Dreptul Uniunii Europene

CURS 1
Tematica:
1.Personalitatea juridica a Uniunii Europene
2.Obiectivele Uniunii Europene
3.Competentele Uniunii Europene
4.Principiile ordinii juridice a Uniunii Europene
5.Procedurile de adoptare a actelor juridice ale Uniunii Europene
6.Controlul judiciar al respectarii ordinii juridice a Uniunii Europene(controlul de legalitate
a actelor Uniunii Europene(izvoare derivate + alte norme)) procedurile in fata instantelor
Europene, actiunile in fata Curtii de Justitie a Uniunii Europene
7.Rolul avocatului roman in aplicarea legislatiei europene
8.Libertatile de circulatie(libera circulatie a marfurilor, libera circulatie a
persoanelor(directiva 2004/38), libera circulatie a serviciilor(directiva 2006/123))
9.Concurenta, abuzul de pozitie dominanta
Bibliografie:
1.constituia
2.noul cod civil
3.manualul uniunii europene 2011
4.drept comunitar al afacerilor
Personalitatea juridica a Uniunii Europene
Pana la 1 decembrie 2009, UE avea o personalitate juridica sui generis, emergenta, in
sesnsul in care UE, in existenta sa se baza pe cei 3 piloni:
Pilonul I - pilonul comunitar(1.CECO(pana in 2002) + 2.CEE(prin tratatul de la
Mastricht a devenit CE) + 3.EURATOM)
Pilonul II PESC
Pilonul III JAI
Potrivit conventiei de la Viena din 1969, art 2, UE ar putea fi asociata ca o entitate, ca un
subiect de dr international de sine statator, isi poate asuma dr si obligatii
UE este un subiect special de dr international, deoarce UE reuneste trasaturi specifice atat
organizatiilor internationale, cat si entitatilor de tip statal//*(opinia profesorului)
UE a dobandit personalitate juridica, are posibilitatea de a participa la raporturi de dr
interantional; in acest sens, UE poate incheia acorduri internationale in domeniile de competenta,
personalitatea juridica permitand UE sa aiba un buget propriu, personalitate juridica ce ii permite sa
aiba functionari proprii si sedii proprii, si poate semna contracte , poate avea misiuni diplomatice
avand un caracter specific
UE a si propria diplomatie
Dobandirea de catre UE a personalitatii juridice este rezultatul unei evolutii pe care
comunitatile au inregistrat-o; unii doctrinari spun ca ar fi rezultatul unei evolutii obiectiv
determinate de evolutia societatii internationale in general, care evolutie contribuie la ameliorarea
perceptiei UE si a capacitatii sale de actiune, favorizand dimensiunea politica si cea juridica, chiar
cea contractuala a Uniunii , in cadrul raporturilot bilaterale, dar si multilaterale pe care le dezvolta
UE, inclusiv in cadrul unor organizatii internationale(ex: UE este parte a Conventiei Europene a
Drepturilor Omului)
UE nu are posibilitatea sa legifereze sau sa actioneze in afara competentelor care ii sunt
conferite de catre statele membre prin tratat

Obiectivele UE:

in prezent au ca sediu principal al materiei art 3 din TUE, fostul art 2 din tratatul de
la Maastricht
potrivit acestui articol , UE isi propune ca obiectiv principal acela de a promova
pacea, valorile sale si bunastarea popoarelor care o compun
este motivul pt care Uniunea ofera cetatenilor sai un spatiu de libertate, securitate si
justitie fara frontiere interne, spatiu in cadrul caruia este asigurata libera circulatie a
persoanelor, in stransa legatura cu masurile adecvate privitoare la controlul exercitat la
frontierele externe, in stransa legatura cu dreptul de azil, cu imigrarea , precum si cu prevenirea
si combaterea criminalitatii, instituirea unei piete interne
in acest sens Uniunea actioneaza pentru dezvoltarea durabila a Europei , in
ansamblu, intemeiata pe o crestere economica echilibrata, pe stabilitatea preturilor , pe o
economie sociala de piata, cu grad ridicat de competitivitate, care tinde spre ocuparea deplina a
fortei de munca, spre progres social, si spre un inalt grad de protectie si imbunatatire a calitatii
mediului
totul se realizeaza cu ceea ce inseamna elementele de progres tehnic
in relatie cu societatea internationala in general, UE isi propune sa combata
fenomenul de excluziune sociala si discriminarea in general, promovand justitia si protectia
judiciara, egalitatea intre femei si barbati, solidaritatea intre generatii si protectia drepturilor
copilului, coeziunea economica, sociala si teritoriala, solidaritatea intre statele membre
respectarea diversitatii culturale si lingvistice(23 de limbi oficiale), protejarea si
dezvoltarea patrimoniului cultural european, instituirea unei uniuni economice si monetare,
contributia UE la mentinerea pacii si securitatii internationale

CURS 2
Competentele Uniunii Europene
Potrivit declaratiei 24, in temeiul personalitatii juridice, UE nu este autorizata sa legifereze
sau sa actioneze in afara competentelor care ii sunt atribuite de catre statele membre prin tratate:
-la nivelul UE, dpdv al repartizarii comeptentelor regasim 3 mari tipuri de politici:
1.politicile comune, situatie in care competenta de legiferare apartine exclusiv UE
2.politicile comunitare, adica dreptul de initiativa are statul membru, in subsidiar UE
putand interveni(majoritatea politicilor sunt comunitare)
3.politicile unionale(de baza); cele mai importante politici unionale sunt PSEC si JAI
-delimitarea competentelor este guvernata de principiul atribuirii, insa exercitarea
competentelor este reglementata de principiile subsidiaritatii si proportionalitatii
-in temeiul principiului atribuirii, UE actioneaza in limita competentelor date de catre state
-potrivit principiului subsidiaritatii, in domeniile care nu sunt in competenta sa exclusiva,
uniunea intervine numai daca si in masura in care obiectivele actiunii preconizate nu pot fi realizate
in mod satisfacator de catre statele membre
-potrivit art. 3 TFUE, competenta Uniunii este exclusiva in urmatoarele domenii: uniune
vamala, politica comerciala comuna, conservarea resurselor biologice ale marii in cadrul politicii
comune a pescuitului, stabilirea normelor privind concurenta, politica monetara si incheierea unui
acord international, in cazul in care incheierea sa este prevazuta de un act legislativ al UE
-in toate cazurile in care competenta este exclusiva a UE, numai aceasta poate legifera si
adopta acte juridice, statele membre putand sa faca acest lucru numai in cazul in care uniunea le

transmite in mod expres si numai pentru punerea in aplicare a legislatiei Uniunii

-art. 4 TFUE enumera domeniile in care competenta Uniunii este partajata cu statele
membre( ex: energie, spatiul de libertate, retelele transeuropene, transporturile, mediul, agricultura,
politica sociala, etc.)
-in domeniile cercetarii, dezvolarii tehnologice si spatiului, uniunea dispune de competenta
pt a desfasura actiuni si pentru definirea si punerea in aplicare a programelor de dezvoltare in alte
domenii
-in materia cooperarii pentru dezvoltare si ajutor umanitar, UE are competenta doar cu
privire la derularea de actiuni, fara a intra in sfera de actiuni a statelor membre care raman in
continuare interdependente, atunci cand vor sa initieze programe de ajutorare
-potrivit unui protocol anexat la Tratatul de la Lisabona, cand UE desfasoara actiuni intr-un
anumit domeniu, domeniul de aplicare al exercitarii competentelor, cuprinde numai acele elemente
care sunt reglementate de un act al Uniunii, prin urmare nu include tot domeniul
-declaratia cu privire la delimitarea competentelor vine in completarea a tot ce am zis
anterior, adica: in conformitate cu sistemul partajarii competentelor intre UE si statele membre,
orice competenta care nu a fost atribuita UE revine statelor membre
-in situatia in care tratatele atribuie uniunii competente partajate, statele membre isi exercita
competenta in masura in care uniunea nu si-a exercitat propria competenta sau a decis sa nu si-o
mai exercite
-art. 6 TFUE evidentiaza domeniile in care uniunea este competenta sa desfasoare actiuni de
sprijinire, coordonare sau completare a actiunilor statelor membre
-in cazul in care o actiune a UE se dovedeste necesara pentru a atinge unul dintre obiectivele
mentionate in tratate, fara ca acestea sa fi prevazut atributiile necesare in acest sens, Consiliul,
hotarand in unanimitate, la propunerea Comisiei si dupa aprobarea Parlamentului, adopta hotarari
asemanatoare
-Consiliul hotaraste in unanimitate, in conformitate cu o procedura legislativa speciala,
intotdeauna dupa aprobarea Parlamentului

Principiile ordinii juridice a UE:

principiul atribuirii de competente
principiul proportionalitatii
principiul subsidiaritatii
principiul cooperarii loiale
1. Potrivit principiului atribuirii de competente, Uniunea actioneaza numai in limitele
prevazute in tratatele constitutive
-acest principiu se bazeaza pe dispozitiile tratatelor care au conferit Uniunii un anumit
obiect de activitate si, in consecinta, competente specifice
-din activitatea jurisdictionala rezulta o serie de competente atribuite Uniunii, care se adauga
celor inscrise in tratat
-in temeiul acestui principiu, institutiile UE duc la indeplinire numai acele atributii care le
sunt atribuite in mod expres la acest nivel nefiind permisa delegarea de atributii sau indeplinirea
atributiilor implicite, deduse
-ratiunea acestui principiu isi are originea tocmai in problemele care tin de rigoarea
manifestata in planul actiunii
2. Principiul proportionalitatii
Actiunile UE nu trebuie sa depaseasca ceea ce este necesar pentru realizarea dr. din tratate
-in termen de 8 saptamani, Parlamentele Nationale sunt obligate sa transmita Parlamentului
European un aviz din care sa rezulte daca initiativa legislativa a uniunii respecta principiul
proportionalitatii
3. Principiul subsidiaritatii: in domeniile care nu ii sunt repartizate, UE intervine numai
atunci cand statele membre nu isi pot indeplini singure obiectivele pe care si le-au asumat
-actiunile UE NU pot depasi ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor stabilite prin
tratate
-ceea ce poate fi realizat individual, nu trebuie facut comun
-in situatia in care este vorba despre competentele concurente, adica de domeniile care nu
apartin exclusiv uniunii, aceasta intervine numai in masura in care considera ca obiectivele trebuie
realizate in mod uniform la nivelul tuturor statelor membre
-UE este competenta sa actioneze in domeniile prevazute in tratat, iar actiunea sa este una
definitiva, irevocabila si nu poate fi supusa judecatii CJUE
-aplicarea acestui principiu are in vedere respectarea identitatii nationale si pastrarea
competentelor nationale, permitand totodata luarea in considerare a opiniei cetatenilor in procesul
decizional
-cu privire la activitatea Parlamentelor Nationale referitoare la urmarirea respectarii celor
doua pricipii( subsidiaritatii si proportionalitatii), Tratatul de la Lisabona prevede o procedura
complexa in protocolul 2.
4. In temeiul principiului cooperarii loiale, UE si statele membre se sprijina reciproc
pentru realizarea obligatiilor ce decurg din Tratat
-statele membre adopta orice masura generala sau speciala pentru asigurarea indeplinirii
obligatiilor ce le revin
-in cazul in care un stat nu isi indeplineste o astfel de obligatie, UE, prin intermediul
Comisiei, poate sanctiona statul in urma unei proceduri de infringement
-statele membre faciliteaza indeplinirea de catre UE a obiectivelor sale si se abtin de la orice
masura care ar pune in pericol realizarea scopului propus

Actiunile ce pot fi introduse la CJUE

-In prezent, sistemul instantelor europene se numeste CJUE, si este compus din 3 instante:
TPI, Tribunalul Functiei Publice si Curtea de justitie
1. ACTIUNEA IN ANULARE:
-sediul materiei este reprezentat de art 263, 264 din TFUE
-obiectul actiunii in anularea este desfintarea normelor comunitare cu caracter obligatoriu
considerate ilegale
-calitate procesuala activa: statele membre, parlamentul European, consiliul, comisia, curtea
de conturi, bce si comitetul regiunilor(ultimele 3 pot introduce actiunea in anulare doar pentru
desfiintarea actelor comunitare care privesc prerogativele acestora si pentru salvgardarea
prerogativelor acestora) si particularii(pf si pj) care pot justifica un interes(actul trebuie sa il
priveasca pe particular direct si individual sau sa il priveasca pe particular direct si sa nu presupuna
masuri de executare)
-calitate procesuala pasiva: parlamentul European si consiliul (pentru actele adoptate
impreuna), consiliul , comisia, bce, parlamentul European, consiliul European(pentru ultimele
doua-cand actele lor juridice sunt menite sa produca efecte fata de terti)
-termenul este de 2 luni si curge de la publicare, notificare, iar in lipsa primelor 2 situatii,
termenul va curge de la data la care reclamantul a luat cunostinta de actul respectiv
-motivele de anulare sunt limitativ prevazute de tratat si constau in necompetenta, incalcarea
unor norme fundamentale de procedura, incalcarea tratatelor sau a normelor de aplicare a acestora si
abuzul de putere
-enumerarea este limitativa
-efectele hotararii Curtii Europene: art 264 Curtea declara actul ca fiind nul si neavenit;
daca este necesar, Curtea stabileste ce efecte ale actului nul trebuie considerate ca fiind irevocabile;
sunt unele efecte care nu pot fi intoarse
2. ACTIUNEA IN CARENTA
-art 265 si 66 TFUE
-obiectul : atacarea abstentiunii, refuzul de a decide , al unei institutii comunitare
-calitatea procesuala activa apartine statelor membre si institutiilor UE
-calitatea procesuala pasiva apartine parlamentului european, consiliului european,
consiliului, comisiei, bce, dar si organelor , agentiilor si oficiilor UE
-pentru aceasta actiue, tratatul prevede o procedura prealabila obligatorie ce consta in faptul
ca trebuie sa i se ceara instiutiei respective sa actioneze
-daca procedura nu este parcursa, cererea va fi inadmisibila.se va putea introduce o noua
cerere dupa trecerea termenului de 2 luni. Dupa expirarea acestui termen, incepe sa curga un nou
temen de 2 luni in care pot introduce actiunea.
-efectul hotararii: Obligatia institutiei de a lua masurile ce se impun pentru executarea
hotararii CJUE(art 266 TFUE)
3. PROCEDURA TRIMITERII PREELIMINARE(procedura intrebarii preeliminarii, a
intrebarii prejudiciare, sau recurs in interpretare)
-obiectul: art 267 TFUE interpretarea tratatelor si aprecierea asupra validitatii sau
interpretarii actelor adoptate de institutiile ue, organele , oficiile sau agentiile acestora
-calitate procesuala activa: intrebarile pot fi adresate CJUE doar pe parcursul desfasurarii
procedurii judiciare si nu dupa ce s-a pronuntat deja o hotarare

-raspunzand intrbarii preeliminare, CJUE nu solutioneaza litigii, ci doar decide asupra

interpretarii unei norme de dr comunitar sau asupra validitatii acesteia, problema a carei lamurire
este esentiala pentru dezlegarea cauzei
-dupa ce se pronunta CJUE, hotararea este trimisa instantei nationale , care va tine seama de
considerentele instantei de la Luxemburg pentru a pronunta o solutie in litigiul national
-instanta nationala stabileste daca este necesara formularea unei intrebari preeliminarii si
dispune in acest scop de o marja de apreciere, delimitata de paragrafele 2 si 3 ale art 267 TFUE
-conform paragrafului 2, judecatorul national poate uza de aceasta posibilitate, daca un
raspuns din partea curtii asupra interpretarii sau validitatii dr ue ii este necesar pentru a pronunta
solutia in litigiul aflat pe rolul sau
-acesta este liber in a decide daca intrebarea este pertinenta si necesara pentru dezlegarea
cauzei
-instanta nu va trimite intrebarea daca interpretarea dr ue este clara fara a prezenta vreo
dificultate(doctrina actului clar)
-de asemenea, tot instanta nationala apreciaza daca intrebarea este formulata cu bunacredinta
-in general , este recomandat sa fie stabilita situatia de fapt, intrucat trimiterea intrebarii s-ar
putea dovedi inutila
-solutionand intrebarea preeliminara, CJUE nu are competenta de a stabili faptele sau de a
critica motivele pentru care a fost formulata intrebarea respectiva
-in principiu, curtea este obligata sa raspunda. Cu toate acestea, doar curtea este competenta
sa verifice daca sunt indeplinite conditiile de admisibilitate a intrebarii preeliminarii si sa
stabileasca daca este sau nu competenta
-este posibil ca intrebarea formulata sa fie inadmisibila din diferite motive
-paragraful 3 al art. 267 TFUE stabileste obligatia instantelor nationale de a trimite intrebari
preeliminare daca acestea pronunta o hotarare impotriva careia nu mai exista o cale de atac in dr
intern
-in cauza Costa c Enel , instanta a hotarat ca nu are competenta de a aplica tratatul la un caz
concret sau de a decide asupra validitatii undei prevederi din dr itern in raport cu tratatul, sa
stabileasca situatia de fapt sau sa critice motivul sau scopul in care s-a facut intrebarea , dar are
putea de a extrage dintr o intrebare imperfecta a instantei nationale acele intrebari care tin cu
adevarat de interpretarea tratatului
-pe de alta parte, in cauza Hoffman-Laroche, curtea a aratat ca paragraful 3 al art 267 nu
poate fi interpretat ca insemnand ca de fiecare data cand se naste o intrebare preeliminara, instanta
care judeca in ultim grad trebuie sa ceara CEJ sa se pronunte
-intrebarea trebuie trimisa numai daca raspunsul este necesar pentru solutionarea cauzei
-totodata, trimiterea intrebarii se poate dovedi lipsita de interes daca CJUE si-a exprimat
deja punctul de vedere asupra interpretarii sau validitatii aceluiasi text intr-o hotarare anterioara sau
daca a raspuns in trecut unei intrebari identice
-instantele nationale nu au puterea de a decide asupra validitatii normelor comunitare. Ele
nu pot declara norme comunitare ca fiind nule , indeferent daca hotararile lor sunt sau nu supuse
unei cai de atac in dr intern
-judecatorul national poate aprecia ca motivele expuse de parti in sprijinul nulitatii sunt
neintemeiate si le poate respinge, concluzionand ca norma este valida
-judecatorul national trebuie sa suspende procedura in plan intern pana primeste raspunsul
curtii
-efectele sunt relative, inter partes
-cu toate acestea, metodele de interpretare folosite de curte si consideratiile cu caracter de
principiu nu pot fi ignorate de instantele nationale in cauze similare
Aceste 3 tipuri de actiuni, in anulare , in carenta si in interpretare sunt solutionate de
tribunal, cu exceptia situatiilor prevazute in statutul CJUE(art 51 rezerva CEJ actiunea in aulare si

actiunea in carenta, iar art 54 detaliaza ce se intampla in cazul conflictlui de competenta intre CEJ si
tribunal).
Hotararile tribunalului pot fi atacate la CEJ cu recurs pe chestiuni de drept, pentru motivele
enumerate la art 58 din statutul curtii in 2 luni de la notificarea hotararii.
Hotararile tribunalului pot fi reexaminate de CEJ la propunerea primului avocat general.
Hotararile Tribunalului Functiei Publice pot face obiectul recursului ce va fi solutionat de
carte tribunal.
4. PROCEDURA DE INFRINGEMENT
-sediul materiei art. 258-260 TFUE
-obiectul este reprezentat de corijarea conduitei statelor membre care si-au incalcat
obligatiile ce le incumba in virtutea dr comunitar
-calitate procesuala activa: statele membre(oricare stat membru poate sesiza comisia, iar
aceasta emite un aviz motivat, iar abia dupa aceea poate fi sesizata CJUE. Daca in 3 luni nu se
emite nici un aviz, statul membru poate sesiza direct CJUE.) sau comisia
-calitate procesuala pasiva: statele membre, pe care comisia le cheama in fata CJUE atunci
cand este cazul
-procedura are 2 etape: o etapa necontencioasa si o etapa contencioasa
-etapa necontencioasa debuteaza cu sesizarea comisiei(din oficiu sau de particulari). In urma
acestei sesizari, comisia efectueaza o investigatie preeliminara, si are o discutie cu statul membru ,
apoi se emite de catre comisie o scrisoare de notificare formala, prin care ii cere statului sa isi
prezinte pozitia
-daca explicatiile statului nu sunt convingatoare, comisia emite un aviz motivat
-daca statul nu respecta recomandarile comisiei din cuprinsul avizului motivat, se trece la
etapa a II-a , etapa contencioasa
-pe tot parcursul acestei proceduri, statul are posibilitatea sa-si revizuiasca pozitia
-etapa contencioasa debuteaza cu sesizarea curtii de catre comisie
-curtea pronunta o hotarare cu caracter declarativ, pur si simplu constata ca statul si-a
indeplinit sau nu obligatia. Daca curtea constata ca statul nu si-a indeplinit obligatiile, statul trebuie
sa ia toate masurile care I se impun pentru a respecta hotararea curtii. Daca nu respecta hotararea
curtii, comisia iar ii cere sa isi prezinte punctul de vedere, dupa care poate avea loc o noua sesizare
a curtii, care de data aceasta va aplica statului membru o sanctiune cu caracter pecuniar, in limitele
propuse de comisie.
-motivele pentru declansarea procedurii de infringement:
1.omisiunea de a notifica masurile de transpunere sau de implementare a unei directive
2.neconformitatea legislatiei nationale cu cea comunitara
3.aplicarea necorespunzatoare a dr comunitar
-toate aceste fapte pot fi savarsite atat prin actiune , cat si prin omisiune
-raspunderea este obiectiva, independenta de culpa si nu este conditionata de producerea
unui prejudiciu
-obligatiile statelor membre pot fi atat pozitive cat si negative, de rezultat sau de mijloace
-este suficient sa fie precise
-pentru aceasta actiune, competenta are doar CEJ
5. ALTE EXEMPLE DE ACTIUNI:
-actiuni care au ca obiect repararea prejudiciilor cauzate de institutiile UE sau de agentii ei
in exercitiul functiunii
-actuni intemeiate pe un contract de dr public sau de dr privat incheiate de UE sau in numele
acesteia, dar numai in temeiul unei clauze compromisorii
-diferende intre statele membre in legatura cu dr tratatelor in temeiul unui compromis

incheiat intre state

-exemple de justificari oferite de statele membre pentru a paraliza procedura de
infringement

CURS 4
Procedrurile de adoptare a actelor juridice ale UE
Aspecte Evolutive
-pana la intrarea in vigoare a tratatului de la Lisabona existau peste 52 de proceduri
legislative, dintre care cele mai importante erau procedura consultarii, procedura cooperarii,
procedura co-deciziei si procedura avizarii. Acestora li se adaugau, printre altele, procedura
informarii si procedura delegarii.
1. Procedura consultarii
-a fost prima procedura legislativa a comunitatilor europene, dar , dupa introducerea
procedurii cooperarii si a procedurii co-deiciziei, a dobandit un rol subsidiar, aplicandu-se doar
cazurilor ce nu erau supuse expres celorlalte doua proceduri.
2.Procedura cooperarii
-a fost introdusa prin Actul Unic European(1986)
-puterea de decizie apartinea in totalitate Consiliului, dar Parlamentul European putea
influenta decizia prin faptul ca emitea un aviz
3.Procedura co-deciziei
-a fost introdusa prin Tratatul de la Maastricht (1993) si a reprezentat un pas important in
acordarea unei puteri legislative mai mari Parlamentului European
-pe parcursul dezvoltarii constructiei comunitare rolul Parlamentului European a crescut, s-a
trecut de la simpla consultare a acestuia la o colaborare intre Parlamentul European si Consiliu, apoi
la co-deicizie
-un alt pas a fost facut prin Tratatul de la Amsterdam(1997/99), care a ridicat co-decizia la
rangul de regula generala
4.Procedura avizului conform
-a fost introdusa prin Actul Unic European(1986) si reprezinta o modalitate de aprobare a
unei propuneri a Consiliului de catre Parlamentul European. Era folosita, de exemplu, in cazul
aderarii de noi state membre.
-in prezent, sediul materiei este reprezentat de art. 289 298 TFUE
-cf art. 289 TFUE, procedura legislativa ordinara consta in adoptarea in comun, de catre
Parlamentul European si Consiliu, a unui regulament, a unei directive sau a unei decizii, la
propunerea comisiei
-in cazul in care tratatul prevede acest lucru, adoptarea unui regulament, a unei directive sau
a unei decizii , se poate face de catre Parlamentul European, cu participarea Consiliului, sau invers
-actele juridice adoptate prin procedura legislativa cosntituie acte legislative
-in cazurile prevazute in tratate, actele legislative se pot adopta la initiativa unui grup de
state membre, sau a Parlamentului European, la recomandarea BCE sau la solicitarea Curtii de
Justitie sau a BEI
Procedura legislativa ordinara:
-debuteaza cu o propunere din partea comisiei , care este prezentata Parlamentului European
si Consiliului
-propunerea poate sa fie inaintata si la initiativa unui grup de state membre , la

recomandarea BCE sau la solicitarea Curtii de Justitie

-in aceste situatii, Parlamentul European si Consiliul pot solicita un aviz din partea Comisiei
-de asemenea, Comisia poate prezenta un aviz din proprie initiativa
Etapele procedurii legislative ordinare:
1.Parlamentul European adopta pozitia sa si o transmite Consiliului(punctul de vedere pe
care si-l formeaza asupra propunerii legislative din partea Comisiei)
-in cazul in care pozitia Parlamentului European este aprobata de Consiliu, actul se
considera adoptat
-in cazul in care pozitia Parlamentului European NU este aprobata de Consiliu, acesta
adopta propria pozitie si o transmite Parlamentului European, informandu-l si cu privire la motivele
pentru care a procedat astfel.
-Comisia informeaza si ea Parlamentul European cu privire la punctul sau de vedere
2.
A) in 3 luni de la data transmiterii pozitiei Consiliului catre Parlamentul European
-daca Parlamentul aproba pozitia Consiliului sau nu se pronunta, actul se considera adoptat
-daca Parlamentul nu aproba pozita Consiliului cu majoritatea membrilor care il compun,
actul NU este adoptat
-daca Parlamentul propune modificari la pozitia Consiliului, textul modificat se transmite
Consiliului si Comisiei, aceasta din urma emitand un aviz cu privire la modificarile propuse
B) Daca propune modificari:
-daca in termen de 3 luni de la primirea modificarilor propuse de Parlamentul European ,
Consiliul aproba aceste modificari, actul este adoptat
-Consiliul trebuie sa hotarasca cu majoritate calificata
-daca Consiliul nu aprob modificarile, Presedintele Consiliului, in consens cu Presedintele
Parlamentului European, convoaca un comitet de conciliere, in termen de 6 saptamani
-in cazul unui aviz negativ dinpartea Comisiei asupra modificarilor propuse , Consiliul
hotaraste cu unanimitate
C) Procedura Concilierii
-din comitetele de conciliere fac parte membrii Consiliului sau reprezentantii lor si tot atatia
membrii ce reprezinta Parlamentul European
-comitetul are misiunea de a ajunge la un acord asupra unui proiect comun cu majoritate
calificata a membrilor Consiliului si cu majoritatea membrilor ce reprezinta Parlamentul European
pe baza pozitiei Parlamentului European si a Consiliului din a II-a lectura
-pentru aceasta, comitetul are la dispozitie un termen de 6 saptamani de la data convocarii
-la lucrarile comitetului de conciliere participa si Comisia care trebuie sa incerce sa
promoveze o apropiere intre pozitiile celor doua institutii
-daca nu se aproba un proiect comun in termenul indicat, se trece la urmatoarea etapa:
3. Daca se aproba un proiect comun, Parlamentul European si Consiliul dispun fiecare de un
termen de 6 saptamani de la aprobare pentru a adopta actul respectiv
-Parlamentul European hotaraste de data aceasta cu majoritatea voturilor exprimate, iar
Consiliul cu majoritate calificata
-in caz contrar, actul NU este considerat adoptat
Procedura legislativa speciala:
-are anumite particularitati:
-Pentru adoptarea unui act, este necesara realizarea unanimitatii in cadrul Consiliului si
obtinerea unei aprobari din partea Parlamentului European
-statele dispun de un veritabil drept de veto in Consiliu, in timp ce membrii Parlamentului
European nu mai detin aceleasi atributii ca in cazul procedurii legislative ordinare
-rolul Comisiei NU este mentionat explicit, insa aceasta institutie are un rol sporit , deoarece
poate interveni in cadrul procedurii, modificand unele elemente neesentiale ale actului propus

-procedura legislativa speciala se aplica indeosebi in urmatoarele materii:

1.JAI
2.Fiscalitate
3.Unele aspecte in cadrul anumitor politici comune, spre exemplu masurile de mediu avand
natura fiscala
4.ETC
Aspecte comune ale celor doua proceduri:
1. actele juridice se motiveaza si fac trimitere la propunerile, initiativele, recomandarile si
avizele prevazute in tratate
2. actele adoptate in conformitate cu procedura legislativa ordinara se semneaza de catre:
Presedintii Parlamentului European si Consiliului. Cele adoptate in conformitate cu procedura
legislativa speciala se semneaza de catre Presedintele Institutiei care le-a adoptat.
3. actele legislative se publica in jurnalul oficial al UE (JOUE) si intra in vigoare la data
prevazuta in cuprinsul lor, sau, in lipsa, la a 20-a zi de la publicare, daca este vorba de regulamente
si decizii care se adreseaza tuturor statelor membre. Daca discutam despre directive sau decizii care
se adreseaza unui destinatar anume, acestea se notifica si produc efecte de la notificare
Controlul de legalitate al actelor comunitare:
1.Izvoarele primare (tratatele)
-sunt conventii internationale si sunt ratificate de catre toate statele membre care si-au
exprimat astfel acordul de a deveni parte la o organizatie internatioanala de integrare
-ratificarea se realizeaza potrivit procedurilor prevazute in dreptul intern al fiecarui stat
membru
-controlul de legalitate este unul indirect, prin faptul ca toate statele au ratificat acele tratate
2.Izvoarele derivate
-un prim control de legalitate, indirect, se realizeaza prin faptul ca domeniile de competenta
a UE sunt clar stabilite de tratate si UE poate actiona numai in aceasta sfera. Daca isi depaseste
comeptenta, respectivele acte pot fi anulate pe calea actiunii in anulare.
-cu ocazia elaborarii normelor care intra in cadrul izvoarelor derivate, actele trebuie
motivate si trebuie indicat textul din tratat pe care se intemeiaza. Trebuie sa existe o motivare in
drept.
-daca exista dubii asupra temeiului juridic, va decide CJUE in cadrul actiunii in anulare
Ex: cauza 45/86 Comisia vs Consiliul. Comisia a chemat in judecata consiliul si a solicitat
sa se anuleze 2 regulamente care priveau aplicarea de preferinte tarifare pt anumite produse.
Argumentul comisiei a fost acela ca lipseste un temei juridic precis al adoptarii acestor acte si ca nu
s a urmat procedura corecta. Comisia: indicarea temeiului juridic nu e precisa; din presambul, cele 2
regulamente nu ar furniza suficiente informatii pt care ar fi temeiul juridic. Curtea nu a fost de
acord si a zis ca din ansamblul expunerii de motive s ar incadra ori in politica comerciala ori in
politica pt dezvoltare. Daca am fi incadrat regulamentele in politica comerciala- majoritate
calificata in consiliul. Pt ajutorul pt dezvoltare unanimitate. Curtea, tinand cont de finalitatea si
obiectul reglementarii, s a uitat in concret in ce domeniu se reglementa si a apreciat ca politica
comericala comuna ar include si acele actiuni, acele masuri care vizeaza planul interntional. Prin
extensie, ajutorul pt dezvoltare ar putea fi inclus in politica comericala comuna, si astfel a
determinat care era temeiul juridic concret. CJUE a subliniat inca o data ca toate actele comunitare
sa fie motivate in fapt sau in drept. CJUE a mai spus ca aceste acte trebuie sa cuprinda inclusiv
referiri la avizele obligatorii de obtinut.(conforme si consultative). CJUE a mai spus ca alegerea
temeiului juridic nu trebuie sa tina doar de convingerea institutiei, ci trebuie aplicate niste criterii
obiective care sa fie susceptibile de analiza juridica. In cauza 300/89 CJUE a spus ca aceste criterii

sunt scopul si continutul actului. Daca cele doua temeiuri presupun proceduri diferite, care nu pot fi
indeplinite simultan, trebuie sa aleg una din ele.
-dreptul de initiativa al cetatenilor, al Comisiei , al unui grup de state membre, al
Parlamentului European, la recomandarea BCE, la solicitarea CJUE sau a BEI
-un control implicit de legalitate se face si prin determinarea subiectelor care pot avea
initiativa legislativa
-Comisia detine monopolul
-cu ocazia adoptarii izvoarelor derivare, mai avem un control care se realizeaza de PE si
Consiliu, prin procedura legislativa ordinara, sau , dupa caz, speciala
-cu ocazia aplicarii acestor acte, mai exista un control, care are mai multe dimensiuni:
1. Aplicarea principiului prioritatii dr comunitar de catre instantele nationale + posibilitatea
judecatorului national de a formula intrebari preeliminare privind validitatea normelor comunitare si
interpretarea actelor comunitare. Interpretarea se poate face si asupra tratatelor.
2.Comisia are rol executiv, este gardianul tratatelor, astfel ca ea supravegheaza aplicarea dr
UE si are posibilitatea de a sesiza CJUE
3.Resortisantii UE, care au acces la documentele institutiilor UE, in limitele impuse de
interesul public si pot sesiza Comisia in cadrul procedurii de infringement sau pot introduce actiuni
in anulare daca justifica un interes.
4.Controlul politic exercitat de PE, care poate depune o motiune de cenzura impotriva
Comisiei
5.Cetatenii pot adresa petitii ombudsman-ului european
6.CJUE este cea care asigura respectarea dreptului, in interpretarea si aplicarea tratatelor.

CURS 5
Principiul subsidiaritatii :

Acest principiu isi gaseste originile in dreptul international

Sediul materiei se gaseste in art. 5 in TUE. Aici gasim o definitie data si cele 2
aspecte pe care le presupune aplicarea principiului subsidiaritatii.

In conformitate cu Protocolul nr 2 la TUE privind aplicarea principiilor

subsidiaritatii si al proportionalitatii.

Potrivit art. 5 din Protocol retinem ca proiectele actelor legislative adoptate la nivelul
UE se motiveaza in raport cu principiile subsidiaritatii si proportionalitatii.

Orice proiect de act legislativ, pe cale de consecinta, trebuie sa contina o fisa

detaliata care sa permita evaluarea conformitatii cu cele 2 principii (subsidiaritatii si
proportionalitatii).Fisa in cauza trebuie sa cuprinda acele elemente care sa permita evaluarea
impactului financiar al proiectului respectiv si de ex in cazul unei directive trebuie sa cuprinda si
evaluarea implicatiilor acesteia, asupra reglementarilor care urmeaza sa fie puse in aplicare de catre
statele membre, inclusiv implicatii asupra legislatiei regionale dupa caz.

Motivele care conduc la concluzia potrivit careia un obiectiv al UE poate fi realizat

mai bine la acest nivel se intemeiaza pe o serie de indicatori calitativi si ori de cate ori este posibil
se intemeiaza si pe indicatorii cantitativi .

Proiectele actelor legislative au in vedere necesitatea de a proceda astfel incat orice

obligatie financiara sau administrativa ce revine UE, guvernelor nationale, autoritatilor regionale

sau locale, operatorilor economici si cetatenilor sa fie cat mai redusa posibil si proportionala cu
obiectivul urmarit.

Potrivit art. 6 din Protocolul nr. 2, in termen de 8 saptamani de la data transmiterii

unui proiect de act legislativ, in limbile oficiale ale UE, orice parlament national (parlament
unicameral) sau oricare camera a oricarui parlament national, poate adresa presedintelui PE, al
Consiliului si al Comisiei un aviz motivat in care sa expuna motivele pentru care apreciaza ca
proiectul in cauza nu est econform cu principiul subsidiaritatii.

Atunci cand situatia o impune, fiecarui parlament national, respectiv fiecarei camere
nationale, ii revine sarcina de a consulta parlamentele regionale care au competente legislative

In cazul in care proiectul de act legislativ este emis de catre un grup de state membre
ale UE presedintele Consiuliului trasnmite avizul guvernelor statelor membre. Daca proiectul de act
legislativ este emis de catre CJUE, BCE, sau BEI, presedintele Consiliului transmite avizul
institutiei sau organului in cauza

Potrivit art. 7 din Protocolul nr 2, PE, Consiliul si Comisia, respectiv dupa caz,
grupul de state membre, CJUE, BCE sau BEI in situatia in care proiectul de act legislativ european
este emis de acestea tin seama de avizele motivate adresate de parlamentele nationale sau de o
camera a unuia dintre parlamentele nationale.

Fiecare parlament national dispune de 2 voturi repartizate in functie de sistemul

parlamentar national. In cazul unui sistem parlamentar bicameral, fiecare dintre cele 2 camere
dispune de cate 1 un vot.

In cazul in care avizele motivate privind nerespectarea printr-un proiect legislativ a

principiului subsidiaritatii reprezinta cel putin 1/3 din totalul voturilor atribuite parlamentelor
nationale, proiectul treuie reexaminat.

Acest prag este de 1/4 in cazul unui proiect de act legislativ, prezentat in domeniul
privind spatiu de liberate, securitate si jusititie.

In urma reexaminarii , Comisia sau dupa caz grupul de state membre, PE, CJUE,
BCE sau BEI, in situatia in care proiectul de act legislativ este emis de acestea pot hotari fie sa
mentina proiectul, fie sa il modifica, fie sa il retraga. Decizia la care se opresc trebuie sa fie
motivata.

In cadrul procedurii legislative ordinare, in cazul in care avizel e motivate privind

nerespectarea printr-un proiect de act legislativ a principiului subsidiaritatii, reprezinta cel putin o
majoritate simpla din voturile atribuite parlamentelor nationale, proiectul trebuie reexaminat.
Urmarea unei astfel de reexaminari Comisia poate hotari deasemenea fie sa mentina propunerea, fie
sa o modifice sau sa o retraga. Daca hotaraste mentinerea compunerii, Comisia trebuie sa justifice o
astfel de optiune printr-un aviz motivat, adica sa precizeze motivele pentru care considera ca
propunerea esteconforma principiului subsidiaritatii

Avizul motivat al Comisiei, precum si avizele motivate ale parlamentelor nationale

trebuie prezentate institutiilor legislative pentru a fi luate in considerare in in cadrul procedurii
respective.

Inainte de incheierea primei lecturi..examineaza compatibilitatea propunerii

legislative cu principiul subsidiaritatii tinand seama in special de motivele invocate si agreate de
majoritatea parlamentelor nationale la care se adauga avizul motivat al Comsiei

In cazul in care o majoritate de 55% a membrilor Consiliului sau o majoritate a

voturilor exprimate in PE, adica institutiile legislative, apreciaza ca propunerea legislativa nu este
compabila cu principiul subsidiaritatii, aceasta nu se mai examineaza

Potrivit art. 8 din Protocolul nr. 2, CJUE este competenta sa se pronunte cu privire la
actiunile referitoare la incalcarea principiului subsidiaritatii printr-un act legislativ, formulate de

catre un stat membru sau transmise de acesta in conformitate cu dreptul sau intern in numele
parlamentului sau national sau al unei camere a acestuia

CURS 6
Libera circulatie a marfurilor
I. sediul materiei art. 28-37 TFUE, art. 26-110 TFUE, art. 1 lit a) TFUE
II. Delimitari conceptuale:
-piata interna este un spatiu fara frontiere interne in care libera circulatie a marfurilor ,
persoanelor , serviciilor si a capitalurilor este asigurata in conformitate cu dispozitiile tratatelor
-piata interna s-a desavarsit la 31 dec 1992
-libera circulatie a marfurilor presupune realizarea uniunii vamale si interzicerea restrictiilor
cantitative si a masurilor cu efect echivalent acestora in comertul dintre statele membre
-uniunea vamala vizeaza schimburile de marfuri dintre statele membre si implica
interzicerea intre acestea a taxelor vamale la import si la export si a oricaror taxe cu efect echivalent
si adoptarea unui tarif vamal comun in relatiile cu tarile terte. Uniunea vamala s-a realizat la 1 ian
1968
-politica comerciala comuna reprezinta dimensiunea externa a uniunii vamale, deoarece
vizeaza relatia statelor membre cu state terte
III.Domeniul material de aplicare
-notiunea de marfa a fost definita de catre curtea de justitie a UE in cauza 7/68, Comisia c.
Italiei(arta italiana)
-curtea a definit acest concept ca fiind orice produs cu valoare monetara si care poate forma
obiectul unei tranzactii comerciale . In jurisprudenta curtii au fost considerate marfuri, spre ex:
bunurile destinate consumului, medicamentele , electricitatea, deseurile care nu au valoarea
comerciala si care genereaza costuri pentru intreprindere, materialele si suporturile de sunet folosite
in domeniul audio-vizual(nu este vb de emisiuni, mesaje publicitare, care se incadreaza in categoria
prestari de servicii), monedele fara valoare circulatorie
-principiul liberei circulatii a marfurilor se aplica urmatoarelor 3 categorii de marfuri:
a)marfurile obtinute in intregime pe teritoriul vamal al UE , fara a fi folosite marfuri
importate din state terte(ex: minereurile, animalele care sunt crescute pe teritoriul unui stat
membru)
b)marfuri aflate in libera circulatie (art. 29 TFUE) sunt produse care provin din tari terte si
pentru care au fost percepute in statul membru respectiv taxele vamale si taxele cu efect echivalent
exigibile si care NU au beneficiat de o restituire totala sau partiala a acestor taxe si impuneri
c)marfurile obtinute in cadrul teritoriului vamal al UE prin prelucrarea unor bunuri ce se
gasesc in libera practica(ex: daca am niste marfuri obtiunte in franta din materie prima importata
din china, produsul finit va reprezenta o marfa si va beneficia de libera circulatie)
IV.Domeniul de aplicare in spatiu
-in principiu, libera circulatie a marfurilor se aplica pe teritoriul vamal comunitar
-si anumite tari terte au ales sa aplice libera circulatie a marfurilor, in acord cu UE
-teritoriul vamal al UE este delimitat de art. 3 din codul vamal al UE
-codul vamal este regulamentul 450/2008 si are un regulament de implementare ,
regulamentul 237/2009
-spatiul in care statele membre isi exercita suveranitatea. Cu toate acestea, teritoriul vamal
nu se suprapune perfect peste frontierele politice ale statelor membre . El cuprinde teritoriile statelor
membre, cu unele exceptii , ex: insulele feroe si groenlanda, insulele hellbron, etc.
-exista si teritorii situate in afara statelor membre care fac parte din spatiul vamal al UE (ex:

moncao, vatican, san marino)

V.
Regulile
de
baza:
a)interzicerea taxelor vamale, inclusiv celor cu caracter fiscal si a celor cu efect echivalent intre
statele membre si instituirea unui tarif vamal comun cu statele terte
b)interzicerea restrictiilor cantitative la import si la export in comertul dintre statele membre
c)interzicerea impozitelor interne aplicate direct sau indirect de un stat membru, daca sunt
mai mari decat cele care se aplica direct sau indirect produselor nationale similare si interzicerea
impozitelor interne care sunt de natura sa protejeze indirect alte sectoare de productie
-Taxele cu efect echivalent taxelor vamale: cauza 24/68, Comisia c. Italia , in care curtea a
definit acest concept astfel: orice taxa pecuniara , indiferent cat este de redusa , indiferent de
destinatie si de mod de aplicare, impusa unliateral asupra bunurilor indigene sau straine pentru
trecerea unei frontiere, care nu este o taxa vamala stricto sensu , este o taxa cu efect echivalent
taxelor vamale , chiar daca nu este impusa in profitul statelor , nu este discriminatorie sau
protectionista si chiar daca produsul taxat nu este in competitie cu un produs national
-caracteristicile taxelor cu efect echivalent taxelor vamale:
a)au continut pecuniar
b)nu are importanta cuantumul, denumirea sau modul de aplicare
c) sunt impuse unilateral de catre statele membre
d)sunt solicitate cand o marfa trece frontiera
e)nu are importanta cine este beneficiarul taxei, nici scopul pentru care a fost instituita,
important este efectul ei
Nu sunt considerate taxe cu efect echivalent taxelor vamale si , in consecinta, sunt permise :
a)taxele interne
b)taxele stabilite si aplicate in temeiul unei norme comunitare
c)taxele incasate la frontiera pentru servicii prestate agentilor economici
Conditii cumulative pentru a fi permisa:
1)serviciu prestat, sa genereze un avantaj real pentru agentul economic
2)de acest avantaj sa beneficieze doar acel agent economic, si nu toate persoanele care
desfasoara acel tip de activitate
3)cuantumul taxei sa fie proportional cu costul real al serviciului prestat
4)agentul economic sa aiba un drept de optiune
Remedii:
-recuperarea taxelor contrare dr UE
-daca au fost percepute taxe vamale , taxe cu efect echivalent taxelor vamale sau taxe
interne contrare art. 110 TFUE, consecintele se produc atat in plan normativ, cat si in plan fiscal
-in plan normativ, statul membru trebuie sa renunte in intregime sau partial, dupa caz, la
masura instituita sau sa extinda avantajele fiscale acordate produselor indigene si la marfurile
importate din alte state membre
-in plan fiscal, sumele incasate trebuie restiuite. Procedura de restituire se stabileste de catre
statele membre prin legislatia interna si se deruleaza de catre autoritatile competente.
-ce inseamna restritctii cantitative? Curtea le-a definit si pe acestea in cauza 2/73, cauza
Geddo: masuri ce pot restrange total sau partial importul , exportul sau tranzitul marfurilor
-ce inseamna masurile cu efect echivalent restrictiilor cantitative: in cauza 8/74, cauza
Gassonville : toate reglementarile comerciale din cadrul statelor membre care ar putea impiedica in
mod real sau potential, direct sau indirect activitatile comerciale din cadrul UE
-prin produse similare inteleg produse care prezinta proprietati apropiate pentru consumatori
sau care raspund acelorasi nevoi
VI. Exceptii de la principiul liberei circulatii a marfurilor(legale sau jurisprudentiale)
-exceptiile legale sunt cele enumerate de art. 36 TFUE

-pot fi adoptate masuri de interzicere sau restrictionare a importurilor, exporturilor sau a

tranzitului marfurilor intre statele membre , justificate de urmatoarele motive:
1.morala publica
2.ordine publica
3.siguranta publica
4.protectia sanatatii si a vietii persoanelor , animalelor sau conservarea plantelor
5.protejarea unor bunuri de patrimoniu national cu valoare artistica , istorica sau arheologica
6.protectia proprietatii industriale si comericale
-aceste interdictii sau restrictii nu trebuie sa constituie un mijloc de discriminare arbitrara si
nici o restrictie disimulata in comertul dintre statele membre
-exceptiile jurisprudentiale:
-instanta de la Luxemburg a statuat ca eventualele obstacole in calea liberei circulatii a
marfurilor in spatiul uniunii europene ce pot rezulta din deosebirile existente intre legislatiile
nationale ce reglementeaza comercializarea marfurilor pot fi compatibile cu TFUE daca sunt
intemeiate pe motive recunoscute ca fiind legitime la nivelul uniunii europene, spre exemplu:
eficacitatea controalelor fiscale, corectitudinea tranzactiilor comerciale, protectia consumatorilor,
protectia mediului, protectia industriei cinematografice, a retelei publice de telecomunicatii
-masurile adoptate in temeiul exceptiilor trebuie sa indeplineasca, in mod cumulativ,
urmatoarele cerinte:
1.sa nu existe o directiva de armonizare a legislatiei statelor membre care sa urmareasca
acelasi scop ca si masura adoptata
2.masura sa nu fie discriminatorie
3.masura sa fie necesara(daca am mai multe optiuni pentru a-mi alege obiectivul, trebuie sa
le aleg pe cele care nu incalca tratatul)
4.masura sa fie proportionala

