). Modul de viata poate fi studiat , de asemenea, si prin raportarea sa la un singur sau la cateva produse industriale din dotarea gospodariilor familiale , de pilda, numarul de aparate telefonice , de aparate de televiziune, de automobile , de calculatoare personale si conexiuni la internet la o mie de locuitori sau la un grup determinat prin anumiti parametric sociali.O asemenea investigatie poate fi relevanta pentru caracterizarea gradului de modernitate, de implementare a modului de viata industrial-urban , respectiv postindustrial. Dupa cum rezulta , din toate acestea , am putea spune ca modul de viata este strans legat de nivelul de trai al indivizilor , familiilor sau grupurilor sociale.Printre indicatorii modului de viata nu se poate sa nu includem bunuri materiale de consum , echipamente casnicegospodaresti a caror posesie depinde de cuantumul veniturilor.Asadar, modul de trai indica pe ce se cheltuie veniturile.Daca in cazul modului de viata traditional –agrar cheltuielile pentru nevoile primare, de alimentatie , erau preponderente , in cadrul modului de viata urban , cum arata Fourastie, intervine saturatia de produse primare , centrul de greutate al cheltuielilor din bugetele familiale deplasandu-se pe produse industriale care satisfac necesitati secundare.In cazul noului industrialism specific contemporaneitatii , al societatii postindustriale , acest centru de greutate tinde sa se deplaseze mai departe , pe trebuintele de servicii. Straduinta de modernizare a structurilor economico-sociale ale Romaniei , de construire a unei societati industriale , democratic- pluraliste , cu economie de piata , implica ridicarea nivelului de viata si modului de viata inspre cele specifice tarilor dezvoltate.Pentru aceasta insa, este nevoie de o economie prospera , de o productivitate a muncii de acelasi ordin cu a societatilor avansate. Modul de viata al oricarei societati include si o seama de elemente greu cuantificabile , legate de organizarea institutionala, social-politica a societatii : viata statala dictatoriala sau democratic-pluralista , cu respectarea sau nerespectarea drepturilor omului , posibilitatea sau imposibilitatea individului de a participa la conducerea si controlul activitatii sociale (respectiv gradul posibilitatilor sale de participare). In stransa legatura cu notiunea de ,, mod de viata” se afla conceptual de ,,stil de viata”, care a fost introdus in sociologia moderna de catre Max Weber.Stilul de viata este modul de reactie al subiectului uman la conditiile sale de existenta , dar individual uman , cu toata

10

unicitatea lui , fiind fiinta sociala , poarta totodata pecetea apartenentei sale la diferite grupuri micro- si macrosociale. Una dintre manifestarile sociologic relevante ale stilului de viata este gustul , care difera in functie de structura macrogrupala a societatii.Astfel , stilul de viata este personal si social totodata. El tine de calitatea buna a vietii , atunci cand il caracterizeaza independenta, orientarea spre valori autentice , creativitatea si nu in ultimul rand , bunul gust.

V.CONCLUZII

Ca un rezumat al tuturor celor mentionate , viata de calitate buna depinde de un ansamblu de factori : -un mediu nepoluat , prielnic vietii sanatoase a omului; -un nivel de viata ridicat , care presupune satisfacerea completa a nevoilor alimentatiei calitativ bune precum si asigurarea belsugului de produse industriale de buna calitate si a serviciilor complete; -un mod de viata in pas cu modernizarea continua a conditiilor tehnologice , economice si social-politice ale vietii sociale; -un stil de viata corespunzator autorealizarii creative a persoanei umane.

11

VI.BIBLIOGRAFIE

Roth , Andrei , Modernitate si modernizare sociala , Iasi , Editura Polirom , 2002 .

12

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->