Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Se poate spune despre albine ca au o viata scurta, traind in sezonul activ
35-40 zile, iar in cel inactiv 6-8 luni.Toate categoriile de indivizi trec prin trei
stadii de dezvoltare: ou, larva, nimfa.
Prolificitatea este unul din factorii principali care determina puterea uneii
familii. Matca trebuie sa depuna un numar mare de oua, aprox. 150-180000, in
decursul unui sezon. Prezenta masiva a ramelor cu puiet este un indiciu clar. Felul
depunerii si repartizarea puietului pe rame pot spune ceva despre calitatea matcii. O
matca trebuie sa fie activa pentru ca ea reprezinta viitorul unei familii. Nu degeaba
se spune ca matca da tonul. Exemplu: prin schimbarea unei matci, intr-o anumita
perioada de timp stupul se va transforma, calitatile matcii fiind transmise la
descendenti.
In functie de numarul stupilor putem afla care stupari sunt amatori,
semiprofesionisti sau profesionisti :
Amatori - obiectivul principal este obtinerea de produse apicole care sa acopere necesarul
pentru familie si eventual obtinerea unui profit. Potrivit normelor, se considera amator
stuparul care are 1-100 familii de albine. De obicei acest stuparit se caracterizeaza prin
urmatoarele: volum de munca mediu (la sfarsit de saptamana); materialul genetic (roiuri,
matci) se obtine prin mijloace propii; apicultorul are o alta munca de baza.
Profesionisti - Se pot considera stuparii care detin peste 300 de stupi, un numar optim fiind
undeva spre 600 de buc. Aici lucrurile se schimba radical, stuparitul pastoral fiind absolut
necesar. Numarul de ore munca/an creste dramatic, fiind necesara angajarea de
muncitori sezonieri. Pentru o mai buna reprezentare se cere ca functionarea stupinei sa
se faca sub forma unei societati comerciale.
Apicultura este activitatea care da practicantilor numeroase satisfactii. Iubitorii de
stuparit, sunt oameni de toate varstele si profesiile care au un punct comun:
dragostea de albine, natura, aer liber. Apicultura are o latura materiala (se obtine
miere, polen, pastura, ceara, propolis) cat si una spirituala.
In familia de albine se gasesc: matca, albinele lucratoare si trantorii.
Trantorii: Sunt masculii care imperecheaza matca,fiind prezenti in cuib din primavara pana
in toamna.In numar de cateva sute,au o lungime de 15-17 mm,aripi ce depasesc
abdomenul,capul globulos si o greutate de 200 mg.
Prima perioada: Se caracterizeaza prin inlocuirea albinelor batrane care au iernat,cu albina
tanara,nou iesita din celule primavara.Pe la sfarsitul lui februarie,matca incepe sa depuna
oua in celulele fagurilor din mijlocul ghemului,acolo unde regimul termic permite cresterea de
puiet.Dupa ce albinele fac zborul de curatire,matca depune din ce in ce mai multe oua.Pe
masura ce timpul se incalzeste ,ponta matcii ajunge la 1000 de oua pe zi,albinele batrane
care se uzeaza fiind inlocuite treptat. Procentul albinelor tinere creste mereu si se ajunge in
situatia ca la sfarsitul lunii aprilie toata albina sa fie inlocuita.Se stie ca o albina tanara are o
putere mare de ingrijire a larvelor,putand hrani 2,3 sau chiar 4,ritmul dezvoltarii familiei fiind
foarte mare.
Perioada a treia : Este numita si perioada formarii albinelor de iernare.In mod natural toata
albina care a participat la culesurile de vara piere.Ea este inlocuita de albina aparuta in luna
august,albina care neparticipand la cules are un organism neuzat.Generatiile de albine iesite
toamna,mai cu seama la sfarsitul lunii august,septembrie si octombrie,traiesc pana in
primavara urmatoare,asigurand cresterea noilor larve.
Perioada a patra: Este perioada iernarii si incepe cand temperatura scade sub 13 grade
C.In toamna la aparitia primelor nopti reci,albinele se strang in ghemul largit pe fagurii din
dreptul urdinisului.O caracteristica a iernarii este aceea ca temperatura din interiorul
ghemului nu scade niciodata sub 14 grade C,nici in perioadele cele mai geroase.Trebuie ca
toti stuparii sa stie ca albinele nu incalzesc incinta stupului,ele mentinand caldura numai in
interiorul ghemului. Albinele din partea exterioara a ghemului sunt mai apropiate unele de
altele si formeaza o "coaja" stand nemiscate,iar cele din interior(mai tinere) sunt mai rasfirate
si prin miscari din aripi,abdomen,picioare produc caldura necesara.
Producerea caldurii in timpul iernii se face pe baza consumului de miere,o familie
consumand iarna 6-10 kg de miere.In prima parte a iernarii familia nu creste puiet.
Dezvoltarea apiculturii in viitor
Printr-o strategie de dezvoltare pe baza unor masuri de sustinere a apiculturii
romanesti se poate tripla efectivul de albine din tara noastra intr-un interval de doar 5-
10 ani. Potentialul melifer al tarii noastre este de 1,8 milioane familii de albine, iar in
prezente sunt in jur de 0,6-0,7 milioane familii, cu o productie de 18 kg pe familie de
albine.
La ora actuala consum total intern de miere este doar de 2000 tone miere. El va
putea creste in anii urmatori i ani la 7000 tone miere marfa, respectiv 0,3 kg/locuitor. Va
ramane 27000 tone miere marfa pentru export. Romania a avut o buna traditie in vanzare
mierii la export.
Planul deplasarii în pastoral trebuie pregatit din vreme, stabilind numarul de
stupi ce vor fi transportati, vetrele temporare, procurarea mijloacelor si documentelor
de transport cu respectarea legislatiei în vigoare, efectuarea tratamentelor antivarroa
etc.
Închiderea stupilor
Stupii nu se pot închide oricum si oricand. Închiderea stupilor în perioadele în care se fac
stropiri cu insecticide sa se faca cu ajutorul unor dispozitive speciale, tip triunghi de aerisire,
care pot fi folosite si în timpul deplasarilor prelungite în pastoral, cu conditia ca acestea sa fie
bine prinse de peretii stupilor.
În situatiile în care transporturile se vor face la distante foarte mari stupii se vor asigura si
cu apa în faguri.
Paravânturile
Folosite la urdinisuri, paravânturile duc la eliminarea aproape în totalitate a curentilor
reci, marindu-se astfel efectivul de albine. Nefolosirea acestor paravânturi determina
încetarea ouatului matcii de timpuriu – toamna, iar primavara depunerea oualor începe mult
mai târziu decât în stupii plasati jos si feriti de curentii reci.
Familiile de albine intra astfel în iarna cu efective îmbatrânite si uzate, iar primavara pier
mai timpuriu, neavând timp suficient sa se dezvolte pâna la primul mare cules. Daca avem
paravânturi montate la pavilion, acesta se poate orienta în orice directie, fara a lua în seama
din care parte bate vântul.
Paravânturile se pot confectiona din tabla de aluminiu de 1 mm grosime si pot fi marite
sau micsorate în raport de dorinta si necesitati.
Culesurile târzii
Ca surse de cules la sfârsitul verii se pot folosi fânetele din luncile râurilor, zonele
inundabile, gradinile de zarzavat, bostanoasele etc., care pâna la efectuarea araturilor de
toamna ofera culesuri de întretinere.
Calendar apicol
Octombrie, noiembrie, decembrie
Octombrie - activitatea albinelor este minimă
supravegherea stupilor;
stimularea şi supravegherea zborurilor târzii;
îndepărtarea zăpezii şi a gheţii de pe scândurile de zbor;
protejarea suplimentară a stupilor împotriva intemperiilor;
aprovizionarea cu ustensile;
conceperea unui plan de acţiune pentru sezonul următor.
Albina romaneasca
Albina romaneasca (Apis mellifera carpatica) sa format in conditiile specifice
pedo-climatice si de baza melifera din zona carpato-danubiana. Climatul temperat
continental de la noi din tara este caracterizat prin precipitatii relativ reduse, variatii
mari de temperatura si vanturi puternice.
Din punct de vedere taxonomic, sunt acceptate pentru albina noastra, cinci zone
bioapicole principale (de referinta):
Campia sudica dunareana (inclusiv Dobrogea si Delta);
Zona colinara subcarpatica;
Campia Vestica (inclusiv Banatul);
Podisul Transilvaniei;
Podisul Moldovei.
