Existentialismul

Realizeaza o trecere de la problematica traditionala a filosofiei la intrebari actuale cu

privire la conditia umana. Mutatia initiata de aceasta orientare filosofica consta in saltul
de la filosofia naturii la cea a omului, de la filosofia conceptului la cea a subiectivitatii, de
la sistemele speculative la o filosofare care isi asuma tragicul existential. "Originalitatea
existentialismului - afirma Nicolas Herpin - este de a fi aratat ca raspunsurile la
intrebarile: ce este omul?, ce este lumea?, ce este Dumnezeu? sau in formularea lor
kantiana: ce trebuie sa fac?, ce pot sa stiu?, ce-mi este permis sa sper? depind intotdeauna
de ideea pe care o avem despre existenta umana". a16i Omul, considera acesti filosofi,
ocupa un loc privilegiat in univers. Existenta naturala ("existenta-in-sine" in limbajul
sartrian) este inerta, imuabila, lipsita de contradictii si devenire. Omul nu are modul de a
fi al lucrurilor, ci el este ceea ce se face; existenta-pentru-sine (proprie umanului) se
defineste ca "fiind ceea ce ea nu este si ca nefiind ceea ce este". a17i Umanitatea se
caracterizeaza prin proiect, puterea deprinderii de real, schitarea unei ordini viitoare,
refuzul unei situatii date. Este astfel depasita imaginea traditionala a unei esente umane
imuabile, absolute, data odata pentru totdeauna. Filosofia existentialista situeaza omul
sub semnul posibilului, al creatiei de sine, concepand libertatea ca dimensiunea
definitorie prin care omul, operand alegeri succesive, isi modeleaza propria esenta. Ni se
pare ca nu intamplator o astfel de reflectie iradiaza din si se concentreaza spre existenta
umana traita, isi acomodeaza obiectivul pentru a distinge in masa amorfa a omenirii
individul concret si - dupa cum afirma Sartre - refuza idealismul oficial in numele
"tragicului vietii". Realitatea umana - afirma Heidegger - are "posibilitatea de a fi ea
insasi sau de a nu fi ea insasi". a18i Aceasta inseamna ca esenta omului consta in
istoricitate, devenire, creatie, proiect, dar viata concreta poate sa afirme aceste trasaturi
ale speciei, dupa cum poate si sa nu le afirme. Putem trai autentic, dar si inautentic. Lipsa
de unitate a orientarii existentialiste se datoreaza diferentelor dintre culturile nationale in
care s-a dezvoltat, si registrelor personale - ca problematizare si stil - ale autorilor sai;
unificatoare sunt temele si tipul solutiilor. Existentialismul refuza sa vorbeasca despre o
esenta umana absoluta, investigheaza tragicul existential si considera omul ca fiind o
fiinta ambigua, structurata de tendinte contrarii. Calitatea de om, ireductibila, este o
povara umana si este surprinsa in diferentierea sa fata de existenta naturala, obiectuala.
"Fiintaareai-in-sine" se refera la lucruri, obiecte, natura - toate inerte, lipsite de tensiuni
interioare, fara devenire; este o existenta opaca, masiva, mereu identica cu sine insasi.
Lucrurile sunt ceea ce sunt si nimic altceva. Sfera omenescului este desemnata prin
"Fiintaareai-pentru-sine". Aceasta existenta poate fi autentica sau nu.
Lipsa de unitate a orientarii existentialiste se datoreaza diferentelor dintre culturile
nationale in care s-a dezvoltat, si registrelor personale - ca problematizare si stil - ale
autorilor sai; unificatoare sunt temele si tipul solutiilor. Existentialismul refuza sa
vorbeasca despre o esenta umana absoluta, investigheaza tragicul existential si considera
omul ca fiind o fiinta ambigua, structurata de tendinte contrarii. Calitatea de om,
ireductibila, este o povara umana si este surprinsa in diferentierea sa fata de existenta
naturala, obiectuala. "Fiintaareai-in-sine" se refera la lucruri, obiecte, natura - toate inerte,
lipsite de tensiuni interioare, fara devenire; este o existenta opaca, masiva, mereu identica
cu sine insasi. Lucrurile sunt ceea ce sunt si nimic altceva. Sfera omenescului este
desemnata prin "Fiintaareai-pentru-sine". Aceasta existenta poate fi autentica sau nu.

-Soren Kierkegaard, filosof danez, fondator al

existentialismului

-Albert Camus a fost un romancier, dramaturg și filozof

francez, reprezentant al existențialismului.