DICTIONAR DE TERMENI

SPECIFICI CRIZELOR
Col. dr. MIRCEA COSMA
Lt. col. BENONI SFÂRLOG
Lt. col. ALEXANDRU RIZESCU

ARGUMENT

Dictionarul de termeni specifici crizelor urmareste definirea celor mai importante

concepte angajate in teoria si practica gestionarii crizelor.
Sub genericul de "termeni specifici crizelor" sunt grupate trei categorii de concepte cu
valoare metodologica insemnata, confirmata de numeroasele situatii concrete care apar in
"situatiile de criza":
a.)concepte fundamentale de maxima stabilitate epistemica: criza, managementul crizei,
gestionarea crizei;
b.)concepte operationale variabile in functie de conditiile concrete care apar la nivelul
practicii gestionarii crizelor: planificare adaptabila, conceperea operatiunii, cursul actiunii,
cursul optim, planificarea executiei, planuri functionale, centre de greutate (gravitate),
adecvare, ordin de alerta, ordin de executie, evaluarea informatiilor, procedura,
regenerare, timp de reactie, estimare strategica, operatiuni speciale etc.;
c.)concepte specifice, preluate din alte domenii de cercetare stiintifica –disciplinara,
intradisciplinara, transdisciplinara –, valorificate din perspectiva socio-umana si a stiintei
militare: sistem de informatii automat, baza de date pentru amplasare, fisier, doctrina,
razboi electronic, planificare, factor de programare, control operational, validare etc.
Ordinea prezentarii conceptelor respecta rigorile clasice, aplicabile in cazul oricarui
dictionar de specialitate. Definitiile propuse pot fi intelese, astfel, in mod independent, in
functie de continutul specific reflectat si de deschiderile teoretice si practice implicate.
Perspectiva propusa are in vedere evidentierea nucleului epistemic central al gestionarii
crizelor, realizata printr-un efort de scientizare a domeniului, posibil la nivelul unei noi
abordari din perspectiva manageriala (conducere globala – optima - strategica, centrarea
pe obiective, asigurarea corespondentei: obiective - resurse - evaluare).
Unitatea dictionarului poate fi regasita la nivelul liniei de continuitate existente intre
dimensiunea teoretica, relativ constanta, a conceptelor fundamentale si latura aplicativa,
socialmente deschisa, a notiunilor operationale angajate in analiza problematicii gestionarii
crizelor.
Optiunea noastra metodologica evidentiaza in mod special dimensiunea fundamentala a
conceptelor prezentate. Am urmarit sa realizam consistenta lor epistemica, evaluabila
dincolo de variabilitatea fenomenului criza, obiectivat in fapte si situatii concrete care sunt
pe de o parte incomensurabile, iar pe de alta parte aflate in permanenta schimbare.
Dictionarul de termeni specifici crizelor defineste 982 concepte vehiculate, de regula, in
domeniul stiintei militare si a stiintelor socio-umane, in zona comunitatii cadrelor militare
ca si a altor colectivitati, angajate in rezolvarea problemelor generate de crize, relevante in
plan national, zonal, continental, planetar.
Bibliografia consultata pentru redactarea dictionarului este grupata pe trei coordonate
orientative care ofera cititorului resurse complementare de informare si documentare
necesare in contextul riscurilor actuale la adresa securitatii nationale si internationale:

* Cursuri, dictionare, tratate de specialitate.

* Literatura de specialitate (stiinta militara, stiinte socio-umane, filosofie).
* Legi, regulamente, reviste, ghiduri, culegeri metodologice).

Lucrarile incluse in bibliografie subliniaza in mod special, contributiile teoretice din

spatiul Euro-Atlantic, dar si pe cele românesti, sistematizate in analiza domeniului propus.
Eventualele omisiuni ca si cartile aparute dupa predarea manuscrisului confera
bibliografiei selectionate un caracter deschis.
Autorii considera ca acest „Dictionar de termeni specifici crizelor" este folositor
studentilor, cadrelor didactice si altor specialisti implicati in mod direct sau indirect in
rezolvarea problemelor din ce in ce mai complexe ale gestionarii geopolitice si geostrategice
a crizelor interne si internationale.
(inapoi la cuprins)