Din punct de vedere somatometric, trompa albinei are lungimea cuprinsa intre 6,02-
6,64 mm, lungimea aripei anterioare 9,0-9,4 mm, indicele cubital (clase) 2,12-3,70 si indicele
tarsian (procente) 54,97-58,56.
Aprecierea mierii
Mierea este un aliment valoros format din substante zaharoase, produse de albine
prin transformarea enzimatica a nectarului floral sau a sucurilor extraflorale, urmata de
depozitarea ei in celulele fagurilor. Mierea poate fi clasificata dupa originea nectarului si dupa
modul de prelucrare .
Dupa originea nectarului sau a sucului intalnim miere florala sau extraflorala. Cea
florala poate sa fie monoflorala, cand provine de la o specie (floarea soarelui, etc.) sau
poliflorala, cand provine de la mai multe specii melifere (faneata, etc.). Cea extraflorala sau
mierea de mana poate fi de origine animala sau vegetala. Aceasta poate sa fie in functie de
planta de pe care se recolteaza: (de brad, pin, stejar, prun,etc.).
Dupa modul de prelucrare si prezentare mierea poate sa fie extrasa sau poate sa fie
miere in faguri. Atat una cat si alta poate sa fie fluida sau cristalizata.
Aprecierea mierii se face dupa culoare, consistenta, gust si miros.
Culoarea este caracterizata de gradul de absorbtie al luminii de catre elementele
constitutive ale mierii. Pigmentii de tipul carotenului, clorofilei si altor substante in stare
coloidala sunt responsabili de culoarea mierii. Culoarea deschisa la miere este preferata
celei inchise de catre consumatori.
Proprietatiile fizice principale ale mierii de calitate sunt continutul in apa si
vascozitatea. In mod natural cand mierea contine sub 20% apa, albinele o copacesc, dand
astfel semnalul ca produsul se poate extrage. Mierea care contine mai mult de 18-20% apa
incepe sa fermenteze. Conditiile optime de pastrare a mierii este temperaturatura de 10-12
% si umiditatea de 60%. Mierea daca se tine timp indelungat la umiditatea maxima (100%),
va avea un continut de apa de pana la 50%.
Aroma mierii este data de uleiurile etirice prezente in nectarul floral. Aceste uleiuri
etirice sunt specifice plantelor melifere din care provine nectarul. Aromele cu timpul si prin
incalzire se pierd.
Gustul mierii este in general dulce cu nuante diferentiale percepibile de la un
sortiment de miere la altul.
Compozitia chimica a mierii
Compzitia chimica a mierii variaza in functie de plantele melifere, de intensitatea
culesului, starea timpului, etc. In medie 83 % din continutul mierii este format de substanta
uscata si 17 % apa. Vascozitatea si rezistenta la scurgere depinde de continutul de apa, de
temperatura si de compozitia chimica a mierii. Continutul in coloizi, dextrine, saruri minerale
influenteaza gradul de vascozitate al mierii. Asta explica de ce mierea de salcam este mai
fluida decat cea de floarea soarelui. 80% din substanta uscata o formeaza zaharurile si in
special glucoza si fructoza. Aceste zaharuri se formaza prin invertirea enzimatica a
zaharozei. Zaharoza este admisa in miere pana la 5%. Substantele minerale in miere sunt
potasiul, calciul, fosforul, sulful, magneziul, fierul si altele in cantitati foarte mici. Aceste saruri
daca depasesc un prag minim in miere devin nocive.
Mierea de albine mai contine o serie de vitamine din complexul B, vitamina C si o
serie de factori de crestere. Vitaminele chiar daca se gasesc in cantitati mici sporesc
valoarea alimentara, dietetica si terapeutica a mierii.
Dintre enzimele prezente in miere amintim invertaza (transforma zaharoza in glucoza
si fructoza) si diastaza (scindeaza polizaharidele in zaharuri simple).
Extragerea mierii
Fagurii de miere se recolteaza in momentul cand sunt suficieti de maturati, si cand
se observa prezenta coroanei cu miere copacita in portiunea superioara. Indepartarea
albinelor de pe faguri se face prin scuturare in stupinele mici si prin intermediul unor
substante (acid fenic) in stupinele de tip industrial.
Inainte de extragere, fagurii sunt grupati dupa culoare, penru a obtine diferite soiuri
de miere in functie de culoare. Fagurii se transporta cu multa grija intr-o camera calda (35
grade C) si care favorizeaza extragerea mierii.
Camere simple de extractie trebuie sa fie izolate pentru a impiedica patrunderea
albinelor inauntru si trebuie sa contina: extractor mecanic sau electric; cutite pentru
descopacire (care se pot incalzii electric sau in apa fierbinte); un vas descapacitor cu sita
pentru separarea capacelelor de miere, un vas pentru recoltarea mierii, vase pentru
depozitare.
Dupa sortare, fagurii se decopacesc cu cutite bine incalzite si se intoduc intr-un
extractor. Turatia acestuia se mareste treptat pana se percepe fosnetul caracteristic
proiectarii mierii pe peretii vasului. Fagurii se schimba pentru a se continua extractia si pe
partea cealalta. Operatia se repeta de mai multe ori pana se extrage toata mierea.
Conditionarea mierii cuprinde toate procedeele tehnice menite sa asigure purificarea,
sortarea si combinarea diverselor tipuri de miere in conditiile pastraii optime a proprietatilor
fizico chimice si biologice in perioada de conservare a ei.
Initial are loc filtrarea impuritatilor mai mari, care se realizeaza odata cu extratia prin
sita dispusa la locul de scurgere a mierii din extractor. Dupa aceia in maturator are loc o
limpezire a mierii, corpurile straine se separa de miere datorita greutatii specifice diferite
(cele grele se aseaza la fundul vasului, iar cele usoare se ridica la suprafata vasului.
Adesea se intampla ca mierea sa se cristalizeze din cauza suprasaturarii mierii cu
glucoza. Cristalizarea este o proprietate fireasca si se mai intalneste si in fagurii de miere.
Cristalizarea nu denatureaza calitatea mierii. Cristalizarea vine in urma evaporarii apei ,
dar mai ales se datoreaza insusirii glucozei de a forma cristale. Cristalizarea se poate
preveni prin pasteurizare, tratarea cu ultrasunete, filtrare si ultrafiltrare.
Daca este cristalizata se recomanda lichefierea ei in vase deschise la temperatura
de 40 grade C. Apoi se trec in camere cu aer cald de 60-70 grad C, unde se pastreaza tot in
vase dschise. Pe masura ce mierea se lichefiaza se ambaleaza din nou, in vederea
comercializarii.
Regimul igenico sanitar de conservare a mierii se respecta cu strictete. Vasele
trebuie sa fie sterile, iar temperatura in depozit nu trebuie sa depaseasca 14 grade C. Aerul
din depozit trebuie sa fie uscat, cu posibilitati usoare de ventilatie.
Cresterea albinelor in Romania
IMPORTANŢĂ:
OBIECTIVE URMĂRITE
Flora Romaniei este bogata si variata, cuprinzand peste 300 de specii
nectaro-melifera. Ponderea cea mai importanta au speciile de salcam, tei,
floarea soarelui, leguminoasele furajere , pasunile si fanetele.
Salcamul alb
Salcamul alb (Robinia pseudacacia), a fost introdus la noi in tara in secolul
XVIII-lea. In prezent ocupa 120 000 ha, fiind localizat in zonele de campie si
constituind trupuri compacte de padure.
Este un arbore rezistent la seceta si iubitor de lumina, putin pretentios fata
de sol, infloreste abundentnt si fructifica in fiecare an.
In conditiile atmosferice prielnice durarata medie de inflorit este de 12-14
zile, cu o capacitate nectarifera deosebit de mare, respectiv 1000-1200 kg miere/ha.
Declansarea infloritului la salcam se produce in jurului datei de 15 mai si se
prelungeste pana la sfarsitul lunii iunie, in functie de altitudine si conditiile
pedoclimatice a fiecarei zone.
Cu familii puternice, practicand stuparitul pastoral au fost realizate frecvent
productii de 25 kg miere marfa de salcam/familia de albine.
Cele mai renumite paduri de salcam din tara la culesul timpuriu sunt in
judetele:
DOLJ: Cerbu, Ciuperceni, Maglavit, Cioace, Dervaica, Tunari, Apele Vii, Marsani,
Rudari.
MEHEDINTI: Balta Verde; Jianu Mare; Crivina, Cureaua Lunga; Patule, Garla Mare;
Vrata.
GALATI: Hanul Conachi; Liesti, Bucesti, Balabanesti, Targu Bujor.
BRAILA: Tataru, Ramnicelul, Insuratei, Cioara.
BUZAU: Rusetu, Largu.
IALOMITA: Groasa, Ileana, Tamadau, Pasarea, Moldoveni, Dridu.
ILFOV: Raioasa, Sabareni, Valea Mocanului.
TELEORMAN: Cervenia, Barsesti, Branceni, N.Balcescu.
DAMBOVITA: Matasaru.
CONSTANTA: Cernavoda, Viisoara, Cobadin, Cumpana, Dumbraveni, Ciocarlia,
Vadu.
BIHOR: Valea lui MIhai, Sacuieni, Simian.
SATU MARE: Careii Mari, Sanislau.
TIMIS: Alios, Remetea Mica.
Cele mai renumite paduri de salcam din tara la culesul II (infloreste mai tarziu
cu 10 zile) sunt in judetele:
MEHEDINTI:Ilovat, Sisesti, Vodita, Colibasi, Balata
OLT: Leleasca, Samburesti, Doboroteasa, Spieni, Alunis.
VALCEA: Sirineasa, Brancesti, Mihaiesti, Balcesti, Livezeni, Zetreni, Stroiesti,
Muereasca, Calimanesti, Olanesti, Cheia, Brezoiu, Voineasa, Horezu.
ARGES:Vedea, Samara, Albota, Cerbu, Mosoaia, Baiculesti, Draganu.
PRAHOVA: Izvoarele, Valenii de Munte, Predealu-Sarari, Carbunesti, Teisani,
Homorociu.
ALBA: Vant, Mahaceni, Metesti.
Teiul
Teiul din padurile noastre cuprind trei specii mai importante: Teiul cu frunza
mare (Tilia phyllos); teiul cu frunza mica (Tilia cordate) si teiul alb (Tilia tomentosa).
Perioada de inflorire si capacitatea nectarifera este diferita la cele trei specii
de tei. Teiul cu frunza mare infloreste la inceputul luni iunie si produce 800 kg
miere/ha. Teiul cu frunza mica infloreste mai tarziu cu 10-14 zile si asigura 100 kg
miere/ha. Teiul alb sau argintiu infloreste in jurul datei de 25 iunie si are cea mai
mare capacitate melifera, respectiv 1200 kg/ha.
Sunt ani cand se obtin la masivele de tei 20-30 kg miere/familia de albine.
Cele mai importante masive de tei sunt:
TULCEA (17 000 ha): Cetatuia, Niculitel, Luncavita, Babadag, Ciucurova, Topolog.
IASI (15 000 ha): Barsani, Grajduri, Ciurea, Mironeasa, Poieni,.
CARAS SEVERIN (5 700 ha): Rama, Bocsa Montana, Bocsa Romana, Bozovici,
Bergeasca, Baile Herculane, Valea Smardei.
ILFOV + GIURGIU (5 500 ha): Lipia, Bojdani, Snagov, Ciofliceni, Scrovistea, Mihai
Bravu, Calugareni, Vanatori Mici, Cascioarele, Malu Spart, Pustnicu, Cernica, etc.
Culesul la salcam nu prezinta gradul de intensitate de la salcam, totusi se pot
realiza in conditii meteorologice favorabile, sporuri zilnice intre 1 si 8 kg
miere/familia de albine.
Floarea soarelui
Floarea soarelui (Helianthus annus), reprezinta o importanta deosebita
pentru apicultura, caracterizandu-se printr-un mare potential nectaro-polenifer. In
tara noastra se cultiva anual in jur de 900 0000 ha, situanduse pe locul doi in Europa
dupa Franta.
Principalele judete care cultiva floarea soarelui sunt: Ialomita, Calarasi, Ilfov,
Constanta, Teleorman, Dolj, Giurgiu, Braila, Timis, Arad, Buzau, Galati.
Floarea soarelui infloreste in a doua jumatate a lunii iunie si inceputul lui iulie,
cu o durata a infloritului de 2-3 saptamani. De pe un hectar de floarea soarelui se
obtine 34-130 kg de miere.
40% din mierea romaneasca este obtinuta la culesul de nectar de la floarea
soarelui.
In culturile de floarea soarelui din Campia Dunarii se obtine 15-30 kg de
miere marfa / familia de albine.
Sa stabilit ca temperatura optima pentru secretia abundenta de nectar la
aceasta planta este de 28-32 grade C. Secretia de nectar mai este influentata si de
capacitatea nectarifera a soiului cultivat.