CURS 7
Cauze de salvagrdare
In cazul in care dupa ce consiliul sau comisia a adoptat o masura de armonizare, un stat
membru considera necesar sa mentina dispozitii nationale justificate de exigente importante ori
referitoare la protectia mediului natural sau al mediului de lucru le va notifica executivului
European precizand motivele mentinerii dispozitiilor respective.
Daca dupa adoptarea de catre comisie sau consiliu a unei masuri de armonizare un stat
membru apreciaza ca este necesar sa introduca noi dispozitii nationale bazate pe noi probe
stiintifice privitoare la protectia mediului natural ori a mediului de lucru din cauza unei pb specifice
acestui stat aparuta ulterior adoptarii masurii de armonizare va notifica executivul European
masurile avute in vedere precum si motivele care le-au determinat.
Niciun stat membru nu este obligat sa transmita acele informatii a caror dezvaluire o
considera contrara intereselor vitale ale securitatii sale.
Oricare stat membru poate sa adopte masurile pe care le apreciaza necesare pentru protectia
intreselor sale de securitate si care interese sunt strans legate de productia sau comertul cu arme , cu
munitii sau materiale de razboi.
Statele membre se consulta pentru a adopta in comun dispozitiile necesare in vederea
evitarii situatiei potrivit careia functionarea pietei comune sa fie afectata de masurile pe care un stat
membru poate sa fie nevoit sa le ia in situatia unor tulburari interne grave care aduc atingere ordinii
publice in caz de razboi sau de tensiuni internationale grave care pot constitui pericole de razboi ori

pentru a-si indeplini angajamentele asumate in scopul mentinerii pacii si securitatii international.
Libera circulatie a marfurilor are loc in cadrul unei politici comerciale comune si in temeiul
unor reglementari : regulamentul CE 1061/2009 al Consiliului , reglementarea importurilor potrivit
regulamentului CE 260/2009 al Consiliului, reglementarea privind instituirea unei proceduri
comunitare de administrare a contingentelor cantitative regulamentul CE 717/2008 al Consiliului.
Analizand elem de pol comerciala comuna aspecte generale:
Inca de la aparitia com eco europ pol comerciala a fost inclusa in categoria politicilor
comune alaturi de politica Agricola si cea a transporturilor. Tratatul instituind com eco europ
prevede dreptul consiliului de a decide cu majoritate calificata autorizarea comisiei de a reprezenta
comunitatea in cadrul negocierilor comerciale si de a-si stabili singura in calitate de executive
European mandatul de negociere in acest domeniu. Tratatul de la Amsterdam pastreaza aceasta
competenta comunitara reglementand o in art. 131-134 TCE versiunea consolidata. Potrivit acestor
articole pol com comuna se intemeiaza pe o serie de principii uniforme privitoare la: modificarea
tarifelor , incheierea acordurilor tarifare si comerciale, uniformizarea masurilor de liberalizare a
comertului si politica export si masurile de protectie sociala in situatiile de dumping si subventii.
Com europ e instit care dobandeste rolul de a asigura aplicarea masurilor de politica comerciala
comuna. Comisia reglem acele motive optime de coordonare intre ele astfel incat sa se evite aparitia
unor dificultati de nat eco pt unele dintre acestea. Comisia autorizeaza daca este cazul adoptarea
unor masuri de prot nationala stabilind in aceste situatii cond si modalitatile concrete de aplicare.
Tratatul precizeaza ca in caz de urgenta st membre pot cere comisiei autorizatia de a lua ele insele
masurile pe care le apreciaza necesare in vederea remedierii disparitatilor determinate de aplicarea
pol com comune sub conditia ca aceste masuri sa nu perturbe semnificativ functionarea pietei
interne.
Domeniul pol com com Nu a fost def ca atare de sine statator in tratatele institutive ori in
cele modificatoare acest domeniu tb analizat sub multiplele sale aspecte. Conceptul de pol com
com pare sa aiba acelasi continut atat in cazul actiunii internat generale a statelor cat si cazul
actiunii statelor la nivelul comunitatilor. In opinia CJ domeniul pol com com include 2 aspecte:
regimurile privitoare la ajutoarele date la export si masurile care privesc creditele destinate
finantarii cheltuielilor locale legate de op de export. Potrivit CJ a com europ o pol com este
considerata ca edificata prin concursul si interactiunea masurilor interne si externe fara a exista
prioritate pentru unele sau altele. Din perspectiva functionarii pietei interne pt apararea interesului
global al comunitatii interesele particulare ale statelor membre in permanenta adaptare reciproca.
Prima masura importanta adoptata de catre consiliu in domeniul pol com com s-a concretizat
in programul de actiune din 26 sept 1962 prog care prevede: o politica uniforma privind importul si
exportul, stabilirea unei pol com com, elab unor liste com de prod care nu mai sunt supuse
restrictiilor (listele liberalizate) , inlocuirea cotelor nat cu cele comunitare.
Regimul exporturilor
Instit unui regim comun aplicabil exporturilor . prin intermediul regulam s a dorit
clarificarea masurilor de pol com com prin intermediul unei codificari adecvate. Potrivit regulam
pol com com trebuie sa se intemeieze peo serie de prin unitare inclusiv cu trimtere la mat exp este
necesar ca aplicand regulam sa se stab un regim com aplicabil exp la nivelul uniunii. In toate statele
membre exporturile sunt liberalizate aproape in totalitate. In aceste cond este pos sa fie luat in cons
la nivelul ue princ potrivit caruia exp destinate unor tari terte sa nu fie supuse ciunei retrictii
cantitative sub rezerva derogarilor prevazute chiar de regulam fara insa a adduce atingere mas pe
care statele membre le pot adopta in conf cu prev tratatelor.

CURS 8
Regimul importurilor regulam 260/2009 regimul comun aplicabil importurilor.

Importurile in cadrul UE au fost supuse unei reglementari dupa criteriul liberalizarii sau al
contigentarii lor.
Importurile liberalizate de marufirt provenind din state terte , in timp, au fost reglementate
incepand cu 1994 printr-o reglementare aparuta in urma rundei cu Uruguay si in continuare prin
regulamentul Consiliului.
Regulamentul prevede o procedura de informare si de consultare la care se adauga
procedura de ancheta. Privitor la procedura de informare si de confruntare potrivit art 2 statele
membre informeaza comisia in cazul in care evolutia importurilor impune necesitatea recurgerii la
masuri de supraveghere sau de salvgardare. Aceasta informare trebuie sa contina dovezile
disponibile caz in care Comisia transmite fara intarziere informatia dobandita tuturor statelor
membre.
Ancheta pe care o poate dispune comisia pentru a se edifica cu privire la masurile de
supraveghere sau de salvgardare are in vedere situatia potrivit careia importurile unui anumit produs
ar fi de natura sa ameninte sau chiar sa produca un prejudiciu grav producatorilor UE.
Prejudiciu grav acea degradare generala considerabila a situatiei producatorilor din
statele membre al UE.
Amenintarea cu un prejudiciu grav iminenta evidenta a producerii unui astfel de
prejudiciu grav.
Producatori comunitari (prod din statele membre ale UE) ansamblul prod de produse
similare sau direct concurente care isi desfasoara activitatea pe teritoriul uniunii sau cei ale caror
produse sunt similare ori direct concurente reprezetand o parte considerabila a productiei UE totale .
Productie considerabila/ semnificativa/importanta peste 50% din prod UE.
Executivul European incepe ancheta in cooperare cu statele membre. Acesta cauta orice
infromatie pe care o apreciaza necesara si , atunci cand crede de cuviinta, dupa consultarea unui
comitet consultativ face eforturi pentru a verifica informatiile dobandite la comercianti, agenti,
asociati si entitati, organizatii comerciale.
Comisia este asistata in acest demers de catre agenti ai statului membru pe teritoriul caruia
se reazlizeaza aceste verificari atata timp cat statul membru in cauza si-a manifestat dorinta expresa
intr-un astfel de sens.
Statele membre ofera comisiei, la solicitarea acesteia, si in conformitate cu modalitatile pe
care comisia le defineste informatiile de care dispun cu privire la evolutia pietei produsului care
face obiectul anchetei.
La incheierea anchetei comisia prezinta comitetului consultativ un raport privind rezultatele
obtinute. In cazul in care, in termen de 9 luni de la deschiderea anchetei, comisia apreciaza ca nu
este necesara o masura de supraveghere sau de salvgardare ancheta se incheie in termen de o luna
dupa consultarea comitetului.
In ce priveste masurile de salvgardare, in cazul in care evolutia importurilor unui produs
originar dintr-o tara terta impune observatia potrivit careia cantitatile sunt atat de mari incat pot
produce sau exista pericolul producerii unui prejudiciu grav producatorilor UE, Comisia la cerere
sau din proprie initiativa poate interveni pt apararea intereselor uniunii.
Comisia: reduce perioada de validitate si valabilitate a documentelor de import eliberate
dupa intarea in vigoare a acestor masuri, modifica regimul de import conditionand punereav sa in
circulatie de prezentarea unei autorizatii de import care urmeaza sa fie acordata in conformitate cu
prvederile si in limitele def de aceasta.
Masurile de supraveghere in cazul in care evolutia importurilor unui produs originar
dintr-o tara terta aflata sub incidenta prezentului regulament ameninta sa genereze un prejudiciu
producatorilor UE, importatorul produsului respectiv, in cazul in care interesele uniunii o cer poate
face obiectul dupa caz: fie al unei supravegheri a posteriori in conformitate cu modalitatile definite
in legislatia uniunii, fie face obiectul unei supravegheri prealabile potrivit aceleiasi legislatii a UE.
Decizia de punere sub supraveghere se adopta de catre comisie potrivit procedurii stabilite
inclusive pt masurile de salvgardare.
In materie de importuri , in cazul in care sunt dispuse masuri de supraveghere acestea se

stabilesc pentru o perioada limitata. In lipsa unor disp contrare, valabilitatea unor astfel de masuri
de supraveghere expira la sfarsitul celei de-a doua perioade de 6 luni care urmeaza celor 6 luni in
cursul carora aceste masuri au fost luate.
Practici comerciale neloiale: de dumping si de subventii, obstacolele in calea comertului si
contrafacerea.
Practicile de dumping si de subventii
Un produs este considerat ca face obiectul practicii de dumping daca pretul sau de export
spre uniune este mai mic decat un pret comparabil stabilit pentru produsul similar aflat in cursul
obisnuit al comertului fata de cum este stabilit acest pret pentru tara exportatoare.
Calculul pretului de dumping: dup ace valoarea normala si pretul la export sunt determinate
acestea se compara, pentru a fi comparate corect se au in vedere urmatoarele aspecte:
caracteristicile stabile ale produsului in cauza (greutate, cantitate, densitate), taxele la import si
taxele indirecte inclusiv accizele, rabaturile comerciale, transportul, asigurarea, manipularea,
cheltuielile subsidiare, ambalajul, costurile de dupa vanzare, comisioanele legale, conversiile
monetare, nivelul comertului. Rezultatul unei astfel de activitati se concretizeaza intr-o limita sau
marja de dumping care se defineste ca fiind acea suma cu care valoarea normala depaseste pretul de
export.
Cand limitele de dumping oscileaza se stabilesc medii ponderale. Conditia esentiala pentru
aplicarea unor taxe de protective fata de practicile de dumping este cauzarea de prejudicii. Notiunea
de prejudiciu un prejudiciu material adus industriei UE, amenintarea cu un astfel de prejudiciu
material pentru industria UE si intarzierea materiala a aparitiei unei astfel de industrii. Nu intra in
categoria prejudiciilor cauzate alti factori cum ar fi : volumul si preturile importurilor care nu sunt
supuse practicilor de dumping, diminuarile privind cererea, modificarile intervenite in modelele de
consum, concurenta dintre producatorii straini si cei comunitari, dezvoltarile intervenite in
tehnologie si in productivitatea industriei UE.
Subventiile pot fi acordate de catre guvernul tarii de origine a produsului important sau de
guvernul unei tari intermediare din care produsul este exportat spre uniune, tara cunoscuta sub
denumirea de tara de export. Exista o subventie numai in cazul in care sunt indeplinite in mod
cumulativ 2 conditii: exista o contributie financiara din partea unui govern al tarii de origine sau al
tarii de export, in acest mod se obtine un beneficiu. Nu sunt supuse masurilor avand caracter
protectionist subventiile nespecifice.
Sunt considerate obstacole la comert acele practici comerciale adopotate si mentinute de
catre o tara terta in privinta carora reglementarile internationale comerciale stabilesc un drept la
actiune. Un astfel de drept la sanctiune exista in cazul in care aceste reglementari fie interzic cu
dezavarsire o practica fie confera celeilalte parti afectata de practica dreptul de a cere inlaturarea
efectului practicii in discutie. Potrivit legislatiei UE pot fi prejudiciate nu numai importurile, ci si
exporturile la nivelul UE. Sunt supuse regimului de protectie numai acele practici comerciale
internationale care pot fi atribuite statelor. Nu intra in sfera de aplicare a regimului de protectie
acele practici comerciale incorecte apartinand intreprinderilor cel putin in masura in care acestea nu
pot fi imputate statelor.
Cand se constata ca este necesara actiunea in interesul uniunii in scopul de a se asigura
exercitarea drepturilor acesteia pot fi adoptate urmatoarele masuri: suspendarea sau retragerea
oricarei concesii rezultata din negocierile de politica comerciala, majorarea taxelor vamale existente
ori stabilirea altor taxe asupra importurilor, introducerea de restrictii cantitative sau stabilirea
oricaror alte masuri care schimba conditiile de import ori export sau care afecteaza in alt mod
comertul cu tara terta in cauza.
Contrafacerea
La niveul UE sunt reglementate situatiile potrivit carora autoritatile vamale intervin in cazul
marfurilor admise in libera circulatie cand acestea sunt susceptibile de contrafacere. Sunt exceptate
dupa cum urmeaza:
Marfurile care poarta o marca de comert cu consimtamantul titularului acesteia, dar care este
admisa in libera circulatie fara a avea acest consimtamant;

Marfurile admise in libera circulatie care poarta o marca de comert, dar potrivit altor conditii
decat cele convenite cu titularul acelei marci comerciale;
Marfurile aflate in bagajul personal al calatorilor sau trimise in partide mici de natura
necomerciala in limitele stabilite de exceptarile de la plata taxelor vamale;
Fara a fi inculcate celelalte drepturi la actiune aflate la dispozitia titularului marcii de comert
despre care s-a constatat ca a fost contrafacuta, statele membre adopta masurile necesare pentru a
permite autoritatilor competente dupa cum urmeaza: sa distruga marfurile constatate a fi
contrafacute ori sa dispuna de acestea in afara canalelor comerciale in asa fel incat sa reduca la
minimum pagubirea titularului marcii de comert fara niciun fel de despagubire, de compensare,
autoritatile competente pot sa ia cu privire la acele marfuri oricare alte masuri avand consecinta de
a-l lipsi in mod efectiv pe cel raspunzator de importantele beneficii economice ale tranzactiei si de a
se constitui intr-un factor de retinere eficient pentru tranzactii viitoare de acelasi gen.

CURS 10
Libera circulatie a persoanelor
Sediul materiei:

Art 45-48 TfUE pt lucratori

Art 49-55 Tfue pt dreptul de stabilire

Art 56-62 TfUE pt servicii

Regulamentul 1612/1968 cu modificarile ulterioare

Directiva 2004/38 (Google it!)

Beneficiarii liberei circulatii a persoanelor
In principiu, cetatenii statelor membre se pot deplasa liber pe teritoriul acestora in conditiile
Dir 2004/38. Conform prevederilor Tratatului si ale acestei Directive, sunt beneficiari ai liberei
circulatii a persoanelor urmatorii:
lucratorii salariati;
lucratorii independenti (ei beneficiaza de dreptul de stabilire);
membrii de familie ai lucratorilor salariati si independenti, inclusiv daca sunt cetateni
ai unor state terte. In aceasta din urma situatie au nevoie de o viza, care se elibereaza gratuuit si
dupa o procedura accelerata. Art 2 din Directva defineste notiunea de membru de familie= sotul,
partenerul cu care cetateanul UE a contractat un parteneriat inregistrat ce echivaleaza casatoriei
potrivit legislatiei statului membru gazda; descendentii in varsta de cel mult 21 de ani sau care se
afla in intretinerea cetateanului UE, precum si descendentii directi ai sotului sau ai partenerului;
ascenedntii directi care sa afla in intretinere si cei ai sotului sau ai partenerului. Conform art 3,
statele memre sunt obligate sa faciliteze intrarea si sederea urmatorelor persoane:
1.
orice alti membri de familie, indiferent de cetatenia lor, care nu se incadreaza in
definitiiile de la art 2 si care, in tara din care au venit, se aflta in intretinerea sau sunt membri ai
gospodariei cetateanului UE sau daca, din motive grave de sanatate, trebuie sa fie ingrijiti personal
de catre cetateanul UE.
2.
Partenerul cu care cetateanul UE are o relatie durabila atestata corespunzator.
Persoanele care presteaza un serviciu sau sunt destinatarii unui serviciu si membrii
lor de familie ; beneficiaza de libera circulatie a serrviciilor;
Persoanele juridice ; beneficiaza de libera circulatie a serviciilor;
Lucratorii salariati si luratorii independenti

Dreptul lucratorilor salariati la libera circulatie pp indeplinirea cumulativa a 2 conditii: sa

aiba cetatenia unui stat membru; sa desfasoare o activitate profesionala.
Prin lucrator intelegem o persoana care presteaza o activitate evaluabila din punct de vedere
economic pentru si sub conducerea altei persoane in schimbul unei remuneratii. Aceasta def se
regaseste in Cauza 357/1998 Raulin. Trebuie sa existe un contract de munca, care poate fi verbal
sau scris. Nu prezinta relevanta numarul de ore efectiv lucrate pentru ca o persoana sa fie numita
lucrator. De asemenea, nu conteaza cuantumul remuneratiei. Remuneratia trebuie sa existe. Nu are
importanta daca persoana lucreaza in domeniul public sau privat, insa este necerar ca activitatea
desfasurata sa fie una reala, efectiva,adica sa aiba o finalitate economica, sa nu fie o activitate pur
marginala sau auxiliara. (nu munca in folosul comunitatii in baza unui program de reabilitare ).
Contractul de munca poate fi incheiat fie potrivit legii statului gazda, inclusiv daca lucratorului este
detasat temporar in acest stat, fie potrivit legii statului in care se afla angajatorul.
Si persoanele care se afla in cautarea unui loc de munca se circumsriu conceptului de
lucrator si trebuie sa li se permita accesul pe teritoriul statului membru gazda cel putin pentru o
perioada de 6 luni. Abia dupa trecerea celor 6 luni li se poate cere sa plece si asta daca nu fac
dovada ca sunt in continuare in cautarea unui loc de munca si au sanse sa fie angajate. Chiar daca
nu mai este lucrator, o persoana isi pastreaza acest statut daca:
este in capacitate de a munci.
este in somaj involuntar (persoana trebuie sa fi muncit cel putin un an si sa-si caute e
lucru).
O alta situatie se intalneste atunci cand persoana incepe un stagiu de formare
profesionala.
Decesul sau plecarea cetateanului UE, divortul, anularea casatoriei sau incetarea
parteneriatului nu atrag pierderea dreptului de sedere al membrilor de familie, cetateni ai unui stat
tert.
In cazul in care cetatenia a durat cel putin3 ani, inclusiv un an de sedere in statul
gazda.
Sotul sau partenerul strain are custodia copilului.
Exista un acord intre soti sau hotarare judecatoreasca care ii da cetateanului statului
tert dreptul de vizitare a copiilor, insa cu indeplinirea unei dintre conditiile anterioare. (Conditii nu
Situatii!!!!)
Statul membru gazda tebuie sa asigure egalitate de tratament privind accesul la munca,
remunerarea, concedierea, reintegrarea profesionala etc. intre cetatenii sai si cetatenii altor state
membre sialte asemenea masuri care nu sunt motivate de cauze obiective reale. Pot fi supusi insa
unui test pentru a li se verifica atitudinile in vederea angajarii.
Libera circulatie a lucratorilor presupune in principal urmatoarele reguli:
1.
Dreptul de a accepta oferte reale de incadrare in munca.
2.
Dreptul de a circula liber in acest scop pe teritoriul statului gazda.
3.
Dreptul de sedere intr-un stat membru pentru a desfasura o activitate salarizata cu
respectarea actelor cu putere de lege si a celor cu caracter administrativ ce reglementeaza incadrarea
in munca a lucratorilor din statul gazda.
4.
Dreptul de a ramane pe teritoriul unui stat membru dupa ce a fost incadrat in
munca. Directiva detaliaza situatiile in care e permisa sederea pers dupa ce au fost incadrate in
munca.
Aceste dispozitii nu se aplica incadrarii in administratia publica. De asemenea, nici situatiile
pur interne nu intra dub incidenta art de la 45 pana la 48 din TfUE, adica un stat membru poate lua
masuri mai putin favorabile pt proprii cetateni in comparatie cu cetatenii altor state membre.
Mai exista si alte situatii de excpetie prevaziute de art 4 alin 3 din TfUE de la pr lib circ a
lucratorilor pt urmatoarele motive de: C 115 si 116/1981

ordine publica
Siguranta publica
Sanatate publica

Directiva 2004/68
Marcheaza o evolutie a pr liberei circulatii a pers care se aplica acum nu numai
lucratorilor ci tuturor cetatenilor UE.
Prevede dreptul de parasire a teritriului uni stat membru, dreptul de intrare pe teritriul
altui stat membru si dreptul de sedere pe teritoriul statului membru respectiv.
Are in vedere 3 categorii mari de drepturi:
1.
Drepturile persoanelor care stau cel mult 3 luni, drept care nu e conditionat de nicio
formalitate, cu expectia cerintei de a avea o CI sau un pasaport valabil.
2.
Drepturile persoanelor care stau peste 3 luni, dar pana la 5 ani inclusiv, situatie in
care trebuie indeplinite anumite conditii: spre exemplu, persoana sa fie salariata, sa exercite o
activitate independenta sau sa aiba suficiemte resurse pentru ea si membrii familiei astfel incat sa nu
devina o povara pt sistemul de asigurari sociale; persoana mai poate sa efectueaza o perioada de
studiu sau de formare profesionala sau sa fie membru de familie al unei persoane care insoteste sau
se alaturaa unui cetatean al UE care indeplineste conditiile mentionate anterior.
3.
Drepturile persoanelor ce stau mai mult de 5 ani. Situatie in care vorbim de rezidenta
permanenta si pt aceasta situatie conditia este ca persoana sa aiba resedinta legala in statul gazda pe
o perioada neintrerupta de 5 ani, cu uunele exceptii prevazute de directiva.
Dreptul de stabilre (LUCRAtorii independenti si memnbrii lor de fam)
Art 49 TfUE interzice restrictiile privind libertatea de stabilire a rresortisantilor unui stat
membru pe teritoriul altui stat membru, inclusiv retrictiile privind infiintarea de agentii, sucursale
sau filiale de cater resortisantii unui stat membru pe teritoriul altui stat membru.
Paragraful 2 al art 49 prevede ca libertatea de stabilire presupune accesul la activitati
independente si la exercitarea acestora precum si posibilitatea de a constitui si administra
intreprinderi, in special societati. Societatea = acele entitati constituite in conformitate cu legislatia
unui stat membru si care au sediul social, administratia centrala sau locul principal de desfasurare a
activitatii in cadrul UE. Sunt incluse si societatile cooperative sau persoanele juridice derept public
sau privat cu exceptia celor fara scop lucrativ.
Pentru lucratorii independenti, acestia trebuie sa aiba cetatenia unui stat membru si sa
desfasooare o activitate independenta. Daca cele 2 cond cumulative sunt indeplinite, ei vor avea
acces la activitatile independente si la exercitarea acestora in conditiile fixate pt reesortisantii
statului de stabilire. Si aici este intersiza discriminarea pe criterii de nationalitate sau cetatenie, prin
introducerea unor obstacole nerezonabile sau a unor cereri de autorizatie si altor asemenea , daca nu
sunt justificate de motive de ordine publica, siguranta publica sau sanatate publica.
Notiunea de serviciu
Este definita in tratat la art 57 = prestatiile furnizate in mod obisnuit in schimbul unei
remuneratii in masura in care nu sunt reglemenetate de dispozitiile privind libera circulatie
marfurilor, a capitalurilor si a persoanelor. Libera circulatie a serviciilor are in consecinta caracter
subsidiar.
Serviciile cuprind in special activitati cu caracter industrial, cu caracter comercial, activitati
artizanale, activitati prestate in cadrul profesiilor liberale.

