DREPT ROMAN CURS 1

24.02.2016

SUCCESIUNEA-GENERALITATI

Dreptul succesoral roman cuprinde ansamblul normelor juridice care reglementeaza

transmiterea patrimoniului de la defunct catre mostenitorii sai.Desi,in epoca foarte veche
transmiterea patrimoniului de la defunct catre mostenitorii sai nu implica ideea de
succesiune,deoarece vechiul drept roman a fost un drept al puterii (fortei),iar institutiile
juridice erau concepute ca expresii ale ideii de putere.Ori puterea nu se transmite,ci se
creeaza .
De aceea,in conceptia vechilor romani,mostenitorul nu dobandea un drept al defunctului,ci
dobandea un drept nou prin luarea in stapanire a bunurilor succesorale.Dovada ca,cel mai
vechi termen prin care a fost desemnat mostenitorul este heres,iar heres vine de la
herusceea ce inseamna stapan.Mai tarziu insa ,pornind de la principiul continuitatii
persoanei defunctului,romanii au admis ideea de transmitere a drepturilor pentru o cauza de
moarte ,adica au admis ca drepturile pot trece de la defunct la mostenitorii sai. Iar din acel
moment ,in terminologia juridica romana au aparut termenii de succesiune si de successor.
Romanii au creat 3 sisteme succesorale :
1.succesiunea abintestat(fara testament) sau succesiunea legala
2.succesiunea testamenatara
3.succesiunea deferita contra testamentului
Cele 3 sisteme succesorale au evoluat sub infleunta a doua tendinte:
1.tendinta decaderii formalismului
2.tendinta ocrotirii rudeniei de sange
In legatura cu prima tendinta ,retinem ca la origine intocmirea actelor succesorale
presupunea respectarea unor conditii de forma foarte complicate,spre exemplu,cel mai
vechi testament roman a imbracat forma unei legi pe care o vota poporul. Cu timpul insa
unele conditii de forma au fost abandonate,iar in dreptul clasic testamentul se putea intocmi
prin simpla manifestare de vointa a persoanei.Iar in legatura cu a doua tendinta,reamintim ca
la romani vreme de 5 secole unicul fundament al succesiunii a fost agnatiunea sau rudenia
civila.Astfel incat,rudele de sange care nu erau in acelasi timp si rude civile nu aveau
vocatie succesorala.
Catre sfarsitul republicii insa,origanizarea familiei romane a suferit o serie de
transformari,astfel s-au generalizat casatoria fara manus si emanciparea fiului de
familie.Ori in cazul casatoriei fara manus,mama si copiii nu se mosteneau reciproc,de
asemenea fiul de familie emancipat nu putea veni la succesiune in familia de origine,pentru
ca nu mai era ruda civila cu acea familie.

De aceea,actionand in spiritul echitatii ,pretorul a initiat o serie de reforme prin care au fost
chemate la succesiune si rudele de sange.Aceste reforme au fost dezvoltate apoi prin reforme
imperiale,iar in vremea imparatului Justinian,rudenia de sange a devenit unicul
fundament al succesiunii.Cel mai vechi sistem succesoral roman este succesiunea
abintestam(succesiunea fara testament) care se deschidea atunci cand nu exista testament sau
testamentul nu a fost intocmit in mod valabil.Ea este denumita si succesiune legala,deoarece
a fost reglementata prin dispozitiile Legii Celor 12 Table.Potrivit acelor dispozitii exista 3
categorii de mostenitori legali:
1.heredes sui
2.adgnatus proximus
3.gentiles
Din prima categorie de mostenitori legali faceau parte toti aceia care in momentul mortii
lui pater familias deveneau persoane suiiuris,adica fiii ,fiicele,femeia casatorita cu manus
,adoptatul si agrogatul.Nepotii din fii faceau parte din aceasta categorie de mostenitori numai
daca tatal lor murise inaintea bunicului si veneau la succesiune prin reprezentare ,in sensul ca
ei urcau in rangul succesoral al tatalui lor si dobandeau partea din succesiune care s-ar fi
cuvenit tatalui daca ar mai fi trait .
Spre exemplu,daca veneau la succesiune doi fii si doi nepoti de fiu ,succesiunea se
impartea la 3. Fiii dobandeau fiecare in parte o treime o din succesiune ,iar cei 2 nepoti
dobandeau impreuna o treime din succesiune ,deoarece atat s-ar fi cuvenit tatalui lor daca
ar mai trait. In ipoteza in care nu existau mostenitori din prima categorie veneau la succesiune
cei din categoria a doua ,adica adgnatus proximus.
Cu toate ca expresia adgnatus proximuseste formulata la singular,ea desemneaza o
categorie de persoane si anume ii desemneaza pe cei mai apropiati agnati cu intelesul de
colatarali.Dar aceasta categorie de mostenitori nu este fixa,ci este mobila,caci in lipsa unor
agnati mai apropiati agnatii foarte indepartati puteau fi considerati adgnatus proximus.Spre
exemplu,daca existau frati,ei erau adgnatus proximus,daca insa nu existau frati ,atunci erau
adgnatus proximus,verii primari.Iar daca nu existau nici colaterali veneau la succesiune
gentiles,adica membrii gintii,care isi imparteau succesiunea in parti egale .Ca o amintire a
epocii in care membrii gintii exercitau proprietatea colectiva asupra pamantului.Insa
sistemul succesoral consacrat prin Legea Celor 12 Table a devenit anacronic,depasit catre
sfarsitul republicii fata de transformarile care au intervenit in organizarea familiei romane.
In noile conditii,pretorul a initiat o serie de reforme prin care a chemat la succesiune si
rudele de sange ,iar sistemul succesoral creat prin reformele pretoriene a fost denumit
bonorum posesio,adica posesiunea bunurilor succesorale.In conformitate cu aceste
reforme exista 4 categorii de mostenitori pretorieni sau 4 categorii de bonorum posesio:
1.bonorum posesio unde liberi sau mostenitori pretorieni in calitate de fii
2.bonorum posesio unde legitimi sau mostenitori pretorieni in calitate de rude civile sau
legitime
3.bonorum posesio unde cognate sau mostenitori pretorieni in calitate de rude de sange

