Determinarea calciului prin metoda colorimetrică

Principiul metodei
2+
În mediu neutru, în prezenţa arsenazei III, Ca formează un compus colorat. Intensitatea
2+
coloraţiei este direct proporţională cu concentraţia ionilor de Ca .

Reactivi
Reactiv R1:
Arsenaza III 200 μmol/l
MES, pH = 6,5 100 mmol/l
Standard:
Calciu standard 10 mg/dl (2,5 mmol/l)

Proba
Ser
Plasmă heparinizată
Urină diluată cu apă distilată în proporţie de 1:3 şi cu pH ajustat la valoarea de 3 – 4 cu HCl 0,1N.

Tehnica de lucru
Se pregătesc trei eprubete: martor, standard, probă.
Se pipetează în eprubete conform tabelului următor:

Reactivi Martor Standard Proba

Reactiv R1 1 ml 1 ml 1 ml
Apă distilată 10 μl – –
Standard – 10 μl –
Probă – – 10 μl

După agitare şi incubare timp de 1 minut la 25ºC (30, 37 ºC) se măsoară extincţiile probei (Ep) şi
standardului (Es) faţă de martor la lungimea de undă de 650 nm, în cuve de 1cm.

Calcul

Cp = Ep / Es × Cs

unde:
Cp = concentraţia probei
Ep = extincţia probei
Es = extincţia standardului
Cs = concentraţia standardului (10 mg/dl)

Până la concentraţia de 16 mg/dl intensitatea coloraţiei este direct proporţională cu

concentraţia ionilor de Ca.
Valori normale

în ser, plasmă: Calciu total = 8,8 – 10,8 mg/dl

Calciu ionic = 4,2 – 5,2 mg/dl

în urină: 100 – 200 mg / 24 ore

Valori crescute ale calciului (hipercalcemii):

a.creşterea resorbţiei osoase:
hiperparatiroidism: tumori (80% din cazuri), hiperplazie paratiroidiană (20% din cazuri)
metastaze osoase
hipersecreţia substanţelor de natură hormonală: prostaglandine, parathormon-like, factor de
activare
procese osteolitice active tumorale (osteoclaste în mielom, limfoame)
procese osteolitice active infecţioase (osteomielită)
hipertiroidie (acromegalie)
imobilizări prelungite
b. creşterea absorbţiei intestinale:
intoxicaţie cu vitamina D;
boli granulomatoase (prin hiperproducţia metabolitului activ al vitaminei D):
sarcoidoză
berilioză
c. hipercalcemia idiopatică a copilului
d. hipercalcemie în deshidratări cu hemocencentraţie
Hipercalcemia severă > 15 mg/dl este o urgenţă metabolică care se asociază cu disfuncţii
nervoase, cardiovasculare şi renale
Valori fals crescute se obţin prin stază prelungită la recoltarea sângelui.

Valori scăzute ale calciului (hipocalcemii):

înlăturarea chirurgicală a paratiroidelor/tiroidei
hipoparatiroidism
pseudohipoparatiroidism (lipsa de răspuns la parathormon)
hipomagneziemie < 0,8 mg/dl care determină scăderea sintezei şi acţiunii periferice a PTH
tulburarea metabolismului vitaminei D: scăderea aportului alimentar, rahitism vitamina D
rezistent
malabsorbţie pentru calciu, fosfor, vitamina D
gastrectomie
pancreatite cronice
afecţiuni intestinale
afecţiuni hepatice
dezechilibru P/Ca (hiperfosfatemia prin consum crescut de lapte de vacă)
graviditate
lactaţie
tratament cu furosemid, antiepileptice, steroizi

Manifestări clinice
rahitism = calcifiere defectuoasă a oaselor
osteomalacie la adult (rară)
osteoporoză (normal > 65 ani, mai ales la femei)
nefrolitiază calcică

Dozarea magneziului în ser prin metoda colorimetrică

Principiul metodei
Ionii de magneziu formează cu albastru de xilidină în mediu bazic un complex colorat de
intensitate direct proporţională cu concentraţia ionilor de magneziu.

Reactivi
Reactiv R1:
Tampon tris, pH = 11,3 250 mmol/l
Albastru de xilidină 1 mmol/l
Standard de magneziu: 0,824 mmol/l (2 mg/dl)
Reactivii sunt gata de întrebuinţare şi stabili la temperatura camerei

Proba
Ser
Plasmă heparinizată
Urină diluată cu apă distilată în proporţie de 1:10 şi cu pH ajustat la valoarea de
3 – 4 cu HCl 0,1N.

Tehnica de lucru
Se pregătesc trei eprubete: martor, standard, probă.
Se pipetează în eprubete conform tabelului următor:

Reactivi Martor Standard Proba

Reactiv R1 1 ml 1 ml 1 ml
Apa distilată 10 μl – –
Standard – 10 μl –
Probă – – 10 μl

După agitare şi incubare timp de 1 minut la 25ºC (30, 37 ºC) se măsoară extincţiile probei (Ep) şi
standardului (Es) faţă de martor la lungimea de undă de 520 nm, în cuve de 1cm.
Calcul

Cp= Ep / Es × Cs
mg Mg/100 ml ser = Ep / Es× Cs

unde:
Cp = concentraţia probei
Ep = extincţia probei
Es = extincţia standardului
Cs = concentraţia standardului (2 mg/dl)
Valori normale ale magneziului seric

Adulţi: 1,6 – 2,5 mg/100 ml ser (1,6 – 2,4 mEq/l.ser)

Copii (până la 10 ani): 1,6 – 2,4 mg/100 ml ser (1,3 – 2,0 mEq/l ser)

Valori normale ale magneziului din sânge intergral: 3,7 – 4,7 mg/100 ml

Valori normale ale magneziului din urină: 50 – 150 mg/ 24 ore

Variaţii patologice

Valori scăzute ale magneziului seric (hipomagneziemie) se întâlnesc în:

unele sindroame tetanice
rahitism infantil,
comă diabetică
insuficienţă hepatică (ciroze)
hipoparatiroidism
alcoolism
malabsorbţie
vărsături incoercibile, diarei accentuate
pancreatită acută,
sarcină
Valori crescute ale magneziului seric (hipermagneziemie) se întâlnesc în:
oligurie, anurie
insuficienţă renală acută şi cronică,
hipertiroidie
2+
tratament oral „de substituţie” cu Mg , laxative şi antiacide
insuficienţe renale severe
stări uremice
ciroze grave
acidoză
tulburări de filtrare glomerulară
avitaminoza D

Excesul de magneziu administrat parenteral poate duce la paralizie, care se înlătură prin
adminstrarea de Ca şi K.