LUCRAREA NR.

DOZAREA UREEI SERICE ȘI URINARE

Introducere

Ureea este compusul azotat final al metabolismului aminoacizilor proveniţi

prin digestia proteinelor în stomac şi intestin.
Sinteza ureei (ureogeneza) are loc în ficat din amoniac şi dioxid de carbon şi
reprezintă principala cale de detoxifiere a organismului faţă de amoniac. Cea mai
mare parte a ureei formate în ficat se elimină prin filtrare glomerulară. 40-60% din
uree redifuzează în sânge. Ureea urinară este unul din compușii azotați prezenți în
urină alături de creatinină și acid uric. Excreția urinară depinde de regimul alimentar,
crește la persoanele al căror regim alimentar este hiperproteic și scade la persoanele
care au un regim alimentar vegetarian.
Modificări ale ureei serice şi urinare apar în modificări ale funcţiei hepatice şi
renale.

1. Principiu

Ureea este hidrolizată de urează conform reacţiei:

Intensitatea culorii este direct proporţională cu concentraţia de amoniac, respectiv

de uree.

2. Reactivi

1. Suspensie urează: 0,5mg/ml

2. Soluţie standard de uree: 40 mg/100 ml
3. Soluţie fenol 150 mM, nitroprusiat de sodiu 0,47 mM
4. Soluţie hipoclorit de sodiu (NaOCl) 0,013 M în NaOH 0,13 M
5. Ser
6. Urină diluată 1:100
2. Tehnica de lucru

Reactivii se pipetează în eprubete conform tabelului de mai jos:

Reactivi (ml) Probă Standard Martor

Suspensie urează 0,2 0,2 0,2
Ser (urină) 0,1 - -
Standard - 0,1 -
Apă distilată - - 0,1
se agită; se incubează 30 minute la temperatura camerei sau 15 minute la 37ºC
Reactiv fenol-nitroprusiat de 2 2 2
sodiu
Reactiv hipoclorit de sodiu 2 2 2
se agită; se incubează 30 minute la temperatura camerei sau 15 minute la 37ºC
se citeşte extincţia probei şi a standardului faţă de martor la 620 nm

3. Calcul
Uree serică

Uree urinară

CS=40mg/dl=0.4g/l
V = volumul de urină exprimat în litri pe 24 ore

4. Interval de referinţă

Uree serică: 15-40mg/dl

Uree urinară: 20-35g/24h

5. Valoare diagnostică

Creşteri ale ureei serice: fiziologice (aport crescut de proteine asociat cu aport hidric
redus), cauze prerenale (insuficiență cardiacă), cauze renale (boli renale acute şi
cronice, glomerulonefrite), cauze postrenale (obstrucţii ale tractului urinar), diabet
Scăderi ale ureei serice: fiziolofice (dietă hipoproteică cu aport crescut de
carbohidraţi, administrarea excesivă de fluide pe cale intravenoasă), patologice
(insuficienţă hepatică)
Creșteri ale ureei urinare: aport proteic crescut, diabet zaharat
Scăderi ale ureei urinare: boli renale acute şi cronice
 DOZAREA CREATININEI SERICE ȘI URINARE

Introducere

Creatinina se formează în muşchi prin metabolizarea creatinei şi fosfocreatinei.

Creatina se formează în ficat, este preluată la nivelul musculaturii şi fosforilată la
fofoscreatină. Aceasta reprezentă forma de stocare a energiei musculare.
Creatinina se elimină aproape exclusiv pe cale renală şi nu se reabsoarbe în
tubii renali. Concentraţia creatininei depinde de masa musculară şi de funcţia renală
şi nu depinde de aportul proteic alimentar sau de starea de hidradare a organismului.
Determinarea creatininei serice este utilă în diagnosticul insuficienţei renale.

1. Principiu

Creatinina reacționează cu acidul picric în mediu alcalin și formează un

compus colorat roşu-portocaliu.

2. Reactivi

1. Na2WO4 0.3M
2. Acid picric 0.04M
3. NaOH 0.75M
4. Standard creatinină: 1mg/dl
5. Ser
6. Urina diluată 1:100

2. Tehnica de lucru

Reactivii se pipetează în eprubete conform tabelului de mai jos:

Reactivi (ml) Probă Standard Martor

Ser (Urină 1:100) 3 - -
Standard creatinină - 3 -
Apă distilată - - 3
NaOH 1 1 1
Acd picric 1 1 1
se agită; se incubează 15 minute la temperatura camerei
se citeşte extincţia probei şi a standardului faţă de martor la 520nm

3. Calcul

Creatinina serică

Creatinina (mg/dl)= Ep/Es x 1

Cs=1mg/dl

Creatinina urinară
4. Interval de referinţă

Creatinină serică (bărbaţi): 0.62-1.25mg/dl

Creatinină serică (femei): 0.5-1.11mg/dl
Creatinină urinară: 0.6-2g/24h

5. Valoare diagnostică

Creșteri ale creatininei serice: boli renale acute sau cronice, obstrucţii ale tractului
urinar, afecţiuni hepatice, distrofii musculare, gută, neoplazii
Scăderi ale creatininei serice: scăderea masei musculare, afecţiuni hepatice severe
Creatinina urinară scăzută: insuficienţa renală cronică
Creatinina urinară crescută: acromegalie, gigantism

Problemă: Pentru un pacient care prezintă urinări frecvente, cantitate redusă de urină
și dureri în timpul urinării s-au determinat ureea serică și urinară, creatinina serică și
urinară, obținându-se următoarele valori:

Uree serică: Ep= 0.67, Es= 0.2, Cs= 40mg/dl

Uree urinară: Ep=0.15, Es=0.4, Vurina/24h=750ml, Fdil= 100, Cs= 40mg/dl
Creatinina serică: Ep= 0.68, Es= 0.3, Fdil= 100, Cs=1mg/dl
Creatinina urinară: Ep= 0.15, Es= 0.3, Vurina/24h=750ml, Fdil= 100, Cs= 1mg/dl