4.bonorum posesio undevir et uxor categorie din care faceau parte barbatul si femeia
casatoriti fara manus
Din prima categorie de mostenitori pretorieni faceau parte toti fiii de familie ,inclusiv fiii
de familie emancipate care veneau la succesiune in calitate de rude de sange.Din a doua
categorie faceau parte agnatii si gentilii si de aceea jurisconsultii spuneau ca de data aceasta
pretorul nu a modificat ,ci a confirmat dispozitiile Legii Celor 12 Table.Din categoria a treia
faceau parte mama si copiii rezultati din casatoria fara manus care se mosteneau reciproc,in
calitate de rude de sange,iar din categoria a patra faceau parte barbatul si femeia casatoriti
fara manus care se mosteneau reciproc daca nu existau mostenitori din categoria a treia.
In dreptul clasic,aceste reforme au fost dezvoltate prin doua senatus consulte,este vorba
despre senatus consultul tertulian,dat in vremea imparatului Hadrian si despre senatu
lconsultul orfitian,dat in vremea lui Marc Aureliu.
Prin senatul consultul tertulian s-a prevazut ca mama va veni la succesiunea copiilor
rezultati din casatoria fara manus in calitate de ruda legitima ,adica in a doua categorie de
mostenitori pretorieni,iar prin senatul consultele orfitiancopiii rezultati din casatoria fara
manus au dobandit dreptul de a veni la succesiunea mamei lor in prima categorie de
mostenitori pretorieni .Iar imparatul Justinian a unificat sistemul succesoral si a creat 4
categorii de mostenitori:
1.descendentii
2.ascendentii,fratii si surorile buni si copiii lor
3.fratii si surorile uterine si consangvini si copiii lor
Se numesc frati si surori consangvini aceia care provin din acelasi tata dar nu si din
aceeasi mama ,iar frati uterini sunt aceia care provin din aceeasi mama dar nu si din acelasi
tata.Iar din ultima categorie de mostenitori faceau parte colateralii mai indepartati.
Succesiunea testamentara aparut ceva mai tarziu odata cu formarea familiei
patriarhale,ea este diferita pe baza unui testament,iar testamentul este actul solemn prin care
o persoana denumita testator instituie unul sau mai multi mostenitori pentru ca acestia sa
execute ultima vointa ,desi in definitiile jurisconsultiilor romani inclusiv in definitia lui
Ulpian,se pune accentul pe caracterul solemn si pe caracterul de ultima vointa ale
testamentului ,fara a se mentiona instituirea de mostenitori,cu toate ca instituirea de
mostenitori este trasatura definitorie a oricarui testament.
La origini in epoca foarte veche puteau fi instituiti mostenitori numai sui heredesi,adica
numai mostenitorii legali din prima categorie,cu timpul insa s-a admis sa fie instituiti
mostenitori si agnatii mai indepartati si chiar persoane straine de familie. Mostenitorii
instituiti erau executori testamentari si erau grevati cu sarcina de a distribui bunurile
succesorale in conformitate cu ultima vointa a testatorului.
De asemenea,prin testament puteau fi favorizati unii dintre mostenitorii instituiti care
primeau mai mult decat ceilalti.Totodata,mostenitorii puteau fi grevati cu sarcina de a
transmite anumite bunuri din succesiune unor persoane care sunt denumite legatari .Tot
prin testament se putea dezrobi un sclav sau se putea numi un tutore.In epoca veche,romanii
au cunoscut 3 forme solemne de testament :

1.testamentul calatis comitiis

2.testamentul inprocinctum
3.testamentul per es et libram
Testamentul calatis comitiis este cel mai vechi si imbraca forma unei legi pe care o vota
Comitia Curiata denumita si Comitia Calata.Initial,membrii Comitiei Calata indeplineau
rolul unui veritabil legiuitor ,caci poporul avea dreptul sa aprobe sau sa nu aprobe ultima
vointa a testatorului,dar incepand din epoca Legii Celor 12 Table ,romanii au consacrat
principiul autonomiei de vointa ,iar din acel moment,poporul s-a transformat dintr-un
veritabil legiuitor intr-un martor colectiv care lua de ultima vointa a testatorului.
Insa acest testament prezinta 2 inconveniente :in primul rand,el nu era accesibil tuturor
cetatenilor romani,ci numai patricienilor ,de vreme ce numai patricienii participau la
lucrarile Comitiei Curiata.Si in al doilea rand,Comitia Curiata nu se convoca in fiecare
zi,numai de 2 ori pe an,de aceea a fost creat un nou testament denumitinprocinctum,acest
testament era accesibil si patricienilor si plebeilor si presupunea o declaratie verbala din
partea soldatului roman in fata unitatii din care facea parte ,iar membrii centurii indeplineau
rolul de martori colectivi.Insa ,testamenul inprocinctum era accesibil numai soldatiilor care
faceau parte din legiunile de juniori si care aveau o varsta in 17-46 ani.Pe cand cei peste 46
de ani nu isi puteau face testamentul in aceasta forma si de aceea a fost creat testamentul
per es et libram sau testamentul prin arama si balanta care este o aplicatiune a
mancipatiunii fiduciare si care a evoluat in 3 faze distincte:
1.mancipatium familie
2.testamentul per es et libram public
3. testamentul per es et libram secret
In prima faza ,testatorul transmitea bunurile succesorale cu titlul de proprietate unei
persoane denumitaemptor familie sau cumparator al bunurilor succesorale ,dupa care
intre testator si emptor familie se incheiau conventii de buna-credinta denumite pacte
fiduciareprin care testatorul ii arata lui emptor familiecum si cui sa imparta bunurile
succesorale. Ceea ce inseamna ca emptor familie era un executor testamentar care nu
dobandea nimic din succesiune ,ci trebuia sa imparta bunurile succesorale potrivit intelegerii
pe care a avut-o cu testatorul.
Insa ,acele intelegeri fiduciare nu erau sanctionate juridiceste,iar daca emptor familie era
de rea-credinta si nu executa testamentul,mostenitorii nu aveau actiune impotriva lui si
nu-l puteau constrange pe cale judiciara sa execute ultima vointa a testatorului. Iata de ce,in
prima faza executarea testamentului depindea de buna-credinta a lui emptor familie ,si
astfel s-a trecut la faza a doua,la testamentul per es et libram,in faza a doua, bunurile
succesorale nu se mai transmiteau cu titlul de proprietate ,ci cu detentiune,astfel incat emptor
familie devenea un simplu detentor si daca nu executa ultima vointa a testatorului putea fi
chemat in justitie de catre mostenitori si putea fi constrans prin proces sa execute
testamentul,dar si in aceasta faza testamanetul prezinta inconvenientul ca pactele
fiduciare,conventiile de buna-credinta erau incheiate in forma verbala de fata cu martorii
,astfel incat numele mostenitorilor instituiti erau cunoscute inca din momentul intocmirii
testamentului,iar unii dintre mostenitori puteau fi interesati sa grabeasca moartea testatorului

si de aceea s-a trecut la faza a treia in care pactele fiduciare erau incheiate in forma scrisa
,iar inscrisul era sigilat urmand sa fie deschis numai la moartea testatorului cand se aflau si
numele mostenitorilor.
Pentru ca un testament sa poate fi executat in conditiile dreptului vechi era necesar sa se
respecte conditii de forma foarte complicate,de aceea in dreptul clasic au fost create 3 forme
nesolemne de testament:
1.testamentul nuncupativ
2.testamentul pretorian
3.testamentul miliar
Testamentul nuncupativ sa facea sub forma nonverbala si presupunea o declaratie de
ultima vointa a testatorului in fata martorilor.Testamentul pretorian era intocmit in forma
scrisa si purta sigiliile martorilor(cei 7 martori),iar testamentul militar nu presupunea
respectarea unor conditii de forma ,ci numai exprimarea clara a ultimei vointe a
testatorului.In acest sens,jurisconsultii clasici spuneau ca acest testament se putea intocmi si
cu sabia pe nisip.Pentru ca un testament sa fie intocmit in mod valabil era necesar ca
testatorul,martorii si mostenitorii sa aiba capacitate testamentara ,capacitate pe care romanii
o denumeau testamenti fatio,si care era de doua feluri :
1.testamenti factio active
2.testamenti factio pasiva