Autorii

A
ACCEPTABILITATE – Criteriu de analizare a planului de actiune. Analizarea si stabilirea
modului in care cursul de actiune (modul de executie) propus merita costul fortei angajate, a
materialului si a timpului implicate si daca acesta este compatibil cu legea razboiului si poate fi
sustinut din punct de vedere militar si politic.
(inapoi la index)
ACOPERIREA SPATIULUI TERESTRU, AERIAN SI MARITIM AL TARII – Ansamblul de
actiuni militare, cu rol de siguranta strategica, desfasurate simultan sau succesiv de catre marile
unitati ale tuturor categoriilor de forte ale armatei si de celelalte forte ale sistemului national de
aparare pe frontiera de stat si in adâncimea teritoriului national, cu forte gata de lupta permanent.
Aceasta se realizeaza pe baza unei conceptii unitare, pentru evitarea surprinderii, oprirea si
respingerea agresiunii inamicului, iar in unele cazuri pentru lichidarea capetelor de pod create de
acesta la frontiera ori in adâncimea teritoriului national, in scopul asigurarii conditiilor favorabile
executarii mobilizarii si desfasurarii tuturor fortelor participante la razboi.
ACTIVITATE DE INFORMARE SI RELATII PUBLICE – Proces continuu si sistematic al
conducerii, care urmareste sa obtina pentru armata intelegerea, simpatia si sprijinul celor cu care
are relatii, vizând realizarea stabilitatii si mentinerea de catre comandanti a unor raporturi
corespunzatoare in interiorul comunitatii militare si intre aceasta si diferite sectoare ale societatii
civile.
ACTIONALISM– Grup de conceptii sociologice relativ diferite, a caror nota comuna o
constituie promovarea principiului actiunii sociale ca punct de plecare al oricarei cercetari
sociologice.
ACTIUNE ADECVATA – O actiune a Parlamentului ce permite agentiilor guvernamentale sa
faca plati din trezorerie pentru o anumita perioada de timp si cu un anumit scop.
ACTIUNE DE LUPTA – Actiunea desfasurata de fortele aflate in conflict, folosind armament si
tehnica adecvate, cu scopul de a nimici, captura sau respinge actiunile inamicului. Actiunile de
lupta se desfasoara in mod organizat, folosindu-se forte si mijloace militare de valoare variabila
si exprima, cel mai fidel, trasaturile caracteristice confruntarii armate.
ACTIUNE DEMONSTRATIVA – Atac demonstrativ de forte pe un fond de lupta facut cu
scopul inducerii in eroare a inamicului.
ACTIUNE FLEXIBILA – Concept operational ce reflecta capacitatea fortelor armate de a-si
adapta misiunile si modul de indeplinire a acestora la o diversitate de scenarii si situatii concrete.
Totodata, acest concept presupune o anumita abilitate in folosirea fiecarei structuri militare
angajate pe module actionale, specifice misiunii primite din perspectiva scopurilor planificate.
ACTIUNE MILITARA ASOCIATA LUPTEI – Ansamblul masurilor si activitatilor prin care
structurile militare sunt pregatite sau aduse in starea din care sa poata desfasura actiuni militare
de lupta sau nonviolente.
ACTIUNE MILITARA COMBINATA (MULTINATIONALA) – Actiune conceputa, planificata
si desfasurata in comun de forte militare apartinând mai multor tari in cadrul unor aliante sau
coalitii sub o comanda unica si cu un scop unitar.
ACTIUNE MILITARA INTRUNITA – Actiune conceputa, planificata si desfasurata in comun,
de doua sau mai multe categorii de forte ale armatei intr-o zona de operatii, in vederea atingerii
aceluiasi scop.(inapoi la index)
ACTIUNE MILITARA – Ansamblul masurilor si activitatilor concepute, planificate si
desfasurate de structurile militare pentru indeplinirea misiunilor incredintate, concretizate in
forme de lupta armata si operatii militare, altele decât razboiul, sau alte forme asociate acestora.
ACTIUNE RAPIDA (CONCEPT OPERATIONAL) – Actiunea militara prin care marile unitati
si unitatile mobile, cu mare putere de foc si independenta logistica, executa o riposta rapida,
ferma si decisiva, in orice zona (punct) de interes strategic (operativ).
ACTIUNE SOCIALA – Activitate umana semnificativa fata de o componenta structurala a
societatii, in sensul ca este determinata sau determina locul, rolul sau functia respectivei
componente in structura si functionalitatea ansamblului vietii sociale.
ACTIUNE UNIFICATA A FORTELOR ARMATE – Prezinta strategiile, principiile, doctrinele
si functiile care conduc activitatile si performantele Fortelor Armate din SUA, când doua sau mai
multe departamente militare sau componente de servicii din cadrul acestora actioneaza impreuna.
ACTIUNEA „PORTI DESCHISE" – Ansamblul de activitati organizate in unitatile militare o
data sau de doua ori pe an, in scopul accentuarii transparentei si deschiderii armatei fata de
societate. Are drept scop aprecierea obiectiva a rolului armatei in cadrul statului de drept, pentru
cunoasterea principalelor sale preocupari privind misiunile care ii revin, a conditiilor de instruire,
educare si de viata din unitatile militare, precum si cresterea increderii reciproce intre personalul
militar si populatia civila.
ACTIUNI DE APARARE (MENTINERE) A ORDINII CONSTITUTIONALE – Ansamblul
masurilor si actiunilor intreprinse de catre organele si fortele legale ale statului, destinate
mentinerii si repunerii acestuia in drepturile constitutionale, atunci când autoritatea a fost grav
tulburata.
ACTIUNI PSIHOLOGICE DE PROTECTIE – Actiuni organizate si desfasurate in scopul
mentinerii echilibrului psihic al efectivelor proprii, echilibru absolut necesar indeplinirii cu
succes a misiunilor si sarcinilor ce le revin.
ACTIUNI PSIHOLOGICE – ¨ Totalitatea masurilor si activitatilor destinate sa mentina sau sa
modifice perceptiile, atitudinile si comportamentul unor indivizi sau grupuri umane in vederea
indeplinirii obiectivelor propuse, precum si de a preveni folosirea eficace a acestui gen de actiuni
de catre inamic; ¨ Operatiuni planificate sa transmita informatiile si indicatiile selectate pentru a
le influenta emotiile, motivatia, judecata logica si in ultima instanta comportamentul unor
persoane straine din guverne, organizatii si grupuri straine. Scopul operatiunilor psihologice este
de a induce sau intari atitudini si comportamente care sa fie favorabile obiectivelor initiatorului; ¨
Totalitatea actiunilor si activitatilor in domeniile prevenirii conflictelor, restabilirii, mentinerii,
impunerii si edificarii pacii, acordarii sprijinului umanitar, precum si in cel al mentinerii ordinii
constitutionale; ¨Totalitatea masurilor, activitatilor si programelor destinate sa influenteze
conceptiile, mentalitatea si comportamentul tintelor (grupurilor de audiente), sa contracareze
influentarea psihologica desfasurata de adversar si sa mentina, la un nivel dezirabil, starea
psihomorala a fortelor militare si populatiei proprii din zona de actiune.(inapoi la index)
ACTIUNI SUBVERSIVE – Actiuni duse cu mijloace si in forme ilegale, care vizeaza
destabilizarea sistemului politic, dezorganizarea statului si a societatii pentru a li se putea impune
mai usor conditiile care le lezeaza securitatea. Reprezinta o combinare a mijloacelor si metodelor
teroriste cu cele proprii luptei politice, economice si psihologice sau de alta natura si, de regula,
preced agresiunea armata.
ACTIUNI TERORISTE SI TERORIST DIVERSIONISTE – Agresiuni ilegale, imprevizibile,
oculte, extrem de violente, ce se executa asupra unor obiective apartinând fortelor operationale
din raioanele actiunilor de lupta, precum si asupra unor obiective politice, strategice, teritoriale,
demografice, etnice, diplomatice din interiorul tarii. Acestea pot fi sprijinite de adversar prin
forte si mijloace materiale si financiare.
ADÂNCIME – Dimensiune spatiala masurata de la aliniamentul de contact catre inapoi, in
limitele careia sunt realizate dispozitivele subunitatilor, unitatilor si marilor unitati destinate sa
indeplineasca misiuni de lupta, atât in ofensiva cât si in aparare.
ADÂNCIMEA MISIUNII – Dimensiunea spatio-temporala din dispozitivul inamicului ce
urmeaza sa fie cucerita si care se stabileste prin continutul misiunii. Se masoara de la limita
dinainte a apararii inamicului si pâna la un aliniament situat, de regula, inapoia obiectivului ce
urmeaza sa fie cucerit.
ADAPTABILITATEA INSTRUCTIEI – Capacitatea sistemului militar de a raspunde cu
promptitudine la modificarile aparute in inzestrare, organizare, proceduri si misiuni, fara
diminuarea caracterului si organizat.
ADECVARE – ¨ Criterii de analizare a planului de actiune prin care se stabileste daca amploarea
si conceperea actiunii planificate sunt adecvate pentru realizarea sarcinilor propuse; ¨ Criterii de
analizare a planului de actiune prin care se stabileste daca cursul de actiune va duce la
indeplinirea cu succes a obiectivelor, misiunilor si sarcinilor propuse.
AERODROM – aeroport desemnat pentru sustinerea deplasarilor aeriene pentru personal si
materiale si pentru a servi drept port autorizat pentru intrarea si plecarea in/din tara in care este
localizat.
AGENT SOCIAL – Concept sociologic complementar celui de actor social. Daca un sistem
social este privit din perspectiva rolurilor sau a functiilor sale, atunci individul care actioneaza,
conformându-se rolurilor prescrise, este actor social. Rolurile sau functiile stabilite nu epuizeaza
insa niciodata continutul unui sistem social. Indivizii nu se conformeaza adesea rolurilor
stabilite, fie pentru a satisface nevoi si aspiratii individuale sau colective care nu-si gasesc
expresia in aceste roluri, fie pentru ca incercând sa o faca, ei genereaza interactiuni care se
desfasoara independent si uneori contrar functiilor sistemului, producându-se astfel efecte
emergente.
AGILITATE ACTIONALA – Viteza (timpul) de reactie fata de amenintarile si actiunile
principalelor mijloace de lovire si de lupta ale adversarului; este esentiala pentru viabilitatea
trupelor.
AGRESIUNE ARMATA – Folosirea fortei armate de catre un stat (grup de state) impotriva
suveranitatii, integritatii teritoriale sau independentei politice a altui stat sau in orice alt mod
incompatibil cu Carta Natiunilor Unite.
AGRESIUNE PSIHOLOGICA – Actiune directa si/sau indirecta asupra proceselor psihice cu
scopul dereglarii acestora si inducerea, la individ si colectivitate, a unor stari anormale in gândire
si comportament.(inapoi la index)
AGRESIUNE – Actiunea unui stat care intreprinde primul un atac, cu folosirea fortei armate,
impotriva integritatii teritoriale, suveranitatii sau independentei politice ale unui alt stat; din
punctul de vedere al dreptului international, agresiunea reprezinta o violare a drepturilor si
indatoririlor fundamentale ale statelor ca atare, este un act ilicit, caracterizat drept o grava crima
impotriva umanitatii. Fiind forma cea mai flagranta a incalcarii principiului nerecurgerii la
folosirea fortei sau la amenintarea cu forta, agresiunea nu poate fi justificata prin invocarea nici
unui considerent de ordin politic, strategic, economic sau ideologic.
AGRESIVITATE – ¨ Tendinta dovedita a unui stat de a promova o politica bazata pe forta,
incalcând drepturile si interesele legitime ale altor state, de a viola sistematic principiile si
normele dreptului international, de a pregati, organiza sau desfasura acte calificate drept
agresiune. ¨ Comportament verbal sau actional, ofensiv, orientat spre umilirea, minimalizarea si
chiar suprimarea fizica a celorlalti.
AGRESOR MILITAR – Stat care foloseste cel dintâi forta armata, declansând ostilitati efective
armate, care constituie fapte materiale directe si manifeste indreptate impotriva unui alt stat.
AJUTOR UMANITAR – Actiuni destinate diminuarii si eliminarii suferintelor umane, indeosebi
in conditiile in care autoritatile din zona nu dispun de capacitatea sau posibilitatea de a asigura
servicii adecvate pentru sprijinul populatiei.
ALIANTA INTERSTATALA–Cooperare de durata intre doua sau mai multe state, stipulata in
acorduri sau tratate, prin care acestea hotarasc ca, in conditiile asupra carora au convenit, sa-si
acorde asistenta politica si militara reciproca. Obiectivele aliantei interstatale, circumstantele in
care aliatii isi acorda ajutor, modalitatile in care se va manifesta ajutorul constituie clauzele
principale ale unui tratat de alianta interstatala.
ALIANTA MILITARA – Intelegere inscrisa intr-un tratat prin care statele semnatare isi asuma
obligatia reciproca de a actiona cu toate fortele armate sau numai cu o parte din acestea,
impotriva unui adversar comun.
ALIANTA POLITICA – Unirea, legatura realizata pe baza acordului dintre doua sau mai multe
unitati politice (state, grupuri organizate, partide) in vederea infaptuirii unui scop comun.
Aliantele politice se pot incheia in functie de specificul interesului urmarit, conditiile concrete in
care se desfasoara actiunea, masura in care fiecare parte contractanta renunta la obiectivele
proprii, gradul permanentei legaturilor. Aceasta face ca alianta politica sa aiba un caracter bine
determinat: a) egale daca partenerii pastreaza acelasi grad de independenta, b) inegale , daca unul
dintre ei accepta sa urmeze linia politica a celuilalt; aliantele politice pot fi de asemenea: a)
ofensive, b) defensive, c) mixte, in functie de dorinta de a apara un program sau de a-l impune.
Dupa durata lor aliantele pot fi permanente sau temporare.
ALIANTA– Rezultat al unor tratate formale intre doua sau mai multe natiuni pe termen lung
care promoveaza interesele comune ale membrilor.(inapoi la index)
ALIENARE (INSTRAINARE) POLITICA – Aspect si consecinta a fenomenului general al
instrainarii, ale carui radacini se gasesc in aparitia economiei de piata si a diviziunii sociale a
muncii, datorita carora, in conditiile existentei proprietatii private asupra mijloacelor de
productie, raporturile sociale dintre oameni se constituie stihinic, se obiectualizeaza (se verifica,
imbracând forma unor raporturi si insusiri ale lucrurilor) si ajung, astfel, sa-i domine pe oameni
in loc sa fie dominate de acestia.
ALOCARE – Distribuire de rezerve limitate in cazul unor solicitari care se exclud reciproc.
Fortele si resursele autorizate de Autoritatea de comanda Nationala pentru executia actuala a
unui plan in cazul unei situatii neprevazute
AMENAJARE GENISTICA – Totalitatea lucrarilor genistice de fortificatie, baraje, distrugeri,
drumuri, poduri, treceri, mascare, asigurare cu apa si de adaptare a localitatilor, zonelor puternic
industrializate, obiectivelor economice importante, obstacolelor si acoperirilor, terenului din
fâsia (zona) de actiune a marii unitati strategice (operative, tactice), executate intr-o conceptie
unitara, in scopul interzicerii, ingreunarii sau reducerii efectelor actiunilor inamicului
(adversarului) si asigurarii conditiilor favorabile actiunilor fortelor proprii.
AMENINTARE CU FORTA – Savârsirea de catre un stat sau mai multe state a unor acte
politice, economice, militare sau de alta natura, cu scopul de a impune altui stat sau grup de state
sa renunte la deplina exercitare a drepturilor si atributelor suverane. Este o actiune contrara
principiilor si normelor specifice raporturilor dintre state.
AMIC-INAMIC – Concept introdus in filozofia si stiinta politica de Karl Schmitt in 1927, care
considera ca asa cum binele si raul, frumosul si urâtul sunt criteriile moralei, respectiv ale
esteticii, cuplul amic-inamic reprezinta axa in jurul careia se misca politicul. Definind notiunea
Schmitt precizeaza ca ea: a) nu vizeaza sfera vietii private, ci a vietii publice; b) nu are un
continut moral (amicul nu e neaparat bun, ci suntem noi, inamicul nu este rau ci sunt pur si
simplu altii, ei, pentru care, la rândul lor, inamicul suntem noi); c) relatia amic-inamic exista nu
numai in situatii conflictuale (de exemplu in razboi), ci oriunde exista relatii politice, astfel ca
fara existenta sa nu poate fi vorba de viata politica, de existenta politica a unui popor, stat etc.
AMPLASARE DE FORTE PRINCIPALE– Desfasurare de actiuni incluzând amplasarea rapida
de forte de lupta suficiente si care sa sustina si sa apere interesele unui stat, urmate de forte
suplimentare pentru a incheia conflictul rapid si in termen favorabil statului respectiv.
AMPLASARE/DESFASURARE – ¨ In terminologie navala, schimbarea de la un regim de
croaziera (navigatie) sau de la o dispozitie de contact la o dispozitie de lupta; ¨ Deplasare de forte
in interiorul zonelor de operatiune; ¨ Pozitionare de forte intr-o zona de lupta; ¨ Transferare de
forte si material in zonele de operatiune. Operatiunea de amplasare/desfasurare cuprinde toate
actiunile din punctul initial sau locul de dislocare permanenta pâna la destinatie incluzând in mod
specific teritorii din zona continentala a Statelor Unite, teritorii din raioanele actiunilor de lupta.
(inapoi la index)
AMPLOAREA CRIZEI – Dimensiune a severitatii crizei, care se refera la masura afectarii
intereselor, a obiectivelor si valorilor partilor in conflict.
ANALIZA MOBILITATII– Exprimare in detaliu a tuturor aspectelor legate de planificarea
transportului pentru sprijinirea elaborarii planului si a (ordinului) de actiune.
ANALIZA SUSTINERII LOGISTICE SI ESTIMAREA POSIBILITATILOR REALEDE
REALIZARE – Aplicatie software ce ofera structurii militare de planificare si executare,
posibilitatea de a estima necesarul pentru o sustinere logistica si de a evalua capacitatea de
sustinere materiala pentru planificari si cursurile actiunii planificate.
ANLIZA DINAMICA SI INSTRUMENT DE REPLANIFICARE – Program de procesare
(prelucrare) automata a datelor menit sa furnizeze un posibil transport pentru un curs de actiune
sau un plan operational. Acest program permite reprezentantilor organelor de planificare
strategica sa construiasca, sa editeze si sa manevreze dosare (fisiere) cu informatia de desfasurare
a sistemului de forte structurate in timp. Analiza dinamica si instrumentul de replanificare
(A.D.I.R.) ofera de asemenea posibilitati de evaluare a cursurilor de actiune propuse.
ANEXA – Document adaugat la un ordin de actiune sau alt document pentru a-l face mai clar
sau pentru a preciza detalii ulterioare.
ANGAJARE GRADUALA A FORTELOR – principiu care exprima nevoia existentei unor
structuri in diferite grade de completari si instruire sau o riposta a acestora adecvata starilor
premergatoare si imediat dupa declansarea agresiunii.
ANOMIE – Notiune ce desemneaza starea de dereglare a functionarii unui sistem sau subsistem
social, dereglare datorata dezintegrarii normelor ce reglementeaza comportamentul indivizilor si
asigura ordinea sociala.
ANTITERORISM – Masuri defensive luate pentru reducerea vulnerabilitatii in fata actelor de
terorism.
APARARE ARMATA A TARII – Ansamblul masurilor si actiunilor militare desfasurate unitar
de Sistemul National de Aparare in spatiul terestru, aerian si maritim (fluvial) in scopul
descurajarii, zadarnicirii si respingerii oricarei actiuni militare care ar leza interesele
fundamentale ale României.
APARARE ARMATA ACTIVA – Capacitatea sistemului defensiv de a lovi dispozitivul advers
in toate situatiile, prin foc, la distanta mare sau prin procedee de actiune ofensive.
APARARE COLECTIVA – Totalitatea masurilor si actiunilor luate de structuri militare
interaliate pentru intârzierea, oprirea sau respingerea agresorului.(inapoi la index)
APARARE FLEXIBILA SI MOBILA – Gen de aparare, care presupune elasticitatea
dispozitivului si o mare mobilitate a componentelor acestuia pentru crearea unor conditii
avantajoase in orice situatii (la orice scenariu ofensiv al inamicului), in vederea incercuirii,
capturarii sau nimicirii adversarului.
APARARE INTERNA – Participarea guvernului prin agentii militare si civile la programele
initiate de alte guverne pentru protejarea societatii de actiuni subversive, injustitie si insurgenta.
APARARE IN INCERCUIRE – Procedeu de lupta prin care fortele mentin o suprafata de teren
(zona, obiectiv), luptând cu un inamic care este dispus in jurul lor sa actioneze pe toate directiile.
APARARE MOBILA – Procedeu adoptat in scopul nimicirii (infrângerii) inamicului printr-un
atac hotarâtor executat cu o grupare de forte de lovire (izbire), intr-un moment favorabil; in acest
scop, gruparea de lovire trebuie sa aiba o mobilitate mai mare sau cel putin egala cu cea a
atacatorului, iar celelalte forte aflate in aparare sa reuseasca fixarea inamicului si directionarea
patrunderii acestuia in sensul dorit.
APARARE N.B.C. – Ansamblul de masuri si actiuni ce se planifica si desfasoara in scopul
diminuarii pierderilor si cresterii capacitatii unitatilor in actiunile specifice conditiilor N.B.C.
Aceasta se realizeaza prin masuri planificate si/sau reactive, pasive si/sau active si include:
prevenirea, protectia N.B.C. si decontaminarea.
APARARE NATIONALA – ¨ Totalitatea masurilor si actiunilor adoptate si desfasurate de
autoritatile constitutionale ale statului român in scopul garantarii suveranitatii nationale,
independentei si unitatii statului, integritatii teritoriale a tarii si democratiei constitutionale; ¨
Sistem de institutii, organizatii si actiuni destinat sa asigure viabilitatea unei natiuni in caz de
agresiune.
APARARE PE POZITII– Procedeu adoptat in scopul interzicerii, pentru o perioada de timp
stabilita, a patrunderii inamicului intr-o anumita portiune de teren (zona, raion, obiectiv);
nimicirea propriu-zisa a inamicului constituie un obiectiv secundar.
APARARE PREGATITA DIN TIMP – Procedeu defensiv care permite fortelor angajate in lupta
sa-si puna in aplicare, in volum complet, elementele puterii de lupta.
APARARE PREGATITA IN GRABA– Procedeu defensiv prin care fortele angajate in lupta isi
pun in aplicare, in volum redus, in timp scurt si, de regula, sub presiunea inamicului, elementele
puterii de lupta.
APARARE TERITORIALA – Parte componenta a apararii nationale, care cuprinde un ansamblu
de masuri si actiuni desfasurate impotriva agresorului, pe intregul teritoriu national, de catre forte
si trupe teritoriale, independent sau impreuna cu celelalte forte armate, folosind forme si
procedee de actiune specifice.
APARARE ZONALA – Forma particulara a operatiei de aparare, care cuprinde un ansamblu de
actiuni desfasurate intr-o zona din teritoriul national de catre fortele din zona respectiva care
actioneaza intrunit, dupa o conceptie unitara, pentru respingerea ofensivei inamicului, nimicirea
acestuia si asigurarea controlului de lunga durata a zonei.(inapoi la index)
APARAREA – Forma de lupta armata prin care se realizeaza respingerea, oprirea sau intârzierea
actiunilor inamicului, in scopul mentinerii spatiului (terestru, aerian, maritim, fluvial) sau a
obiectivului incredintat.
APRECIERI FAVORABILE – concluzii si estimari oficiale, valide sau invalide ce rezulta din
comportamentul fortelor adverse si actiuni oficiale avantajoase intereselor si obiectivelor fortelor
aliate.
APRECIERI NEFAVORABILE – Concluzii personale ale fortelor adverse, estimari sau
aprecieri oficiale, valide sau invalide, ce rezulta din comportamentul fortelor adverse si actiuni
oficiale nefavorabile intereselor si obiectivelor fortelor aliate.
APRECIERI – Concluzii personale, estimari oficiale, evaluari in legatura cu intentiile celeilalte
parti, posibilitatile militare si activitatile folosite in planificarea si luarea deciziilor.
APROBAREA CONCEPTIEI STRATEGICE – (a operatiei) de catre Presedintele Comitetului
intrunit al sefilor de State Majore devine baza planului pentru transformarea in Plan operational
in format complet sau Plan operational in format conceptual. Cândva era numit „conceptia
luptei/operatiei".
APROVIZIONARE – Componenta logisticii care vizeaza stabilirea necesarului, cresterea,
primirea, depozitarea, conservarea, evidenta, repartitia si distributia materialelor.
ARME DE DISTRUGERE IN MASA (A.D.M.) – Arme care sunt capabile de mari distrugeri
si/sau sunt folosite, in asa fel incât, sa produca un numar mare de pierderi in personal. A.D.M.
sunt: nucleare, chimica, biologica, dar exclud mijloace de transport, lansare/tragere, acolo unde
acestea se constituie in competente individualizate.
ARME INTRUNITE–Denumire data unitatilor si marilor unitati apartinând Fortelor Terestre in
masura sa desfasoare actiuni de lupta in mod independent, sa asigure o strânsa cooperare a
armelor si o conducere unitara a lor.
ARME NECONVENTIONALE – Mijloace de lupta a caror folosire sau experimentare este
interzisa prin conventiile si tratatele internationale. Datorita caracteristicilor lor intrinseci, produc
pagube masive si distrugeri generalizate, fara distinctii intre beligeranti si nebeligeranti.
ARTICOL/OBIECT DE APROVIZIONARE DEFICITAR – Articole de aprovizionare esentiale
pentru rezerve pe care Presedintele Comitetului Intrunit al Sefilor de State Majore si/sau
comandantii structurilor militare angajate pentru realizarea situatiei de criza le-au identificat ca
având un impact direct necesitând o tinere sub observatie si un management sporit.
ARTICOLE DEFICITARE PENTRU DUCEREA DE ACTIUNI DE LUPTA DE DURATA–
Articole/obiecte descrise ca facând parte din Dosarul de Elemente Logistice ce afecteaza in mod
semnificativ capacitatea comandantului de a executa operatiuni.
ASIGURARE CU PERSONAL – totalitatea masurilor si actiunilor desfasurate pentru
completarea necesarului de personal, de toate categoriile, la marile unitati (unitatile) care au
suferit pierderi in actiunile executate.(inapoi la index)
ASIGURARE FINANCIARA – totalitatea masurilor ce se iau in scopul stabilirii, cererii,
obtinerii, utilizarii si justificarii mijloacelor financiare destinate fortelor armate pentru a le
aproviziona la timp si fara intrerupere, cu tehnica si materiale, precum si pentru plata drepturilor
banesti cuvenite personalului.
ASIGURARE HIDROMETEOROLOGICA – ansamblul de masuri si activitati ce se desfasoara
pentru obtinerea si analizarea datelor si informatiilor referitoare la situatia hidrologica si
meteorologica, precum si pentru prognoza hidrometeorologica si a fenomenelor naturale
periculoase, necesare planificarii si ducerii actiunilor proprii.
ASIGURARE IMAGOLOGICA – ansamblul actiunilor proiectate, organizate si desfasurate de
anumite institutii specializate ale unui stat, pe plan intern si international, in scopul mentinerii si
promovarii elementelor definitorii ale imaginii nationale, necesare realizarii si promovarii
securitatii nationale si internationale.
ASIGURARE MEDICALA– totalitatea masurilor care se iau in vederea pastrarii sanatatii
militarilor, prevenirii aparitiei si raspândirii bolilor, acordarii la timp a ajutorului medical,
evacuarii ranitilor si bolnavilor, spitalizarii, tratamentului si recuperarii acestora in scopul
inapoierii, in cel mai scurt timp, la unitati.
ASIGURARE TOPOGEODEZICA – ansamblul masurilor si actiunilor ce se planifica si executa
in scopul obtinerii, pregatirii si transmiterii la timp a datelor si documentelor topogeodezice
necesare conducerii actiunilor militare.
ASIGURAREA ACTIUNILOR SI PROTECTIA TRUPELOR – Ansamblul de masuri si
activitatile desfasurate continuu si intr-o conceptie unitara, de catre toate fortele participante si la
toate esaloanele, destinate obtinerii datelor necesare si crearii conditiilor de securitate a
personalului, tehnicii si sistemelor impotriva actiunilor agresorului si a altor factori perturbatori,
executata in scopul mentinerii capacitatii de lupta a trupelor si indeplinirii misiunilor primite.
ASIGURAREA CAILOR DE COMUNICATIE – Ansamblul de masuri si actiuni ce se
intreprind pentru: alegerea, cunoasterea si pregatirea cailor de comunicatii; repararea,
restabilirea, intretinerea, paza si mentinerea in stare de viabilitate a drumurilor, cailor ferate,
garilor, porturilor, aeroporturilor si lucrarilor de arta; organizarea si executarea serviciului de
comenduire si indrumare a circulatiei; cercetarea nucleara, biologica si chimica, pe caile de
comunicatii, paza si apararea lucrarilor de arta de pe acestea.
ASIGURAREA LIBERTATII DE NAVIGATIE – Operatiile desfasurate pentru asigurarea
libertatii si a dreptului de a naviga pe caile aeriene sau maritime internationale.
ASIGURAREA SANITAR – VETERINARA – Ansamblul masurilor de mentinere a sanatatii
animalelor si de prevenire a transmiterii bolilor de la animale la om, de tratare si evacuare a
animalelor ranite si bolnave, de cunoastere epizootica din zona, controlul sanitar – veterinar al
alimentelor de origine animala, protectia sanitar – veterinara impotriva efectelor armelor de
distrugere in masa, aprovizionarea fortelor cu animale pentru serviciu.
Asistenta umanitara este limitata ca scop si durata. Aceasta este conceputa pentru a suplimenta
sau a completa eforturile autoritatilor civile ale tarii-gazda ori ale organizatiilor specializate.
(inapoi la index)
ASISTENTA DE SECURITATE – Serii de programe autorizate prin Actul din1961 privind
asistenta straina si prin Actul din 1976 privind controlul exportului de arme, prin care SUA
furnizeaza articole de aparare, asigura pregatirea militara si alte servicii de aparare, prin acordare
de imprumuturi, credite sau vânzare in sprijinul strategiilor si obiectivelor nationale.
ASISTENTA JURIDICA – totalitatea masurilor si actiunilor intreprinse pentru a se asigura
cunoasterea si respectarea dreptului international in actiunile militare.
ASISTENTA NATIONALA – Asistenta civila si/sau militara oferita unei natiuni de catre forte
straine pe teritoriul national in timp de pace, de criza sau de razboi, pe baza acordurilor de ajutor
reciproc incheiate intre state. Programele de asistenta nationala includ, dar sunt limitate la
asistenta in domeniul securitatii, aparare nationala cu forte straine, alte programe, precum si
activitatile desfasurate, cu finantarea agentiilor nationale sau a organizatiilor internationale.
ASISTENTA RELIGIOASA – ansamblul de actiuni specifice, desfasurate in scopul cultivarii
valorilor religios-morale, patriotice, etice si civice in vederea realizarii si mentinerii unui nivel
ridicat al moralului militarilor.
ASISTENTA UMANITARA– ¨ actiunile desfasurate pentru inlaturarea efectelor dezastrelor
naturale sau provocate de om ori alte situatii endemice, limitate ca scop si durata. Completeaza
eforturile depuse de natiunea in criza (gazda); ¨ Actiunile desfasurate in vederea eliminarii sau a
reducerii efectelor dezastrelor naturale ori tehnologice, ale epidemiilor, foametei sau privarii de
libertate, care pot reprezenta o amenintare serioasa la adresa vietii si pot cauza pierderea ori
distrugerea proprietatii.
ATITUDINE DEFENSIVA – comportamentul adoptat intr-o confruntare militara, in functie de
capacitatea operativa a trupelor, de situatiile si conditiile in care are loc angajarea fortelor si
mijloacelor pentru respingerea, oprirea sau intârzierea agresorului, in scopul mentinerii fâsiei
(zonei) sau obiectivului incredintat.
ATITUDINEA MENTALA "PREVENTIVA" – Anticiparea posibilelor amenintari a situatiilor
de risc si reactia pentru stingerea acestora.
ATITUDINEA MENTALA "REACTIVA" – atitudinea orientata spre infrângerea ulterioara a
unui inamic evident si cunoscut, in toate componentele sale.
AUTARHIE –¨ Regimul politic al unei comunitati care se guverneaza ea insasi; in acest sens
termenul autarhie este cvasi-echivalent cu cel de autonomie. ¨ Idealul unui stat capabil sa-si
satisfaca singur toate nevoile fara a fi silit sa apeleze la alte state; ¨ Politica economica a unor
state care tinde la crearea unei economii nationale inchise, izolate de economia altor tari, prin
limitarea maximala a importurilor; ¨ Starea in care o unitate isi satisface trebuintele prin mijloace
proprii.
AUTODETERMINARE– Principiul potrivit caruia orice popor, natiune are dreptul fundamental
de a-si alege fara nici o imixtiune din afara statutul politic si calea de dezvoltare economica,
sociala si culturala. Aplicarea principiului autodeterminarii presupune dreptul natiunilor de a se
constitui in state nationale independente, de a intra in componenta unui stat multinational sau de
a se desprinde de acesta.(inapoi la index)
AUTOMATIZARE – Ansamblul masurilor tehnice, organizatorice, si economice care urmaresc
imbunatatirea eficacitatii conducerii structurilor militare, in timp de pace, situatii de criza si
razboi, si mentinerea totodata a omului ca element activ in cadrul acestui proces. Un loc central il
ocupa mijloacele electronice de calcul, in special in transmiterea, centralizarea si prelucrarea
informatiilor si in pregatirea elementelor necesare luarii hotarârii la nivelul esaloanelor de
comanda.
AUTONOMIA SI FLEXIBILITATEA OPERATIONALA – capacitatea si disponibilitatea marii
unitati si unitatii de a da riposta optima oricarui tip de agresiune prin marirea libertatii de actiune
in desfasurarea luptei armate si sporirea eficientei functionale in procesul de conducere.
AUTORITATE ASUMATA LEGAL- Dreptul pe care un militar si-l asuma de a da ordine
potrivit actelor normative in vigoare, ierarhizarii gradelor, functiilor si a competentelor in
domeniu.
AUTORITATE BUGETARA – Autoritate acordata prin lege in probleme ce implica investitii
din fondurile Guvernului.
AUTORITATE DE COORDONARE – Autoritatea incredintata unui comandant sau
responsabilitatea individuala pentru coordonarea anumitor functiuni sau activitati care implica
forte din doua sau mai multe tari sau comandamente ori doua sau mai multe categorii de forte ori
doua sau mai multe tipuri de forte din aceeasi categorie de forte. Persoana respectiva este
autorizata sa ceara consultare intre agentiile (structurile) implicate sau intre reprezentantii lor,
dar nu are autoritatea sa forteze (oblige) ajungerea la o intelegere. In caz de neintelegere intre
agentiile implicate ea trebuie sa incerce obtinerea acordului in problemele esentiale prin discutii.
In cazul ca nu reuseste ea se va adresa autoritatii corespunzatoare.
AUTORITATE OFICIALA (FORMALA) – dreptul legal acordat sefului de a decide, de a
incredinta misiuni si de a folosi, la nevoie, constrângerea impotriva celor care nu isi indeplinesc
obligatiile.
AUTORITATE – Relatie prin care o persoana sau grup accepta ca legitim faptul ca deciziile si
actiunile sale sa fie ghidate de o instanta exterioara (persoana, grup, organism).
AUTORITATEA NATIONALA DE COMANDA – Parlamentul, Presedintele României,
Consiliul Suprem de Aparare a Tarii, Guvernul, Ministerul Apararii Nationale si autoritatile
administratiei publice cu atributii in domeniul apararii nationale.
AUTORIZARE PREZIDENTIALA DE CHEMARE LA ARME A REZERVEI SELECTATE –
Conditie legala care asigura presedintelui modalitatea de a activa maximum 200000 de membri
din rezerva de mobilizare selectata, timp de 90 de zile, pentru a face fata solicitarilor de sprijin
pentru orice misiune operationala fara sa fie declarata o urgenta nationala. Aceasta asigura
presedintelui autoritatea de a prelungi termenul initial de 60 de zile la 90 de zile in interesul
securitatii nationale. Aceasta autorizare are o utilitate particulara când se foloseste in
circumstante nedorite. Fortele disponibile pot asigura reactii in functie de misiune, cu scop
limitat, de intimidare, sau operationale, sau pot fi intrebuintate pentru orice mobilizari ulterioare
AVENTURISM – Atitudine, conduita care se caracterizeaza prin desconsiderarea conditiilor si
fortelor reale, prin intreprinderea unor actiuni excesiv de riscante, prin "miza pe o singura carte".

B
BAREM – act normativ specific, care stabileste minimum de rezultate necesar a fi obtinute de
catre o persoana, pentru a trece la un nivel superior de pregatire, necesar indeplinirii standardului
stabilit pentru o anumita structura, perioada de pregatire, misiune, actiune, activitate, functie si
post de lucru.
BAZA DE DATE PENTRU AMPLASARE/DESFASURARE – Baza de date din sistemul
comun de planificare si executare operationala ce contine necesarul de informatii despre forte,
material, inlocuire personal, necesarul de mijloace de transport pentru sustinerea executiei. Baza
de date reflecta informatii continute in sistemul de date pentru amplasarea fortelor structurate in
timp sau dezvoltate pe parcursul diferitelor faze ale procedurilor actiunilor de criza si
programarile de deplasare dezvoltate de fortele componente ale comandamentului fortelor armate
ale S.U.A. pentru operatiuni transport.
BAZA SI SUPRASTRUCTURA -Concepte fundamentale ale gândirii materialiste despre
societate si despre istoria ei. Baza societatii este structura sa economica, fundamentala, sistemul
relatiilor de productie, intr-o perioada istoriceste determinata a istoriei sale. Baza economica
constituie subsistemul calitativ determinant al sistemului social total, al formatiunii social
economice. Suprastructura este constituita din relatii sociale, institutii sociale si idei referitoare la
domeniile respective de activitate sociala. In orice societate impartita in clase relatiile, institutiile
si ideile politice constituie o parte de prima importanta a suprastructurii, respectiv suprastructura
politica.
BATALIE – confruntare cu rol decisiv din cadrul operatiei, ce angajeaza efective militare
numeroase prin care se asigura obtinerea succesului in indeplinirea obiectivului (scopului)
urmarit prin operatie.
BIROCRATISM – Metoda de conducere „din birou", rupta de mase, caracterizata prin
formalism excesiv, tergiversare, sicane etc.
BIROCRATIE – Mod de organizare destinat administrarii pe scara larga a unor resurse prin
intermediul unui corp de persoane specializate, plasate de regula intr-o structura ierarhica si
dispunând de atributii, responsabilitati si proceduri strict definite.
BLOCADA – actiune desfasurata de anumite forte pentru intreruperea cailor de legatura
maritime, terestre, aeriene, fluviale, a fluxurilor energetice, de materii prime si materiale
strategice necesare desfasurarii normale a activitatilor intreprinderilor economice de importanta
vitala etc.
BUGET AL PRESEDINTELUI – Document trimis Congresului S.U.A. in fiecare an, in luna
ianuarie care cuprinde estimarea investitiilor guvernului pentru urmatorul an fiscal si
recomandari detaliate pentru alocarea de fonduri.
BUGET – ¨ Cantitate disponibila de resurse (bani, timp etc.) si modul de cheltuire a acestora; ¨
Raportul balantier dintre veniturile si cheltuielile unei unitati economico-sociale pe o anumita
perioada de timp.

C
CADRU DE REFERINTA – Denumire prin care se caracterizeaza una din componentele
structurii dihotomice a teoriei ce poarta acelasi nume. Cadrul de referinta este elementul sau
reperul luat ca baza de comparatie in enuntarea judecatilor de valoare, in formularea aprecierilor
si autoaprecierilor privind modul de integrare sau de asimilare cu respectivul reper.(inapoi la
index)
CALITATEA VIETII – Semnificatia pentru om a vietii sale, rezultat al evaluarii globale, din
puntul de vedere al persoanei umane, al propriei vieti.
CÂMP DE LUPTA CIBERNETIZAT – ansamblul de actiuni militare in care metodele si
mijloacele cibernetice joaca un rol important in planificarea, organizarea si ducerea actiunilor de
lupta.
CÂMP DE LUPTA INTEGRAT – ansamblul de actiuni militare desfasurate de catre toate
categoriile de forte ale armatei (genuri de arma, specialitati), sub o conducere unitara si printr-o
strânsa cooperare, pentru atingerea unui scop comun.
CÂMP DE LUPTA - ansamblul actiunilor militare desfasurate intr-un anumit spatiu si cu o
durata diferita in timp. Câmpul de lupta are urmatoarele dimensiuni: spatiala, temporala si
spatio-temporala.
CAMPANIE MILITARA – ¨totalitatea operatiilor si luptelor gruparilor de forte desfasurate intr-
o perioada de timp caracteristica (an, anotimp) si intr-o zona geografica distincta, pe baza unei
conceptii unitare, in vederea indeplinirii unor obiective strategice;¨ Serie de operatiuni militare
menite sa duca la indeplinirea unui obiectiv operational strategic intr-un timp si spatiu dat.
CAP AERIAN – Zona desemnata intr-un teritoriu ostil sau amenintat care atunci când este
capturat si retinut asigura decolarea continua a trupelor si a materialelor si ofera spatiul de
manevra necesar pentru operatiunile proiectate. Reprezinta o localizare folosita ca baza pentru
rezerve si evacuari aeriene.
CAP DE POD – Zona desemnata pe un teritoriu de tarm ostil care atunci când este capturat si
retinut asigura decolarea continua a trupelor si a materialelor si ofera spatiul de manevra necesar
pentru operatiuni dupa debarcarea pe mal.
CAPABILITATE – insusirea ce confera posibilitatea (aptitudinea) cuiva de a face ceva, in raport
cu situatiile si conditiile in care este transpus. Termenul poate fi asociat celui de "capabil".
CAPACITATE DE A DUCE ACTIUNI DE LUPTA DE DURATA – Abilitatea de a mentine
nivelul si durata necesare unei actiuni operationale in scopul indeplinirii unor obiective militare.
Capacitatea de a duce actiuni de lupta de durata este o functiune de asigurare si mentinere a
nivelului de instruire a fortelor si a tehnicii de lupta necesare pentru sprijinirea eforturilor
militare.
CAPACITATE DE A STABILI NECESARUL – Capacitatea utilizatorului Sistemului Comun de
Planificare si Executare a Operatiilor de a identifica, actualiza, revizui si sterge informatii despre
forte si sustinerea acestora, necesare pentru a sprijini un plan de actiune sau un curs de actiune.
(inapoi la index)
CAPACITATE DE ACTIUNE A FORTELOR TERESTRE (A STRUC-TURILOR
ACESTORA)– posibilitatile reale de actiune a Fortelor Terestre in situatiile care necesita
interventia acestora.
CAPACITATE DE APARARE A TARII – totalitatea posibilitatilor economice, umane, tehnico-
stiintifice, moral-politice, militare si de alta natura de care dispune statul pentru a-si asigura
apararea intereselor sale fundamentale prin mobilizarea si utilizarea carora se realizeaza forta
necesara si capabila sa dea o riposta hotarâta oricarei agresiuni.
CAPACITATE DE CONDUCERE – gradul de organizare si coordonare permanenta de catre
comandanti si state majore a intregii activitati a marilor unitati operative, tactice sau a unitatilor
independente in indreptarea eforturilor acestora pentru indeplinirea misiunilor stabilite, precum
si in organizarea si realizarea asigurarii multilaterale a actiunilor.
CAPACITATE DE INSTRUCTIE – ansamblul cunostintelor, abilitatilor, deprinderilor,
insusirilor psihice si comportamentelor necesare agentului misiunii militare pentru realizarea
unor actiuni determinate. Este subsumata functional competentei.
CAPACITATE DE MANEVRA – gradul de mobilitate a unei structuri militare sau a unui
element de dispozitiv, care ii permite miscarea rapida pe câmpul de lupta, astfel incât, sa ajunga
la timp oportun pe aliniamentul de declansare a unei actiuni militare.
CAPACITATE DEFENSIVA CREDIBILA – principiul de baza al doctrinei operationale a
Fortelor Terestre, care presupune restructurarea, modernizarea si operationalizarea pe timp de
pace a acestora, in scopul realizarii unei forte capabile sa descurajeze, sa dezorganizeze,
captureze si sa nimiceasca un agresor potential sau real.
CAPACITATE OPERATIONALA – posibilitatea unitatii (unei structuri militare) de a desfasura
actiuni militare in conformitate cu scopul pentru care a fost creata.
CAPACITATI SPECIALE – posibilitatile unei unitati (structuri militare) de a desfasura pe lânga
actiunile de baza pentru care a fost creata si actiuni complementare (razboi informational; razboi
electronic; aparare antiaeriana; aparare antiblindate; supraveghere electronica, activitate de
influentare psihologica etc.).
CAPITAL – Termen cu acceptiuni in domeniul: ¨financiar –suma de bani care aduce un profit;
¨tehnic – ansamblul mijloacelor materiale de productie de care dispune o societate sau
intreprindere; ¨nominal – ansamblul mijloacelor financiare de care dispune o societate pe actiuni
la inceputul activitatii, provenind din aportul actionarilor; ¨juridic – drept la un venit fara munca
decurgând din posesia unor obligatii, actiuni sau alte inscrisuri; ¨informational – ansamblu de
date si surse de informatie de care dispune o persoana, un grup sau o organizatie; ¨cultural –
ansamblul bunurilor culturale, inclusiv a mijloacelor de producere a bunurilor stiintifice,
intelectuale si artistice si a mijloacelor de circulatie a acestora; ¨simbolic –termen folosit de P.
Bourdieu pentru a desemna prestigiul si sursele de prestigiu de care dispune o persoana.(inapoi la
index)
CARACTER NATIONAL – Concept intrebuintat in psihologia sociala, in etnopsihologie, dar
mai ales in antropologia culturala, anume in zona de orientare psihologista din cadrul acestei
discipline.
CARACTERUL INTERARME SI INTERCATEGORII DE FORTE – ansamblul insusirilor pe
care trebuie sa le posede comandamentele si trupele, in conditiile impuse de exigentele câmpului
de lupta, in prezent si in viitor.
CARTA ALBA A GUVERNULUI– document care stabileste obiectivele si sarcinile principale
ale institutiilor angajate in realizarea securitatii si apararii nationale, masurile si actiunile ce
urmeaza a fi intreprinse de catre acestea, resursele naturale, umane, materiale, financiare si de
alta natura pe care urmeaza sa le asigure anual pentru constituirea si pregatirea fortelor
participante la apararea nationala si asigurarea securitatii, conform misiunilor ce le revin.
CASTA – Termen aplicat de portughezi unei forme de organizare din societatea indiana din
secolul al XV-lea. Este un grup compact situat intr-o diviziune ierarhica a unei societati, grupul
fiind inchis, rigid, endogamic, cu obiceiuri, rituri, simboluri, mod de viata si activitate distincta.
CATEGORIA COMPONENTEI DE REZERVA – Componentele de rezerva ale Fortelor Armate
ale SUA sunt: Garda nationala a Fortelor Terestre a SUA; Rezerva Fortelor Terestre; Rezerva
Fortelor Navale; Rezerva Fortelor Maritime; Garda Nationala a Fortelor Aeriene, Rezerva
Fortelor Aeriene; Rezerva Garzii de Coasta.
CATEGORIE DE FORTE ALE ARMATEI – Concept strategic prin care se desemneaza o parte
componenta principala a armatei, cu destinatie, organizare si inzestrare proprie, cu forme si
procedee de actiune specifice, care permit folosirea judicioasa a fortelor si mijloacelor.
CAUZALITATE SOCIALA – Categorie fundamentala a determinismului social care
desemneaza relatiile de generare sau producere dintre fenomene, fapte sau evenimente sociale.
CENTRALISM – Principiu de organizare, conducere si administrare ce se bazeaza pe
concentrarea puterii la nivelele superioare ale grupului, organizatiei, teritoriului etc.; tendinta de
realizare practica a principiului mentionat.
CENTRE DE GREUTATE (GRAVITATIE) – Caracteristici, posibilitati sau sectoare din care o
unitate de forte militare isi primeste libertatea de actiune, forta fizica sau vointa de lupta
CENTRU SI PERIFERIE – Teorie de larga raspândire in domeniul cercetarilor asupra pacii care
considera ca o trasatura a sistemului international contemporan o constituie inegalitatea dintre
"parti" in cadrul natiunilor si intre natiuni. Exista natiuni privilegiate, "centrale" si altele
"periferice". Centrul ocupa un rang superior in privinta relatiilor economice, este plasat favorabil
in raport cu periferia si se imbogateste pe seama acestuia. Periferia depinde in general de centru,
in domeniul economic, militar, cultural, are un numar restrâns de parteneri comerciali, un export
unilateral.(inapoi la index)
CENTRUL DE MISCARE COMUNA – Centru stabilit pentru a coordona angajarea tuturor
mijloacelor de transport (cuprinzându-le si pe cele asigurate de fortele aliate sau de natiunile
gazda) in sprijinul conceperii operatiunilor. Aceasta coordonare este realizata prin stabilirea
politicii legate de transport din interiorul zonei de responsabilitate in functie de necesitatile de
urgenta, capacitatea posturilor terminale, disponibilitatea de transport a bunurilor si prioritatile
stabilite de comandantul fortelor intrunite.
CERCETAREA – totalitatea masurilor si actiunilor ce se intreprind pentru procurarea,
analizarea, ierarhizarea si valorificarea datelor si informatiilor despre inamic, populatie, situatia
N.B.C. si cea sanitar-epidemica, despre conditiile geoclimatice, resursele umane si materiale,
precum si despre infrastructura din zona actiunilor militare.
CICLU DE VIATA/EVOLUTIE A CRIZEI – reprezinta evolutia in timp a intensitatii crizei ,
precum si modul cum se trece prin starile crizei.
CIOCNIREA MILITARA – momentul angajarii directe a inamicului de catre forte proprii, de
valoare tactica, in confruntarea militara desfasurata in timp scurt, având loc, de regula, intre
elementele de siguranta ale fortelor adverse si care se poate transforma sau nu in lupta.
CLIMAT PSIHO-SOCIAL – Concept utilizat de psihosociologie pentru a desemna starea de
spirit a unui grup social.
COALITIE – Angajament (acord) ad hoc intre doua sau mai multe natiuni pentru o actiune
comuna.
COD DE FRAGMENTARE – A 6-a pozitie a numarului de linie al unitatii folosit pentru
identificarea subunitatilor unei forte.
CODUL DE IDENTIFICARE A UNITATII – Cod alfabetico- numeric format din sase caractere
prin care se identifica in mod unic fiecare unitate activa, de rezerva si a Garzii Nationale.
CODUL UNITATII TIP – Cod alfabetico- numeric format din cinci caractere prin care se
identifica in mod unic fiecare unitate tip din Fortele Armate.
COERCITIE – Constrângere, prescriere a modelelor de comportament si actiune prin interventie
directa sau normativa.
COERCITIUNE EXTERNA (CONSTRÂNGERE) – Ansamblul de masuri licite, indreptate
impotriva unui stat in conditiile stabilite de dreptul international. Când in solutionarea litigiilor
internationale, mijloacele pasnice nu au dat rezultate, dreptul international admite, in cazuri cu
totul exceptionale, recurgerea la anumite mijloace de coercitiune impotriva statului care a
savârsit actiuni dusmanoase sau a incalcat dreptul international.
COERCITIUNE INTERNA – Asigurarea aplicarii actelor statale de conducere, normative sau
individuale atunci când ele nu sunt respectate de buna voie; impunerea prin forta a normei
juridice si actelor juridice individuale date in baza lor. Sanctiune juridica ca forma de coercitiune
interna se aplica de stat in formele procedurale stabilite de lege.(inapoi la index)
COEZIUNE – calitate care leaga impreuna partile componente ale unei structuri psiho-sociale si
care furnizeaza rezistenta (elasticitate) impotriva actiunilor distructive si de dezorganizare,
micsorând vulnerabilitatea structurilor la infrângere si in fata efectelor loviturilor adverse.
COLABORARE MILITARA INTERNATIONALA – promovarea si apararea intereselor
nationale in relatiile cu partenerii de dialog pentru edificarea unei arhitecturi de securitate
viabile, care sa contribuie la intarirea increderii, realizarea si mentinerea transparentei relatiilor
dintre structurile militare nationale si structurile similare din armatele altor tari.
COMANDA DEPLINA (TOTALA) – Autoritatea si responsabilitatea militara a unui ofiter
superior de a da ordine subordonatilor. Acopera toate aspectele operatiilor si cele privind
administrarea; este valabila numai in cadrul national. Nici un comandant NATO nu are comanda
deplina a fortelor care ii sunt repartizate, deoarece natiunile transfera catre NATO numai
comanda operationala sau controlul operational.
COMANDA OPERATIONALA – Autoritatea incredintata unui comandant pentru a stabili
misiuni sau sarcini comandantilor subordonati, de a disloca unitati, a resubordona forte si de a
mentine sau delega controlul operational sau tactic in functie de necesitati. Nu include
responsabilitati administrative sau privind logistica.
COMANDA TACTICA – Autoritate delegata unui comandant de a da sarcini fortelor primite
sub comanda pentru indeplinirea misiunii primite de la esalonul superior.
COMANDAMENT INTRUNIT (INTEGRAT) – structura decizionala creata pentru conducerea
actiunilor militare desfasurate, in comun, de catre cel putin doua categorii de forte ale armatei.
COMANDAMENT MULTINATIONAL (COMBINAT) – Structura decizionala creata pentru
conducerea actiunilor militare desfasurate, in comun, de catre forte apartinând armatelor a cel
putin doua state.
COMANDAMENT OPERATIONAL INTERARME – Structura decizionala creata atât pentru
planificarea operatiilor integrate, cât si pentru conducerea si controlul specific al fortelor din
subordine.
COMANDAMENT SPECIFIC – Comandament care are o misiune ampla si continua si care este
infiintat de catre presedinte prin Ministerul Apararii, prin consilierea si asistenta presedintelui
Comitetului Intrunit al Sefilor de State Majore. Este alcatuit in primul rând din forte ale unui
serviciu.
COMANDAMENT SUBORDONAT – Comandament format din comandant si toate unitatile,
detasamentele, organizatiile sau formatiunile de servicii din subordinea acestuia.
COMANDAMENT UNIFICAT – Comandament având misiuni complexe, aflat sub comanda
unui singur comandant si alcatuit din forte provenind de la doua sau mai multe departamente
militare, si care este infiintat de catre Presedinte prin Ministerul Apararii, cu sprijinul si
consilierea Presedintelui Comitetului Intrunit al Sefilor de State Majore.
COMANDAMENT – element de structura a unitatii militare ramâne, organizat pentru
exercitarea actului de comanda si investit, prin acte normative, cu competente specifice in
domeniul actiunilor militare. Acesta exercita actul de comanda asupra tuturor elementelor
structurii unitatii, desfasurând activitati de prevedere (prognoza, planificare, programare),
organizare, coordonare si control.(inapoi la index)
COMANDAMENTUL FORTELOR TERESTRE – Structura de comanda, de conceptie,
planificare si executie ce raspunde de intrebuintarea fortelor si mijloacelor din subordine; se
infiinteaza ]n caz de razboi si se subordoneaza ierarhic Marelui Cartier General.
COMANDAMENTUL LOGISTIC AL FORTELOR TERESTRE – Structura de comanda, de
conceptie, planificare si executie ce raspunde de organizarea, planificarea si intrebuintarea
fortelor si mijloacelor de logistica din subordine; functioneaza la pace, in situatii de criza si de
razboi si se subordoneaza ierarhic Statului Major al Fortelor Terestre (Comandamentului
Fortelor Terestre).
COMANDAMENTUL OPERATIONAL OPERATIV/TACTIC – Structura de comanda ce are
in subordine nemijlocita, in situatii de criza si de razboi, fortele operationale de nivel
operativ/tactic.
COMANDAMENTUL SERVICIULUI DE TRANSPORT – Cele trei componente ale
comandamentului SUA pentru transport: Comandamentul pentru Transport Aerian,
Comandamentul pentru Transport Maritim si Sectia de Transporturi Militare. Fiecare
componenta a comandamentului pentru transport continua sa ramâna o componenta majora a
serviciului din care face parte, continuând sa organizeze, sa pregateasca si sa-si doteze fortele
conform celor specificate de lege. De asemenea, fiecare componenta a comandamentului pentru
transport continua sa execute misiuni proprii.
COMANDANT AL FORTELOR INTRUNITE AL COMPONENTEI NAVALE – Comandant
din cadrul unui comandament intrunit subordonat responsabil cu planificarea si coordonarea
operatiunilor navale sau indeplinirea misiunilor operationale. Comandantul fortelor intrunite are
autoritatea necesara de a indeplini misiunile si sarcinile stabilite. Comandantul fortelor intrunite
al componentei navale va avea in vedere preponderenta fortelor maritime si capacitatile necesare
de comanda si control.
COMANDANT AL FORTELOR INTRUNITE – Termen general atribuit comandantului
autorizat sa-si exercite comanda de lupta sau controlul operational asupra fortelor intrunite.
COMANDANT ASIGURAT – Comandant care are responsabilitati privind toate aspectele unei
misiuni incredintate prin planul comun pentru folosirea instalatiilor strategice ale fortelor armate.
In cazul planificarii comune a operatiilor, acest termen se refera la comandatul care pregateste
planurile de actiune sau ordinul de actiune ca raspuns la solicitarile Presedintelui Comitetului
Intrunit al sefilor de State majore.
COMANDANT COMBATANT – Comandant suprem al uneia dintre unitatile combatante de
forte reunite sau specifice stabilit de catre Presedinte.
COMANDANT DE SPRIJIN – Comandant care asigura forte de intarire sau alt sprijin unui
comandant sau care elaboreaza un plan de sprijin. Sunt incluse unitatile de lupta indicate si
agentiile de aparare in functie de caz.
COMANDANT – persoana cu autoritate investita sau asumata legal, care exercita actul de
comanda asupra personalului structurilor subordonate, precum si asupra celui avut temporar in
subordine. In orice situatie el raspunde de indeplinirea misiunii incredintate structurii militare pe
care o comanda.
COMANDANTUL FORTELOR INTRUNITE AL COMPONENTEI TERESTRE –
Comandantul din cadrul unui comandament intrunit, comandament intrunit subordonat
responsabil cu planificarea si coordonarea operatiunilor terestre sau indeplinirea misiunilor
operationale. Comandantul fortelor intrunite al componentei terestre are autoritatea necesara de a
indeplini misiunile si sarcinile stabilite. Comandantul fortelor intrunite al componentei terestre
va avea in vedere preponderenta fortelor terestre si capacitatile de comanda si control necesare.
(inapoi la index)
COMANDANTUL FORTELOR INTRUNITE PENTRU OPERATIUNI SPECIALE –
Comandant din cadrul unui comandament unificat/subordonat responsabil cu planificarea si
coordonarea operatiunilor speciale sau indeplinirea misiunilor operationale. Comandantului
fortelor intrunite pentru operatiuni speciale ii este acordata autoritatea necesara de a indeplini
misiunile si sarcinile stabilite. Comandantul fortelor intrunite pentru operatiuni speciale va avea
in vedere preponderenta fortelor pentru operatiuni speciale si capacitati necesare de comanda si
control.
COMANDANTUL FORTELOR REUNITE AL COMPONENTEI AERIENE – Ofiter a carui
autoritate provine de la comandantul fortelor intrunite si care are autoritatea de a exercita control
operational, de a distribui misiuni, de a conduce coordonarea printre comandantii subordonati si
de a organiza fortele in scopul unificarii eforturilor in realizarea tuturor misiunilor. Comandantul
fortelor intrunite va desemna un comandant de forte intrunite al componentei aeriene.
Responsabilitatile comandantului de forte intrunite al componentei aeriene vor fi numite de catre
comandantul fortelor intrunite (in mod normal acestea includ planificarea, coordonarea, alocarea
si atribuirea sarcinilor). Folosind directivele comandantului fortelor intrunite si in cooperare cu
alti comandanti ai altor servicii componente, comandantul fortelor intrunite al componentei
aeriene va face recomandari comandantului fortelor intrunite in legatura cu distribuirea raidurilor
aeriene in functie de diferite misiuni sau zone geografice. Comandant al fortelor intrunite ale
componentei aeriene; va face recomandari comandantului fortelor intrunite in legatura cu
repartitia raidurilor aeriene in functie de diferite misiuni sau zone geografice
COMANDA SI CONDUCERE IN TIMP DE RAZBOI – Folosirea integrata a operatiunilor, a
mijloacelor de inducere in eroare a inamicului, a operatiunilor psihologice, a razboiului
electronic si de distrugere fizica sustinute de serviciul de informatii pentru distrugerea
mijloacelor de comanda si control ale inamicului, concomitent cu protejarea mijloacelor de
comanda si control ale fortelor aliate impotriva acestor actiuni. Comanda si conducerea
operatiunilor pe timp de razboi se desfasoara la toate nivelele luptei. Comanda si conducerea
operatiunilor pe timp de razboi implica atât operatiuni ofensive cât si defensive:
1) Contracomanda si control – prevenirea comenzii si controlului efectiv al fortelor inamice prin
interzicerea de a obtine informatii, influentarea, degradarea sau distrugerea sistemului de
comanda si control al inamicului
2) Protejarea sistemului de comanda si control. Mentinerea comenzii si controlului propriilor
forte prin anularea eforturilor inamicului de interzicere a informatiilor, de influentare, degradare
sau distrugere a sistemului de comanda si control al fortelor aliate
COMANDA SI CONDUCERE – Exercitarea autoritatii asupra fortelor implicate in realizarea
misiunii de catre comandantul desemnat. Functiile de comanda sunt efectuate prin pregatirea
personalului, echipamentului, comunicatiilor, facilitatilor si procedurilor angajate de comandant
in planificarea, conducerea, coordonarea si controlul fortelor si operatiunilor pentru indeplinirea
misiunii.
COMANDA – ansamblul actiunilor prin care organul de conducere isi impune vointa asupra
organelor de executie pentru a actiona in sensul dorit. A comanda semnifica a pune in aplicare
decizii, planuri sau programe concepute, in prealabil in vederea realizarii obiectivului/scopului
propus.
COMBATANT – persoana care face parte din fortele armate angajate intr-o confruntare militara
si este supusa legilor si obiceiurilor razboiului.
COMBATEREA TERORISMULUI – ¨ totalitatea actiunilor care includ antiterorismul (masuri
defensive luate pentru reducerea vulnerabilitatii in fata actelor de terorism) si contraterorismul
(masuri luate pentru a impiedica, intimida si reactiona la actele de terorism), desfasurate in
scopul anihilarii terorismului in toata gama amenintarilor pe care le implica; ¨ Actiunile
antiteroriste (masuri de aparare luate pentru a reduce vulnerabilitatea in fata actelor teroriste) si
de combatere a terorismului (masuri ofensive luate pentru prevenirea, descurajarea si limitarea
acestuia), intreprinse in toate formele sale de manifestare.(inapoi la index)
COMITETUL DE PLANIFICARE SI EXECUTIE COMUNA – Statele majore,
comandamentele si agentiile implicate in pregatirea, instruirea, deplasarea, primirea, implicarea,
sprijinul si sustinerea fortelor militare repartizate ori in rezerva intr-un raion al operatiunilor de
lupta sau intr-o zona obiectiv. Comitetul de planificare si executie comuna este format de obicei
din Statul Major unificat, Servicii, anumite Servicii ale Comandamentelor majore (incluzând
Serviciile Comandamentelor logistice), comandamentele unificate si specificate (si serviciile
Comandamentelor componente), comandamentele subordonate, comandamentele componente de
Transport, Marile Unitati Operative, Agentia de Aparare Logistica si alte agentii de aparare
(exemplu: Serviciul de informatii al Ministerului Apararii) in functie de un scenariu dat.
COMPATIBILITATE – capacitatea a doua sau mai multor parti de a functiona impreuna fara a
se perturba sau interfera reciproc.
COMPETENTA MILITARA – totalitatea capacitatilor cognitive, psihomorale si psihomotrice
prin care agentul actiunii militare actioneaza individual si/sau in grup, pentru a asigura
functionalitatea structurii militare din care face parte.
COMPETENTA – ¨juridica – Dreptul legitim al unei persoane sau al unui grup de a lua decizii
intr-un anumit domeniu de activitate, la diferite niveluri ale unor structuri organizationale
(politice, juridice, administrative, industriale, militare etc.); ¨profesionala – Caracteristica a unei
persoane sau a unui colectiv de a dispune de cunostinte si deprinderi necesare realizarii sarcinilor
legate de un anumit domeniu de activitate profesionala. La acestea se adauga si capacitatea de a
rezolva cu succes problemele organizatorice si modul de cooperare cu oamenii.
COMPETITIVITATE (PRINCIPIU AL INSTRUCTIEI) – dorinta fiecarui militar de a fi cel mai
bun si de a se compara permanent cu ceilalti in spiritul concurentei.
COMPLEMENTARITATEA – cerinta a instructiei pentru lupta care presupune transferul
cunostintelor si formarea deprinderilor necesare „luptatorului universal", care poate folosi, in
mod real, toate categoriile de armament individual si tehnica de lupta din inzestrarea subunitatii.
COMPONENTA – Una dintre organizatiile subordonate ce constituie o forta comuna.(inapoi la
index)
COMPORTAMENT PROSOCIAL – Tip de comportament orientat spre sustinerea, conservarea
si promovarea valorilor sociale, fara asteptarea unor recompense externe.
COMPROMIS – Modalitate de rezolvare a unor tensiuni si conflicte, de realizare a consensului,
in conditii de diversitate de interese si/sau puncte de vedere, caracterizata prin faptul ca solutia
adoptata este rezultatul unor cedari reciproce, minimizându-se astfel conflictul si promovând
cooperarea.
COMUNITATE – asigura in fiecare grupare de forte (armate) utilizarea echipamentului,
procedeelor sau doctrinelor pe baza unei strategii comune.
CONCENTRAREA EFORTULUI IN LOCUL DECISIV SI LA MOMENTUL POTRIVIT –
combinarea si sincronizarea efectelor elementelor de putere pe directiile sau in raioanele
stabilite, in momentul si in cantitatea care asigura succesul asupra inamicului.
CONCENTRAREA PUTERII MILITARE – fundament al actiunilor militare (caracteristic
modelului strategic al razboiului dus de România, care nu se poate baza pe cantitatea fortelor si
mijloacelor de lupta, ci in primul rând pe calitatea personalului), ce presupune selectarea
prioritatilor strategice si operationale in spatiu si timp, vizând obtinerea victoriei rapide cu
pierderi putine, prin exploatarea avantajului detinut asupra inamicului.
CONCEPEREA OPERATIUNII – Declaratie verbala sau grafica, in linii mari asupra ipotezelor
sau intentiilor comandantului in vederea realizarii unei operatiuni sau a unor serii de operatiuni.
In mod frecvent conceperea operatiunii este cuprinsa in planuri de campanie si planuri
operationale; in particular planurile cuprind o serie de operatiuni conectate intre ele ce presupun
o executare simultana sau succesiva. Conceperea operatiunilor este menita sa prezinte o imagine
de ansamblu.
CONCEPEREA SPRIJINULUI LOGISTIC – Declaratie verbala in linii mari asupra modului in
care comandantul intentioneaza sa sprijine elaborarea operatiunilor.
CONCEPT OPERATIONAL – Proiectia mentala prin care se preconizeaza constituirea gruparii
fortelor proprii pentru nimicirea inamicului, a obiectivelor (aliniamentelor) ce urmeaza sa fie
cucerite, precum si a caracterului manevrei adoptate, incadrate in timp si spatiu.
CONCEPTIA DE MODELARE A PUTERII MILITARE A FORTELOR TERESTRE –
Totalitatea principiilor si optiunilor Statului Major al Fortelor Terestre, cu privire la modalitatile
de actiune pentru realizarea si mentinerea standardelor de calitate care vizeaza resursa umana,
structura organizatorica, inzestrarea cu armament si tehnica militara, precum si o noua
fizionomie si dinamica a actiunilor militare bazate pe operatii intrunite (integrate).
CONCEPTIA DE REALIZARE A INTEROPERABILITATII MARILOR UNITATI SI
UNITATILOR DIN FORTELE TERESTRE CU STRUCTURI MILITARE NATO – cuprinde
totalitatea procedeelor, modalitatilor de aparare si implementare a sistemului de norme,
proceduri si reguli, derivate din experienta si actiunile NATO, prin mecanisme proprii de
conducere, executie si evaluare, precum si inzestrarea cu tehnica si echipamente interoperabile,
inlocuirea sau modernizarea lor.(inapoi la index)
CONCEPTIA STRATEGICA A COMANDANTULUI SUPREM – Document final realizat in
Etapa a 5-a in procesul de planificare deliberata. Conceptia strategica a Comandantului structurii
militare de actiune este utilizata pentru ca deciziile si directivele de planificare ale
comandantului acestei structuri sa se faca cunoscute in vederea realizarii Planului comun pentru
folosirea instalatiilor strategice ale fortelor armate sau pentru indeplinirea altor sarcini ale
Presedintelui Comitetului intrunit al sefilor de State Majore
CONDITII N.B.C. – conditii create ca urmare a prezentei sau intrebuintarii ADM, prezentei sau
producerii de accidente/distrugeri la obiectivele industriale de risc N.B.C.
CONDITII PENTRU PREGATIREA APARARII – Sistem uniform de situatii tactice de alerta
succesive in folosul Presedintelui Comitetului Intrunit al Sefilor de State Majore, cel al
comandantilor unitatilor de lupta unificate si specificate si pentru cel al Serviciilor. Conditiile
pentru pregatirea apararii sunt diferentiate pentru a marca situatii in functie de gravitate (statut de
alerta). Aceste conditii sunt identificate prin prescurtari: DEFCON (5), (4), (3), (2) si (1) in
functie de caz.
CONDUCERE OPERATIONALA – totalitatea activitatilor si masurilor intreprinse de catre
organele de conducere in scopul organizarii si desfasurarii luptei armate.
CONDUCERE STRATEGICA– Conducere realizata prin strategia de securitate nationala, prin
strategia militara nationala si strategia teatrelor actiunilor de lupta in vederea atingerii scopurilor
si obiectivelor strategice.
CONDUCERE – ¨actul de comanda prin care se asigura organizarea, coordonarea si indrumarea
neintrerupta a activitatilor in cadrul unei structuri militare in timp de pace si a actiunilor militare
desfasurate de trupe pentru indeplinirea misiunilor in timp de razboi sau in situatii de criza;¨
Fenomen inerent ori carei actiuni comune a oamenilor, activitatii oricarei organizatii sau
institutii, aspect esential al vietii politice a societatii, care consta in stabilirea unor scopuri de
atins, indicarea mijloacelor si cailor de apropiere fata de scopuri, repartizarea de atributii si
coordonarea activitatilor, organizarea unui flux informational si controlul indeplinirii sarcinilor
in vederea luarii masurilor de corectie ce se impun. Conducerea se exercita intotdeauna in
grupuri sociale, organizatii sau institutii. Conducerea politica generala a societatii, prin
intermediul puterii de stat este guvernarea
CONDUCEREA APARARII NATIONALE – Cuprinde un ansamblu de decizii si activitati – de
previziune, planificare, organizare, comanda, coordonare, indrumare si control – desfasurate de
autoritatile constitutionale ale statului in scopul garantarii securitatii nationale, independentei si
unitatii statului, integritatii teritoriale a tarii si a democratiei constitutionale, precum si
principiile, regulile, metodele, procedeele si instrumentele folosite in acest scop.
CONDUCEREA FORTELOR TERESTRE – ca activitate, este un atribut al Statului Major
(Comandamentului) al Fortelor Terestre, iar ca element component al sistemului de conducere a
armatei, este constituit din structuri de comanda (conducere) cu atributii si responsabilitati in
conceperea, administrarea si armonizarea masurilor si actiunilor destinate apararii pentru trupele
din subordine.(inapoi la index)
CONDUCEREA INSTRUCTIEI – totalitatea actiunilor intreprinse de comandant in vederea
aplicarii deciziilor, prin exercitarea atributiilor de comanda si control a procesului instructiv-
educativ militar.
CONDUCEREA PLANIFICARII APARARII – Document comun pentru planificare; este un
document de sine statator publicat intr-o serie de volume privitoare la anumite domenii specifice.
Stabileste prioritatile Presedintelui si dezvoltarea programului de aparare pentru anul urmator
(adaptat dupa Documentul Strategiei Presedintelui Comitetului intrunit al sefilor de state majore.
Prima reeditare iunie 1993).
CONECTAT – Care are o legatura directa si imediata la un computer.
CONFLICT INTERNATIONAL – situatie extrem de grava, aparuta intre state ca urmare a
disputarii unui drept pe care si-l revendica reciproc si risca sa dea nastere la folosirea fortei.
CONFLICT MILITAR DE MICA INTENSITATE – confruntare politico-militara intre state sau
grupari de luptatori, incadrata sub nivelul razboiului conventional si deasupra conceptiei
pacifiste, rutiniere dintre state.
CONFLICT MILITAR – tip de conflict social de o anumita amploare in care una din partile
beligerante , cu toata organizarea militara de care dispune poate (opteaza) sau nu sa dea o riposta
armata.
CONFLICT REGIONAL– Conflict specific aflat in aria de responsabilitate a comandantului
suprem.
CONFORMISM – Concept al sociologiei si psihologiei sociale desemnând adaptarea individului
la un model acceptat sau impus de grup. In politologie prin conformism se intelege atitudinea de
acceptare pasiva, necritica a normelor de comportament in vigoare intr-o grupare, organizatie,
institutie politica, respectiv in viata publica a unei societati, de supunere neconditionata fata de
normele impuse prin forta coercitiva a legilor, a traditiei sau a opiniei dominante.
CONSENS – Stare de consimtamânt general intr-un organism politic cu privire la o anumita
problema. Daca la unanimitate se ajunge prin vot expres, consensul se realizeaza printr-un acord,
ca urmare a unei suite de compromisuri.
CONSILIUL NATIONAL DE SECURITATE AL SUA – Organism guvernamental destinat sa-l
sprijine pe Presedinte in integrarea tuturor sferelor politicii de securitate nationala. Presedintele,
Vice-presedintele, Secretarul de stat si Ministrul apararii sunt membri legali. Presedintele
comitetului intrunit al Sefilor de state majore, Directorul C.I.A. si loctiitorul Presedintelui pentru
probleme de securitate nationala sunt consilieri.
CONSTITUTIE – ¨Lege fundamentala a unui stat, investita cu o forta juridica superioara
celorlalte legi, care cuprinde principiile esentiale ale organizarii lui, stabileste drepturile si
datoriile principale ale cetatenilor, sistemul electoral, organizarea organelor supreme si locale
etc., reflectând atât stadiul de dezvoltare sociala, economica si politica la un moment dat a
statului respectiv; ¨ Lege fundamentala a statului formata dintr-un ansamblu de norme juridice
care defineste si fixeaza principiile si formele organizarii sociale si ale statului, sistemul
organelor statului, bazele juridice ale statutului cetatenilor.
CONSTIINTA – Organizarea dinamica a vietii psihice umane manifesta in relatiile omului cu
sine, cu altii si cu mediul.(inapoi la index)
CONTINGENT NATIONAL – Totalitatea fortelor care participa in operatii multinationale intr-o
anumita zona de responsablitate si care apartin unui anumit stat.
CONTINUITATE OPERATIVA– Stari generale de pace, criza sau de razboi in cadrul carora se
duc diverse tipuri de operatiuni si activitati militare.
CONTINUITATEA ACTIUNILOR – posibilitatea prelungirii actiunilor fortelor si mijloacelor
fara restrictii privind starea de timp, anotimp si teren, dar si in conditiile perturbatoare generate
de unele mijloace specializate ale agresorului.
CONTRACTUL SOCIAL – Conceptie idealist-rationalista care explica originea si natura statului
printr-o conventie prin care oamenii, renuntând benevol, total sau partial la drepturile lor
"naturale" in favoarea unui organ suprem, dobândesc din partea acestuia asigurarea drepturilor
lor "civile", intrucât acestea isi iau obligatia de a le apara viata securitatea si proprietatea.
CONTRADICTE – Categorie care exprima starea launtrica a tuturor obiectivelor si procedeelor
(corelatia de unitate, legatura, coexistenta si lupta a laturilor proprietatilor si tendintelor contrare,
proprii fiecarui obiect sau proces), constituind continutul, motorul dezvoltarii, cauza tuturor
schimbarilor din univers, a evolutiei de la inferior la superior.
CONTRALOVITURA – riposta ofensiva desfasurata in spatiul operativ de catre mari unitati, cu
scopul de a nimici gruparea principala de forte a inamicului patruns in fâsia de aparare a unei
mari unitati (grupari) operative (strategice).
CONTRAPREGATIRE – actiune de lovire prin foc masat, executata prin surprindere, cu toate
mijloacele aflate la dispozitie, asupra obiectivelor si gruparilor principale de forte ale agresorului
pregatite pentru ofensiva.
CONTRATERORISM – totalitatea masurilor luate pentru a impiedica, intimida si reactiona la
actele de terorism.
CONTROL ADMINISTRATIV – Directionarea sau exercitarea autoritatii asupra structurilor
subordonate sau a altor structuri, cu privire la problemele administrative ca: managementul
personalului, aprovizionarea, serviciile sau alte probleme neincluse in misiunile operationale ale
acestora.
CONTROL OPERATIONAL– Autoritatea delegata catre comandant de a directiona fortele
repartizate astfel incât ca acesta: sa poata indeplini misiuni sau sarcini specifice, care sunt, de
regula, limitate dupa scop, timp sau dispunere; sa disloce unitatile respective si sa retina sau sa
repartizeze controlul tactic al acestora. Nu include autoritatea de a hotari repartizarea (dislocarea)
separata a unor parti a unitatilor aflate sub control si nici controlul administrativ sau logistic.
CONTROL SOCIAL – Desemneaza procesul prin care o instanta (persoana, grup, institutie,
asociatie sau organizatie) reglementeaza, orienteaza, modifica sau influenteaza comportamentele
sau actiunile altei instante, ce apartine aceluiasi sistem, cu ajutorul unor mijloace materiale si
simbolice, in vederea asigurarii conformitatii si pastrarii echilibrului specific sistemului.(inapoi
la index)
CONTROL TACTIC – Directionarea detaliata si, de regula, locala, precum si controlul
deplasarilor sau manevrelor necesare pentru a indeplini misiunile sau sarcinile primite de la
esalonul superior.
CONTROLUL ARMAMENTELOR – actiune care implica orice plan, aranjament sau proces
bazat pe acorduri internationale. Guverneaza oricare dintre aspectele privind numarul, tipurile,
caracteristicile si performantele sistemelor de armamente, forta numerica, organizarea, echiparea
si dislocarea fortelor armate, mentinute de parti in scopul reducerii instabilitatii in mediul militar.
CONTROLUL MISCARII – Planificarea, stabilirea rutei, programarea si controlul personalului
si transportului de marfuri pe liniile de comunicatii, de catre structura responsabila pentru aceste
functiuni.
CONTROLUL OPERATIV – Autoritate de comanda transferabila ce poate fi exercitata de
comandantii de la orice esalon. Controlul operativ este inerent in unitatile de lupta si constituie
autoritatea cu care se efectueaza acele functii de comanda asupra fortelor subordonate ce implica
organizarea si amplasarea de unitati si forte, repartizarea de misiuni si denumirea obiectivelor
necesare pentru indeplinirea misiunii. Controlul operativ include conducerea tuturor aspectelor
legate de operatiunile militare si de pregatire comuna necesare pentru indeplinirea misiunilor
destinate unitatii. Controlul operativ trebuie sa fie exercitat prin comandantii categoriilor de forte
armate. Controlul operativ confera in mod normal intreaga autoritate de a organiza autoritati si
forte si de a le amplasa dupa cum considera necesar comandantul cu controlul operativ.
CONTROLUL OPERATIONAL AL CERCETARII PRIN MIJLOACE DE TRANSMISIUNI –
Conducerea actiunilor de cercetare prin mijloace de transmisiuni, inclusiv repartizarea misiunilor
si alocarea de eforturi si indicarea acelor tehnici si standarde unice prin care se culeg, se
proceseaza si se raporteaza informatiile de cercetare prin mijloace de transmisiuni.
CONTROLUL SISTEMULUI DE INSTRUCTIE – ansamblul activitatilor desfasurate de
structurile ierarhice ale sistemului militar in vederea verificarii stadiului de pregatire la un
moment dat in comparatie cu obiectivele stabilite. Se desfasoara pentru a interveni si a elimina
neajunsurile care impiedica realizarea programului de instructie.
CONTROLUL – activitatea de cunoastere a relatiilor si a modului de aplicare a actelor
normative ce reglementeaza activitatea domeniului militar. Stabileste conformitatea intre ceea ce
s-a hotarât si ceea ce se realizeaza in practica, urmarind evaluarea indeplinirii sarcinilor,
prevenirea aparitiei unor factori perturbatori si introducerea masurilor necesare pentru corectarea
actiunilor in sensul planificat.
CONTINUTUL FUNDAMENTAL AL INVATAMÂNTULUI MILITAR – formarea si
specializarea viitoarelor cadre militare, perfectionarea succesiva a pregatirii cadrelor militare
active si in rezerva ca profesionisti autentici, cetateni culti, cu o aleasa educatie patriotica,
morala si civica, in spiritul traditiilor omeniei si demnitatii, specialisti cu temeinice cunostinte,
priceperi si deprinderi in domeniile necesare Fortelor Terestre, cu convingeri profunde si
atitudini corecte fata de valorile supreme ale statului de drept, capabile sa-si indeplineasca
atributiile ce le revin la pace, in situatii de criza si razboi.(inapoi la index)
CONVENTIE ASUPRA METODEI – Prezentare a strategiei aprobate de Presedintele
Comitetului Intrunit al Sefilor de State Majore si emisa pentru conducerea Serviciilor, a
comandamentelor unificate specifice si a Statelor Majore Unificate.
CONVENTIONAL – atributul unui act, document, comportament etc. de a fi stabilit prin
conventie, acceptat prin traditie.
COOPERARE INTERARME – Cooperarea intre armele si specialitatile din compunerea
Fortelor Terestre.
COOPERARE – activitatea sau actiunea prin care se asigura conlucrarea tuturor fortelor
participante la lupta (operatie) in timp, spatiu si pe misiuni, pe baza unui plan unic si a unei
conceptii unitare, in scopul concentrarii si insumarii eforturilor acestora pentru indeplinirea unei
misiuni de lupta comune.
COORDONARE – activitatea de punere de acord a actiunilor si activitatilor desfasurate de
diferite elemente ale unui sistem militar in vederea realizarii scopului propus.
COORDONAREA ACTIUNILOR FORTELOR – functie a conducerii care presupune corelarea
efortului, armonizarea diferentelor si informarea reciproca. Se stabileste de catre comandant si se
executa pe secvente ale actiunii, pe directii, pe misiuni si pe obiective.
COORDONAREA INSTRUCTIEI FORTELOR TERESTRE (FUNCTIE) – totalitatea masurilor
si actiunilor prin care se realizeaza sincronizarea actiunilor structurilor care planifica si conduc
procesul de instructie in vederea realizarii obiectivelor stabilite.
CORPUL DE ARMATA TERITORIAL– mare unitate operativa din compunerea Fortelor
Terestre cu responsabilitate zonala, destinata sa indeplineasca, de regula, urmatoarele misiuni:
instruire si educare a fortelor, mobilizare; completare cu resurse umane si materiale la pace si
razboi, logistica. C.A.T. are in compunere mari unitati tactice (Mc., Tc., V.M.), respectiv, mari
unitati (unitati) de arma (Art., R.A.A., Ge., Art. A.T., Po., Trs., Ap. N.B.C.), precum si mari
unitati teritoriale si unitati de arma operative.
CREDIBILITATE – capacitatea organismului militar de a induce pe plan intern si extern
perceptii si convingeri ferme, cu privire la potentialul de care dispune, pentru a desfasura cu
succes actiuni armate.
CRIZA POLITICA – Situatia dificila in care clasa dominanta nu mai poate exercita conducerea
politica a societatii folosind vechile metode si forme de organizare si de actiune. Criza politica se
poate manifesta ca o criza de regim, criza de guvern, criza de sistem. In asemenea conditii criza
politica se poate transforma intr-o adevarata situatie revolutionara, care este o conditie necesara
declansarii unei revolutii sociale.
CRIZA – ¨ Incident sau situatie ce constituie o amenintare pentru teritoriul, cetatenii, fortele
militare si interesele vitale ale unui stat, si care evolueaza rapid, creând o situatie de o asa de
importanta diplomatica, economica, politica sau militara, incât in indeplinirea obiectivelor
nationale sunt angajate fortele si rezervele militare ale S.U.A.¨manifestare a unor dificultati si
disfunctionalitati economice, politice, sociale etc.; perioada de tensiune, de tulburare, de
incercari, adesea decisive, care se manifesta in societate. Moment critic, care intervine in
evolutia vietii internationale, a raporturilor dintre state si a unui sistem, regim sau guvern. ¨
Perioada in dinamica unui sistem caracterizata prin acumularea accentuata a dificultatilor,
izbucnire conflictuala a tensiunilor, fapt care face dificila functionarea sa normala, declansându-
se puternice presiuni spre schimbare.¨ Termen care in acceptia N.A.T.O. inseamna: a) o situatie
nationala sau internationala caracterizata prin existenta unei amenintari la adresa obiectivelor ori
a intereselor si valorilor implicate; b) o serie de evenimente derulate rapid sporesc in mod
substantial, peste nivelul normal, impactul fortelor destabilizatoare asupra sistemului
international in ansamblu sau asupra oricaruia dintre subsistemele sale si care sporesc
probabilitatea izbucnirii violentelor in sistem; c) o secventa a interactiunilor dintre guvernele a
doua sau mai multe state suverane aflate intr-o stare de conflict, care implica o probabilitate
ridicata de declansare a unui razboi; d) o schimbare de situatie caracterizata prin cresterea in
intensitate a interactiunilor distructive dintre doi sau mai multi adversari, cu o mare probabilitate
de declansare a ostilitatilor militare.(inapoi la index)
CUNOASTEREA FORTELOR PROPRII – Totalitatea activitatilor desfasurate pentru aprecierea
reala si completa a capacitatilor si limitelor fortelor proprii.
CUNOASTEREA INAMICULUI – totalitatea activitatilor desfasurate pentru intelegerea
capacitatilor inamicului si sesizarea intentiilor lui, in scopul diminuarii pericolului pe care acesta
il prezinta si valorificarii sansei libertatii de actiune a fortelor proprii.
CURS DE ACTIUNE (MOD DE EXECUTIE) – ¨ Plan ce s-ar putea realiza sau este in legatura
cu realizarea unei misiuni; ¨ Schema adoptata pentru realizarea unei sarcini sau misiuni. Este un
rezultat (produs) al Sistemului comun de planificare si executare operationala. Comandantul
sprijinit va recomanda un curs de actiune (mod de executie) care va include conceperea
operatiunilor, evaluarea organizatiilor sustinatoare si o baza completa de date a luptei, a
sustinerii luptei si a serviciilor de lupta. Perfectionarea bazei de date va fi conditionata de timpul
disponibil pentru desfasurarea cursului de actiune. Când se primeste aprobarea, cursul de actiune
devine baza pentru elaborarea Planului operational sau a ordinului de actiune (operatiune).
D
DATA DISPONIBILA PENTRU INCARCARE – Zi, comparativa cu ziua C, in Sistemul de
forte repartizate in timp, in care unitatile si nonunitatile de echipament si forte pot sa inceapa, sa
incarce aparatele de zbor sau navele.(inapoi la index)
DATA NECESARA PENTRU LIVRARE – Data, asemanatoare cu ziua-Z, in care o unitate
trebuie sa soseasca la destinatie si sa incheie descarcarea pentru a sprijini cât mai bine conceptia
operatiilor.
DATA PENTRU INCARCARE IMEDIATA – Zi , asemanatoare cu ziua-Z din Sistemul de
informatii privind amplasarea fortelor pe etape, in care unitatea, echipamentul neincadrat intr-o
anumita unitate si fortele sunt pregatite de plecare cu mijloacele de transport din dotare ori sunt
pregatite sa inceapa incarcarea cu mijloacele de transport asigurate de Comandamentul SUA
pentru transporturi.
DATA PLANIFICATA DE SOSIRE – Data programata pentru sosirea necesarului in transport
intr-o anumita pozitie.
DATA SOLICITATA DE COMANDANTUL SUPREM – Ziua desemnata de catre
Comandantul suprem pentru sosirea la destinatie a fortelor sau a incarcaturii.
DEBARCARE/DESCARCARE – Procesul de a (se) da jos, a cobori personalul, vehiculele si
echipamentul corespunzator din nave, trenuri si aeronave.
DECIZIE – optiunea comandantului privind executarea actiunii militare, ce se materializeaza in
conceptia actiunii; ¨ Declaratie clara si concisa a comandantului asupra cursului actiunii cel mai
favorabil de urmat al actiunii pentru indeplinirea cu succes a misiunii, rezultata si adoptata in
procesul evaluarii unei situatii; ¨ Solutie adoptata de un sistem (persoana, grup , organizatie,
colectivitate) in vederea rezolvarii unei probleme; ¨ Moment al actiunii umane prin care, in fata
unei probleme, a unei situatii de rezolvat, din mai multe variante posibile se alege una, despre
care se crede ca va sigura satisfactia maximala a scopului propus. Urmând deliberarii, decizia
reprezinta o concluzie fie teoretica (in probleme de doctrina) fie practica (in activitatea concreta)
economica, politica, cotidiana etc.
DECLANSAREA (INCEPEREA) OPERATIEI – Declansarea (inceperea) operatiei se
concretizeaza, in ofensiva, prin inceperea deplasarii fortelor luptatoare si executarea atacului iar
in aparare, prin focul executat in contrapregatire si (sau) pentru lovirea inamicului pe timpul
apropierii si desfasurarii pentru ofensiva (in raioanele de concentrare).
DEFINIREA CLARA A OBIECTIVULUI (MISIUNII) – stabilirea acelei responsabilitati care
poate fi indeplinita si care este decisiva, necesara si corespunde caracteristicilor si puterii de
lupta ale fortelor ce vor fi angajate in actiune.
DELEGAREA DE COMANDA – metoda de conducere care consta in investirea de catre cadrul
de conducere (atribuirea temporara) a unuia dintre subordonatii sai cu autoritatea de a indeplini
una din sarcinile sale de serviciu, insotita de competenta si responsabilitatea corespunzatoare.
DEMAGOGIE – Inselarea, ademenirea maselor. Demagogia detine un rol primordial in
miscarile politice de extrema dreapta, de tip fascist in special in perioada campaniilor de alegeri.
(inapoi la index)
DEMASIFICAREA FORTELOR –proces de reducere treptata a efectivelor angajate intr-un
conflict armat, pe masura pregatirii si intrebuintarii unor structuri robuste, mobile si viabile,
formate din profesionisti si inzestrate cu mijloace de lupta moderne si performante.
DEMOCRATIE – Modalitate de conducere a unui sistem social caracterizata prin participare in
diferite forme a membrilor respectivului sistem la procesul de conducere.
DEMONSTRATIE DE FORTA –¨operatiune menita sa demonstreze capacitatea militara a unei
aliante, a unui stat sau a unei grupari de trupe, dislocate intr-o anumita zona, pentru descurajarea
unui potential adversar si detensionarea situatiei de criza; ¨ Plasarea intr-o regiune a unei forte
armate capabile din punct de vedere militar, având reguli specifice de executare a focului, pentru
a demonstra rezolvarea unui posibil conflict si pentru a convinge un posibil adversar sa nu
inceapa un curs de actiune care sa nu fie in interesul SUA sau al aliatilor ei.
DEONTOLOGIE POLITICA – Doctrina cuprinzând ansamblul principiilor, normelor si
obligatiilor etice specifice activitatii politice.
DEPARTAMENTUL MILITAR – Unul dintre serviciile din cadrul Ministerului Apararii creat
prin Actul de Securitate Nationala a S.U.A. din 1947 (Departamentul Fortelor Terestre, Fortelor
Maritime sau Aeriene).
DEPLASARE COMBINATA – actiunea prin care o structura militara se deplaseaza prin mars si
prin transport.
DEPLASAREA TRUPELOR – actiune desfasurata de trupe pentru mutarea dintr-un raion in
altul, pentru intrarea in lupta sau pentru efectuarea unei manevre, cu pastrarea completa a
capacitatii de lupta in vederea indeplinirii unei misiuni.
DEPLASAREA – actiunea prin care marile unitati (unitatile, subunitatile) si gruparile de forte
sunt dislocate dintr-un loc in altul.
DEPLASARI AERIENE – Transport aerian de unitati, personal, provizii si echipament
cuprinzând lansari si decolari aeriene
DESANT AERIAN – Grupare de forte, facând parte din dispozitivul de lupta (operativ sau
strategic), transportata pe calea aerului (cu avioane, elicoptere, planoare) si intrebuintata, de
regula, in raioane din adâncimea dispozitivului inamicului, prin debarcare sau parasutare in
scopul indeplinirii unei misiuni de lupta pe timp limitat. Fortele utilizate pot fi trupe de
parasutisti, aeromobile sau trupe de orice arma, antrenate pentru ducerea unor astfel de actiuni.
DESCURAJARE ACTIVA – concept operational ce presupune constituirea si dezvoltarea
permanenta a unor forte conventionale, care sa reprezinte un factor descurajant potrivit pentru un
potential adversar.
DESCURAJARE – concept al unor doctrine militare contemporane, potrivit caruia se urmareste
determinarea adversarului de a renunta la anumite scopuri, actiuni, mijloace de teama ripostei si
a riscurilor pe care le-ar atrage folosirea acestora.
DESCURAJARE, PREVENIRE, INTIMIDARE, INHIBAREA ACTIUNII
ADVERSARULUIPRIN TEAMA DE CONSECINTE – Descurajarea este o stare psihica indusa
de existenta unei amenintari credibile, având o reactie nedorita/inacceptabila.(inapoi la index)
DESERVIRE COMUNA (a mai multor arme si categorii de forte armate) – Acea functiune
executata printr-o activitate in comun pentru sprijinul a doua sau mai multe Servicii Militare.
DESFASURARE PREVENTIVA – Desfasurarea fortelor militare in vederea descurajarii
violentei in zonele de conflict potential unde tensiunea dintre parti se intensifica. Fortele pot fi
utilizate astfel, incât sa nu se deosebeasca de o forta de mentinere a pacii in ceea ce priveste
echipamentul din dotare, dispunerea in teren si activitatile pe care le desfasoara.
DESFASURAREA ACTIUNILOR MILITARE – totalitatea activitatilor comandantului pentru
desfasurarea actiunii militare in scopul conducerii actiunilor declansate potrivit planului, precum
si planificarii actiunilor viitoare.
DESFASURAREA MODULARA A INSTRUCTIEI – principiu care presupune concentrarea
eforturilor pentru indeplinirea obiectivelor principale ale instructiei, indeosebi a celor care
vizeaza instructia tactica si de specialitate, pe parcursul unui modul de instructie, transmitându-se
cunostintele si formându-se deprinderile necesare specifice si celorlalte categorii de instructie
care contribuie la formarea unui luptator performant.
DESTINATIE – Localizarea geografica finala din schema itinerarului (in exclusivitate pentru
forte). Rezervele si fortele de inlocuire sunt dirijate spre un port de sustinere. Prin destinatie se
identifica localizarea din zona obiectiv unde va fi amplasata unitatea pentru unele unitati,
destinatia poate sa fie aceeasi cu cea a porturilor lor de debarcare.
DETERMINISM SOCIAL– Presupozitie conform careia realitatea sociala este guvernata, ca si
natura, de legi obiective, pe care stiinta urmeaza a le descoperi – utilizata in stiintele sociale.
DEVIANTA – Abatere de la normele de conduita stabilite sau institutionalizate, care dirijeaza
comportamentul indivizilor si al colectivitatilor umane. Devianta poate avea grade de intensitate
diferite incepând cu nonconformismul individual caracterizat prin comportamente inofensive,
opuse unor norme si reguli ale unui mediu social dat si terminând cu deviantele colective de
contestare a ordinii sociale existente, incapabila sa rezolve problemele sociale care se pun pentru
anumite grupuri sociale.Orice act, conduita sau manifestare care violeaza normele scrise sau
nescrise ale societatii ori ale unui grup social particular.
DIFEREND – termen care desemneaza o operatiune, un dezacord intre doua sau mai multe state
asupra unor pretentii sau interese, care constituie un element de tulburare a relatiilor dintre ele.
DIGITALIZARE – actiunea de transformare a semnalelor analogice in semnale digitale.(inapoi
la index)
DINAMISM – putere vitala, forta de actiune, de miscare.
DIPLOMATIE PREVENTIVA – Actiunile diplomatice intreprinse inaintea unei crize
previzibile, pentru prevenirea si limitarea violentelor.
DIRECTIVA (ORDIN) DE ACTIUNE – Directiva (ordin) emisa de un comandant, catre
subordonati pentru executarea coordonata a unei operatiuni.
DIRECTIVA STRATEGICA (operativa) – document de conducere, prin care un esalon strategic
(operativ) transmite esaloanelor subordonate conceptia desfasurarii operatiilor, misiunile ce le
revin si datele de baza pentru indeplinirea deciziei comandantului.
DIRECTIVE DE SECURITATE NATIONALA – Serie de directive prin care se anunta deciziile
prezidentiale de implementare a obiectivelor politicii nationale in toate sferele securitatii
nationale. Toate directivele de securitate nationala din aceasta serie sunt identificate si
numerotate individual si semnate de presedinte.
DISPOZITIV DE LUPTA– dispunerea in teren a elementelor structurii militare in vederea
desfasurarii actiunilor de lupta, prin care se materializeaza decizia comandantului privind
modalitatea de intrebuintare a fortelor si mijloacelor pentru indeplinirea misiunii.
DISPOZITIE – prevedere obligatorie cuprinsa intr-o lege sau intr-un regulament (grupaj de
prevederi obligatorii), specifica unui domeniu de activitate.
DISPUNEREA AVANSATA A FORTELOR – concept operational conform caruia se impune
(in dimensiunea ei operativa si tactica) desfasurarea initiala unor forte pe directiile strategice,
operative si chiar tactice, care sa constituie un nucleu (cu o prezenta inaintata) mobil cu rolul de
a prelua socul primelor actiuni militare desfasurate in forta.
DOCTRINA MILITARA – Reprezinta conceptia unitara adoptata de un anumit stat in
problemele fundamentale ale razboiului si armatei, principiile, formele si procedeele pe care
statul respectiv le aplica in pregatirea fortelor armate si in ducerea razboiului, in raport cu
nevoile, interesele, scopurile si specificul sau.
DOCTRINA OPERATIONALA A FORTELOR TERESTRE – totalitatea principiilor cu
caracter specific, optiunilor, metodelor, obiectivelor si directiilor de actiune ale Fortelor Terestre
ce privesc gradul de implicare, conceptia de structurare, instructie, modernizare, inzestrare,
operationalizare si intrebuintare a acestei categorii de forte a armatei pe timp de pace, in situatii
de criza si la razboi.
DOCTRINA A MAI MULTOR CATEGORII DE FORTE – Principii fundamentale care
ghideaza intrebuintarea unor forte ale mai multor categorii de forte ale aceluiasi natiuni in actiuni
coordonate in vederea unui obiectiv comun.(inapoi la index)
DOCUMENT DE PLANIFICARE COMUNA – Fosta anexa a strategiei Nationale Militare,
acest document sprijina Strategia Nationala Militara prin furnizarea de informatii privind
prioritati, cerinte sau indrumari Ministrului Apararii pentru a fi luate in considerare in timpul
pregatirii conducerii planificarii de aparare.
DOCUMENT DEMONSTRATIV – Termen general folosit pentru documentul publicat la
sfârsitul fazei de elaborare a conceptiei din planificarea deliberata, care transmite conceptia
comandantului privind operatiunile, sprijinul si alte informatii de planificare catre comitetul
comun pentru planificare si executare. Nu se specifica formatul in care trebuie elaborat, insa
poate avea una din urmatoarele forme: plan general, scrisoare de instructie, plan-directiva sau
proiect de plan de actine.
DOGMATISM – Orientare cognitiva caracterizata prin considerarea presupozitiilor
fundamentale pe care se bazeaza ca fiind mai presus de orice critica, fie pentru ca sunt luate ca
adevarate in mod absolut, de la sine evidente, fi e pentru ca provin de la o autoritate superioara,
mai presus de orice indoiala.
DREPT INTERNATIONAL UMANITAR – ramura a dreptului international public, care
cuprinde un ansamblu de norme de drept international de sorginte cutumiara sau conventionala,
destinate a reglementa, in mod special, problemele survenite in situatii de conflict armat
international sau intern.
DREPT – ansamblul normelor si regulilor cu caracter obligatoriu, legiferate de puterea de stat, in
virtutea carora este impusa ordinea sociala si asigurata legitimitatea relatiilor si actiunilor umane.
DREPTUL RAZBOIULUI – (Dreptul de la Haga) – ramura a dreptului international umanitar,
care fixeaza drepturile si indatoririle partilor beligerante in desfasurarea operatiunilor militare si
limiteaza alegerea mijloacelor si metodelor de vatamare a adversarului.
DREPTUL UMANITAR PROPRIU-ZIS (Dreptul de la Geneva) – ramura a dreptului
international umanitar, care urmareste sa salvgardeze militarii scosi din lupta (raniti, bolnavi,
naufragiati, prizonieri), precum si persoanele care nu participa la ostilitati si bunurile cu caracter
civil.
DREPTURILE OMULUI – Drepturi ce revin fiintelor umane in virtutea singurului fapt ca sunt
fiinte umane.
DROG – ¨ Materie prima de origine vegetala, animala sau minerala care serveste la prepararea
anumitor medicamente; ¨ Narcotic, stupefiant, substanta care inhiba centrii nervosi, provocând o
stare de inertie psihica si fizica.
DURATA CICLULUI CONDUCERII– timpul necesar pentru exercitarea actului de comanda,
din momentul modificarii esentiale a situatiei, pâna când esalonul condus este capabil sa
desfasoare actiuni in concordanta cu decizia comandantului.

E
ECHILIBRU DE FORTE – Situatie istorica in care un numar de 4-5 sau mai multe puteri, forta
aproximativ egala, se echilibreaza ca influenta si dominatie in lume si tind sa impiedice pe una
din ele sa dobândeasca o pozitie hegemonica.(inapoi la index)
ECHILIBRU SOCIAL – Termen imprumutat din mecanica si folosit cu sensuri diferite in variate
sisteme sociologice.
ECHILIBRU– Proprietate principala a sistemului politic care asigura stabilitatea definita deseori
pe baza analogiei cu un model mecanic (balansoarul care revine mereu in pozitia initiala dupa o
perturbare) sau cu modelul fiziologic (homeostaza proceselor fizico-chimice care prin
interactiunea lor constanta asigura stabilitate organismului).
ECHILIBRUL TERORII – Teorie politica-militara contemporana potrivit careia pacea ar fi
asigurata nu printr-un echilibru de forte, ci prin teroarea exercitata de arsenalele nucleare ale
marilor puteri si prin consecintele de anihilare reciproca pe care le-ar produce folosirea lor.
Echilibrul terorii este utilizat de exponentii politicii reactionare ca argument principal impotriva
dezarmarii nucleare.
ECHIPAMENT SI REZERVE APARTINÂND UNEI UNITATI – Toate echipamentele si
rezervele repartizate unei anumite unitati sau care sunt desemnate a fi rezerve de insotire.
Dimensiunile logistice ale acestor articole sunt cuprinse in fisierul standard de referinta.
ECHIPA TERITORIALA A SUA – Organism superior de coordonare si supraveghere, condus
de Presedintele Misiunii Diplomatice, de obicei un ambasador, alcatuit din membrii superiori ai
fiecarui departament sau agentie a SUA.
ECONOMIA DE FORTA (DE FORTE SI MIJLOACE) – principiu al luptei armate care
presupune stabilirea, distribuirea si utilizarea judicioasa a posibilitatilor de lupta proprii, in raport
cu necesitatile impuse de obiectivul propus si de obtinere de rezultate maxime cu eforturi, forte,
mijloace si pierderi minime.
ECONOMIE DE PIATA – Redare prescurtata a sintagmei „economie de piata libera". Conceptul
de piata este fundamental pentru toate economiile epocii contemporane, ca si pentru cele din
intreaga perioada istorica de când a avut loc denaturalizarea consumului, procedându-se la o
productie destinata schimbului de marfuri si (nu numai) consumului direct si imediat; desigur, pe
alocuri, „tronsoane" de consum natural s-au mai mentinut si persista.
EDIFICAREA PACII – Actiune de identificare si sprijinire a structurilor capabile sa asigure
consolidarea aranjamentelor politice in scopul prevenirii reizbucnirii conflictelor militare.
EFICIENTA – principiu de constructie si intrebuintare a fortelor armate conform caruia structura
si inzestrarea acestora trebuie sa le permita indeplinirea scopurilor politico-militare in conditiile
unor consumuri materiale si al unor pierderi umane minime.
EFORT DE APARARE – totalitatea eforturilor materiale, umane, culturale etc. pe care un stat le
face pentru apararea proprie sau a aliatilor in cazul unei agresiuni.
ELABORAREA UNUI CURS DE ACTIUNE – Etapa a sistemului de planificare si executare
operationala in procesul de planificare a unei actiuni pe timp de criza pentru elaborarea de
raspunsuri militare, incluzând, in limitele permise de timp, urmatoarele: stabilirea fortei si
sustinerea necesarului cu ajutorul unitatilor actuale; posibilitatile reale de logistica si transport;
identificarea si alocarea resurselor in situatii de lipsa; evaluarea riscului, elaborarea cursului de
actiune.(inapoi la index)
ELEMENTE PRINCIPALE ALE INFORMATIEI PROPRII – Intrebari cheie puse de catre
oficialitatile inamice si organismele de informatii secrete in legatura cu propriile intentii,
posibilitatile si activitatile proprii si prin care sa se obtina raspunsuri decisive pentru eficacitatea
operationala.
ELIBERARE (nationala, politica, sociala) – Proces social revolutionar care inlocuieste: 1)
relatiile de dependenta, subordonare, asuprire si exploatare existente intre natiuni cu cele de
libertate si independenta nationala; 2) relatiile de inegalitate in domeniul drepturilor si libertatilor
cetatenesti cu cele de egalitate in fata legii si de libertati democratice, inclusiv dreptul de a
participa personal sau prin reprezentanti la conducerea statului;3) relatiile de exploatare
economica si asuprire social-politica si culturala cu cele de egalitate, colaborare si ajutor
reciproc.
ELITA MILITARA (in sociologia militara) –Acea parte a grupului militarilor de profesie, aflata
pe treptele cele mai inalte ale ierarhiei, care in conditiile societatii cu clase antagoniste,
indeplineste sarcini cu un pronuntat caracter politic si cu implicatii extramilitare. Uneori intr-o
acceptiune mai larga, prin elita militara se intelege corpul ofiteresc in opozitie cu restul armatei.
ELITA – Grup de persoane având o pozitie sociala deosebita, conducatoare; in formatiunile
social-economice antagoniste, vârfurile clasei dominante se considera elita societatii. In sens
larg, –se intelege, prin elita totalitatea persoanelor remarcabile prin dotare, activitate si realizari,
dintr-un grup social dat, dintr-un grup socio-profesional sau dintr-un domeniu determinant de
activitate sociala.
ELITISM – Doctrina care sustine ca, in orice societate, sarcina conducerii vietii sociale ii revine
in mod firesc unui grup restrâns de oameni superior dotati, constituind o elita.
EMANCIPARE – Actiunea orientata spre câstigarea independentei, pentru eliberarea dintr-o
stare de dependenta. Exista o emancipare ideologica si politica a unei clase sociale, a unei natiuni
sau a unui popor. Emanciparea natiunilor si popoarelor urmareste asigurarea dreptului exclusiv al
popoarelor de a hotari in legatura cu organizarea lor social-politica si de stat, de a-si valorifica
potentialul uman si bogatiile naturale corespunzator nevoilor si intereselor proprii, ea vizeaza
dreptul popoarelor de a participa nestingherite la solutionarea problemelor internationale si la
diviziunea si schimbul international de valori materiale si spirituale pe bata deplinei respectari a
independentei, egalitatii, suveranitatii, neamestecului in treburile interne, avantajului reciproc.
ESTIMARE STRATEGICA – Estimarea factorilor strategici majori care influenteaza stabilirea
misiunilor, obiectivelor si cursurilor actiunii. Estimarea include conducerea strategica primita de
la autoritatea nationala de comanda sau de la organele autorizate ale unei aliante sau coalitii.
Estimarea strategica cuprinde conceptii strategice ce constituie baza strategiei pe câmpul de
lupta.
ESTIMARE – activitate prin care un compartiment, in urma unui proces de analiza, emite
concluzii si propuneri (necesitate; posibilitate; mod de rezolvare; cerinte operationale, materiale,
financiare) cu privire la o situatie, misiune sau ordin.
ESTIMAREA AMPLASARII – Timpul estimat cerut pentru ca toate numerele pentru
incarcatura suplimentara, numerele pentru suplimentare personal din sistemul de date
(informatii) pentru amplasare a fortelor structurate in timp sa ajunga la posturile de debarcare
formulate in zilele C de la data instiintarii pentru amplasare.(inapoi la index)
ESTIMAREA SITUATIEI (FACUTA) DE CATRE COMANDANT – Proces logic de evaluare
prin care un comandant constata circumstantele ce afecteaza situatia militara si ia decizii in
functie de cursul de actiune propus pentru realizarea misiunii. O estimare a comandantului care
presupune o situatie militara indepartata in viitor si care solicita aprecieri majore este denumita
Estimare pe termen lung.
ESALON OPERATIV DE COMANDA– Esalon de comanda stabilit pentru o anumita
operatiune sau serie continua de operatiuni.
EVACUATI NECOMBATANTI – 1. Cetateni ai S.U.A. evacuati de autoritati competente: a)
Angajati civili ai tuturor agentiilor Guvernului S.U.A. si membrii familiilor lor, cu exceptia celor
notati la punctul 2 a de mai jos; b) Personal militar al Fortelor Armate ale S.U.A. desemnat
pentru evacuare ca necombatanti; c)Membrii familiilor celor din Fortelor Armate ale S. U. A.; 2.
Cetatenii ai S.U.A. si ai altor tari: a) Angajati civili ai agentiilor guvernamentale ale S.U.A. si
membrii familiilor lor care sunt rezidenti in tara din proprie initiativa, dar care-si exprima dorinta
de a fi evacuati; b) Cetateni particulari ai S.U.A. si membrii familiilor lor; c) Personalul militar si
familiile membrilor fortelor armate ale S.U.A. de la punctul 1c, fara sa li se acorde evacuarea; d)
Straini, inclusiv membrii familiilor lor, persoanele de la punctul 1a pâna la 1c.
EVALUARE LOGISTICA – Evaluare a urmatoarelor: ¨ Suportul logistic necesar pentru
sprijinirea operatiunilor militare specifice intr-un anumit teatru al operatiunilor de lupta, tara sau
zona; ¨ Sprijinul logistic actual si/sau potential disponibil pentru conducerea operatiunilor
militare, fie in cadrul unui teatru al operatiunilor militare, tara sau zona sau localizate in alta
parte.
EVALUAREA INFORMATIILOR – Apreciere, exprimata in scris sau oral, a informatiilor
disponibile in legatura cu o situatie sau o conditie specifica in vederea determinarii cursurilor
actiunii.
EVALUARI FACUTE DE CADRE – Evaluari ale cursurilor actiunii facute de diversi membri ai
unitatii si care servesc ca baza pentru evaluarea facuta de comandant.
EVIDENTA A FORTELOR – Descriere a unei unitati din Sistemul de forte distribuite in timp si
informatii de desfasurare alcatuita din trei parti:
– Informatii privind necesarul de forte sau informatii privind prezentarea si descrierea fortelor,
cum ar fi numarul de forte necesare, codul tipului de unitate, codul nivelului unitatii, capacitatea
unitatii, portul de deblocare, destinatie, configuratia incarcaturii, informatii privind deplasarea,
modul si mijloacele de transport;
– Identificarea unitatii de forte incluzând codul de identificare a unitatii, numele unitatii,
originea, data initiala de incarcare, portul de imbarcare, data disponibila pentru incarcare in
portul de imbarcare si sistemul de transport preferat;
– Caracteristici ale miscarilor de trupe, incluzând informatii despre pasagerii si incarcatura unui
tip de unitate descrise in Fisierul cu caracteristici ale tipului de unitate pentru tipul de cod al
unitatii. Este parte a numarului de linie al unitatii.
EVIDENTA – Serie de elemente informative ce tine de un subiect logic. De exemplu, in sistemul
comun de planificare si executare a operatiilor, toate elementele informative intrebuintate pentru
a descrie necesarul de forte sunt inregistrate in "evidenta fortei". In cazul reaprovizionarii si
inlocuirii de personal, toate elementele informative sunt inregistrate in "evidenta incarcaturii"
care nu apartine unei unitati sau in "evidenta personalului care nu apartine unitatii".(inapoi la
index)
EVITAREA FRATRICIDULUI – ansamblul masurilor si actiunilor stabilite si desfasurate pentru
evitarea uciderii sau ranirii personalului propriu si a distrugerii materialelor si tehnicii din
dotarea acestuia de catre fortele proprii.
EXECUTAREA DE LOVITURI PREVENTIVE – executarea de atacuri puternice asupra
inamicului in scopul zdrobirii lui si al capturarii armamentului sau pentru preintâmpinarea
savârsirii unei infractiuni din partea acestuia.
EXERCITII U.E.O. DE GESTIONARE A CRIZELOR – reprezinta un tip aparte de exercitii
intr-un punct de comanda, in care efortul se concentreaza asupra planificarii masurilor si a
procedurilor U.E.O. de gestionare a crizelor. Aceste exercitii implica statele U.E.O.,
componentele militare ale acesteia (Comitetul Militar, Celula de planificare, Centrul de situatie –
SITCEN) si toate organismele permanente, in conformitate cu obiectivele exercitiului.
EXERCITIU DE COMANDAMENT CU TRANSMISIUNI IN TEREN – Tip de exercitiu
N.A.T.O./U.E.O. in care comandamentele si unitatile lor subordonate, reprezentate de catre
statele majore ale acestor formatiuni, se disloca in teren.
EXERCITIU DE PREGATIRE IN TEREN/APLICATIE IN TEREN CU TRUPE – Tip de
exercitiu N.A.T.O. /U.E.O. care implica forte reale.
EXERCITIU/APLICATIE INTR-UN PUNCT DE COMANDA – Tip de exercitiu N.A.T.O.
/U.E.O. care implica, in general, statele majore de comandament.

F
FACTOR DE PROGRAMARE – Element de informare primara din programul de aparare pentru
anul urmator si care reprezinta: a) Misiunile Ministerului Apararii, sau b) unitatile si resursele
acestora.
FACTOR LIMITA – Factor sau conditie care impiedica temporar sau permanent indeplinirea
misiunii. Câteva exemple ilustrative sunt deficientele de transport in retea, lipsa aparaturii
auxiliare, forte sau materiale dispuse eronat, conditii climaterice extreme, distanta, situatii
politice etc.
FACTORI DE PLANIFICARE – Element folosit in planificare pentru a estima cantitatea si tipul
de efort implicat intr-o operatiune planificata. Factorii de planificare sunt exprimati de cele mai
multe ori sub forma unor valori cantitative, ca raporturi sau durata in timp.
FACTOR SOCIAL – Orice eveniment, situatie, fenomen sau realitate care, intr-un fel sau altul
exprima un aspect al vietii sociale. Principalele sale caracteristici: este exterior constiintelor
individuale; este relational si exercita o anumita influenta (sau constângere) asupra constiintei
individuale; reprezinta o medie tipica si normativa pentru fiecare specie de relatii sociale;
prezinta o anumita interdependenta in raport cu manifestarile sale individuale; este mai mult sau
mai putin instituit si integrat in structuri ierarhizate; este functional si in acest sens contribuie la
mentinerea unei configuratii sociale determinate si a unui sistem de relatii structurate intre
indivizi(inapoi la index)
FAZA DE DEZESCALADARE/REGRES – Perioada in care intensitatea crizei descreste.
FAZA DE ESCALADARE – Perioada in care intensitatea crizei creste.
FEDERALISM – Unirea mai mult sau mai putin stabila a unor organisme sau entitati politice
diferite care isi pastreaza in cadrul uniunii individualitatea lor specifica.
FISIER DE INFORMATII AL UNITATII TIP – Fisier care asigura informatii de planificare
standard si date caracteristice pentru transportul fortelor, incarcaturii si al rezervelor care le
insotesc. Fisierul de informatii contine greutatea si volumul categoriilor de incarcatura selectate,
caracteristicile fizice ale incarcaturii si numarul personalului care nu necesita transport organic.
FISIER PERMANENT – Termen intrebuintat pentru a identifica datele inmagazinate pe
discheta, care fac parte din resursele aflate in computer. Fisierele cu procesare automata a datelor
din sistemul comun de planificare si executare a operatiunilor care sunt stocate in fisierul
permanent includ dosarele cu aerodromurile si bazele aeriene operative, dosarul cu
caracteristicile aeroportului, dosarul cu localizarile geografice specifice, dosarul cu
caracteristicile tipului de unitate, dosarul cu mijloacele de transport si dosarul cu caracteristicile
mijloacelor de transport.
FISIER REZUMAT DE REFERINTA – Fisier din sistemul comun de planificare si executare a
operatiunilor, ce contine informatii necesare continute si detaliate in sistemul de date privind
amplasarea fortelor pe etape.
FIZIONOMIA RAZBOI/CONFLICTULUI MILITAR – caracterul distinctiv al unui
razboi/conflict militar desfasurat intre state sau coalitii de state, ori intre doua state si aliatii
acestora, in care partile beligerante isi propun realizarea obiectivelor politice, sociale, economice
si psihologice, a unor obiective relativ limitate sau decisive, pe care le ating prin folosirea la
scara mica a armamentului si violentei, ori prin utilizarea, in principal, a mijloacelor
conventionale de lupta sau intrebuintarea de tehnologii moderne si a tuturor categoriilor de
armament existente (formele si procedeele de ducere a actiunilor militare, fortele si mijloacele
angajate pentru indeplinirea scopului, conducerea, logistica).(inapoi la index)
FLEXIBILITATEA CTIUNILOR MILITARE – o caracteristica a conducerii care se rasfrânge
asupra elasticitatii si supletei executiei si desemneaza capacitatea comandamentelor de a
prevedea evolutiile ulterioare, precum si de se adapta rapid, atât ele, cât si trupele, la schimbarile
dese si neasteptate care au loc pe câmpul de lupta.
FLEXIBILITATEA INSTRUCTIEI MILITARE – capacitatea sistemului de instructie de a
permite extinderea/diminuarea unor activitati, schimbarea/redimensionarea obiectivelor in
functie de prioritatile impuse.
FLEXIBILITATEA MANAGEMENTULUI INSTRUCTIEI – adoptarea formelor optime de
organizare, in functie de schimbarile survenite in sistemul militar, in strânsa concordanta cu
influentele pe care le ofera resursele umane, materiale si financiare avute la dispozitie.
FLOTA PRINCIPALA – Mare Unitate principala permanenta de forte navale operationale cu
sprijin de la tarm. Exista in prezent doua astfel de flote: Flota din oceanul Atlantic si Flota din
Oceanul Pacific.
FOLOSIREA EFICIENTA A RESURSELOR – corelarea stricta a obiectivelor cu resursele
avute la dispozitie, astfel incât, pentru fiecare obiectiv de instructie sa se consume numai atât cât
este necesar.
FORMA DE LUPTA ARMATA – atitudinea uneia dintre gruparile de forte angajate in conflict,
care se defineste prin scop, dispozitiv si modalitate de actiune specifica.
FORTA COMBINATA DE INTERVENTIE INTERARME (C.J.T.F.) – concept NATO care
semnifica constituirea unor grupari de forte multinationale, capabile sa duca operatii militare,
altele decât razboiul, in afara teritoriului statelor membre NATO.
FORTA COMUNA – Termen general aplicat unei forte compuse din subunitati importante ale
Fortelor Terestre, Navale si/sau Corpuri de Marina si Forte Aeriene sau din doua sau mai multe
dintre aceste servicii ce actioneaza sub comanda unui singur comandant autorizat sa exercite
comanda sau controlul operational asupra fortelor comune.
FORTA DE COALITIE – forta alcatuita din elemente militare ale unor natiuni care formeaza o
alianta temporara pentru un anume scop
FORTE ATASATE – (Forte de sprijin) – Unitati sau personal intr-o structura in care o astfel de
amplasare este relativ temporara.
FORTE COMBINATE – Structura militara constituita din doua sau mai multe forte sau agentii
apartinând mai multor aliati (Când nu sunt implicati toti aliatii sau toate serviciile, sunt
identificate natiunile si serviciile participante, exemplu: Forte Navale combinate).
FORTE DE ACTIUNE ZONALE (F.A.Z.) – mari unitati (unitati, subunitati) mecanizate, de
tancuri, artilerie, geniu, transmisiuni, parasutisti, destinate interventiei in situatii de criza, in
functie de locul de dislocare a acestora(inapoi la index)
FORTE DE ANGAJARE IMEDIATA (F.A.I.) – element al gruparii de angajare constituit din
mari unitati (unitati) de arme intrunite, intarite cu mari unitati (unitati, subunitati) de arma si
specialitati, dispuse pe limita dinainte a apararii (bazei de plecare la ofensiva) si destinate pentru
indeplinirea scopurilor operatiei de aparare (ofensive).
FORTE DE ANGAJARE ULTERIOARA (F.A.U.) – element al gruparii de angajare, constituit
din mari unitati (unitati) de arme intrunite (care pot fi intarite cu mari unitati, unitati si subunitati
de arma in momentul intrarii in actiune), dispuse in adâncimea dispozitivului propriu, cu rolul de
a amplifica efortul fortelor de angajare imediata, pentru indeplinirea scopurilor operatiei (luptei).
FORTE DE INTARIRE –Forte ce trebuie transferate comandamentului operational in timpul
executarii actiunilor militare.
FORTE DE LUPTA – forte a caror misiune de baza este aceea de a lua parte la actiuni de lupta.
FORTE DE REACTIE IN SITUATII DE CRIZA (F.R.S.C.) – Forte Terestre operationale,
constituite din mari unitati si unitati de arme intrunite si de arma, cu efective complete, instruite
si dotate astfel incât in situatii de criza si razboi sa fie in masura sa treaca in subordinea
comandamentelor operationale pentru a constitui gruparea de forte necesara ducerii actiunilor
militare, atât pe teritoriul national cât si in afara acestuia, in cadrul structurilor de securitate
internationala.
FORTE DE REACTIE RAPIDA (F.R.R.) – grupare de forte constituita din mari unitati si unitati
mecanizate, aeromobile, de tancuri, vânatori de munte, parasutisti si mari unitati (unitati,
subunitati, formatiuni) de arma si logistice, inzestrate cu armament usor, destinate sa asigure
prima riposta in situatii de criza sau la razboi, sa participe la indeplinirea obiectivelor apararii
armate a tarii si sa fie intrebuintate in cadrul structurilor multinationale in operatii militare altele
decât razboiul.
FORTE DE REZERVA ¨ Unitati de forte de rezerva care insotesc efectivele de lupta. ¨ grupare
de forte, constituita din centre de instructie-mobilizare, centre de mobilizare si birouri de trupe
teritoriale, prevazute la pace cu elemente strict necesare pentru functionarea acestora, precum si
nuclee de mobilizare, dimensionate in sistem modular, destinate pentru realizarea capacitatii de
actiune la razboi (infiintând la mobilizare mari unitati si unitati mecanizate, de infanterie,
artilerie terestra, respectiv unitati de trupe teritoriale).
FORTE DE SPRIJIN (F.S.) – ¨Fortele care stationeaza sau care urmeaza sa fie amplasate intr-o
zona de operatiuni pentru a sprijini executarea ordinului de actiune; ¨ mari unitati (unitati,
subunitati) de arma si specialitati, destinate sa sustina fortele angajate pentru indeplinirea
scopurilor operatiei (luptei).
FORTE DE SUPRAVEGHERE SI AVERTIZARE TIMPURIE (F.S.A.T.)– grupare de forte,
constituita din unitati, subunitati, formatiuni de cercetare, razboi electronic si cercetare radio,
radiolocatie, transmisiuni, actiuni psihologice, destinate pentru descoperirea, identificarea,
localizarea si determinarea momentului de actiune a factorilor de risc ce vizeaza apararea
nationala.
FORTE OPERATIONALE (forte de reactie in situatii de criza) – Totalitatea marilor unitati si
unitatilor mecanizate (de tancuri, V.M. si aeromobile), cu efective complete, instruite si dotate,
astfel incât, in situatii de criza si razboi, sa treaca in subordinea comandamentelor operationale
pentru a constitui gruparea de forte necesara ducerii actiunilor militare, atât pe teritoriul national,
cât si in afara acestuia, in cadrul structurilor de securitate internationala.
FORTE PLASATE – Forte NATO care pe timp de pace stationeaza in zona de lupta desemnata a
Comandamentului NATO la care sunt subordonate; Forte apartinând zonei de responsabilitate a
Comandamentului suprem si aflate sub comanda combatanta a acestuia.(inapoi la index)
FORTE PRINCIPALE (FORTE TERITORIALE) – parte componenta a fortelor terestre
constituita din mari unitati operative de tip corp de armata teritorial, având in structura mari
unitati tactice teritoriale (Mc., V.M.) si mari unitati (unitati) de arma (Art., Art. si R.AA, Ge.,
Po., Trs., Ap. N.B.C.) teritoriale, precum si mari unitati tactice (Mc., Tc., V.M.) si mari unitati si
unitati de arma operative. F.P. sunt destinate pentru amplificarea capacitatii de reactie a fortelor
terestre in situatii de criza sau razboi, prin asigurarea conditiilor pentru executarea mobilizarii si
constituirea fortelor terestre de rezerva.
FORTE PRINCIPALE – Grupare de forte militare cuprinzând subunitati majore de lupta si
servicii de lupta asociate, servicii de sprijin de lupta. Fortele principale sunt capabile de
operatiuni militare sustinute ca raspuns la solicitarile cerute.
FORTE REPARTIZATE – Forte armate subordonate operativ comandamentului N.A.T.O. Forte
si resurse plasate la comanda de lupta a comandantilor supremi de catre Ministrul Apararii in
memorandum-ul (documentul) „Forte pentru comandamentele Unite", forte ce sunt disponibile
pentru operatiuni pe timp de pace (Ghidul beneficiarului pentru Planificarea de operatiuni
comune).
FORTE TERESTRE(F.T.) – Componenta principala a armatei care cuprinde totalitatea
comandamentelor, marilor unitati (unitatilor, subunitatilor), formatiunilor si institutiilor militare
de invatamânt din structura acestei categorii de forte ale armatei, destinate sa pregateasca si sa
desfasoare actiuni militare preponderent in mediul terestru.
FRUSTARE – Stare afectiva negativa generata de aparitia neasteptata a unui obstacol real sau
imaginar in calea satisfacerii unei trebuinte, atingerii unui scop sau indeplinirii unei dorinte.
FUNCTIA "APARARE SOL-AER" – functie operationala a Fortelor Terestre, care vizeaza
apararea antiaeriana a acestora prin distrugerea sau neutralizarea mijloacelor aeriene adverse
(avioane cu sau fara pilot, elicoptere, rachete), care ameninta sau ataca trupele la sol.
FUNCTIA "C4I2" – (comanda, control, comunicatii, calculator, informatii, interoperabilitate) –
functie operationala a fortelor terestre, care cuprinde ansamblul de masuri ce vizeaza achizitia
informatiilor, evaluarea precisa a situatiilor, alegerea procedeelor de actiune si de planificare,
stocarea, pregatirea si transmiterea ordinelor, stabilirea si mentinerea legaturilor, informatiile
interne si externe, precum si protectia si siguranta acestora.
FUNCTIA "CERCETARE" – functia operationala a fortelor terestre, care cuprinde ansamblul
activitatilor de achizitie voluntara de informatii despre adversar si mediu, in functie de nevoile
definite, precum si exploatarea metodica a acestora.
FUNCTIA "LOGISTICA" – functie operationala a Fortelor Terestre, care vizeaza modalitatile de
aprovizionare cu carburanti, lubrifianti, munitii si alimente, de sprijin sanitar si de mentinere in
stare operationala a materialelor, prin reparatii, evacuari de materiale si echipamente prioritare si
dotarea sau reimprospatarea cu piese de schimb.(inapoi la index)
FUNCTIA "LUPTA DE CONTACT" – functie operationala a Fortelor Terestre, care presupune
modul de intrebuintare a fortelor in zona de actiune, prin combinarea miscarii si focului direct,
cu sprijinul focului indirect, pentru a obtine avantajul asupra fortelor adversarului, in vederea
indeplinirii obiectivelor fixate.
FUNCTIA"REZISTENTA" – functie operationala a Fortelor Terestre, care defineste capacitatea
de autoprotectie a acestora, precum si capacitatea lor concreta de rezistenta fizica prelungita la
eforturile impuse de mediul specific de lupta.
FUNCTIA "SPRIJIN IN ADÂNCIME" – functie operationala a Fortelor Terestre, care
presupune intrebuintarea coordonata a focului sol-sol indirect, a actiunii altor mijloace de
distrugere si de neutralizare, inclusiv a unor grupari de forte, impotriva obiectivelor terestre
situate in adâncimea câmpului de lupta.
FUNCTIA "SPRIJIN TEREN" – Functie operationala a Fortelor Terestre care se aplica
urmatoarelor domenii: sprijinul mobilitatii (favorizarea angajarii si manevrei fortelor si
mijloacelor); participarea la "contra-mobilitate" (anihilarea sau reducerea capacitatii de manevra
a adversarului care actioneaza in mediul terestru); ajutorul desfasurarii unitatilor de teren
(intrebuintarea infrastructurilor).
FUNCTIE – ¨Activitate administrativa pe care o presteaza cineva in mod regulat si organizat
intr-o institutie, in schimbul unui salariu; serviciu, slujba, post; ¨ Grad pe care il detine cineva
intr-o institutie administrativa; ¨Sarcina, rol, destinatie; ¨ Marime valabila care depinde de una
sau mai multe marimi variabile independente.
FUNCTIILE STRATEGICE OPERATIONALE ALE FORTELOR TERESTRE – exprima
gradul de utilitate, respectiv, capacitatea acestora de a indeplini, in cooperare cu celelalte forte
armate, principalele misiuni ce le revin.
FUNCTIONAL – ¨Care tin de o functie, privitor la o functie; ¨ Util, practic; ¨ Care indeplineste
conditiile pentru a fi folosit.
FUNCTIONALISM – Mod de abordare, cu vechi radacini istorice (analogia dintre viata sociala
si viata organica), care tinde sa releve consecinta pe care un element sau o activitate partiala o
are pentru activitatea totala sau realizarea finalitatilor sistemului din care fac parte.
FUNCTIONALITATE – Calitatea de a fi functional.
FUNCTIONALITATEA STRUCTURII MILITARE – modul de comportare a structurii in toate
situatiile aparute pe timpul existentei sale, mai ales in perioada exercitarii functiilor care ii revin
din indeplinirea scopului pentru care a fost creata.
FUNDAMENTALISM – Credinta ca Biblia sau Coranul sunt absolut infailibile, deoarece
reprezinta cuvântul Domnului.

G
GENOCID– ¨ Distrugere a deliberata si sistematica a unei intregi comunitati, ori a unui grup
etnic, rasial s au cultural, dintr-un anumit teritoriu; ¨In justitie reprezinta un atentat impotriva
unei colectivitati in scopul distrugerii acesteia; ¨ Exterminare sistematica, in intregime sau in
parte, a unei colectivitati, a unui grup etnic pe motive de rasa, nationalitate, religie etc(inapoi la
index)
GESTIONAREA UNEI CRIZE – ansamblul masurilor si actiunilor de izolare-blocare a
conflictelor care alimenteaza criza (conflictul).
GESTIONAREA/MANAGEMENTUL SITUATIEI DE CRIZA – ¨ Proces care implica
planificarea, organizarea si adoptarea masurilor menite sa aduca situatia de criza sub controlul
celor care o gestioneaza si sa permita acestora, prin actiunile pe care le intreprind, sa opreasca
evolutia ei viitoare. ¨ Totalitatea metodelor, tehnicilor si procedurilor utilizate de catre guvern (la
nivel national) sau de manager (la nivelul unei firme) pentru a evita sau a aborda situatiile de
criza, cum ar fi greve, tulburari de strada ori alte actiuni violente. Activitati:
- monitorizarea situatiei care include obtinerea informatiilor si procesarea acestora; pe aceasta
baza, se contureaza o imagine generala a situatiei, din care se pot desprinde concluzii privind
evolutia acesteia; activitatea de monitorizare se desfasoara pe parcursul tuturor starilor crizei;
- identificarea crizei, care presupune utilizarea metodologiilor de examinare a rezultatelor
supravegherii de rutina a situatiei;
- recapitularea, care implica stabilirea explicita a obiectivelor nationale privind situatia de criza,
elaborarea optiunilor alternative de raspuns, formularea si punerea in executie a planurilor de
implementare, evaluare a efectelor si revizuirea/reajustarea obiectivelor;
- dezangajarea, care defineste situatia stabila post criza care urmeaza sa se creeze prin negocieri
si in conformitate cu obiectivele propuse;
- restabilirea pacii – include programul de sprijinire a situatiei postcriza.
GHID DE PLANIFICARE PENTRU APARARE – Act emis de Ministerul Apararii ce contine
directive ferme sub forma de obiective, scopuri, prioritati. Include constrângeri de natura fiscala
pentru dezvoltarea Programelor de obiective de catre departamentele militare si agentiile de
aparare.
GRUP PENTRU EXAMINAREA PROGRAMELOR – Grup de lucru subordonat Consiliului
pentru Resurse si Planificare de Aparare, alcatuit din membri ai Ministerului Apararii, care
pregateste acte si dosare pentru dezbaterile Consiliului pentru Resurse si Planificare de Aparare.
GRUPARE INTERARME – un sistem de forte, diverse ca natura si valoare, constituit temporar
sau permanent in cadrul unei categorii distincte de forte ale armatei in vederea indeplinirii unei
misiuni comune.
GRUPARE INTERCATEGORII DE FORTE ALE ARMATEI - un sistem de forte, de natura si
valoare diverse, constituit temporar sau permanent prin participarea a cel putin doua categorii de
forte ale armatei, in vederea indeplinirii unei misiuni.
GRUPAREA OPERATIVA RESPONSABILA CU OPERATIUNI SPECIALE COMUNE –
Mare unitate operativa reunita, alcatuita din unitati operative speciale ale mai multor Servicii,
formata sa indeplineasca operatiuni speciale specifice sau sa execute operatiuni speciale in
sprijinul unei campanii duse in teatrul actiunilor de lupta sau al altor operatiuni. Marea unitate
operativa responsabila cu operatiuni speciale comune poate detine unitati care efectueaza
operatiuni conventionale nonspeciale repartizate in sprijinul conducerii unor misiuni specifice.
(inapoi la index)
GRUPAREA OPERATIONALA – grupare de forte si mijloace, precum si posibilitatile de foc si
miscare ale acesteia, destinata indeplinirii unei anumite misiuni, la un moment dat, in strânsa
corelare cu situatia creata.
GRUPAREA DE CONTRALOVITURA (CONTRAATAC) – se constituie din mari unitati de
arme intrunite din fortele de angajare ulterioara, mari unitati regrupate de pe directiile unde
agresorul nu actioneaza cu forte puternice si, in situatii deosebite din rezerva. Valoarea fortelor
pentru contralovitura trebuie sa asigure superioritatea pe directia ripostei ofensive si succesul
acesteia.
GRUPARI DE MODULE DE FORTE – Module de forte cu orientare functionala specifica
(exemplu: superioritate aeriana , sprijin nemijlocit de aviatie, recunoastere, aparare terestra) ce
includ forte de lupta , forte asociate de sprijin de lupta , unitati/subunitati si formatiuni de
logistica pentru deservirea unitatilor de lupta. In plus, gruparile de module de forte vor cuprinde
sustinerile logistice prevazute in Planul comun pentru folosirea instalatiilor strategice ale fortelor
armate.
GUVERN – Organ de stat care exercita puterea executiva; cabinet, consiliu de ministri.

