Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Acidul uric este produs predominant în ficat din purinele endogene şi exogene și este
eliminat renal prin secreţie tubulară. Uricemia (concentrația acidului uric în sânge) poate
creşte pe baza unui defect de eliminare renală (70-80% din cazuri) sau datorită unei producţii
crescute (aproximativ 20% din cazuri). Creşterea concentraţiei acidului uric în ser, poate face
ca acesta să se depună în ţesuturile moi deoarece este puţin solubil.
Determinarea concentraţiei acidului uric se poate face prin metode chimice sau
enzimatice, folosind ca produse biologice sângele venos recoltat în recipientul cu dop roșu sau
cel cu dop verde sau urina de 24 ore.
Principiul
Acidul uric se transformă sub acţiunea unei enzime numită uricază în alantoină, cu
producerea de apă oxigenată. Apa oxigenată astfel formată participă la o reacție chimică
desfășurată sub acțiunea altei enzime numită peroxidază, din care rezultă un compus colorat.
Compusul colorat absoarbe radiație luminoasă de o anumită lungime de undă iar absorbția de
radiație este direct proportională cu concentrația acidului uric.
Mod de lucru
1
Reactiv de lucru 1000 1000 1000
Ser 20 - -
Standard de acid - 20 -
uric (concentrație
10 mg/dL)
Apă distilată - - 20
Valori normale: