Cum de mass-media numeste COMISIA TRLATERALA: GUVERNUL

MONDIAL DIN UMBRA? Cam ce apare in presa referitor la intrunirea

acesteia de la Bucuresti in perioada 15-17 octombrie

   Citez din articolul Comisia Trilaterală se reuneşte la Bucureşti:

   Membrii europeni ai puternicei şi influentei Comisii Trilaterale se întâlnesc luna

aceasta, între 15-17 octombrie, la Bucureşti. Organizaţia respectivă, înfiinţată în 1973 şi
care îl are drept membru fondator şi preşedinte de onoare pe omul de afaceri David
Rockefeller, şi-a fixat de la începutul său promovarea dialogului şi găsirea soluţiilor
comune şi de viitor în ceea ce priveşte afacerile şi politica de anvergură între trei zone ale
globului: America de Nord, Europa şi Japonia.

Comisia Trilaterală este văzută de către adepţii teoriei conspiraţiei ca fiind forul tutelar
unde se hotărăsc toate lucrurile cu implicaţii planetare, iar globalizarea îi este atribuită ca
fiindu-i proiectul principal. Aceasta în primul rând datorită membrilor organizaţiei:
industriaşi de primă mână, miliardari, preşedinţi de bănci şi corporaţii, profesori
universitari renumiţi, preşedinţi sau foşti preşedinţi de state, premieri, miniştri sau alţi
înalţi demnitari din diferite ţări, dar şi reprezentanţi de primă mână ai organizaţiilor
internaţionale, precum ONU, UE şi NATO. Ceea ce este de notat este faptul că a
deveni membru al Comisiei Trilaterale nu implică doar dorinţa oricăruia dintre cei
interesaţi, ci reprezintă o alegere făcută de către membrii existenţi deja. Adică devii
membru doar dacă eşti chemat.

   Singurul reprezentant al României în Comisia Trilaterală este guvernatorul Băncii

Naţionale, Mugur Isărescu, iar acest fapt ne dezvăluie cât de mult contează vocea sa în
conexiunile ţării noastre cu lumea întreagă. În acelaşi timp, respectivul lucru este şi un
îndemn ca discursurile sale chirurgicale referitoare la mersul economiei româneşti, văzute
din prisma legăturilor internaţionale, să fie privite cu mai multă atenţie. Aşa cum mulţi
dintre politicieni nu o fac. Dacă organizaţia şi-a fixat ca întâlnirea anuală pe care o
desfăşoară partea sa europeană să se întâmple acum în România, arată că ţara
noastră există în zona creuzetului ideilor şi deciziilor care influenţează viitorul
omenirii. Şi de data aceasta, faptul că România a găzduit în ultimii ani întâlnirea
ţărilor francofone şi un summit NATO nu mai par simple întâmplări.

   Ceea ce membrii europeni ai Comisiei vor dezbate la Bucureşti va porni de la

concluziile întâlnirii anuale a tuturor membrilor, care a avut loc în mai, la Dublin. Atunci
discuţiile au vizat cum va arăta în viitor Uniunea Europeană, care sunt implicaţiile crizei
economice globale şi cum se va transforma NATO, prin creionarea noului său concept
strategic. Totodată, s-a mai vizat şi dezarmarea nucleară, impactul administraţiei Obama
în mediul intern şi dezvoltarea noilor puteri mondiale, China şi India. Numai simpla
trecere în revistă a temelor de interes ale organizaţiei dă semnalul importanţei întâlnirii de
la Bucureşti. Într-un asemenea context, unele mişcări de protest în stradă împotriva
autorităţilor, care se doresc a îmbrăca forme violente ar decredibiliza România şi,
implicit, ar destabiliza întâlnirea Comisiei Trilaterale. Poate unii chiar aceasta vor,
iar cei mulţi, năpăstuiţi cu adevărat, sunt doar masa de manevră.
   Iata si ce putem citi in articolul Guvernul mondial din umbră se întruneşte la
Bucureşti:

   Un eveniment cu adevărat remarcabil va avea loc, chiar sub nasul nostru, în următorul
sfârşit de săptămână (15-17 octombrie). Pentru prima dată de la înfiinţare, în anul 1973,
întâlnirea europeană anuală a Comisiei Trilaterale va avea loc la Bucureşti. Supranumită
de mulţi analişti pe politică externă drept “guvernul mondial din umbră”, de alţi
conspiraţionişti drept “sora mai mică a Clubului Bilderberg“, Comisia Trilaterală este
o formaţiune cu trei poli, Europa, America de Nord şi Asia, care reuneşte cei mai
influenţi politicieni, industriaşi, guvernatori de bănci centrale, profesori universitari,
bancheri, reprezentaţi ai organismelor multinaţionale (ONU, Comisia Europeană etc.) şi
patroni mass-media din cele trei regiuni dezvoltate ale lumii.

