Migratia internationala a fortei de munca trebuie este buna ori rea?

Ce este mai bine : o familie întregita dar caracterizata de certuri continue

din cauza lipsei banilor sau o familie temporar despartita, dar care crede ca visele
mai pot deveni realitate?

Ca orice dilema, se nasc mai multe întrebari : Ce ma bucura mai tare -

satisfactia de a avea ceva mai multi bani în portofel si de a duce un trai mai bun
sau satisfactia de a avea niste copii, respectiv parinti, în adevaratul sens al
cuvântului, pentru care cuvântul parinte sau copil contine si notiunea de afectiune
reciproca. Prefer sa ma bucur de privirile invidioase ale oamenilor când conduc o
masinuta de fite sau sa ma bucur de un copil care stie cum este sa te poti baza pe
sprijinul tatalui sau al mamei într-o situatie dificila, când toti “prietenii” îti ofera
eschiva ?

Fenomenul migratiei fortei de munca prezinta o serie de aspecte pozitive

dar, implicit, si multe negative.

Pusa în situatia de o hotarî daca sa opteze pentru o slujba platita “bine” în

strainatate, dar fara familie lânga ea, si o slujba platita “prost” acasa, în mintea
persoanei apare o serie de dileme. Daca pleaca în strainatate pentru o perioada
destul de mare, îi poate oferi copilului si familiei un trai mai bun, cu ceva
“rasfaturi”, cu o scoala mai buna, cu o vacanta decenta, va putea pune bazele unei
mici afaceri “de familie” care sa le asigure un viitor bun. Dar oare copilul care nu
a beneficiat de afectiunea, sfaturile, sprijinul ambilor parinti mai poate deveni un
om “adevarat”, care sa înteleaga ce e bine si ce e rau, care sa poata întemeia o
familie 24524r179y , sa pretuiasca o carte buna sau viitorul sau se va limita la
niste prafuri, sau mai rau.
 Daca alege slujba de acasa, îsi obliga copilul sa mearga la o scoala
“infecta” din toate punctele de vedere, care îsi desfasoara activitatea în mod
formal. Cu mijloacele financiare de care dispune acasa nu poate oferi copilului
accesul la un curs bun, la o carte buna, un calcular cu conexiune la internet. si
acesta este doar începutul. Sa presupunem ca, dupa multe sacrificii, parintele
reuseste sa asigure copilului participarea la o scoala “cum trebuie”. Dar, cum va
face fata copilul nike-urilor, adidas-urilor colegilor, telefoanelor tot mai
“bengoase” care stiu sa faca lucruri pe care micutul posesor le va descoperi abia
peste mai multi anisori? Lucrurile continua. Copilul devine acum adolescent. A
crescut cu parintii lânga el, dar acum a venit vremea sa iasa cu colegii la un suc,
la o prajitura, scuze, la un Big Mac si cartofi prajiti. Hmmm..., ar vrea sa mearga,
dar un obstacol îl loveste frontal, buzunarul. Lucrurile se complica si mai rau.
Vrea sa iasa cu o fata, numai ca intervin multe situatii jenante. Fata nu vrea sa fie
„scoasa în oras” pe jos sau cu tramvaiul, vrea sa fie admirata dintr-o masinuta,
daca decapotabila chiar nu se poate. si nu vrea sa mearga în parc, vrea sa bea un
„cico” la mall, în cel mai fericit caz. Dar problemele nu se opresc. Se apropie ziua
onomastica sau o alta sarbatoare, si tânarul trebuie sa „se prezinte” cu un cadou.
O vorba dintre blocuri spune asa : „ nu dai, nu ai !”. Pai un buchetel de ghiocei,
de 1 Martie, nu mai are demult niciun farmec, poate o sticluta de parfum de 30 ml
sa îmbunatateasca situatia.

si atunci, ce e mai bine pentru copilul sau? Sa creasca alaturi de parinti dar
sa aiba parte numai de situatii dificile, sau sa nu aiba parinti câtiva ani, dar sa
poata zâmbi „jmechereste” la stop? Oare niste bani pot cumpara bucuria
sarbatoririi zilei onomastice împreuna cu parintii, fratii si surorile ori luarea mesei
cu ei ?
 Din nefericire, oamenii trebuie sa aleaga sa fie sclavi în alte tari în speranta
dobândirii unui viitor mai bun.

Fenomenul migrationist are implicatii socio-economico-demografice atât în

tara exportatoare, cât si în cea importatoare, cu tot la fel de multe dileme.

Importanta fenomenului migrationist a înregistrat o continua crestere în

perioada postbelica. Aparent, acest fenomen nu ar necesita masuri speciale
privind securitatea sociala la nivel national. Realitatea a demonstrat, însa, ca
reglementarile existente trebuie perfectionate în permanenta si adaptate la
evolutia migratiei, astfel încât aplicarea lor sa aiba o mai mare eficienta.

În Uniunea Europeana, migratia fortei de munca a stimulat politici care au

condus nu doar la realizarea unui nivel ridicat al ocuparii, dar si la ameliorarea si
modernizarea sistemelor de securitate sociala existente si crearea unui sistem
comunitar care sa asigure protectia sociala a lucratorilor migranti.

Libera circulatie a persoanelor – principiu fundamental al Uniunii

Europene – nu ar fi posibila daca nu s-ar asigura drepturile de securitate sociala
ale lucratorilor migranti si ale familiilor acestora.

Perspectiva extinderii spre Est a Uniunii Europene a generat în vechile state

membre o serie de temeri legate de migratia fortei de munca. Se poate demonstra,
însa, ca aceste temeri se sustin în foarte mica masura si, eventual, doar din
perspectiva interesului national. La nivelul ansamblului Uniunii Europene, libera
circulatie a persoanelor este un mijloc de a crea o piata a fortei de munca
europeana, mult mai eficienta si mai flexibila, în folosul lucratorilor, angajatorilor
si statelor membre.
 De fapt, efectele migratiei fortei de munca sunt foarte complexe, legate atât
de aspectul economic, cât si demografic. si pentru noile si viitoarele state
membre, care vor fi principalele furnizoare de forta de munca migranta în
Uniunea Europeana în urmatorii ani, fenomenul migratiei are multiple efecte:
economico-financiare, sociale si ocupationale, culturale si politice.

Din acest motiv, acceptarea lucratorilor sositi din noile state membre, ca
mijloc

de sustinere a cresterii economice, dar si a sistemelor de securitate sociala si

regimurilor de pensii, va reprezenta o preocupare deosebita pentru Uniunea
Europeana.

Libera circulatie a persoanelor, în special a lucratorilor, prezinta, deci,

avantaje

certe atât pentru vechile state membre ale Uniunii Europene – în principal tari de
destinatie pentru lucratorii migranti – cât si pentru noile si viitoarele State
Membre. Este, probabil, cel mai important drept al individului în cadrul legislatiei
comunitare si un element esential atât pentru Piata Interna, cât si pentru cetatenia
europeana. De aceea, este foarte important ca statele candidate si cetatenii
acestora sa cunoasca toate consecintele ce decurg din aceasta libertate.

Migratia a existat de la începuturile omenirii. Fenomenul nu a încetat în

timp, însa a înregistrat schimbari si a capatat noi forme. Procesele migratorii se
desfasoara simultan si sunt în crestere în multe tari ale lumii. Unul din rezultatele
pe termen lung ale acestei evolutii ar putea fi aparitia societatilor multiculturale,
tinzând spre noi concepte ale cetateniei sau statului national. Cele mai multe
dintre tarile dezvoltate au devenit societati diversificate, multietnice, iar cele care
nu au ajuns înca la acest nivel, s-au orientat decisiv în aceasta directie.

Pentru cercetatorii din domeniul migratiei a devenit tot mai clar ca acest
fenomen trebuie privit ca un element normal si structural al societatii omenesti
de-a lungul istoriei.

Pentru cetatenii statelor membre ale UE, libera circulatie a lucratorilor a

fost unul dintre primele drepturi recunoscute în cadrul comunitar. Competitia cu
modelul politic socialist din Europa Centrala si de Est a stimulat dezvoltarea de
politici care au condus nu doar la realizarea unui nivel ridicat al ocuparii, dar si la
ameliorarea si modernizarea sistemelor de securitate sociala si, astfel, la evolutia
catre statele bunastarii generale din Europa de Vest. S-a dezvoltat industria grea,
manufacturiera, sectorul constructiilor si activitatile publice, determinând o
crestere economica importanta în tarile europene.

În ultimii ani s-a înregistrat o crestere a migratiei permanente si a migratiei

fortei de munca temporare ca urmare, pe de o parte, a intensitatii fazei de
expansiune de la sfârsitul anilor `90, iar pe de alta parte, dezvoltarii tehnologiei
informatiei si comunicatiei, sanatatii si educatiei, sectoare care necesita forta de
munca înalt calificata. Totodata, a crescut cererea de mâna de lucru straina
necalificata, în special în agricultura, constructii si lucrari publice, precum si
serviciile casnice (cazul Italiei, Spaniei, Greciei si Portugaliei).

Dupa 1989, migratia a crescut în special în Germania si Marea Britanie,

politicile privind recrutarea fortei de munca din strainatate favorizând solutia
lucratorilor straini temporari. Totodata, studentii straini au contribuit la acoperirea
necesarului de forta de munca în tarile gazda (Marea Britanie, Germania, Franta si
Spania).

În anii `90 a crescut si ponderea femeilor în rândul migrantilor. Aceasta

tendinta se observa în special în Franta, Grecia, Suedia, Marea Britanie si Italia.
Tendinta de “feminizare” se remarca în toate componentele fluxurilor migratorii,
nu

doar în cazul reunificarilor familiale.

Ţarile din Europa Centrala si de Est nu mai sunt doar tari de emigratie, ci si
de imigratie si tranzit, devenind atractive pentru imigrantii din Orientul extrem. În
timp ce populatia din Europa Centrala (Republica Ceha, Republica Slovaca,
Ungaria si Polonia) migreaza spre tarile Europei de Vest, aceleasi tari devin
destinatie pentru migrantii din tarile Europei de Est, precum Belarus sau Ucraina.
Totodata, migratia ilegala a capatat noi dimensiuni si a devenit mai periculoasa.
Ca urmare a dezvoltarii retelelor de trafic international si cresterii rolului lor în
circulatia internationala a fortei de munca, politicile statelor membre privind
migratia si angajarea strainilor au sporit masurile represive împotriva traficantilor,
angajatorilor sau imigrantilor aflati într-o situatie de ilegalitate.

Din a doua jumatate a anilor `90, s-au intensificat discutiile cu privire la

efectele migratiei internationale a lucratorilor înalt calificati. În Europa, migratia
specialistilor si studentilor din Europa Centrala si de Est catre Europa de Vest s-a
remarcat dupa caderea Zidului Berlinului si caderea regimurilor socialiste, din
1989. Ţari precum Marea Britanie, Germania si Franta au adoptat masuri pentru
facilitarea intrarii persoanelor înalt calificate, în special specialisti IT, pentru a
face fata competitiei globale pentru astfel de lucratori. Cererea de lucratori înalt
calificati poate fi satisfacuta în foarte mare masura de tarile în curs de dezvoltare,
beneficiile directe ale “migratiei creierelor” fiind înca foarte apreciate. Importul
de specialisti înca are loc, chiar daca semnificatia sa este mai scazuta. Se poate
previziona, însa, o crestere a fluxului invers de specialisti, dinspre tarile bogate
înspre cele mai putin dezvoltate, ca urmare a reducerii cererii de personal înalt
calificat datorita cresterii eficientei economice în tarile dezvoltate. Totodata,
capitalul si investitiile directe vor merge spre tarile sarace, atragând specialisti din
tarile bogate.

Legatura dintre schimbarile demografice si politicile privind migratia, inclusiv

migratia persoanelor înalt calificate, va reprezenta o problematica importanta în
viitorul apropiat. Este de asteptat ca unele state membre sa prefere migratia
specialistilor si sa elaboreze reglementari si proceduri care sa o faciliteze.
Uniunea Europeana va trebui sa identifice, în acelasi timp, si solutiile pentru a
limita efectele negative produse de “exodul creierelor” asupra dezvoltarii statelor
de origine.

Statisticile OCDE privind migratia arata ca, în ultimii ani, numarul

lucratorilor straini a crescut în majoritatea statelor europene dezvoltate. Lucratorii
imigranti sunt, în medie, mai tineri decât restul fortei de munca si sunt distribuiti
într-o gama larga de activitati în cadrul economiei: agricultura, constructii si
inginerie civila, industrie usoara, turism, sectorul hotelier si catering, activitati
casnice sau diverse servicii, inclusiv informatice. Strainii au o pondere mult mai
mare în anumite sectoare decât în totalul fortei de munca. De regula, aceasta
supra-reprezentare apare în sectorul secundar. În Germania si Italia, de exemplu,
mai mult de un sfert din forta de munca straina este ocupata în sectorul minier si
industrial. În Austria, Belgia, Franta si tarile din sudul Europei strainii sunt
preponderenti în domeniul constructiilor.
 În general, strainii sunt mult mai vulnerabili fata de somaj decât nationalii.
De asemenea, strainii sunt afectati diferit de somaj, în functie de nationalitatea
lor. Aceste diferente se datoreaza tendintelor economice, dar si naturii activitatilor
desfasurate de straini. Aceleasi influente au structura demografica a populatiei
straine

si momentul când migrantii au ajuns în tara gazda. Gradul de ocupare al

migrantilor este determinat si de profilele acestora. somajul variaza în functie de
vârsta, sex, nationalitate, categorie de migranti (refugiati, membru de familie sau
lucrator), aptitudini, experienta profesionala si durata sederii. Cunoasterea limbii
tarii gazda contribuie semnificativ la integrarea pe piata muncii si în societate.

Uniunea Europeana considera în prezent ca este de dorit o abordare

integrata si cuprinzatoare, pentru o mai buna gestionare a fenomenului migratiei.
Statele membre trebuie sa stabileasca exact conditiile în care cetatenii altor state
pot intra si locui pe teritoriile lor, drepturile si obligatiile acestor persoane si sa
asigure accesul la informatii al persoanelor vizate, precum si mecanismele de
control functionale. Politicile externe si programele actuale ale Comunitatii
Europene în sprijinul drepturilor omului, consolidarii democratiei, reducerii
saraciei, crearii de locuri de munca si îmbunatatirii situatiei economice generale
din tarile implicate în circulatia fortei de munca, în fenomenul migratiei, sunt
instrumente cu rol esential în vederea

reducerii presiunii migratiei.

Statele membre ale Uniunii Europene se confrunta cu situatii foarte diferite

în ceea ce priveste migratia: istoric al migratiei diferit, nivel diferit al dependentei
economice fata de imigratie si, nu în ultimul rând, o preocupare diferita fata de
tendintele manifestate de migratie în ultima perioada.

Circulatia fortei de munca favorizeaza diseminarea cunostintelor tehnice si

a metodelor moderne de lucru între statele afectate de fenomenul migratiei. De
asemenea, în Uniunea Europeana, libera circulatie a persoanelor potenteaza
dobândirea unui mod de gândire european. Pe de o parte, în tara de origine rata
somajului scade si salariile cresc, migrarea fortei de munca reducând
dezechilibrele de pe piata muncii. În acelasi timp, apar noi factori de crestere
economica: transferul veniturilor migrantilor si calificarile îmbunatatite ale
lucratorilor care se întorc.

Pe de alta parte, în tara de destinatie, rezerva de resurse umane creste, ceea

ce duce la încetinirea cresterii salariilor si la cresterea de capital.

Efectele negative ale migratiei pentru statele de origine sunt determinate de

pierderea fortei de munca înalt calificate, dar si de consecintele migratiei ilegale,
respectiv nevoia de a-i integra în societate si pe piata muncii pe cei repatriati.
Pentru lucratorii migranti, principalul avantaj îl constituie posibilitatea de a-si
gasi un loc de munca, în functie de aptitudini si calificare, de cele mai multe ori
obtinând un salariu mai mare decât în tara de origine. Acceptarea unei oferte de
angajare din strainatate face incerta evolutia profesionala pe termen mediu si
lung. Mai mult, lucratorii imigranti sunt de multe ori dispusi la compromisuri în
ceea ce priveste tipul de activitate pe care urmeaza sa o desfasoare în strainatate
raportat la studiile, calificarile si aptitudinile dobândite în statul de origine.
Întreruperea activitatii specializate are un impact negativ asupra continuitatii
profesionale, precum si asupra abilitatilor necesare pentru practicarea profesiei
respective la întoarcerea în tara.
 Din aceasta perspectiva, emigrarea personalului calificat si înalt calificat
constituie o pierdere si pentru statul de origine, acesta nemaiputând beneficia de
rezultatul investitiilor în formarea resurselor umane. Pentru tarile de origine,
plecarea specialistilor poate avea ca efect reducerea dezvoltarii tehnologice, a
cresterii economice, scaderea veniturilor si a ocuparii în anumite sectoare.

Migratia internationala si problemele pe care le genereaza ocupa un loc din

ce în ce mai important pe agendele de lucru ale organizatiilor internationale si ale
guvernelor din întreaga lume. Se contureaza din ce în ce mai clar discrepanta între
dreptul suveran al statelor care doresc sa-si protejeze piata muncii interna si
drepturile fundamentale ale individului care, din diverse motive, este fortat sau
alege sa migreze în cautarea unui loc de munca.

Exista, însa, si state care, desi oficial combat migratia ilegala, informal o
tolereaza din diverse ratiuni – nevoia de mâna de lucru necalificata sau ieftina,
posibilitatea de a reduce rapid, în anumite perioade, numarul migrantilor prin
repatrierea fortata, etc. Acest fapt nu face decât sa încurajeze o serie de practice
ilegale si, totodata, genereaza multiple consecinte negative pentru lucratorii
migranti în ceea ce priveste drepturile lor de securitate sociala, conditii de munca,
reprezentare.
Consideraţii preliminare privind migraţia

Multe din statele continentului european au dobândit un caracter multietnic, cuprinzând comunităţi
importante de imigranţi non-europeni şi, mai ales, neasimilabili. Sub impactul migraţiei (legală/ilegală)
autonomia statelor-naţiune a fost redefinită, accentul fiind pus pe multiculturalism. Înseşi noţiunile de
„cetăţenie” şi de „identitate naţională” au dobândit o nouă conotaţie1. Însă, contrar profeţiilor unor
analişti, statele-naţiuni din Europa nu au dispărut, rămănând, în continuare, principale entităţi politice
care au capacitatea să determine sau să schimbe, prin politica lor externă, evoluţia relaţiilor
internaţionale2. Cât priveşte fluxurile mari de imigranţi, care au ca destinaţie ţările dezvoltate, putem
spune că toate măsurile colective de reglementare a problematicii specifice migraţiei şi a refugiaţilor
adoptate până până în prezent au un caracter limitat. În acest context, trebuie specificat că au existat
şi o serie de măsuri luate de către guvernele statelor naţionale care „au intrat într-un conflict cu legile,
convenţiile şi obligaţiile internaţionale preexistente”3. Incapacitatea statelor de a-şi controla frontierele
şi preferinţa unor angajatori de a utiliza munca ieftină a imigranţilor ilegali (datorită costurilor ridicate
ale securităţii sociale) denotă limitele autorităţilor de a obţine sprijinul şi cooperarea tuturor
angajatorilor sociali4.

Este dificil de măsurat gradul de migraţie internaţională în lipsa unor date statistice pertinente. Potrivit
datelor disponibile, există o standardizare redusă a statisticilor referitoare la migraţie, deoarece însăşi
definiţia imigrantului internaţional variază de la ţară la ţară. Fiecare stat poate astfel colecta date
despre migraţie în modul său specific şi în diferite scopuri şi îl poate defini după cum consideră de
cuviinţă. Deci, statisticile proprii unei ţări în materie de migraţie depind de politica sa pe această linie,
de structura sa administrativă şi chiar de situaţia sa social-politică şi economică. Ca urmare, criteriul
de interpretare a acestor date statistice în materie de migraţie este variabil5.

Actorii migraţiei

Despre cel care se îndreaptă către o nouă ţară în căutarea unor oportunităţi mai bune din punct de
vedere economic, găsirea unui mediu profesional superior ori a unor căi de acces mai larg la familie,
cultură sau religie, se presupune că este angajat într-un proces de migraţie (emigraţie din ţara de
origine şi imigraţie în ţara de destinaţie). În viziunea specialiştilor, o asemenea migraţie este apreciată
drept voluntară. Ţara de origine nu este obligată să permită părăsirea teritoriului său de către
persoanele aflate în această situaţie şi, cu atât mai mult, nici un stat nu este obligat să-i primească.
Ca în orice joc, migraţia creează modele complexe de câştigători sau perdanţi. În acest context,
imigranţii oferă de multe ori posibilitatea efectuării unei munci ieftine de care să beneficieze economia
în întregul său, dar şi pe aceea de a concura pentru obţinerea unor locuri de muncă cu cetăţenii săraci
ai ţării-gazdă6.

Ţările industrializate încearcă în acest cadru să limiteze imigraţia ce are ca sursă globală Sudul. În
pofida reglementărilor legale de trecere a frontierei, a restricţiilor şi a măsurilor de pază şi securitate
luate împotriva încălcărilor de acest gen, se constată existenţa unui flux masiv ilegal de imigranţi către
spaţiul comunitar.

În Statele Unite, de pildă, asemenea imigranţi sosesc din diverse zone ale lumii şi, în special, din
Mexic, America Centrală şi Zona Caraibelor, în timp ce în Europa Occidentală cea mai mare parte a
acestora provin din Africa de Nord, Turcia şi, în număr sporit, din Europa de Est7. Unii dintre şefii de
state europene şi-au exprimat temerea că, în cadrul acestui proces complex al integrării, controlul
traficului de frontieră şi, implicit, al numărului total de imigranţi staţionaţi pe teritoriul lor ar fi mai
greu de realizat. Este şi motivul pentru care electoratul suedez a respins propunerea de a fi membru a
Uniunii Europene. În sprijinul acestei decizii, poate fi dat ca exemplu situaţia celor câtorva zeci de mii
de imigranţi şi refugiaţi din nordul Africii, care au venit în Maroc în perioada 2004-2006 şi care au
reuşit apoi să pătrundă în Spania prin două enclave din zonă. Exodul acestora nu a mai putut fi
controlat, deoarece, o dată aflaţi pe teritoriul spaniol, ei nu mai puteau fi trimişi înapoi, în cazul în care
autorităţile nu reuşeau să le stabilească naţionalitatea. Creşterea numărului de imigranţi, care
încercau să ajungă în zona enclavelor este rezultatul măsurilor luate pe linia limitării accesului
diverselor ambarcaţiuni ilegale de imigranţi proveniţi din nordul Africii. După ce autorităţile spaniole au
închis acest culoar, imigranţii nord-africani au găsit o nouă cale de acces prin zona Insulelor Canare.
Deşi este un caz atipic pentru UE, procesul de emigrare în Marea Britanie a cunoscut o evoluţie
interesantă în perioada 1998-2007, aşa cum se poate observa în tabelul de mai jos8.

Immigration Emigration
TIM TIM
Brit. % Non-Brit. % Brit. % Non-Brit. %
(thousands) (thousands)
1998 391 26% 74% 251 50% 50%
1999 454 25% 75% 291 48% 52%
2000 479 21% 79% 321 50% 50%
2001 479 23% 77% 306 52% 48%
2002 513 19% 81% 358 52% 48%
2003 508 20% 80% 361 53% 47%
2004 586 15% 85% 342 57% 43%
2005 563 17% 83% 359 52% 48%
2006 591 14% 86% 400 52% 48%
2007 577 13% 87% 340 50% 50%

În acest cadru, este utilă precizarea distincţiei dintre dreptul internaţional şi cutuma între imigranţii şi
refugiaţi, ultimii find consideraţi persoane care caută să scape de ororile războiului, de urmările
dezastrelor naturale sau de persecuţia politică (fuga de discriminarea cronică poate sau nu constitui
motiv de acordare a statutului de refugiat). Normele internaţionale obligă statele să accepte refugiaţii
care sosesc la frontierele lor. Refugiaţii de război sau cei care şi-au părăsit căminele în urma
dezastrelor naturale sunt adăpostiţi în tabere temporar amenajate, până ce aceştia se pot întoarce la
casele lor, deşi şederea lor ar putea dura foarte mult timp. Refugiaţilor politici li se poate acorda azil
pe teritoriul statului ales9.

Migraţia şi politicile de securitate

Cele mai grave crize politico-militare de la începutul secolului gravitează în jurul atacurilor teroriste de
la 11 septembrie 2001 asupra Statelor Unite10, urmate imediat de intervenţia din Afghanistan şi Irak.
Situaţii tensionate există şi în Orientul Apropiat, Asia Centrală, Asia de Sud-Est, Africa etc11. La prima
vedere, multe din aceste crize politico-militare, „care se ţin lanţ” şi se „intercondiţionează”, n-au nici o
legătură cu criza economică mondială sau cu cea energetică. La originea acestora se află lupta pentru
putere şi reîmpărţirea sferelor de influenţă între marii actori politici, redistribuirea resurselor, trasarea
unor noi frontiere sau obţinerea unor poziţii-cheie în noua configuraţie mondială12. Plecând de la
această punere în context, dorim să evidenţiem, în cele ce urmează, legăturile strânse dintre migraţie
şi securitate. În literatura de specialitate se arată că problemele de mediu şi dezastrele umanitare,
apărute în urma conflictelor militare, generează vulnerabilităţi, care se răsfrâng indirect şi asupra
actorilor care le declanşează. Migraţia unui număr foarte mare de oameni din zonele afectate de război
în alte zone non-conflictuale are urmări multiple. Enumerăm doar câteva: destabilizează economia
ţărilor de destinaţie; facilitează acţiunile criminalităţii organizate transfrontaliere şi a terorismului;
generează ură şi violenţă xenofobă şi rasială13. Un exemplu ni-l oferă destrămarea fostei Iugoslavii,
care a dat naştere mai multor fluxuri de refugiaţi către ţările vecine14. Printre aceştia se numără şi
rromii, o minoritate etnică, aflată de secole sub semnul sărăciei şi al discriminării sociale. O parte din
rromii proveniţi din Bosnia şi Kosovo s-au instalat în Germania (cca ¼ din cei 200.000 înregistraţi de
autorităţi)15. Un alt flux de imigranţi care au primit statutul de refugiaţi a fost cel reprezentat de
bosniaci şi albanezi. Aceştia, împreună cu „transfugii” din ţările Asiei şi Africii au devenit, destul de
repede, o povară pentru bugetul comunitar şi un factor de instabilitate16. Şi asta pentru că în rândul
celor care au beneficiat de statutul de refugiat s-au numărat şi membrii unor grupări ai crimei
organizate17.
În chip firesc, principala caracteristică a mediului de securitate rămâne multiplicarea ameninţărilor
asimetrice18. Analiştii politici şi militari evidenţiază faptul că respectul cetăţenilor faţă de drepturile şi
libertăţile omului, în cadrul societăţilor occidentale, a fost şi este speculat de cei care ameninţă
sistemul de valori democratic19 . Prozelitismul realizat în rândul refugiaţilor de către grupările anarhiste
sau teroriste poate genera probleme serioase de securitate ţărilor-gazdă20. Libera circulaţie face ca
riscul utilizării de către terorişti a armelor chimice, biologice sau nucleare să fie unul real21. Şi pentru
că tot am amintit de terorism, nu putem să nu subliniem latura religioasă ori psihologică a acestuia.
Multiplicarea mişcărilor islamice şi popularitatea de care se bucură acestea în Europa Occidentală au la
bază resentimentele musulmanilor faţă de occidentali, pe care îi consideră responsabili pentru
insuccesele personale22. La această stare de fapt contribuie şi oportunităţile relativ limitate de
integrare socială şi economică oferite acestora de către ţările de destinaţie. Sentimentul de umilinţă pe
care-l trăiesc îi determină pe mulţi musulmani să-şi pună speranţele şi nădejdea în „miracolul
credinţei”. La aceasta se adaugă şi absenţa sentimentului de apartenenţă la societăţile europene
creştin majoritare, care au încercat permanent să-i asimileze pe imigranţii islamici. Rezultatul a fost
contrar aşteptărilor. Toate acţiunile şi gesturile asimilaţioniste nu au contribuit decât la „amplificarea
procesului de radicalizare islamică”. Acest lucru este relevat şi de un sondaj de opinie efectuat în
Marea Britanie în rândul musulmanilor în anul 2002, subiecţii având vârste sub 35 de ani. Un procent
de 41% din cei chestionaţi au răspuns că „se simt numai musulmani şi nu britanici şi musulmani (o
treime din cei peste 35 de ani au declarat că simt acelaşi lucru). Aceeaşi tendinţă s-a înregistrat şi în
Franţa”23. Tom Hundley, un bun observator al fenomenului islamic, atrage atenţia că Europa are toate
şansele să devină, pe fondul unui spor crescut al natalităţii în rândul imigranţilor musulmani şi a
marginalizării lor pe piaţa muncii, „o fabrică de transformat indivizi frustraţi în fundamentalişti sau
chiar terorişti”24. La adăpostul religiei, actele de violenţă comise de terorişti îndreptate împotriva
civililor devin „justificabile” în ochii membrilor comunităţilor islamice25.

Recrutându-şi adepţii în cea mai mare parte din clasa de mijloc, din zone urbane cu un trecut rural
destul de recent, fundamentaliştii se prezintă în faţa acestora în calitate de apărători ai interpretarii
tradiţionale a „scripturilor”, împotriva „reinterpretărilor metaforice, simbolice, sociale, funcţionale ce
au drept scop transformarea religiei spre a putea fi mai bine asimilată spiritului modern”26. Liderii
acestor grupări sunt buni psihologi, neezitând să profite de lipsurile de natură materială sau spirituală
ale diferitelor categorii sociale, defavorizate sau nu. Au, în genere, o mare forţă de persuasiune asupra
comunităţii, fapt ce le permite să creeze cu uşurinţă stări emoţionale reale sau artificiale. Prin
intermediul unor mesaje simple ei ştiu să-i manipuleze pe cei care posedă o instrucţie precară.
Lucrurile se complică atunci când vin în contact cu intelectualii. Mesajele sunt de această dată pline de
conţinut, deşi nu le lipseşte doza de populism şi de demagogie. În ambele cazuri, persuasiunea
utilizată de lideri constituie un pericol, deoarece ea se naşte şi acţionează în cadrul influenţei sociale.
Or, influenţa e una din funcţiile importante ale comunicării27.

Prezenţa unui un flux de imigranţi, care împărtăşeşte viziunea religiei promovată de radicalii islamici,
poate să devină pe de o parte, o potenţială ameninţare la adresa securităţii ţării-gazdă, iar pe de alta,
o provocare la adresa valorilor, tradiţiilor şi obiceiurilor culturale şi lingvistice ale acesteia. Concret,
adepţii aplicării legii islamice (Shari’a) din Franţa, Marea Britanie şi Germania au solicitat în numele
multiculturalismului unele drepturi speciale pentru musulmani, care subminează caracterul laic al
statului, principiul protecţiei în faţa legii şi sistemul public de şcolarizare28. Estimările demografice ale
populaţiei musulmane care trăieşte în Europa Occidentală avansează cifra de 20 milioane29. Se
vehiculează cifre alarmante: în anul 2020, 10% din populaţia Europei va fi musulmană. Dacă Turcia va
intra în Uniunea Europeană, ea va fi cea mai populată întrecând Germania30. Se crede că din rândul
clasei de mijloc „se vor ridica membri ai elitei politice şi economice, care vor avea un cuvânt de spus
în decizia strategică de mâine”31. De unde şi îngrijorarea guvernelor occidentale faţă de ascensiunea
islamului în Europa preponderent creştină.

Din păcate, această situaţie este speculată politic, în condiţiile ascensiunii la putere a unor partide de
extremă dreaptă precum şi a sporirii inegalităţilor de pe piaţa muncii32. Recent, parlamentarul olandez
Geert Wilders, fondatorul Partidului pentru libertate, de extremă dreapta, întrebat dacă Ucraina ar
trebui inclusă în Uniunea Europeană a raspuns sec: „Nu, eu cred că nici o altă ţară nu ar trebui să se
mai alăture Uniunii Europene. Eu susţin chiar excluderea Romaniei şi a Bulgariei din Uniunea
Europeană. În Parlamentul olandez, partidul meu a votat împotriva ratificarii tratatului care a autorizat
aderarea Romaniei şi a Bulgariei”33. Mai departe, Geert Wilders argumenteză că „Ar trebui să avem o
Europă restrânsă, cu sarcini limitate, în locul unei Europe extinse, chiar dacă ar avea o influenţă mai
mare. Eu cred că aceste două ţări nu sunt pregatite deloc. Nu sunt pregatite şi sunt extrem de
corupte”34. Cu privire la aderarea Turciei, parlamentarul s-a pronunţat ferm, respingând de facto
ideea: „A fi un vecin bun nu este acelaşi lucru cu a fi membru al familiei. Şi, în plus, Turcia este o ţară
islamică”. Pe de altă parte, aderarea Turciei ar spori cheltuielile bugetului comunitar şi ar însemna
creşterea deloc neglijabilă a migraţiei - „ultimul lucru de care am avea nevoie”35. Facem precizarea că
partidul acestuia a obţinut 16% la alegerile parlamentare din Olanda. Deci, un segment important al
electoratului olandez îi împărtăşesc ideile cu privire la construcţia europeană şi migraţie.

Populismul unor guverne europene nu face decât să contribuie la agravarea sentimentului de

insecuritate atât în rândul imigranţilor cât şi în cel al nativilor ţărilor receptoare36. Un exemplu este
Italia. Pentru unii politicieni câştigurile politice pe termen scurt sunt mult mai importante decât
menţinerea coeziunii sociale37.

În chip firesc, controlul mai strict al frontierelor înrăutăţeşte insecuritatea imigranţilor, iar securitatea
nativilor lasă de dorit pe măsură ce guvernele statelor eşuează în misiunea lor de „implementare” a
politicilor care vizează un control mai riguros al frontierelor, în limitele unor „costuri rezonabile”38.

Discursurile care vehiculează idei de genul „închiderea graniţelor” ori „întărirea controlului” sunt lipsite
de substanţă, pentru că nu rezolvă problema. În următoarele decenii, „emigraţia inversă” va fi greu de
controlat39. „La frontierele statelor sau ale zonelor dezvoltate se va crea o presiune atât de mare, încât
ea nu va putea fi contracarată prin măsuri strict administrative. Zonele dezvoltate sunt, sau pot fi
echivalate cu zone rarefiate din punct de vedere demografic şi ele vor atrage cu puterea unei legi
fizice populaţia din alte zone. Omenirea nu poate trăi mult timp sfâşiată de acest dezechilibru
demografic. Într-un fel sau altul, el va genera mişcări şi procese sociale de reechilibrare”40. Văzută din
perspectiva dezechilibrului demografic, migraţia reprezintă singura soluţie. Însă mai înseamnă şi
altceva: epuizarea mai rapidă a resurselor ţărilor de destinaţie. Nici nu mai este cazul să amintim
despre competiţia care se va declanşa între comunităţile locale şi noii veniţi.

Efectele migraţiei în Uniunea Europeană

Migraţia poate fi considerată „un indicator fidel al stării de sănătate al organismului social şi rezultatul
unor fenomene cumulate, dintre care cel mai important este sărăcirea continuă a populaţiei”41.
Datorită creşterii şomajului unele state au adoptat o politică de limitare a imigraţiei,deşi iniţial o
încurajau. Vom da doar un singur exemplu: Elveţia. În urma referendumului din 8 febrruarie 2009,
elveţienii au aprobat un acord care le facilitează românilor şi bulgarilor accesul pe piaţa muncii.
Acestora li se oferă permise de muncă, „limitate ca număr până în 2016, pe baza unor măsuri
tranzitorii”42. Însă, rata crescută a şomajului a determinat autorităţile elveţiene să examineze
posibilitatea introducerii unor restricţii temporare pe piaţa muncii pentru cetǎţenii comunitari43. Pentru
a preîntâmpina aceste reacţii din partea şi a altor state membre ale Uniunii Europene la adresa
României, autorităţile promovează o politică activă de integrare, fără restricţii pe piaţa muncii a
emigrantului român, reuşind, cel puţin la nivel de intenţie,să-i ofere acestuia o imagine credibilă.

În contextul integrării europene a României şi a posibilităţilor oferite de pieţele de muncă din statele
membre ale Uniunii Europene, semnalăm preocuparea autorităţilor române de a găsi un cadru mai
sigur şi legal oportunităţilor de emigrare. Legislaţia românească armonizată cu cea europeană de profil
a fost completată, în ultima perioadă, cu o serie de programe, reglementări şi normative interne ale
unor organisme de specialitate, care au ca preocupare impactul migraţiei asupra societăţii româneşti.
Evidenţiem în acest sens, activitatea Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă pentru
elaborarea unor materiale utile de pregătire, prevenire şi instruire a celor care urmează să emigreze.
Materialele editate cu acest prilej şi intitulate Ce trebuie să ştiu pentru a lucra legal în ...(ţara
respectivă) conţin date deosebit de pertinente cu privire la accesul şi angajarea pe piaţa muncii,
reglementarea relaţiilor de muncă cu angajatorul străin, securitatea socială a lucrătorilor români,
recunoaşterea şi echivalarea diplomelor etc. Facem precizarea că reglementările în cauză sunt în
consens cu specificul local al fiecărei ţări în parte, astfel încât cetăţeanul român să poată găsi un cadru
favorabil evoluţiei sale în ţara de destinaţie.

Un alt aspect este cel al beneficiilor pe care migraţia le are atât asupra statelor în curs de dezvoltare
cât şi a celor de destinaţie. În primul caz, ea reduce sărăcia, somajul, reglează dezechilibrele existente
pe piaţa muncii ducând la creşterea salariilor şi stimulează înmulţirea investiţiilor în capitalul uman44.
„Surplusul de forţă muncă nu determină doar creşterea şi întinerirea ofertei pe piaţa muncii, ci şi
creşterea consumului, deci a ofertei generale, rezultând creşterea PIB şi, ca o consecinţã,
îmbunătăţirea nivelului de trai”45. Valuta trimisă de imigranţi familiilor rămase în ţară contribuie la
ridicarea standardelor acestora de viaţă. De asemenea, fluxul de valută al imigranţilor scade presiunea
„asupra deficitului contului curent şi balanţei de plăţi externe al acestora”46. Economisirea veniturilor
emigranţilor în sistem bancar are la rândul ei un efect pozitiv asupra dezvoltării economice47. Un
clasament al remitenţelor întocmit de Banca Mondială plasează România pe locul zece în lume, şi pe
locul doi în UE48. În cel de-al doilea caz, migraţia reprezintă o provocare şi pentru ţările dezvoltate
care concurează în atragerea de imigranţi cu înaltă calificare pentru a-şi acoperi nevoile economice49.

În contextul actual, este greu de evaluat contribuţia muncitorilor străini la dezvoltarea economiilor
ţărilor de destinaţie. Studiile care au ca temă evaluarea impactului economic al imigranţilor nu-i
tratează pe aceştia ca pe o masă omogenă, deoarece un procent considerabil al muncitorilor străini
este constituit din specialişti cu înaltă calificare. Aceştia reprezintă o alternativă viabilă menită să
acopere deficitul de personal de înaltă calificare în unele domenii economice. Pentru angajatori,
prezenţa acestora reprezintă o mare oportunitate întrucât le oferă posibilitatea să aleagă pentru
posturile scoase pe piaţa muncii, cele mai potrivite persoane, din punct de vedere al „calificărilor şi
aptitudinilor”50. Un alt avantaj pentru economia ţărilor de destinaţie îl constituie punerea în practică a
cunoştinţelor emigranţilor dobândite în ţara de origine. Prin înfiinţarea unor firme, creează automat şi
locuri de muncă atât pentru conaţionali cât şi pentru cetăţenii ţării de destinaţie51.

Prezenţa imigranţilor este, însă, benefică din alte motive, în opinia lui Andrei Banc. Într-un studiu
întitulat Migraţia creierelor şi a braţelor, acesta arată că, în pofida unei rate a somajului, destul de
ridicate, europenii din spaţiul Uniunii „nu vor să mai efectueze munci necalificate sau slab calificate şi,
în consecinţă, prost plătite”52. Nevoia de a importa pe lângă specialişti de înaltă calificare şi milioane
de muncitori „de slabă sau medie calificare” este acută şi se datorează scăderii populaţiei şi
îmbătrânirii acesteia. Autorul citat de noi îşi argumentează ideile făcând apel la studiile de prognoză
care indică manifestarea acestor tendinţe negative şi în deceniile urmatoare53. În atari condiţii, „nu va
mai avea cine să mai ocupe locurile de muncă vacante, ori, şi mai grav, nu va mai avea cine să
plătească impozitele necesare asigurării pensiilor europenilor activi de astăzi”54. O statistică ONU arată
că pentru păstrarea raportului de 3 persoane active la un pensionar şi ocuparea locurilor de muncă
vacante, Uniunea Europeana va trebui să „importe” anual în perioada 2015 şi 2040 cca 6,1 milioane
de oameni55. Aproximativ 40% din populaţia Europei va fi alcatuită în anul 2050 din imigranţi şi
„descendenţii lor din prima generaţie”56. Dar asta nu e totul. Această migraţie modernă va schimba
identitatea populatiei57. Europa va avea în 2050 mai puţini locuitori decât astăzi. De aceea, ea are de
ales: îşi va închide graniţele sau „va accepta imigrarea a zeci de milioane de oameni din Asia şi nordul
Africii”58. Andrei Banc îşi intreabă retoric cititori, în finalul studiului său, dacă le vine să creadă că peste
50 de ani „milioane de români vor fi negri sau galbeni, musulmani sau hinduşi şi oraşele noastre vor
avea sute de moschei”. Şi tot el este cel care le oferă răspunsul: „În istorie totul se repetă”. „Invaziile
barbare” stau la porţile Europei, fără arme ca acum două mii de ani, fără dorinţa de a jefui sau de a
omorî, ci doar cu dorinţa de a trai mai bine”59.

Exodul personalului calificat sau „migrarea creierelor” – factor de risc pentru ţările
de origine

Acest fenomen presupune existenţa unor specialişti de înaltă calificare într-o anumită ţară, care sunt
fie prost plătiţi, fie nu-şi găsesc locul pe piaţa muncii, fie sunt constrânşi de situaţia politică din ţările
de origine şi preferă să emigreze. Plecarea acestora dintr-o ţară mai puţin dezvoltată către una mai
dezvoltată, fără nici o compensaţie, reprezintă o pierdere vitală de resursă, cu urmări dramatice
asupra evoluţiei ţării în viitor (încetineşte creşterea economică şi dezvoltărea tehnologică, scade
veniturile şi lasă descoperite anumite sectoare)60.

Pe plan european se simte nevoia importării de forţă de muncă de înaltă calificare. Studiile de
prognoză evidenţiază necesitatea importării de către ţările dezvoltate din Uniunea Europeana a unui
număr de 700.000 de cercetatori în următoarele trei decenii61.
Pe lângă efectele financiare benefice pentru ţările de destinaţie, mai apar şi efectele negative.
Negiljarea propriilor sisteme educaţionale este unul din ele62. Scăderea cheltuielilor arondate educaţiei
are „un impact negativ asupra procesului de inovaţie şi de adoptare de noi tehnologii”63. Carmen
Tudorache este de părere că educaţia secundară şi cea superioarã, dacă sunt însoţite de o eficienţă
economică ridicată fac ca slujbele bune să fie mai puţine, chiar şi pentru specialiştii. Soluţia avută la
îndemână de aceştia este emigrarea în ţările mai sărace, „pentru a căuta slujbe care corespund
calificărilor şi aspiraţiilor lor. Cu cât capitalul şi investiţiile directe vor merge spre ţările sărace, cu atât
aceste persoane vor emigra din ţările bogate”64.

În ultimii ani, se constată că mii de cercetatori, mai ales din China, Taiwan şi India, se întorc în ţările
lor de origine. O ţară afectată de acest fenomen este şi SUA. Oficialii acestei ţări au început deja să îşi
manifeste „îngrijorarea faţă de aceste tendinţe, fiindcă până acum inovarea ştiinţifică şi cea
tehnologică au constituit motorul economiei şi competitivităţii americane, a supremaţiei ei mondiale”65.
Însă acest proces cu greu va fi stopat. Asistăm deci, la o „migraţie inversă”, cu efecte benefice asupra
ţărilor de origine66.

Concluzii

Democraţiile europene, care au dorit ţină sub control migraţia ilegală au fost nevoite să se angajeze în
forme de cooperare internaţională pentru a stopa fenomenul, deoarece măsurile luate de guvernele
naţionale nu au avut succesul scontat. Cooperarea internaţională lasă uneori de dorit atunci când este
nevoie să se asigure refugiaţilor condiţiile decente de trai. Deşi migraţia, în special, „migraţia
creierelor” are efecte pozitive asupra economiei ţărilor de destinaţie, ea devine constant un subiect
predilect al campaniilor electorale şi al celor de presă. În condiţiile crizei actuale, reducerea sau
stoparea migraţiei nu ar face decât să adânceasă deficitul economic al ţărilor care se confruntă cu
dezechilibre pe piaţa

Impactul migratiei asupra pietei fortei de munca si politici de imigratie

In ultimii ani Romania a fost in primul rand tara sursa sau tara de tranzit in fluxurile de migratie. Statutul
de tara membra a Uniunii Europene corelat cu cresterea nivelului veniturilor si a salariilor in Romania
foarte probabil va conduce in anii urmatori la o schimbare a acestei situatii. Intr-o prima faza Romania va
fi in acelasi timp tara sursa si destinatie, pentru ca apoi numarul imigrantilor sa il depaseasca pe cel al
emigrantilor. Aceasta evolutie s-a petrecut in tari precum Spania, Portugalia sau Italia, si este in curs in
tarile care s-au integrat in UE in 2004 (Slovacia, Polonia, Ungaria etc.). Exemplele unor tari ca Spania
(care a negociat din timp acorduri bilaterale de migratie si a dezvoltat politici interne flexibile de
acomodare a imigrantilor) si Italia (care nu a facut aceste lucruri) arata ca abordarea rationala si coerenta
a fenomenului permite diminuarea efectelor sociale si economice negative (trafic de persoane, economie
subterana, violenta, conflicte etnice, cresterea incidentei atitudinilor radicale, efecte asupra sistemelor de
asigurari sociale etc.), fara a afecta efectele pozitive.

Recent, ca urmare a pozitiei de stat membru UE, Romania a inceput (incet si nesigur) sa dezvolte unele
politici in acest domeniu, dar evolutiile sunt in acest moment puternic incetinite de schimbarile politice
permanente. Proiectul isi propune sa organizeze un grup interdisciplinar care sa schiteze o strategie de
politici si sa sprijini organismele guvernamentale care actioneaza in domeniu, acolo unde este cazul.
Intr-o prima faza vom face o analiza a actorilor implicati si va fi realizat un „argument” in favoarea
investitiei de resurse in politici de imigratie. In acelasi timp, va fi format grupul de lucru si vom realiza o
serie de studii care vor fundamenta rezultatele grupului. Aceste activitati vor incepe in luna mai si vor
continua pe toata durata anului.

Unul din efectele cele mai vizibile si in acelasi timp cu impact mare asupra fluxurilor de migratie este
evolutia pietei fortei de munca. Atat migratia masiva pentru munca, cat si procesul de imbatranire a
populatiei afecteaza in prezent oferta de forta de munca. Studiile Ministerului pentru Munca si
Solidaritate Sociala indica deficite semnificative de forta de munca in anumite domenii (constructii,
turism, industria textila). Posibile solutii de acoperire al acestui deficit ar fi calificarea sau recalificarea
fortei de munca sau importul de forta de munca din tari precum Republica Moldova, Ucraina sau alte tari
din afara UE. Activitatile din acest an vor cuprinde o parte de cercetare cantitativa prin sondaj telefonic pe
un esantion de companii din domeniile cele mai afectate de migratie: constructii, turism si industrie
textila. In acest sens vom incerca sa atragem implicarea asociatiilor patronatelor din cele trei domenii.
Activitatile de culegere de date sunt programate pentru toamna acestui an.

3. Advocacy si promovare
Toate componentele programate pentru anul 2007 se vor finaliza cu recomandari de masuri de politici
publice adresate autoritatilor centrale si locale. Acestea se vor grupa in ghiduri de bune practici pentru
autoritatile locale si recomandari privind codificarea legislativa a unei strategii coerente la nivel national,
sincronizata cu reglementarile europene. Activitatile de promovare a acestor instrumente vor include:
- Implicarea reprezentantilor autoritatilor in elaborarea documentelor, pentru a crea proprietatea asupra
rezultatelor si a facilita acceptarea lor
- Serie de mese rotunde, la Bucuresti si la nivel local, cu reprezentanti ai autoritatilor, ai organizatiilor
societatii civile si ai mass-media, pentru a declansa dezbaterea privind efectele negative ale migratiei si
prevenirea lor
- Seminar international, necesar pentru ca migratia externa este un fenomen transnational.

Plasarea discutiei in context european deschide drumul catre continuarea proiectului in anii urmatori.

Activitatea de promovare si diseminare este practic continua incepand din momentul finalizarii primelor
produse ale programului. Dupa elaborarea ghidurilor pentru autoritati se va intensifica componenta de
advocacy, in colaborare cu alte programe ale Fundatiei.

Drumurile romanilor pentru cautarea de lucru in lume (in special in Europa):

- prima etapa 90-95, existau cinci destinatii cu o pondere de peste 7% din totalul plecarilor: Israel, Turcia, Italia,
Ungaria si Germania.
- etapa a doua – ‘96 - 2002, la cele cinci tari din prima etapa se adauga Canada, Spania si SUA.
- a treia etapa a inceput in 2002, iar romanii si-au concentrat plecarile spre Spania si Italia.

Cum au ajuns la lucru in strainatate:

In perioada 1990-1995 s-a plecat fara sustinere sau ajutor din partea cuiva. Numai 22% dintre cei care au plecat la
lucru in acea perioada au fost ajutati de cineva. Odata cu cresterea plecarilor s-au extins si retelele personale, astfel
ca in perioada 1996-2001 beneficiau de ajutor pentru plecare 40% dintre migranti, ca dupa 2001, ponderea lor sa
urce la 60%.

Constructiile, pentru barbati (98% au muncit cel putin o data in acest domeniu), munca menajera pentru femei (88%)
si agricultura (72% barbati si 28% femei), sunt principalele ocupatii ale romanilor in strainatate. Practica ilegala a
acestor ocupatii este deosebit de ridicata in cazul activitatilor menajere si agricole, iar ponderea celor care au muncit
clandestin era in crestere, de la 34% in perioada 1990-1995, la 53% dupa 2001.

Munca ilegala este practicata mai ales de catre menajere (78%) si agricultori (56%).
Romanii au lucrat clandestin mai ales in Turcia si Italia, si legal in Germania, Grecia, Israel, Canada si SUA. In ceea
ce priveste Spania, romanii au lucrat preponderant ilegal, dar cu un decalaj intre legal si ilegal mai mic decat in cazul
celor plecati in Italia si Turcia.
In prezent, fenomenul plecarii temporare la lucru in strainatate este de trei ori mai intens decat in 2002. Moldova,
Muntenia si Oltenia sunt regiunile in care emigrarea temporara pentru munca prevaleaza asupra plecarilor temporare
de tip turism-viza, mai frecvente in Banat, Transilvania, Dobrogea si Bucuresti. In acest sens, rudele din localitatea de
destinatie sunt cel mai des folosite la plecare (pentru 23% dintre migranti), urmate de prieteni din localitate (16%) si
de cunostinte (5%)

In acest moment, Italia si Spania sunt principalele destinatii ale romanilor care muncesc in strainatate: in ultimii cinci
ani, 50% dintre plecarile la lucru in afara au fost in Italia si 25% in Spania.

Marea Britanie:
Cercetarile OIM din toamna lui 2006 arata ca romanii au o imagine distorsionata asupra conditiilor de pe piata muncii
din Regatul Unit.
Probleme relevante:
- Migrantul potential din Romania crede ca romanii pot castiga mai bine in Marea Britanie decat in alte tari; ca acolo
se traieste mai bine si ca angajatorii sunt mai de incredere decat in alte tari.
- Nu toti migrantii potentiali din Romania stiu ca pentru a lucra in Marea Britanie este nevoie de permis de munca si
de asigurare medicala.
- Majoritatea migrantilor potentiali nu stiu ca nu pot beneficia de asitenta sociala sau de servicii medicale in Marea
Britanie, daca nu vor fi contribuit deja, in Marea Britanie, la plata taxelor aferente
- Si mai multi cetateni romani care ar dori sa plece la munca in Marea Britanie nu stiu ca pentru a lucra in aceasta
tara trebuie sa se inregistreze la autoritatile britanice.
- Costul vietii destul de ridicat din Marea Britanie este necunoscut, ignorat sau trecut cu vederea de majoritatea
romanilor potential interesati de plecarea in Marea Britanie cu scopul gasirii unui loc de munca.

De asemenea, muncitorii cu studii superioare pot merge la munca in Marea Britanie, dar trebuie sa dovedeasca ca
indeplinesc toate conditiile. Angajatorul va trebui sa demonstreze, la randul sau, ca nu a gasit un muncitor britanic in
domeniul respectiv, in timp ce in domeniul agricol si alimentar s-a demonstrat deja ca nu exista muncitori britanici.

In caz contrar, daca un muncitor roman sau bulgar este gasit muncind ilegal in Marea Britanie va fi amendat cu 1000
de lire sau pedepsit legal. Angajatorul va primi si el o amenda de 5000 de lire / angajat si este posibil sa fie la randul
lui judecat.
In plus, migrantii trebuie sa fie constienti de faptul ca firmele care anagajeaza ilegal de obicei nu respecta regulile de
angajare, drepturile omului sau alte drepturi ale muncii, si nici nu platesc taxele aferente la stat.

Potrivit lui Christophe Prince, reprezentant al Ministerului Britanic de Interne, prezenta romanilor pe piata muncii din
Marea Britanie a avut un impact pozitiv. Din 2001, in Marea Britanie sunt 12 000 de romani, dintre care nu toti sunt
lucratori. Nu se cunoaste deocamdata numarul celor care au fost trimisi acasa. In 2005 au fost eliberate 3900 de
premise de munca si pentru 2006 s-au estimat aceleasi valori.

Din 2008, pentru romanii si bulgarii care lucreaza in agricultura si agroalimentatie vor exista 20 000 de permise de
munca, in timp ce pentru anul 2007 va exista o faza tranzitionala, unde vor fi acceptati si muncitori din tari care nu
sunt inca in UE. Iar pentru cei inalt calificati urmeaza sa se ia decizii, atat timp cat angajatorii demonstreaza ca au
nevoie de acest lucru. Numarul celor care vor veni la munca in Marea Britanie va depinde de piata muncii.
Permisele de munca pentru romani sunt gratuite, din 1 ianuarie 2007, iar perioada de valabilitate va depinde de tipul
muncii. In acest caz, angajatorul va face rost de permisul de munca pentru angajatul lui inalt calificat, care trebuie sa
indeplineasca, la randul lui, cateva criterii de angajare: un anumit nivel de educatie, experienta si castiguri din
activitati anterioare.

(Informatii exacte pe aceasta tema pot fi gasite pe site-ul OIM: www.oim.ro)

Ambasadorul Marii Britanii la Bucuresti, Robin Barnett, a prezentat cateva dintre conditiile impuse dupa 1
ianuarie 2007:
"Persoanele cu pregatire deosebita care se califica pentru programul destinat lucratorilor migranti cu inalta calificare
vor fi admisi la fel ca in prezent. Studentii vor putea continua sa lucreze cu numar redus, pana la 20 de ore pe
saptamana, iar lucratorii calificati vor putea lucra acolo unde exista un deficit intern de forta de munca.

De asemenea, muncitorii necalificati din Romania si Bulgaria vor putea accesa schemele sezoniere de angajare pe
locurile vacante din sectorul agro-alimentar" - a anuntat diplomatul.
Spania

Povestile celor care emigreaza seamana intre ele, de multe ori oamenii trecand prin aceleasi ‘statii’.

Posibilitati de plecare in Spania

1. Contract de munca mediat de una dintre institutiile statului roman. Asta inseamna ca migrantul semneaza un
contract de munca, are o iesire din tara legala si se duce catre sectorul formal. El se va orienta catre slujbe si zone
prestabilite din Spania. Acest traseu a aparut in 2002, cand s-a semnat acordul cu Spania.
2. Potentialul migrant poate pleca in Spania pe baza unui contract de munca pe care il semneaza in Romania si iese
legal din tara. De obicei este utilizat pentru a doua migratie sau in cazul persoanelor care au conexiuni foarte bune cu
retele de emigranti si relatii in Spania.
3. Iesirea pentru reintregirea familiei. Acest traseu a aparut dupa ce migrantul avea deja un membru al familiei in
Spania cu o situatie legalizata. Este valabil doar din 2006.
4. Cineva poate sa plece pur si simplu (acesta este traseul cel mai des utilizat) utilizand dreptul de libera circulatie in
UE, insa in primele 3 luni are drept de sedere, nu si drept de munca.

Traseul ‘limpieselor’ si ‘peonilor’ este un traseu dezvoltat pe baza de retele de migranti. Plecarile se fac catre rude,
prieteni si cunostinte. La inceput, migrantul locuieste in apartament cu mai multi romani, ca subcontractant.
Femeile inevitabil ajung sa lucreze, in prima faza, ca limpiese, in domeniul casnic: interna, externa, plata cu ora (plata
mai buna in ordinea enumerata) In ultima perioada insa, femeile se angajeaza tot mai mult ca vanzatoare si
chelnerite in baruri.
In ceea ce-i priveste pe barbati, de la peon (salahor – muncitor necalificat in constructii), tendinta este slujba de
supraveghetor (security - “vigilante”= bodyguard).

Dupa inscrierea pe un traseu, asteptarea ca, odata ajuns in Spania, sa poti face cu totul altceva este departe de
ceea ce se intampla. Rudele deja aflate acolo isi pot sprijini noii veniti doar in situatiile pe care le presupune traseul
ales.

Romania are un acord bilateral cu Spania, dar nu si cu Italia.

Italia

Majoritatea romanilor plecati la munca in Italia, din punctul de vedere al oficialitatilor, se afla acolo ilegal. Potrivit
Ministerului Italian de Interne, in Italia sunt, in prezent, 2 milioane si jumatate de romani, urmati de Albania si Maroc.
In schimb, surse neoficiale anunta 1 milion de romani in Italia, in timp ce parerea romanilor din Italia despre ei este ca
sunt cu milioanele.
Situatia actuala a migrantilor arata ca doar 300 de mii de persoane au acte oficiale (permessi di soggiorno anuali sau
permanenti), altele folosesc permise expirate sau au solicitat permise de munca si asteapta solutionarea situatiei lor
legale, si altii care nu au depus actele si nici nu au intentia sa faca acest lucru.

Cei mai multi romani din Italia au un loc de munca relativ stabil si incearca sa treaca din secotrul agricol si al
constructiilor spre cel al serviciilor.

Dupa 2003, retelele de migratii au devenit mai putin eficiente prin supradimensionarea si supra saturarea lor. In acest
moment, exista depozite pentru munca in constructii si depozite pentru munca in agricultura.

Statistici:
Ultimele cifre indica ca 10% din gospodariile romanesti au pe cineva in strainatate care trimite bani (in 2006, romanii
plecati la munca in afara au adus in tara 3 miliarde de euro).

Dintre cei care au lucrat in strainatate, 61% spun ca pentru ei munca este foarte importanta. Acesti oameni dupa ce
se intorc sunt altii: au alta etica a muncii, au inceput sa inteleaga valoarea timpului liber, si valoarea disciplinei, iar
interesul lor pentru politica este mult mai activ (pentru40% din cazuri).

Consecinte – valori: noul val care vrea sa plece este centrat pe afaceri, ideea de afacere prin migratie este mult
mai clara.
La nivel national, circa 10% din volumul fiecarui tip de investitie din ultimii cinci ani de zile este realizat cu ajutorul
veniturilor din migratia internationala. In ceea ce priveste tipul cheltuielilor, cele mai importante sunt investitiile in
locuinta, urmate de cumparare de bunuri electrocasnice, masini si alte bunuri de lunga durata. In mediul rural banii
sunt investiti in principal in activitati de tip agricol, pe cand in mediul urban banii sunt investiti si in alte tipuri de
afaceri.

Persoanele care au lucrat in afara sunt mai critice in ceea ce priveste situatia din Romania, dar in acelasi timp sunt
mai optimisti in ceea ce priveste viitorul. Ei vin cu aspiratii superioare, care favorizeaza critica sociala asupra starii
localitatii in care traiesc, dar si critica asupra starii sociale actuale din Romania. Fata de optimismul lor dinamic, la pol
opus se situeaza pesimismul cronic – e rau si va fi si mai rau – al celor lipsiti de experienta migratiei.

Principalele consecinte negative ale migratiei temporare pentru munca se rasfrang mai ales asupra familiei, in
perceptia a 46% dintre respondentii la sondaj. Departarea de familie se resimte mai ales in sfera nevoilor de
afectivitate pentru 35% dintre intervievati.
Pe de alta parte, 89% din migrantii pentru munca cred ca in Romania de azi succesul este legat de asumarea
riscurilor, in timp ce doar 73% din cei care ies din tara pentru turism si 72% care au doar intentia sa plece din tara
cred acelasi lucru, dintr-un esantion total de 69%.

Investitii realizate cu venituri din migratia internationala:

Datele la nivel national arata ca, in ultimii cinci ani, o parte semnificativa a romanilor a investit in bunuri de lunga
durata: 50% dintre romani si-au cumparat electrocasnice, 37% si-au extins / modernizat locuinta, iar 16% si-au
cumparat autoturisme. Cei care merg in strainatate cumpara in proportie mai mare bunuri de folosinta indelungata
pentru confort si mai putin bunuri ce pot fi folosite in activitati productive.

Aproape 90% dintre cei care au lucrat in strainatate considera ca pentru a reusi in viata este important si foarte
important sa stii sa risti, comparativ cu 70% care impartasesc aceasta opinie la nivelul celorlalte categorii de
populatie.

