1.

ACTIVITATEA HOTELIERA

1. Forme de cazare

După caracteristicile fundamentale :

a. hotel – camere, recepţie, spaţii dealimentaţie
b. hotel apartamente- apartamente sau garsoniere
c. motel- pe artere circulate din afara localităţilor- cazare, masa, parcare
d. hotel pt tineret – în marile oraşe – cazare, masă , agreement pe bază de regulament
e. cabană turistică, de pescuit, de vânătoare – cazare, alimentaţie, servicii pentru excursionişti
f. refugiu turistic – locuri isolate greu accesibile – cazare, masa
g. bungalou – din lemn sau zidărie cu activitate sezonieră – cazare
h. vilă – cazare, masă, servicii specifice
i. pensiune turistică, agroturistică – până la 30 locuri – cazare, masă, servicii specifice
j. camping – parcele de campare – parcare, cazare, condiţii de pregătire a mesei şi igienă
k. sat de vacanţă – cazare, masă, prestaţii suplimentare
l. popas turistic – perimetru cu căsuţe/bungalouri – pacare, cazare, masă
m. spaţii de cazare pe nave maritime sau fluviale – cazare, masă, servicii specifice.

După nivelul de confort:

- de lux 4-5 stele
- nivel mediu 2-3 stele
- modest 1 stea
Clasificarea spaţiilor de cazare după nivelul de confort nu se face după aceleaşi criterii
tehnice în toate ţările. In Romania, toate unitatile cu activitate hoteliera trebuie sa ofere
o gama de servicii suplimentare, cu sau făra plata, dupa cum urmeaza:
- la unitatile de 4*-5 * -cel putin 18 servicii;
- la unitatile de 3 * - cel putin 15 servicii;
-la unitatile de 2* -cel putin 10 servicii;
- la unitatile de 1 * - cel putin 5 servicii.
Lista orientativa a serviciilor suplimentare ce pot fi prestate este pusa la dispozitie
intr-o anexa la Normele aprobate prin Ordinul M.T. nr. 510/2002; categoriile de
servicii propuse sunt: reparatii privind obiectele de uz personal; posta,
 telecomunicatii si publicitate; servicii personale; inchirieri; educatie fizica si sport;
cultura si arta; servicii gratuite; diverse. In particular, pentru hoteluri, sunt
nominalizate serviciile minime (cuprinse in tariful de cazare sau cu plata separata,
respectiv fara plata) pentru fiecare categorie de incadrare in parte:
-pentru categoriile 3*-5*- 18 servicii;
-pentru categoria 2* -10 servicii;
- pentru categoria 1 * - 9 servicii (curatat §i lustruit incal$amintea, telefon, vanzari de
articole de stricta necesitate, informatii turistice, pastrarea obiectelor de valoare, prim aj
utor in caz de urgenta, trezirea clientilor, primirea §i transmiterea mesajelor ~i a
corespondentei, informatii privind orarul mijloacelor de transport - toate acestea
regasindu-se §i printre serviciile aferente celorlalte categorii).
De regula, categoriile de incadrare ale sistemelor de clasificare a hotelurilor sunt cuprinse
intre 5* şi 1* (Italia, Spania, Portugalia, Elvetia, Romania etc.). In Franta exista doua familii
de hoteluri: hoteluri de prefectura (neomologate pentru turism, de interes limitat) - clasificate
distinct-şi hoteluri turistice-singurele clasificate pe stele, pe şase categorii (4* lux, 4*, 3*, 2*,
1 *, 0* - „fara stea").
În grupa tarilor care nu au adoptat nici un sistem de clasiticare se incadreazd tari nordice
(Norvegia si Finlanda), Statele Unite, tari de cultura juridica engleza (Australia, Noua Zeelanda,
Hong Kong, Kenya, Singapore etc.), dar si Israel si Columbia. In majoritatea acestor tari, opozitia
fata de adoptarea unui sistem de clasificare se justifica prin principiul libertatii pietei, care intra in
dezacord cu orice forma de interventie si control.
In tarile care nu au adoptat un sistem de clasificare, clientul se orienteaza in alegerea sa in
functie de notorietatea marcii. In SUA, lanturile hoteliere integrate detin 75% din piata. Chiar si in
tarile care au adoptat un sistem oficial de clasificare, marile lanturi se detaseaza adesea de sistem,
neprecizand categoria de incadrare atribuita hotelurilor in ghidurile, brosurile si pliantele pe care le
editeaza. In Europa, lanturile hoteliere dupa model american au fost create incepand cu a doua
jumatate a deceniului 7; din start, hotelurile au fost concepute dupa standarde proprii, care nu se
suprapun neaparat peste prevederile sistemelor oficiale de clasificare, ci mai degraba tintesc
cerintele unui segment determinat de clientela. In general, nivelul de echipare si de confort al
hotelurilor este superior celui aferent categoriei atribuite, in sensul ca, pentru o parte dintre criterii,
conditiile minimale sunt depasite. Ce se poate spune despre hotelurile FORMULE 1 - lant hotelier
de clasa economica- ale caror camere abia ating 10 m'- si, prin urmare, hotelurile sunt clasificate la
categoria „fara stea", dar care dispun de televizor color cu desteptator integrat, incalzire cu
comanda din camera si un nivel general de confort superior multor hoteluri independente de 1 *-
2*?
După durata şederii :
- de tranzit
- vacanţă
- rezidenţial
După forma de exploataţie :
- exploataţie individuală
- asociere-lanţuri hoteliere voluntare
- societăţi sau grupuri –lanţuri hoteliere integrate
După capacitatea de cazare:
- mică -50camere
- medie – 50-150 camere
- mare – peste 150 camere
După serviciile oferite :
- h cu servicii complete-full-service- : room-service, piscină, saună, spălătorie curăţătorie
- h budget – servicii de cazare şi masă
- h self-catering – numai cazare

2. Activităţi desfăşurate la nivelul unei structuri de primire:

- cazare
- alimentaţie
- servicii de închiriere : automobile
- servicii de animaţie -loisir ( minigolf, aquapark, fitness, gimnastică aerobică, baie turcească,
saună, tenis, biliard, (ocuri de joacă pt copii, toate cu accesorii gratuite).:

- a) animatia de destindere, respectiv totala inactivitate (de tipul „stat la

plaja"), animatia comerciala (shopping, cumparaturi), animatia recreativa (parcuri
de loisir) si animatia ludica (cazinouri etc.);
- b) animatia de „deplina forma fizica §i psihica", cuprinzand animatia
religioasa, animatia militanta (manifestari cu conotatii politice), animatia
medicala si paramedicala si animatia sportiva (pentru practicanti si spectatori);
 - c) animatia-spectacol, adica animatia-natura (rezervatii si parcuri
nahtrale) si animatia istorica (castele);
- d) animatia culturala, cu
muzee,festivaluri etc.;
- e) animatia gastronomica;
- f) animatia profesionala, proprie palatelor congreselor etc.
Tipurile de animatie proprii hotelurilor sunt: animatia recreativa, animatia culturala,
animatia pentru copii si animatia sportiva.
Animatia recreativa este indreptata spre destindere si spre petrecerea unui sejur
agreabil, flara nici o preocupare, cu unicul obiectiv de a obtine amuzamentul clientilor.
Exemple de astfel de activitati: spectacole (concerte, seri de dans, focuri de artificii,
piese de teatru etc.), jocuri de salon (jocuri de carti, biliard etc.), concursuri (de dans, de
costume, de gatit etc.), cinematograf, video, TV etc.
Animatia culturala se refera la desfasurarea de activitati pentru care clientul are
abilitati si o anumita inclinatie, dar nu are posibilitatea sa le desfasoare in viata
cotidiana; de asemenea, la dezvoltarea anumitor cunostinte, de o maniera ludica, cu
punerea lor in practica. Aceste tipuri de activitati pot fi participativ-active sau
participativ-pasive. In prima categorie sunt incluse: activitati manuale (ceramica,
gastronomie, pictura, sculptura etc.), activitati muzicale (instrument, formarea unei
orchestre etc.), activitati variate (limbi straine, fotografie etc.). In randul activitatilor
participativ-pasive pot fi cuprinse: vizite la muzee §i monumente de interes, audierea de
concerte, reprezentatii teatrale etc.
Animatia pentru copii (infantila) poate fi considerata cea mai importanta, mai ales in
hotelurile de vacanta; adesea, parintii isi doresc un hotel unde copiii pot sa se joace, sa
convietuiasca si sa participe, alaturi de alti copii, la activitati in comun, astfel
eliberandu-Ii-se timpul pentru a se putea dedica propriilor activitati si odihnei, avand
siguranta ca fiii lor sunt bine ingrijiti si se distreaza. Pot fi create si jocuri la care sa
participe atat copiii, cat si parintii. Nu este suficient insa ca activitatile sa amuze, ci
trebuie sa dea ocazia deprinderii simtului stabilirii de relatii cu alte persoane, al
convietuirii, participarii si colaborarii. Adica, profitand de apartenenta la grup si, in
acelasi timp, jucandu-se, copiii sa poata invata ceva pentru viitorul lor.
Animatorul este persoana care organizeaza si participa la activitati sportive, jocuri, plimbari
in natura, mici iesiri de interes turistic- atat pentru adulti, cat si pentru acelasi timp, animatorul
favorizeaza relatiile interumane. Un animator trebuie sa fie expert in constituirea unui grup, in
convietuirea in grup, in intelegerea gandirii grupului si in acordarea de ajutor pentru integrarea
de persoane in cadrul unui grup.
Competenta fundamentala a animatorului ramane ocuparea timpului clientului si asigurarea
divertismentului pe toata durata sederii la hotel, prin intermediul programarii, a stimularii
participarii si a realizarii unei serii de activitati sportive, culturale, recreative, de jocuri,
concursuri, petreceri etc. Actionand in consecinta, animatorul are obligatia sa cunoasca
interesele, obiceiuriie, gusturile etc. tuturor clientilor hotelului, pentru a-i indrurna sa profite de
oportunitalile pe care le ofera imprejurimile si hotelul in sine.
Profilul necesar animatorului include urmatoarele competente: relatii publice, relatii
interumane, cunostinte sociologice, cunostinte de limbi straine, capacitate de adaptare, capacitate
organizatorica, responsabilitate, initiativa, capacitate de a motiva, dinamism, cuno$tinte de
cultura generata, cunostinte din diverse domenii.

- servicii de telecomunicaţii
- servicii de calcatorie spalatorie si curatatorie
- pay/tv
- centrul de sanatate / plaja, sauna, bai calde si reci , solar, aparat de bronzat
- sala gimnastica, fitness
- cosmetica, masaj, aromaterapie
- organizarea de conferinte, banchete, etc.

3.