   Comisia Trilaterală a regiunii europene are un număr de 170 de membri, toţi aleşi pe
sprânceană şi cu acces numai pe bază de invitaţie personală din partea şefilor
organizaţiei. 25 de ţări europene sunt reprezentate în Trilaterală, majoritarea din UE.
România are şi ea doi membri, din 2004, conform site-ului oficial al Trilateralei (link:
http://www.trilateral.org/). Unul este, surpriză-surpriză!, domnul Mugur Isărescu, iar cel
de-al doilea, domnul Mihai Tănăsescu, reprezentantul României la FMI. Interesant că
ambii au o putere aproape discreţionară asupra finanţelor ţării, fiind orchestratorii
împrumutului de 20 de milarde de euro de anul trecut şi susţinătorii unuia nou, în
valoare similară. Într-adevăr, se pare că susţinerea unor guverne incompetente,
dependente de împrumuturi externe, este cea mai bună strategie de afaceri a
Fondului.

   N-am putea susţine că Trilaterala este o organizaţie secretă, de vreme ce ştim că există,
iar membrii săi sunt printre cei mai proeminenţi oameni ai lumii. Însă ceea ce pun ei la
cale, de câte ori se întâlnesc, nimeni nu ştie cu precizie. Cert este că această Comisie
Trilaterală a fost înfiinţată cu fondurile atotputernicei familii Rockefeller, care şi-a
propus să finanţeze o vastă alianţă între America de Nord, Europa de Vest şi Japonia prin
care să protejeze marile afaceri multinaţionale de etern fluctuanta viaţă politică. Se spune
că ei sunt cei care finanţează campaniile electorale ale politicienilor, astfel încât,
atunci când ajung la putere, vor acţiona în favorea lor. Un fel de taxă de protecţie la
nivel global. Pentru cei care cred că o astfel de ipoteză este de domeniul SF-ului,
reamintesc că, în primele luni de la alegere, preşedintele Obama a numit nu mai puţin de
12 membri ai Comisiei Trilaterale în funcţii-cheie din administraţia americană, printre
care şi ministrul de finanţe, Tim Geithner, ministrul de externe, Hillary Clinton, sau
directorul Comitetului de Redresare Economică, Paul Volker.

   În Europa, Trilaterala are un preşedinte de onoare, în persoana lui Peter Sutherland, un

irlandez care este sau a fost membru în atâtea comitete şi comisii încât poţi edita tomuri
întregi numai cu funcţiile lui. Am să menţionez câteva dintre ele, pentru a ne face o idee
asupra puterii de influenţă a acestui domn: preşedinte Goldman Sachs, preşedinte BP,
procuror general al Irlandei, director Royal Bank of Scotland, director al Grupului
Bilderberg, membru de onoare al Institutului de Afaceri Europene, ambasador şi
reprezentant special ONU, preşedinte London School of Economics, consilier financiar la
Vatican, comisar european pentru competiţie şi educaţie, director general GATT (anterior
Organizaţiei Mondiale a Comerţului). Ca să enumerăm doar câteva!

   Acest domn, împreună cu restul celor 170, va fi pentru trei zile în Bucureşti.
Evenimentul nu trebuie legat sub nici o formă de contextul politic actual al ţării; el a fost
programat cu cel puţin un an în urmă. Şi oricum, situaţia României este o miză prea mică
pentru o astfel de reuniune. Nu vom şti ce anume au discutat, pentru că niciodată nu au
apărut stenograme în presă şi nici nu s-au făcut declaraţii. Putem doar să urmărim
atitudinea viitoare a guvernatorului, care, de altfel, de mult tot bate şaua ca să
priceapă iapa că ne mai trebuie un nou împrumut, şi să încercăm să desluşim ce
ordine a primit de la mai-marii lui.

   Ceea ce este trist de constatat, pentru a câta oară, este faptul că astfel de organizaţii
care concentrează o putere aproape infinită de a schimba destinele a miliarde de
oameni se situează dincolo de mecanismele democratice de guvernare. Un om de
valoarea lui Peter Sutherland, năucitor de influent, poate să fie mânat de cele mai
onorabile intenţii, dar tot nu este mandatat printr-un vot popular, piatra de temelie e
domocraţiei. El, la fel ca şi ceilalţi de teapa lui, este un exponent al plutocraţiei, puterea
unor elite asupra maselor. Pun la bătaie ce vreţi voi că nu palpită nici o secundă pentru
asistaţii social care îşi vând votul pe o găleată sau o pungă de făină, definiţia democraţiei
autohtone. La urma urmei, lasă-i să-şi înveţe lecţia atitudinii lor descreierate, în cel mai
crunt mod cu putinţă.

   Pentru noi, restul, care ne încăpăţânăm să sperăm într-o societate responsabilă,

nu ne rămâne decât să alegem să fim la cheremul poftelor isterice ale maselor
iresponsabile sau la mâna deciziilor unei elite corporatiste. Tristă viaţă ne aşteaptă!

   Comentariu saccsiv: