Portretul lui Stefan cel Mare

"Letopisetul Tarii Moldovei" al lui Grigore Ureche indeplineste functia esentiala a povestirii, de rememorare si de recuperare a timpurilor trecute. Involuntar, in una din marile intuitii critice, George Calinescu ii fixa trasaturile foarte moderne ale narativitatii: "Are sensul obiectivitatii [...]. Este evolutionist in istorie, in sensul biologic, admitand ca orice natie (azi am zice civilizatie) are o incepatura, un adaos si o scadere. Bineinteles e providentialist. ii descoperim chiar idei politice." Literatura obiectiva a lui Ureche, in afara de faptul ca se supune timpului linear al fabulei, consemnand in mod strict evenimentele istorice, cu incipit si final, are si functia de a stabili aprecieri in discursul narativ, de a face pauze, uneori conclusive, pentru a contura portrete memorabile. Fragmentul din manualele mentionate contine arhicunoscutul portret al lui Stefan cel Mare, transcris de regula in intregime. in text, portretul marelui voievod este plasat intr-un punct culminant, dupa multe acumulari (adaosuri) narative, surprinse de regula in succesiune cronoliniara, cu firesti diminuari si accelerari ale fluxului povestirii. Aici cronicarul ajunge parca pe un pisc, pe un fel de Ceahlau ridicat in relieful scriiturii, unde, dupa un urcus anevoios, cu multe obstacole, cu accidente ale istoriei, cu privelisti paradiziace sau inspaimantatoare, face un popas, arunca o privire de jur imprejur, mai ales asupra cararilor strabatute. Face o sinteza a unei intregi epoci istorice ilustrate prin figura emblematica a unui personaj. Mai intai, cadrul epic se deschide cu situarea temporala a evenimentului: "De moartea lui Stefan voda celui Bun, va leato 7012", moment care, evident, nu este identic cu timpul narativ al cronicarului, acesta situandu-se la distanta necesara pentru a formula concluzii irecuzabile. Domnul, ostenit de atatea lupte, se intoarce in scaunul tarii si se retrage pentru eternitate in pamantul strabun, intr-o suita de planuri ale observatiei narative ce recompun o intreaga istorie si un destin deopotriva providential si uman: "Nu multa vreme, daoa s-au intorsu Stefan voda de la Pocutiia la scaunul sau, la Suceava, fiindu bolnav si slabu de ani, ca un om ce era intr-atatea razboaie si osteneala si neodihna, in 47 de ani, in toate partile sa batea cu totii, si dupa multe razboaie cu noroc ce au facut, cu mare lauda au muritu, marti, iulie 2 zile". in text identificam, asadar, un moment al intoarcerii din Pocutia, in functie de care se plaseaza cele doua directii temporale ale frazei: o

nu pierdea nadejdea. Desigur. invocat sa se apropie. printr-o vointa auctoriala care se impune veacurilor: "Fost-au acestu Stefan voda om nu mare de statu. iulie 2 zile". sub semnul perfectului compus. pana astazi ii zicu sveti Stefan voda. care vorbeste in numele memoriei colective. castigand impotriva tuturor "multe razboaie cu noroc". ca stiindu-sa cazut jos. Este ceea ce face. De aceea. nu . manios si de graba varsatoriu de sange nevinovat. ca cunostiia toti ca s-au scapatu de mult bine si de multa aparatura. completata simetric cu finalul extrem de concis al secventei. "nu multa vreme". timpul impersonal al fixarii eroului in efigie. Urmatorul enunt. din instinctul marii creatii. Moartea lui Stefan este un eveniment la care participa intreaga tara. data mortii. portretul marelui voievod se constituie din tuse precise. unde era nevoie insusi se varaia. scriitorul dintro anumita clasa sociala care se exprima despre autocratul feudal. situat simetric fata de autor. devine cu alte cuvinte autor concret. dar si de om trecator. sa nu sa indarapteaze si pentru aceia raru razboiu de nu biruia. Cele doua planuri temporale ale enuntului narativ se aduna in punctul final pentru a marca o data istorica memorabila: "cu mare lauda au muritu. modifica subtil aceasta viziune. autorul stabileste o relatie directa cu personajul. aparent fara consideratii personale asupra lor. momentul de efigie al fixarii in istorie. pe care il recepteaza in detalii privite de aproape. "bolnav si slabu de ani". de plangea toti ca dupa un parinte al sau. Si unde-1 biruia altii. deopotriva de personaj eroic. marti.prolepsa concentrata. netenesu. dincolo de personaj. si o analepsa de mare rafinament. in marmura istoriei. La lucruri de razboaie mester. Pana aici perspectiva este a autorului abstract. acolo il aflai. si lucrul sau il stiia a-1 acoperi si unde nu gandiiai. sa radica deasupra biruitorilor". de multe ori la ospete omoraea fara judetu. cu aceasta viziunea auctoriala dobandind extensia naratorului impersonal. prin care se reconstituie destinul istoric si individual al lui Stefan. apreciind evenimente de o notorietate incontestabila: "Atata jale era. care consemneaza numai fapte definitive. cu forma inversa si situat in topica initiala. si Grigore Ureche. nucleul celebrului portret al lui Stefan. Amintrilea era om intreg la fire. Desi mentine. Ce dupa moartea lui. acest cuvant ar putea dezvalui si prezenta discreta a cititorului abstract. aflat in "osteneala si neodihna" timp de 47 de ani. supus in cele din urma legilor firii. prin verbul la perfectul compus "fost-au". Cert este insa ca acum autorul abstract coboara (a cata oara in intreaga cronica?) din impersonalitatea sa si exprima aprecieri si idei cu tenta personala. marcata prin implicatiile semantice ale demonstrativului de apropiere "acestu". ca vazandu-1 ai sai.

si decii preste vara au fost ploi grele si povoae de ape. intr-acelas anu. . prijelit (prilejuit). un personaj complex si o lume aureolata de lumina eroica. varsatoriu. timp al actiunilor terminate de mult. ca el inca au fostu om cu pacate. aflate in majoritate la perfectul compus. si indeosebi verbele. iarna grea si geroasa. la care contribuie formele vechi ale limbii. expresii si cuvinte sintetice. povoae (puhoaie). si multa inecare de apa s-au facut". perspectiva narativa dobandeste si proiectie mitica. tiitoriu (stapanitor). ci pentru lucrurile lui cele vitejesti." in plus. mitica. nici dupa aceia l-au ajunsu. a marilor eroi. carile niminea din domni. moartea lui Voda fiind prevestita de semne meteorologice extraordinare. intr-o vreme arhaica. nici mai nainte. nelenesu. apartinand limbii romane din secolul al XVII-lea.pentru sufletu. ce ieste in mana lui Dumnezeu. intreaga compozitie a textului proiecteaza in spatiul narativ o temporalitate arhaica. de origine divina: "Fost-au mai inainte de moartea lui Stefan voda. cat n-au fostu asa nici odinioara.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful