Relaţia dintre personaj şi narator se concretizează în trei tipuri de :

___ N > P ( ) --- naratorul ştie mai mult decât personajul , vocea
narativă are acces la cunoaşterea gândurilor , dorinţelor ascunse ale personajelor , analizează
simultan gândirea mai multor personaje , la fel de bine cum poate aduce în prim plan
evenimente a căror desfăşurare depăşeşte posibilitatea de percepţie a unui singur personaj ;

___ N = P ( „ ” ) --- naratorul ştie tot atât cât ştie şi personajul , deoarece
adesea N= P şi astfel vocea narativă nu poate oferi o soluţie asupra desfăşurării evenimentelor
decât în momentul în care personajul însuşi reuşeşte să o găsească ;
--- naraţiunea este la persoana I ( frecvent ) sau la
persoana a III –a , N poate urmări unul sau mai multe personaje , identificându-se cu privirea
acestora ( personaj reflector ) ;

___ N < P ( ) --- naratorul ştie mai puţin ca oricare dintre personaje ,
descrie numai ce vede şi ce aude , însă nu pătrunde în conştiinţa niciunui personaj .

orientarea cititorului în funcţie de distincţia narator / actor ( personaj ) :

--punctul de greutate al naraţiunii este NARATORUL care prezintă

universul ficţional dintr-o perspectivă omniscientă , nelimitată ( romanul realist ) ;

-- accentul cade asupra NARATORULUI – PERSONAJ ( actor ) : presupune

centrarea întregului discurs pe o singură interioritate care permite astfel accesul direct al
cititorului la procesele psihice ( romanul subiectiv ) .

!!! În aceeaşi operă literară pot exista ambele perspective .