CURS 11
LIBERA CIRCULATIE A SERVICIILOR

A fost prevazuta prin T de la Roma si ulterior a fost dezvoltata prin norme de drept European
derivat. Libera prestarea a serv este strans legata de libera circulatie a pers avand o serie de puncte
comune:
ambele libertati concura la realizarea aceluiasi obiectiv, respectiv realizarea pietei
comune(pietei interne);
ambele libertati se srpijina reciproc, astfel infiintarea unei filiale intr-un alt stat
membru( libera circulatie a pers jur) nu presupune numai recurgerea la dreptul de stabilire prevazut
de tratat, ci presupune si realizarea unei baze de plecare pentru serviciile care pot fi oferite in afara
frontierelor unui stat membru;
dpdv juridic ambele libertati se adreseaza persoanelor fizice si juridice;
din modul in care sunt reglementate cele doua libertati in cadrul tratatului
legiuitorul European le-a plasat sub aceleasi reguli comune; in present titlul IV din TFUE
reglementeaza libera circulatie a persoanelor, a serviciilor si a capitalurilor;
Libera prestare a serviciilor poate fi definite ca reprezentand dreptul de a oferi servicii
persoanelor fizice si juridice care-si au resedinta pe teritoriul altor state membre, avandu-se ca baza
un sediu/ o resedinta plasata in interiorul uniunii europene.
Conform art. 57 TFUE serviciile reprezinta prestatiile furnizate in mod obisnuit in schimbul
unei remuneratii in masura in care nu sunt reglementate de disp. privind libera circulatie a
persoanelor, a marfurilor sau a capitalurilor.
Conform prevederilor din tratat activitatile care pot fi exercitate in cadrul liberei circulatii a
serviciilor sunt urmatoarele:
1.
activitati cu caracter industrial
2.
activitati cu caracter comercial
3.
activitati artizanale
4.
activitati prestate in cadrul profesiilor liberale
In prezent, directiva 2006/123/CE privind serviciile in cadrul pietei interne reglementeaza
libera prestare a serviciilor in interiorul UE. Directiva nu prevede activitatile care pot face obiectul
liberei prestari a serviciilor, ci stabileste lista activitatilor care nu intra sub incidenta respectivei
directive, respectiv:
-serviciile de interes general cu caracter neeconomic;
-serviciile financiare precum: serviciile bancare, de credit, de asigurari si reasigurari, pensii
ocupationale si personale, valori mobiliare, fonduri de investitii, plati si consultanta pentru investii
-serviciile si retelelede comunicatii electronice precum si resursele si serviciile associate
acestora reglementate prin norme europene obligatorii;
-serviciile in domeniul transporturilor, inclusiv serviciile portuare;
-serviciile de angajare ale agentiilor de ocupare temporara a fortei de munca;
-serviciile medicale indiferent daca sunt sau nu asigurate in cadrul unor unitati sanitare si
indiferent de modul in care sunt organizate si finantate la nivel national si indiferent de natura
publica sau private a acestora;
-serviciile autovizuale inclusiv serviciile cinematorgrafice, indifferent de modul lor de
productie , distributie si transmisie precum si serviciile de radiodifuziune;
-activitatile de jocuri de noroc care presupun pariuri cu o miza cu valoare pecuniara inclusiv
loterie, jocuri de casino si tranzactii referitoare la pariuri;

-activitatile associate exercitarii autoritatii pubice;

-serviciile sociale precum cele privind asigurarea locuintelor sociale, privind ingrijirea
copiilor si ajutorul acordat familiilor sau persoanelor aflate in nevoie in mod permanent sau temporar
si care sunt furnizate de catre stat, de catre prestatori mandatari sau de organizatii caritabile ;
-serviciile privind asigurare securitatii private;
-serviciile prestate de catre notari si executori judecatoresti.
Persoanele care pot beneficia de libera prestare a serviciilor:
Tratatul nu furnizeaza o definitie a beneficiarului unui serviciu insa directiva 2006 prevede
definitia beneficiarului( a destinatarului )unui serviciu respectiv : orice persoana fizica, resortizant
al unui stat membru care beneficiaza de drepturi conferite prin norme de drept al UE sau orice
persoana juridical stabilita intr-un alt stat membru care utilizeaza sau intentioneaza sa utilizeze in
scopuri profesionale un serviciu furnizat de un prestator.
Beneficiari in sens larg pers fiz sau jur carora se aplica libera prestare a serviciilor;
Prestatorul este orice persoana fizica, cetatean/ resortizant al unui stat membru sau orice
persoana juridical stabilita intr-un stat membru care ofera sau presteaza un serviciu.
Pers fizice care beneficiaza de principiu liberei circulatii a serviciilor trebuie sa aiba
cetatenia unui stat membru , iar pers jur trebuie sa aiba sediul intr-un stat membru al UE.
Beneficiarii unui serviciu pot fi lucratorii salariati, lucratorii independent, membrii de
familie ai acestora sau chiar pers jur.
Prestatorul unui serviciu poate fi o persoana fizica care are cetatenia unui stat membru si
care desfasoara o activitate independent.
Regula care guverneaza definirea beneficiarilor/destinatarilor unui serviciu este ca
prestatorul se deplaseaza in statul membru in care se gaseste beneficiarul serviciului.
Exceptia este ca beneficiarul/destinatarul unui serviciu sa se deplaseze intr-un alt stat
membru in vederea beneficierii de un serviciu.
In ceea ce priveste aplicarea privind libera circulatie a serviciilor aplicabila persoanelor
juridice trebuie avut in vedere faptul ca tratatul reglementeaza in art. 54 TFUE libera circulatie a
societatilor prevazand ca societatile constituite in conformitate cu legislatia unui stat membru si
avand sediul social administratia centrala sau locul principal de desfasurare a activitatii in cadrul
UE sunt asimilate persoanelor fizice resortisante ale statelor membre.
Trebuie facuta distinctia in ceea ce priveste libera prestare a serviciilor de catre persoanele
juridice intre sediul principal, sediul secundar, sucursala si filiala unei persoane juridice.
Sediul principal se caracterizeaza fie prin infiintarea unei societati, a unui cabinet sau
unui sediu principal, fie prin transferul sau deplasarea sediului principal preexistent.
Sediul secundar presupune existenta intr-un alt stat membru a unui sediu principal care
va putea sa beneficieze de aplicarea liberei circulatii a serviciilor sub forma infiintarii de agentii,
sucursale sau filiale.
Regimul juridic al libertatii de prestare a serviciilor
In cadrul acestui regim se face distinctie intre libera prestare a serviciilor activa si libera
prestare a sericiilor pasiva.
In ceea ce priveste libera prestare a serviciilor activa se aplica normele legale din statul
membru de prestare a serviciilor in care isi are evidenta beneficiarul serviciilor.

In ceea ce priveste libera prestare pasiva aceasta presupune aplicarea normelor juridice din
statul membru al prestatorului de servicii.
TFUE prevede ca prestatorul poate, in vedrea exercitarii prestatiei, sa-si desfasoare temporar
activitatea in statul membru in care se presteaza serviciul in aceleasi conditii ca cele impue
resortisantilor statului respective pentru infiintarea aceluiasi service.
In consecinta in ceea ce priveste regimul juridic aplicabil liberei prestari a serviciilor au fost
stabilite o serie de principii precum:
Principiul nediscriminarii: cerintele impuse de un stat membru in cadrul liberei prestari a
serviciilor nu trebuie sa fie direct sau indirect discriminatorii in ceea ce priveste cetatenia sau statul
membru de stabilire a pers jur.
Principiul necesitatii:
Principiul proportionalitatii: cerintele privind libera prestare a serviciilor daca sunt impuse
trebuie sa fie adecvate pentru a garanta realizarea obiectivelor stabilite la nivel national fara a
depasi ceea ce este necesar pentru realizarea acestora.
Libertatea de a furniza servicii in cazul unui prestator stability intr-un alt stat membru nu
poate fi restransa prin impunerea uneia dintre urmatoarele cerinte:
1.
obligatia de a se stabili pe teritoriul statului in care se presteaza serviciul;
2.
obligatia de a detine o autorizatie din partea unei autoritati competente cu exceptia
acelor autorizatii prevazute stric de normele europene;
3.
interdictia de a stabili pe teritoriul statului membru in care se presteaza serviciul o
infrastructura specifica, necesara pentru prestarea serviciilor in cauza;
4.
aplicarea unui regim contractual special intre prestator si beneficiarul serviciului care
impiedica sau restrictioneaza prestarea serviciilor in mod independent;
5.
obligatia de a detin de catre pers fiz a unui document in vederea prestarii serviciului
respective
6.
cerinte care restritioneaza utilizarea echipamentelor si a materialelor necesare prestarii
serviciilor cu exceptia celor necesare pentru asigurarea sanatatii si sigurantei ;
7.
restrictii asupra libertatii de a presta serviciile precum obligatia de a detine o
autorizatie emisa de autoritatile competente sau de a face o declarative catre acestea in cazul in care
un beneficiar doreste sa apeleze la serviciile unor prestaotri stabiliti in alt membru sau limite
discriminatorii referitoare la acordarea asistentei financiare pentru folosirea unui anumit serviciu pe
motiv ca prestatorul este stabilit intr-un alt stat membru sau din motive referitoare la locul unde se
presteaza serviciul.
CURS 12
Libera circulatie a capitalurilor si a platilor
Art. 3 si 14 din trat instit UE reglem libertatile de circulatie fara insa a distinge intre libera
circulatie a capitalurilor respectiv libera circulatie a marfurilor, persoanelor si serviciilor.
Libera circ a capitalurilor se consitituie din acele operatiuni financiare care vizeaza
investirea capitalurilor si nu remunerarea unui serviciu.
Este aspectul care diferentiaza libera circulatie a capitalurilor de libera circulatie a platilor.
Platile reprezinta acele contraprestatii in cadrul unor tranzactii principale.
Ca sediu primar al materiei : trat insist com eu , trat de la Maastricht, trat de la Amsterdam si
trat de la Lisabona .
Trat instit cee precizeaza art 56 -> toate restrictiile privind circulatia capitalurilor intre
statele membre precum si intre statele membre si state terte sunt interzise.
Prevederile acestui art produc un efect direct la nivelul comunit europ, dar un astfel de efect
nu il regasim si ceea ce priveste circulatia capitalurilor intre statele memebre si state terte deoarece
consiliul poate adopta masuri referitoare la circ capitalurilor avand ca destinatie sau provenind din
state terte chiar in ipoteza in care o astfel de interventie a consiliului este apreciata ca fiind un

regres in domeniu.
Trat de la Maastricht recunoaste liberei circ a capitalurilor o importanta egala celei atribuite
celorlalte libertati fundamentale. Au fost inreg evolutii inclusiv prin trat de la Amsterdam Nissa dar
si print rat de la Lisabona -> art. 4 din TFUE , art 63-66.
Art 63 readuce in disc faptul ca in temeiul disp cap 4 sunt interzise orice restrictii privind
circulatia capitalurilor intre statele membre precum si intre statele membre si state terte.
In acelasi temei sunt interzise orice restrictii privind platile intre statele membre precum si
intre statele membre si state terte.
Art 64 precizeaza ca disp de mai sus nu aduc atingere aplicarii in rap cu statele terte a
restrictiilor in vigoare la 31 dec 1993, in temeiul dreptului intern sau al dreptului UE adoptate cu
privire la circ capitalurilor avand drept destinatie state terte ori provenind din state terte in cazul in
care acestea implica investitii directe inclusiv investitiile imobiliare la care se adauga stabilirea,
prestarea de servicii financiare sau admiterea valorilor mobiliare pe pietele de capital.
In ce priveste restrictiile in vigoare in temeiul legislatiilor nationale, in Bulgaria, in Estonia
si in Ungaria respectiva data este de 31 dec 1999.
Pt realizarea obiectivului liberei circ a capitalurilor intre statele membre si state terte la niv
UE se adopta decizii astfel incat sa nu se aduca atingere indeplinirii celorlalte obiective stabilite
prin tratate.
Este motivul pentru care parlam impreuna cu consiliul hotarand in conformitate cu
procedura legislative ordinara adopta acele masuri referitoare la circulatia capitalurilor avand ca
destinatie state terte, ori provenind din astfel de state in cazul in care acestea implica materiile de
mai sus.
Exceptie: consiliul hotarand in conformitate cu o procedura legislativa speciala in
unanimitate si dupa consultarea parlam europ poate adopta masuri privind liberalizarea circulatiei
capitalurilor avand destinatie ori provenind din state terte chiar daca aceasta reprezinta un regres in
domeniu.
Potrivit art. 65 TFUE, art. 63 nu aduce atingere dreptului statelor membre dupa cum
urmeaza:
-nu aduce atingere dr statelor de a aplica dispozitiile incidente ale legislatiilor lor fiscale
care stabilesc o distinctie intre contribuabilii care nu se gasesc in aceeasi situatie, in ceea ce priveste
resedinta lor sau locul unde capitalurile lor au fost investite.
-nu aduce atingere dr statelor membre de a adopta toate masurile necesare pentru a combate
incalcarea actelor lor cu putere de lege si a normelor lor administrative in special in domeniul fiscal
sau al supravegherii prudentiale a institutiilor financiare de a stabili proceduri de declarare a
circulatiei capitalurilor in scopul informarii administrative sau statistice ori de a adopta masuri
justificate de motive de ordine publica sau siguranta publica.
Investitiile in scopul constituirii sau dezvoltarii unei societati comerciale ori a unei sucursale.
Investitiile imobiliare.
Operatiuni cu privire la titlurile cotate ori necotate la burse.
Imprumuturile pe termen mediu si lung.
Emisiunile de monede, actiuni si de obligatiuni pe piata statelor membre.
Circulatia de capitaluri in interes personal sub forma imprumuturilor, a donatiilor, a
succesiunilor sau sub forma transferurilor economiilor dintr-un stat membru in altul.
Varsamintele in conturile curente si incheierea contractelor de depozit in strainatate.
Investitiile in bonurile de tezaur.
Importul sau exportul mijloacelor de plata, daunele interese, drepturile de autor si altele.
In ce priveste libera circ a platilor reglem de mai sus sunt aplicate si acestei materii in sensul
in care analizand art. 56 din TICE observam ca sunt interzise atat masurile restrictive privind
circulatia capitalurilor cat si orice ingradiri referitoare la platile intre statele membre precum si intre
statele membre si state terte.

Daca analizam TICEE la art. 106 exista o reglem potrivit careia fiecare stat membru se
angajeaza sa autorizeze in moneda statului din comunitate unde era stabilit creditorul sau
beneficiarul platile aferente schimbului de marfuri, de servicii si de capitaluri precum si sa permita
transferurile de capitaluri si de salarii.
In ce priveste transferurile respective libera circ a capitalurilor presupune un transfer de
valori dintr-un stat membru in altul sau catre un nerezident operatiunea respectiva insa avand
caracter autonom.
Clauzele de salvardare art. 66 TFUE in cazul in care in imprejurari exceptionale
circulatia capitalurilor provenind din state terte sau destinate acestora provoaca sau ameninta sa
provoace dificultati grave in functionarea uniunii economice si monetare, consiliul la propunerea
comisiei si dupa consultarea bancii centrale europene poate adopta masurile de salvgardare in raport
cu statele terte pentru o perioada de pana la 6 luni in cazul in care aceste masuri sunt strict
necesare.
88/361 libralizarea concreta a circulatiei capitalurilor.
Elemente de drept concurential al UE:
Delimitari conceptuale
Conceptul de intreprindere: acea entitate care desfaoara o activitate economica in sensul larg
al cuvantului indifferent daca activitatea respectiva este desfasurata de catre o persoana fizica sau o
persoana juridica avand insa capacitatea de a dobandi drepturi si de a-si asuma obligatii in cadrul
concurentei la nivelul UE.
Asociatii de intreprinderi : din practica domeniului => elementele ce ar putea caracteriza
aceste enetitati se pot circumscrie modului lor liber de constituire fara existent unor raporturi de
subordonare fapt care implica autonomia formala si operationala a membrilor lor si pe cale de
consecinta mentinerea statutului initial.
Practicile anticoncurentiale : acele acte dupa cum urmeaza:
Practicile concertate:
Pozitia dominanta :

CURS 13
Elemente de drept concurential:
Practici anticoncurentiale acte care sunt plasate in categoria celor de mai jos:
-acordurile comericiale collective, exclusive intervenite intre prod nationali si cumparatori.
-acordurile de adaptare respectiv ajustare a preturilor de import la nivelul preturilor
nationale
-acordurile de impartire a pietelor si a surselor de aprovizionare
-practicile de reducere colectiva a cifrei de afaceri dintr-un stat
-cresterile simultane de preturi
-prescriptiile privind importurile
-interdictiile ori restrictiile privind exporturile in sensul stabilirii unor cote la export
-rabaturile de preturi
-promisiunile de a nu contesta validitatea brevetelor si altele.
Practicile concertate veritabile forme de coordonare intre intreprinderi care inlocuiesc cu
buna stiinta riscul concurentei cu o cooperare practica intre acestea conducand la conditii de
concurenta care nu corespund exigentelor unei economii de piata. Notiunea isi are origine in dr
American incluzand acele forme de cooperare care nu se bazeaza pe conventiile traditionale

afectand in acest fel concurenta reala.

Pozitia dominanta acea conduita de forta economica in care se gaseste o intreprindere
conduita practicata de aceasta si care ii ofera posibilitatea de a inlatura concurenta reala tocmai
pentru a fi mentinuta intreprinderea pe o piata relevanta dandu-i posibilitatea de a se comporta
independent fata de concurentii sai, fata de clienti si fata de consumatorii finali.
Continutul dreptului concurential al UE
Este relativ autonom si specific.
Vizeaza in principal 2 axe :
1.reguli care se adreaza intreprinderilor
2.reguli care se refera la conduita statelor membre respectiv a autoritatilor publice.
Sediul materiei: cele trei tratate institutive: TCECO (disp specifice relative la concentrarile
intreprinderilor tinand cont de contextul eco si politic, respective de lupta impotriva cartelurilor
siderurdice din zonda Ruhr-Rin), TCEE (contine reguli care se adreseaza atat intreprinderilor cat si
statelor membre), Tde la Mastricht , T de la Amterdam , T de la Nisa si T de la Lisabona.
Reguli pt intreprinderi
Interzicerea intelegerilor art. 85, 81 TICE , 101 TFUE
Interzicerea abuzului de pozitie dominanta art. 86 TCEE 82TCE, 102 TFUE
Controlul prealabil al operatiunilor de concentrare care nu se gaseste inscris in tratate.
1.Interzicerea intelegerilor
sunt incompatibile cu piata comuna : acordurile dintre intreprinderi, deciziile asociatilor de
intreprinderi , practicile concertate care pot afecta comertul dintre state si care au drept obiect ori
efect impiedicarea, restrangerea ori distorsionarea concurentei in cadrul pietei comune.
Este vorba despre acele situatii in care:
a)Direct sau indirect sunt stabilite preturile de vanzare sau de cumparare ori alte conditii
comerciale
b)se limiteaza ori se controleaza , productia, pietele, dezvoltarea tehnica ori investitiile
c) se impart pietele ori sursele de aprovizionare
d) se aplica unele conditii diferite tranzactiilro echivalente cu alti parteneri comerciali
situandu-i in acest fel intr-un real dezavantaj concurential.
e) se incheie contracte conditionand acceptarea de catre celelalte parti a unor obligatii
suplimentare care prin natura lor sau potrivit uzantelor comerciale, nu au nicio legatura cu astfel de
contracte.
Sunt nule toate acordurile sau deciziile interzise potrivit enuntului de mai sus.
Sunt inaplicabile prevederile care cad sub incidenta nulitatii mai sus precizate in cazul in
care :
a)Un acord sau categorie de acorduri dintre intreprinderi
b)o decizie sau o categorie de decizii apartinand asociatiilor de intreprinderi
c)o practica concertata ori categorie de practice concertate contribuind la perfectionarea
productiei si a distribuirii marfurilor ori la promovarea progresului tehnic si economic atata timp cat
urmeaza sa se aloce consumatorilor o parte echitabila a beneficiilor rezultate cu indeplinirea a 2
conditii:
-nu impun intreprinderilor in cauza restrictii care nu sunt de neinlocuit prin realizarea
acestor obiective
-nu se ofera unor astfel de intreprinderi posibilitatea de a inlatura concurenta privitoare la o
parte substantiala a produselor in discutie.

Prin art. 85, 81, 101 se instituie o regula prohibitiva a carei nerespectare se sanctioneaza cu
nulitate.
Conditiile in care se aplica aceasta regula prohibitive sunt urmatoarele:
a)subiectele acordurilor deciziilor sau practicilor interzise sa fie intreprinderi sau asociatii de
intreprinderi
b)trebuie sa existe o practica anticoncurentiala
c) practica anticoncurentiala sa aiba drept obiect distorsionarea ori restrangerea concurentei
d) efectul practicii anticoncurentiale trebuie sa afecteze negativ comertul dintre statele
membre.
2.Interzicerea abuzului de pozitie dominanta
Este incompatibil cu piata comuna orice abuz de pozitie dominanta din partea uneia sau a
mai multor intreprinderi pe piata comuna ori pe o parte substantiala a acesteia in masura in care
abuzul de pozitie dominanta respectiv e de natura sa afecteze comertul dintre statele membre.
Abuzul de pozitie dominanta consta in special din :
-Impunerea in mod direct sau indirect a preturilor de vanzare sau de cumparare inechitabile
sau a unor conditii comerciale incorecte.
-Limitarea productiei, a pietei de desfacere ori a devolatarii tehnice cu prejudicierea
beneficiarilor.
-Aplicarea unor conditii diferite, tranzactiilor echivalente incheiate cu alti parteneri
comerciali situandu-i in acest fel intr-un real dezavantaj concurential
determinarea incheierii de contracte sub conditia acceptarii de catre celelalte parti a unor
obligatii suplimentare care prin natura lor sau potrivit uzantelor comerciale nu au legatura cu
obiectul acestor contracte.
Conditii de aplicare a art. 86,81,101
a)existenta unei pozitii dominante pe piata comuna sau pe o parte substantiala acesteia
b)implicarea uneia sau a mai multor intreprinderi intr-o astfel de pozitie dominanta
c)existenta unor relatii de cauzalitate intre abuzul dovedit si pozitia dominant.