De asemenea, numarul antreprenorilor este redus la nivelul populatiei, pe ansamblu. Doar 10% din populatia adulta
sunt intreprinzatori pe cont propriu sau au pe cineva in gospodarie cu o afacere proprie. In randul celor care au lucrat
sau au calatorit in strainatate ponderea de antreprenori este mai mare: 16% si, respectiv, 23%.
Migratia pentru munca si antreprenoriatul sunt strategii de viata strans legate intre ele. Pe masura ce migrantul
acumuleaza capital material, uman si relational in strainatate si isi satisface necesitatile de baza, el tinde sa
investeasca acest capital in activitati productive, pe cont propriu.

Planuri de viitor ale migrantilor:

- Schimbare – prin imbunatatirea conditiilor de trai, cresterea veniturilor lucrand suplimentar, cautarea unui alt loc de
munca si schimbarea felului de viata.
- Acumulare – achizitii de bunuri, mutarea intr-o casa mai buna, construirea unei case, deschiderea unei afaceri,
cumpararea unui teren si petrecera unui concediu in strainatate.
- Studii – planuri specifice tinerilor care vor sa isi continue studiile, sa se mute la oras intr-un apartament mai mic.

- Conform raportului „Migratia si transferurile de bani: Europa de Est si fosta Uniune Sovietica”, migratia in si din
economiile in tranzitie din Europa si Asia Centrala a fost mare si probabil va continua sa creasca

- Germania si Franta sunt singurele natiuni vest-europene aflate in topul primelor zece tari primitoare de migranti.

- Raportul arata ca pentru a garanta ca migratia este avantajoasa, tarile si-ar putea coordona mai indeaproape
politicile, astfel incat oferta de forta de munca migratoare sa poata face fata cererii

- Fiecare dintre cei trei actori ai migratiei ar putea avea de castigat. Atat migrantul cat cele doua tari: de provenienta
si de destinatie.
Conform cercetarii „Migratia si transferurile de bani: Europa de Est si fosta Uniune Sovietica”, migratia in si din
economiile in tranzitie din Europa si Asia Centrala a fost mare si probabil va continua sa creasca pe masura ce rata
natalitatii

S-a scris mult despre faptul ca migratia spre Europa Occidentala a crescut semnificativ pe parcursul ultimilor 15 ani,
aceasta primind 42% din migrantii provenind din Europa Centrala si de Est, precum si numarul in crestere de migranti
din fosta Uniune Sovietica.

Insa Raportul Bancii Mondiale scoate la faptul ca, la nivel global, Germania si Franta sunt singurele natiuni vest-
europene aflate in topul primelor zece tari primitoare de migranti. Acest clasament pozitioneaza Stalele Unite ale
Americii pe primul loc, urmata de Rusia, Germania, Ucraina, Franta, India si Arabia Saudita.

Pe ultimele trei locuri din topul tarilor destinatie pentru emigranti se afla Australia, Kazahtan si Polonia.

„Rusia atrage migranti din celelalte state ale fostei Uniuni Sovietice, cu precadere din Caucaz si Asia Centrala, iar
muncitorii mai saraci din Asia Centrala migreaza catre Kazahstan, tara bogata in resurse. Ucraina si Polonia servesc
ca puncte de tranzit pentru migranti in drumul lor spre Europa Occidentala”, arata raportul.

economice.
Conform studiilor recente se poate constata faptul că mobilitatea
internaţională este mai mare în rândul persoanelor care au vârsta
corespunzătoare pentru locul de muncă. În consecinţă, ţările de emigrare se
confruntă cu un proces accelerat de îmbătrânire a propriei populaţii. Factorul
uman este cea mai importantă sursă de creştere economică, ratele de
creştere
sunt aşteptate a fi mai scăzute în cazul rămânerii în ţara natală.
Majoritatea celor care emigrează sunt tineri, iar procentul acestora este în
continuă creştere, putând astfel susţine că emigrarea afectează grupele de
vârstă
cu rate mari de fertilitate, reducându-se astfel potenţialul de nou-născuţi în
România. Acest lucru este cu atât mai îngrijorător cu cât emigrarea devine
permanentă. Structura emigrării pe sexe dezvăluie unele schimbări, astfel că
femeile imigrante devin din ce în ce mai numeroase în ultimii ani. În anul
2004,
62% din migranţi erau femei din grupa de vârstă 26-40 ani, ceea ce
înseamnă
58% din populaţia de imigranţi, iar procentul este în continuă creştere.
Efectele
nefaste asupra ratei natalităţii şi a fertilităţii încep să fie din ce în ce mai
0
5
10
15
20
25
30
1990
1991
1992
1993
1994
1995
1996
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
anul
plecări
Câteva efecte socioeconomice ale migraţiei forţei de muncă asupra ţărilor de emigraţie
59
prezente, dovadă fiind faptul că un număr tot mai mare de copii sunt născuţi
în
afara ţării.
Implicaţiile fenomenului migraţionist la nivelul familiei sunt multiple,
acestea făcând parte atât din sfera efectelor pozitive cât şi a celor negative.
Banii trimişi de către emigranţi familiilor lor contribuie la creşterea calităţii
vieţii acestora având implicaţii pozitive asupra relaţiilor de familie. Pe de altă
parte, ne confruntăm cu suferinţa familiei pentru pierderea unuia sau a mai
multor membri chiar şi cu titlu temporar. De fapt, cu cât perioada este mai
mare
cu atât mai puternice sunt efectele asupra familiei. Plecarea unuia dintre
membri determină reorganizarea rolurilor în cadrul familiei. În acest caz,
membrii familiilor preiau rolurile/funcţiile respectivului migrant, ceea ce
poate
conduce la pierderi de bunăstare în interiorul familiei şi dezechilibre în relaţia
de
cuplu. Toate acestea pot conduce cu uşurinţă la destrămarea familiei
(divorţuri).
Unul dintre cele mai importante efecte negative ale migraţiei forţei de
muncă
pare să fie în raport cu copiii migranţilor, care rămân (în cel mai fericit caz)
cu doar
unul dintre părinţii lor. Există o mulţime de cazuri când ambii părinţi
migrează în
scopul găsirii unui loc de muncă şi, prin urmare, bunicii, alte rude sau
prietenii
preiau tutela copiilor. Uneori, migranţii îşi abandonează copiii, care în cele
din
urmă ajung în grija statului. Deci, copiii sunt afectaţi într-o foarte mare
măsură (în
unele cazuri aceste situaţii devin traumatizante) de către părinţii lor,
deoarece
persoanele cărora îi lasă în grijă nu pot îndeplini cu succes rolul de părinte. O
altă
categorie socială care ar putea fi afectată negativ sunt persoanele în vârstă,
mai ales
în cadrul comunităţilor cu un nivel ridicat de migraţie.
În situaţiile în care copiii pleacă din ţară împreună cu părinţii lor, aceştia
trebuie să treacă printr-o perioadă de acomodare, să înveţe o nouă limbă şi
să
înveţe să trăiască într-un mediu social diferit, lucru care de cele mai multe
ori
presupune un anumit grad de stres.
Potrivit studiului menţionat anterior, în perioada 1990-2006, majoritatea
persoanelor din gospodăriile cu membri care au fost plecaţi în străinătate, nu
simt nicio modificare referitoare la relaţiile de familie.

Concluzii
Evoluţia migraţiei externe româneşti este prea puţin cunoscută. Ţările
occidentale au acum nevoie de forţă de muncă străină din considerente
economice. Unele ţări occidentale încep să se confrunte cu o uşoară
reducere
naturală a populaţiei, iar imigrarea suplineşte această scădere naturală,
astfel că
numărul populaţiei nu suferă modificări dramatice. Pentru a evita fenomenul
de
scădere naturală a populaţiei în următorii ani, ţările occidentale vor încuraja
imigraţia, iar rezervorul de forţă de muncă va fi reprezentat de ţările din
estul
Europei, inclusiv România.
Aceste mişcări migraţioniste generează importante consecinţele economice.
În prezentul articol am analizat consecinţele demografice, cu atât mai mult
cu cât
categoria care a emigrat din motive economice în ultimii ani este
reprezentată de
populaţia tânără (în vârstă de 30 de ani). Au fost identificate consecinţe
economice
importante privind aspectele financiare şi a calităţii vieţii românilor,
deoarece
volumul sumelor transferate a fost de aproximativ şapte miliarde de euro în
2007.
Ne confruntăm, de asemenea, cu un impact social deosebit asupra vieţii de
familie
a migranţilor. Problema cea mai severă este abandonarea temporară a
minorilor de
către părinţii care migrează în căutarea unui loc de muncă mai bun şi faptul
că
autorităţile sunt determinate să formuleze politici de monitorizare a situaţiei,
care ar
presupune cheltuieli suplimentare.
Migraţia externă a României va fi influenţată în perioada următoare de cât
de
ridicată şi sustenabilă va fi rata de creştere economică, de măsura în care
această
creştere va ridica în mod semnificativ nivelul de trai şi bineînţeles de
politicile de
imigrare ale ţărilor occidentale. În conformitate cu scenariile existente, după
o
destabilizare severă cauzată de criza economică, în România primele semne
de
recuperare sunt extrem de incerte. Vom pune punct prezentului articol
susţinând cu
credinţă că fenomenul migraţiei este influenţat, în primul rând, de evoluţia
economică, fapt care deschide noi posibilităţi pentru analize viitoare.