H
HEGEMONIE– Pozitie dominanta, suprematia si rolul conducator al unui stat fata de alte state
sau al unei clase sociale fata de alte clase sociale, fata de alte paturi sociale.
HOLISM – Supozitie teoreti co-metodologica conform careia sistemul are preeminenta absoluta
asupra partilor.

I
IDENTIFICAREA SI EVALUAREA PERICOLULUI – Functiune a sistemului comun de
planificare si executare a operatiunilor care asigura prevenirea la timp a posibilelor amenintari la
adresa intereselor nationale ale SUA, necesarul de informatii, efectele factorilor fizici, psihici,
culturali si de mediu asupra operatiunilor proprii sau ale inamicului si diminuarea starii militare a
inamicului si a posibilelor intentii ale acestuia.(inapoi la index)
IDEOLOGIE MILITARA – Totalitatea ideilor, conceptiilor si teoriilor care circula intr-o
societate data cu privire la principiile, formele si procedeele ce trebuie aplicate in pregatirea
fortelor armate si in ducerea razboiului.
IDEOLOGIE POLITICA – Totalitate (relativ) sistematizata, (relativ) structurata a ideilor care
din punct de vedere genetic (al originii lor) si din punct de vedere functional (al rolului lor
social) se leaga de interesele, nazuintele si scopurile politice ale unui grup social (unei clase,
fractiuni de clasa, paturi sociale), idei care reflecta realitatea social-politica, raportarea oamenilor
la aceasta realitate pe baza experientei social-istorice a grupului respectiv si din care decurg
totodata anumite norme de comportare politica, directive de actiune politica.
IESIREA DIN INCERCUIRE – procedeu ofensiv pentru realizarea scoaterii din lupta a fortelor
incercuite de sub loviturile inamicului.
IMPUNEREA PACII ¨ansamblul masurilor, cu caracter militar, intreprinse in vederea revenirii
la starea de pace in zone de conflict militar; ¨ Folosirea fortei militare sau a amenintarii cu forta,
de obicei pe baza unei autorizari internationale, pentru a impune respectarea rezolutiilor ori a
sanctiunilor destinate sa mentina sau sa restabileasca pacea si ordinea.
IMPUNEREA UNOR SANCTIUNI – Operatii de interceptare maritima, care utilizeaza masuri
coercitive pentru a interzice deplasarea anumitor categorii de produse catre si dinspre o natiune
sau anumita zona.
INCERTITUDINE – Risc, situatie imprevizibila; o situatia de urgenta, cu implicarea fortelor
armate, constând in dezastre naturale, terorism, activitati subversive sau survenite in timpul
operatiunilor militare datorita incertitudinii; aceasta necesita o planificare si o reactie/interventie
rapida, precum si unele proceduri speciale pentru a asigura integritatea si securitatea
personalului, a tehnicii si a materialelor.
INCURSIUNE – O operatiune, de obicei de mica amploare, constând intr-o patrundere rapida in
teritoriul ostil pentru obtinerea unor informatii, pentru derutarea inamicului sau pentru
distrugerea unor instalatii, care se incheie dupa indeplinirea misiunii cu o retragere planificata.
INDEPENDENTA – ¨Situatie a unui stat sau unui popor care se bucura de suveranitate
nationala; ¨ Stare de neatârnare si drept de a rezolva liber (cu responsabilitatea drepturilor altor
state si a principiilor dreptului international) problemele sale interne si externe, fara amestec din
afara.(inapoi la index)
INDICARE NEPLANIFICATA– Indicare a unei situatii neprevazute pentru care nu s-a publicat
nici un plan de actiune.
INDIVIDUALIZAREA (specificitatea instructiei pe categorii si genuri de forte) –Principiu care
asigura organizarea si desfasurarea instructiei specifice, in functie de misiunile fiecarei arme si
categorii de forte.
INEGALITATE SOCIALA– Notiune ce evidentiaza deosebirile dintre pozitiile ocupate de
indivizi sau grupuri sociale pe o scara ierarhica, corespunzatoare unei caracteristici (variabile)
sociale.
INFORMATII PENTRU AMPLASAREA FORTELOR PE ETAPE – Sectiune a bazei de date
din sistemul comun de planificare si executare a operatiilor din planul de operatiune; contine
informatii despre fortele amplasate pe etape, informatii privind incarcatura si personalul care nu
apartin unei unitati si informatii legate de deplasare pentru planul de actiune, incluzând
urmatoarele: a) unitati aflate pe pozitii; b) unitati ce urmeaza a fi amplasate pentru a sprijini
planul de operatiune având drept scop indicarea succesiunii dorite la sosirea in portul de
debarcare; c) ruta fortelor ce urmeaza a fi amplasate; d) informatii de deplasare; e) evaluari
privind transportul personalului si incarcaturii care nu apartin unei unitati, si care urmeaza a fi
condus in acelasi timp cu amplasarea fortelor; f) estimari privind necesarul de mijloace de
transport ce trebuie asigurat prin resursele comune.
INFORMATIE – Elementul de continut si de esenta al oricarei comunicari, al tuturor legaturilor
ce se realizeaza prin transfer de semne si semnale.
INFORMATII – rezultatul prelucrarii datelor referitoare la alte state, forte sau elemente ostile ori
potential ostile, zone de operatii actuale sau potentiale. Termenul se aplica si la activitatea de
obtinere a acestui rezultat, precum si la organele angajate in asemenea activitati.
INITIATIVA – principiu operational care presupune schimbarea conditiilor luptei prin actiune si
inducerea unui spirit ofensiv in desfasurarea tuturor operatiilor, un efort constant pentru a obliga
adversarul sa se conformeze scopurilor si ritmului cerute de comandanti, pastrându-se libertatea
proprie de actiune prin eliminarea optiunilor adversarului, precum si anticiparea evenimentelor
pe câmpul de lupta pentru a asigura primatul reactiei.
INSECURITATE – Stare emotionala resimtita la nivel individual, de grup sau social, ce se
traduce prin constientizarea unei amenintari potentiale sau reale si ruperea echilibrului afectiv ce
caracterizeaza tonusul vietii relatiilor sociale.(inapoi la index)
INSTAURAREA PACII– Procesul de mediere si de negociere in general, de solutionare pe cale
pasnica a unei dispute, prin rezolvarea problemelor pe care au generat-o.
INSTITUTIE – ¨Organ sau organizatie (de stat) care desfasoara activitati cu caracter social,
cultural, administrativ; ¨ Forma de organizare a raporturilor sociale, potrivit normelor juridice
stabilite pe domenii de activitate.
INSTITUTIONALIZA– A face sa dobândeasca un caracter institutional, oficial; a oficializa.
INSTITUTIONALIZARE – Actiunea de a institutionaliza.
INSTITUTIONALIZAT – Care a primit caracter institutional, oficial.
INSTRUCTOR – cadru militar/militar angajat pe baza de contract/gradat, competent pentru a
instrui un individ sau grup de indivizi din structurile Fortelor Terestre.(inapoi la index)
INSTRUCTIA COLECTIVA – forma de instructie care se executa, incepând cu subunitatea de
cel mai mic nivel, respectiv grupa, echipa/similare, terminând cu unitatea si care are drept scop
insusirea cunostintelor si formarea deprinderilor necesare actiunii intrunite a acestora, având
doua componente: una comuna tuturor armelor si una specifica fiecarei arme si specialitati. I.C.
este condusa de catre comandantul nemijlocit al esalonului care se instruieste si se executa numai
in perioada instructiei subunitatilor si unitatilor si numai de catre acele structuri militare
incadrate cu efective complete.
INSTRUCTIA FORTELOR TERESTRE – totalitatea activitatilor de pregatire a resursei umane
si a structurilor militare pentru indeplinirea misiunilor ce le revin pe timp de pace, in situatii de
criza si la razboi.
INSTRUCTIA INDIVIDUALA – Forma de instructie care se executa in scopul insusirii
cunostintelor si formarii deprinderilor generale de militar, de luptator si specialist in arma. Este
condusa direct de catre comandantul nemijlocit, prin aplicarea metodelor de instruire specifice
tehnicilor rapide de pregatire profesionalizata a trupelor.
INSTRUCTIA INTEGRATA – forma de instructie care asigura pregatirea
subunitatilor/unitatilor in vederea misiunilor de lupta, impreuna cu forte si mijloace apartinând
celorlalte structuri militare, arme sau categorii de forte ale armatei pe care le primeste ca intarire,
in sprijin sau cu care coopereaza, in scopul realizarii unitatii de conducere si actiune.
INSTRUCTIA OPERATIONALA – forma de instructie care vizeaza pregatirea
subunitatilor/unitatilor/formatiunilor, pentru indeplinirea unor misiuni specifice pe teritoriul
national sau in afara acestuia si se executa din momentul nominalizarii acestora pâna la data
stabilita prin ordin sa fie operationale.
INSTRUCTIA PENTRU LUPTA A FORTELOR TERESTRE (PARTE COMPONENTA A
FORTELOR TERESTRE) – procesul organizat si integrat, de educatie si instruire, prin care se
realizeaza formarea, specializarea si perfectionarea luptatorului, precum si coeziunea pentru
lupta a subunitatilor, unitatilor, marilor unitati si comandamentelor, in concordanta cu
standardele militare operationale.
INSTRUCTIA PENTRU OPERATII INTEGRATE MULTINATIOANLE – forma de instructie
care vizeaza pregatirea in comun a subunitatilor/unitatilor cu structuri similare apartinând
armatelor statelor partenere, pentru indeplinirea unor misiuni specifice de impunere a pacii,
cautare-salvare, umanitare.
INSTRUCTIA SPECIFICA ARMEI – forma de instructie care vizeaza pregatirea subunitatilor si
unitatilor in vederea indeplinirii misiunilor de lupta proprii fiecarei arme.
INSTRUCTIUNE – un act normativ specific, care cuprinde reglementari ale activitatii militare,
precizari suplimentare (detalii) si anumite norme, necuprinse in legile si regulamentele in
vigoare, care nu contravin acestora ori se refera la sectoare (domenii, activitati, actiuni) pentru
care nu se emit regulamente.
INSTRUCTIUNI DE COORDONARE A COMANDAMENTULUI SUA (pentru transporturi)–
Instructiuni prin care se stabilesc informatiile care lipsesc pentru ca membrii alesi ai Comitetului
pentru planificare si executare comuna sa actualizeze baza de date a Planului de Actiune. Prin
aceste instructiuni se va asigura ca datele privind obiectivele de realizat vor fi validate si
disponibile in momentul programarii(inapoi la index)
INSTRUITUL/LUPTATORULU – persoana dotata fizic, intelectual, moral si psihic care, prin
instruire si autoinstruire specifica, poate duce actiuni de lupta, individual sau in cadrul unui
colectiv (structura militara), la standardele stabilite.
INTEGRITATE (a instructiei) – concertarea instructiei in scopul obtinerii luptatorului
performant, abil mânuitor al mijloacelor de lupta, cu mentalitate de invingator, eficient in situatii
limita, capabil de autocontrol, adept al spiritului de echipa, cooperant si excelent camarad.
INTEGRARE MILITARA– totalitatea actiunilor de cooperare si parteneriat, concepute in scopul
apropierii structurilor militare si a conceptelor actionale proprii de cele similare ale armatelor
statelor membre ale structurilor de securitate internationala.
INTENSITATEA CRIZEI– Reprezinta "nivelul de violenta", care poate varia de la nonviolenta,
trecând prin ciocniri armate pâna la razboi. Aceasta notiune este diferita de cea de "severitate",
din combinatia celor doua rezultând complexitatea crizei.
INTENTIE STRATEGICA– Exprimarea scopurilor si a rezultatului dorit al unei strategii.
INTERESE DE SECURITATE NATIONALA – Baza pentru elaborarea obiectivelor nationale
valide care definesc scopurile sau obiectivele S.U.A. Printre interesele de securitate nationala
sunt impuse: pastrarea identitatii, a cadrului si a institutiilor politice ale S.U.A.; dezvoltarea
prioritatii economice, intarirea ordinii internationale pentru sprijinirea intereselor vitale ale
S.U.A. si ale aliatilor ei.
INTERESE NATIONALE – ansamblul valorilor definitorii si vitale pentru existenta unui stat
care vizeaza asigurarea conditiilor de dezvoltare libera a natiunii, potrivit optiunilor si potentelor
sale creatoare.
INTEROPERABILITATE ¨ Capacitatea sistemelor, unitatilor sau fortelor de a asigura servicii si
de a primi servicii catre/de la alte sisteme, unitati sau forte si de a folosi serviciile sau a actiona
impreuna; ¨ Situatie ivita atunci când informatiile sau serviciile pot fi schimbate direct si in mod
satisfacator intre ele si/sau utilizatori. Gradul de interoperabilitate trebuie definit când se face
referire la cazuri specifice; ¨ un nivel al standardizarii ce consta in capacitatea sistemelor sau
fortelor de a furniza si accepta servicii catre si de la alte sisteme sau forte care coopereaza in mod
eficient, in cadrul unor misiuni comune.
INTERSCHIMBABILITATEA – obligativitatea ca doua sau mai multe parti sa posede
caracteristici comparabile, mijloace cu performante similare, astfel incât, sa poata fi inlocuite
unele cu altele, fara modificari structurale si functionale.
INTERVENTIE ARMATA– actul exercitat de catre un statl prin folosirea fortei armate, in
scopul de a face sa prevaleze vointa sa asupra unui alt stat.
IMBARCARE/INCARCARE– Procesul de punere (asezare) a personalului si/sau a vehiculelor
impreuna cu rezervele si echipamentul asociat in nave si/sau avioane.
INCARCATURA BREAKBULK – Orice material pentru aprovizionare care datorita greutatii,
dimensiunilor sau incompatibilitatii cu alte marfuri trebuie expediat in alt mod decât MILVAN
sau SEAVAN.
INCARCATURA CARE NU APARTINEI UNEI UNITATI– Toate echipamentele si rezervele,
altele decât cele identificate ca echipamentele sau rezervele de insotire pentru o anumita unitate
dintr-o zona a actiunilor de lupta (ex. Reaprovizionare, sprijin militar pentru aliati si sprijin
pentru programe non-miliatre).
INCARCATURA DE BAZA(elementara) – Cantitatea de necesare ceruta si care poate fi
transportata de o unitate. Se stabileste in functie de modul de organizare pe timp de razboi a
unitatii si este mentinuta la nivelele prevazute.(inapoi la index)
INCARCATURA IN VRAC – Material expediat in general en gros cum ar fi lichide, minereu
sau grâne. De asemenea, Sistemul de Planificare si Executare Operationala desemneaza o
incarcatura potrivita pentru platforma tip L643.
INCARCATURA – marfuri si rezerve in tranzit.
INCHEIEREA TRANSPORTULUI– Data reala de sosire a unor mijloace specificate de
transport la un port de debarcare.
INCHIDERE (BLOCARE) DE FORTE – Data când un comandant care beneficiaza de sprijin
stabileste ca detine personal si rezerve de echipament suficiente in zona de operatiune in care are
misiuni de indeplinit.
INCHIDERE IN OPERATIUNI DE TRANSPORT – Procesul de sosire a unei unitati la o
destinatie specifica. Incepe când prima subunitate soseste la destinatia prevazuta, exemplu: port
de intrare/port de plecare, opriri intermediare sau la destinatia finala si se incheie când ultima
subunitate urmeaza aceeasi procedura. In scopuri statistice, o unitate este considerata inchisa
dupa ce 95% din necesarul in mijloace de transport pentru personal si echipament sunt incheiate.
INDEPLINIRE (aplicare) – Proceduri ce guverneaza mobilizarea de forte si desfasurarea,
angajarea si sustinerea operatiunilor militare ca raspuns la ordinele de executie emise de catre
Autoritatea Nationala de Comanda.
INDOCTRINARE – Proces de dirijare si continuare a asimilarii principiilor fundamentale ale
unei ideologii.
INLOCUIRE – actiune prin care o structura militara preia integral sau partial misiunea altei
structuri.
INTOARCEREA – forma de manevra specifica ofensivei, care consta in angajarea si fixarea
inamicului de front cu o parte de forte, in timp ce gruparea principala de forte actioneaza in
flancul si spatele dispozitivului acestuia, interceptându-i comunicatiile, silindu-l sa duca actiuni
de lupta cu frontul rasturnat. Intre gruparea care actioneaza de front si cea care executa
intoarcerea nu exista, uneori, legatura de foc pe toata durata actiunii, ci numai legatura de
cooperare.
INTREBUINTARE (serviciu, implicare) – Folosirea strategica, operationala sau tactica a fortelor
si a materialelor in zona teatrului de actiuni militare.
INTREGIRE (completare) – Criterii de analizare a Planului de actiune. Stabilirea faptului ca
fiecare curs de actiune trebuie sa fie complet si sa raspunda la intrebarile: cine, ce, când, unde si
cum.
INTRETINERE TEHNICA COMUNA – Functiune indeplinita de un Serviciu pentru sustinerea
altui serviciu pentru care nu se solicita rambursarea (despagubirea) de la Serviciul care primeste
sprijinul.
INVALUIREA (DUBLA INVALUIRE) – forma de manevra specifica ofensivei, care consta
intr-o actiune frontala executata asupra fortelor principale ale inamicului, concomitent cu
actiunea unei (unor) grupari de manevra care executa o lovitura asupra unuia sau ambelor
flancuri (in cazul invaluirii duble) ale dispozitivului adversarului.
INVATAMÂNTUL MILITAR DIN FORTELE TERESTRE (PARTE COMPONENTA A
INSTRUCTIEI FORTELOR TERESTRE) – procesul organizat si integrat de educatie si instruire
prin care se realizeaza formarea, specializarea si perfectionarea cadrelor militare in activitate si
in rezerva, in concordanta cu modelele prefigurate si standardele aprobate.

J
JOC (Teoria jocurilor) – Teorie matematica a situatiilor conflictuale in care exista doua sau mai
multe parti cu scopuri contrare, ceea ce o face aplicabila in strategia politica si militara.(inapoi la
index)
JURISDICTIE – In politologie, ca si in stiinta dreptului, termenul este folosit pentru a indica mai
multe notiuni: a) puterea pe care o are, in baza legii, un organ de stat de a pronunta ceea ce este
drept, adica de a judeca; b) intinderea puterii judecatorului sau organului judecatoresc, adica
competenta organului judecatoresc, care este de doua feluri: competenta teritoriala cuprinzând un
anumit spatiu geografic si competenta materiala care cuprinde o categorie de cazuri pe care este
in drept sa le judece.

L
LA CERERE– Necesar de forte sau material, programat din timp, fara date privind destinatia si
amplasarea pe etape.(inapoi la index)
LANSAREA DESANTULUI IN CONDITIILE ABSENTEI INAMICULUI – Aterizare in
absenta inamicului implicând debarcarea din vehicule care au fost incarcate administrativ, ex.:
folosirea unui sistem de incarcare care ofera consideratii primare pentru realizarea maximului de
intrebuintare a trupelor si a spatiului pentru incarcatura fara a implica angajarea tactica.
Echipamentul si rezervele trebuie sa fie descarcate si selectate inainte de folosire.
LEGALITATE – Categorie creata de burghezia ajunsa la putere, prin intermediul careia urmarea
ca intreaga viata sociala sa se desfasoare in conformitate cu legea, aceasta exprimând vointa si
interesele sale. Conformitatea cu legea a fost impusa de burghezie atât aparatului de stat mostenit
de la feudalism si clasei feudale rasturnate de la putere, cât si maselor populare care au sprijinit
burghezia in lupta ei impotriva feudalismului si care doreau ca lozincile burgheze despre
libertate si legalitate sa fie aplicate in practica de toata lumea.
LEGEA CONCORDANTEI DINTRE SCOPURI, FORTE SI MIJLOACE – expresia raporturilor
esentiale, generale, repetabile si relativ stabile ce se instituie intre elementele existentiale ale
actiunii militare: scop, forte mijloace. Exigentele legii implica o analiza temeinica si
multilaterala a situatiei, a cantitatii si, mai ales a calitatii fortelor si mijloacelor de care se
dispune pentru stabilirea, pe baze realiste, a gruparilor de forte si mijloace necesare nimicirii
inamicului.
LEGEA DEPENDENTEI FORMELOR SI PROCEDEELOR ACTIUNILOR MILITARE DE
NIVELUL DEZVOLTARII ARMAMENTULUI SI TEHNICII DE LUPTA – Expresia
necesitatii adoptarii unor noi procedee si chiar forme de lupta, care sa corespunda
caracteristicilor tehnico-tactice ale armamentului nou introdus in inzestrarea armatei si
schimbarilor calitative ce apar in domeniul tehnicii de lupta.
LEGEA RAPORTULUI DE FORTE – expresia relatiei cantitative si calitative dintre doua forte
(valori) care se confrunta in cadrul luptei armate si conditioneaza obtinerea succesului in lupta de
realizarea unei superioritati in forte si mijloace, fata de adversar, in raioanele si pe directiile cele
mai importante.
LEGEA UNITATII ACTIUNILOR – expresia conexiunilor luptei armate din toate mediile in
care se desfasoara.
LEGILE LUPTEI ARMATE – raporturi esentiale, obligatorii, generale, caracterizate prin
repetabilitate relativa, intre componentele interne ale fenomenului militar, precum si intre acestea
si alte domenii sociale, care determina pregatirea si desfasurarea actiunilor militare.
LEGISLATIE DE AUTORIZARE – legislatie a Congresului S.U.A. ce stabileste sau continua
operatiuni legale ale unui program sau agentii federale (adaptat din glosarul Biroului de Evidenta
Generala)
LEGITIMITATE – ¨Caracter de conformitate a puterii (a sursei, naturii si organizarii sale) cu
ceea ce se crede preferabil sau corespunzator unor norme juridice, morale sau unor traditii
consacrate; ¨ Principiu de intemeiere si justificare a unui sistem de guvernamânt care presupune,
pe de o parte, constiinta guvernantilor ca au dreptul de a guverna si, pe de alta parte, o anumita
recunoastere a acestui drept de catre cei guvernati; ¨principiu al actiunilor militare altele decât
razboiul care presupune sustinerea si acceptarea voluntara a actiunilor juste si legale.
LIBERALISM – 1) Atitudine generala de respect si toleranta a independentei celuilalt; 2)
Doctrina care a aparut la sfârsitul secolului al XVIII-lea in Franta si Anglia in climatul general al
„filosofiei luminilor".(inapoi la index)
LIBERTATE (politica) – ¨Componenta esentiala a democratiei care se refera atât la totalitatea
drepturilor de care se bucura cetatenii unui stat cât si la posibilitatile efective de a participa la
viata politica, la conducerea treburilor statului; ¨ Posibilitate a unui sistem (persoane, grup,
organizatii, colectivitati) de a realiza finalitatile propuse.
LIBERTATEA DE ACTIUNE – lege specifica luptei armate, care exprima vointa de a
intreprinde o actiune sau de a te abtine de la executarea ei care, prin aplicare, asigura conditiile
de autonomie in decizie, planificare si desfasurare a actiunilor proprii, precum si de limitare,
pâna la anihilare, a posibilitatilor de optiune si actiune ale inamicului.
LIDER – Persoana care exercita puterea sau o mare influenta in cadrul unor grupuri sociale de
diverse marimi (societati, natiuni, comunitati, organizatii, grupuri mici etc.).
LIMITA DINAINTE A FORTELOR PROPRII – Aliniamentul care indica cea mai avansata
pozitie a fortelor proprii, in orice forma a operatiei si in orice moment al acesteia; ea indica, de
regula, aliniamentul inaintat al fortelor de acoperire, dar nu numai; poate coincide cu
aliniamentul de contact, sau nu; de asemenea poate coincide, poate fi dincolo sau dincoace de
limita dinainte a apararii.
LINII DE COMUNICATII – Toate rutele terestre, navale si aeriene ce fac legatura dintre o forta
militara operativa si o baza operationala pe care se deplaseaza fortele militare si rezervele.
LIPSURI – Lipsa de forte, echipament sau material, reflectata ca diferenta dintre resursele
identificate ca fiind necesare si cele distribuite unui comandant suprem in vederea planificarii si
care altfel ar afecta capacitatea comandantului de a indeplini misiunea.
LISTA A FORTEI PRINCIPALE – Dosar ce contine statutul curent al fiecarui articol necesar
pentru o forta structurata in timp. Aceasta lista este disponibila pentru transferul prin Serviciul de
transfer catre alte Sisteme de Comanda si Control Militar International.
LISTA CU FORTELE AMPLASATE PE ETAPE – Anexa 1 la anexa A a planului de
operatiune. Prin aceasta se identifica tipul si/sau unitatile reale necesare pentru a sprijini planul
de operatie si se indica punctul de plecare si punctul de debarcare sau spatiul maritim. Poate fi
obtinuta si din sistemul de informatii pentru amplasarea fortelor pe etape.
LISTA CU MATERIALE DE APROVIZIONARE DEFICITERE – Lista de prioritati, compusa
din listele cu materiale de aprovizionare deficitare, identificând articole si sisteme de armament
ce sprijina Serviciile si Agentia de Logistica Apararii pentru alegerea sistemelor de lupta.
LISTA DE FORTE – Lista totala de forte cerute de un Plan de actiune, ce include fortele
desemnate, fortele de intarire si alte forte ce trebuie cuprinse pentru sustinerea planului.(inapoi la
index)
LISTA DE PRIORITATI INTEGRATE – Lista cuprinzând solicitarile prioritare ale
Comandantului suprem adresate serviciilor si liniilor functionale, definind lipsurile din
programele cheie in opinia Comandantului suprem, care afecteaza in mod nefavorabil capacitatea
propriilor forte de a realiza misiunea incredintata. Lista globala de prioritati ofera recomandarile
Comandantului suprem pentru fondurile de Planificare, Programare si Buget.
LISTA PENTRU DESEMNAREA UNITATILOR – Lista a unitatilor reale, indicate prin codul
de identificare a unitatilor sa indeplineasca cerintele unei forte.
LOCALIZARE INTERMEDIARA – Punct de oprire intermediar in itinerarul unei unitati, folosit
in amplasarea temporara a fortelor, in mod normal mai mult de o zi. Se foloseste adesea pentru a
aduna la un loc personalul si incarcatura. Acest punct poate sa fie intre punctul initial si postul de
imbarcare, intre portul de imbarcare si destinatie.
LOGISTICA FORTELOR TERESTRE– complex de masuri si activitati organizate, planificate si
desfasurate pentru aprovizionarea fortelor destinate ducerii actiunilor militare, transportului,
mentenantei pentru asigurarea medicala, asigurarea sanitar-veterinara, asigurarea financiara,
asigurarea cailor de comunicatie, incartiruirea trupelor si adapostirea animalelor, in scopul
indeplinirii misiunilor care ii revin acestei categorii de forte ale armatei pe timp de pace, in
situatii de criza si la razboi.
LOGISTICA INSTRUCTIEI – totalitatea activitatilor desfasurate de organele de specialitate si
abilitate, pentru asigurarea bazei materiale si tehnice necesare desfasurarii instructiei, conform
normelor de echipare, cazare, hranire si dotare cu tehnica a structurilor militare, in strânsa
concordanta cu posibilitatile bugetare ale Fortelor Terestre.
LOGISTICA IN TIMPUL OPERATIUNILOR LA TARM – Incarcarea si descarcarea vaselor
fara ajutorul tehnicii de lupta, intr-un teritoriu amic sau nedefinit si, pe timp de razboi in timpul
fazelor de desfasurare in care nu exista opozitie din partea adversarului.
LOGISTICA COMUNA – Arta si stiinta planificarii si indeplinirii de catre comandantul fortelor
intrunite si personal a operatiunilor logistice pentru a sprijini protectia, miscarea, manevrarea,
tragerea si sustinerea fortelor a doua sau mai multe servicii ale aceleiasi natiuni.
LOGISTICA INTERNATIONALA – Negocierea, planificarea si asigurarea sprijinului logistic
intre natiuni, fortele si unitatile lor. Include furnizarea sprijinului logistic (articole majore de
aprovizionare, material si/sau servicii sau primirea sprijinului logistic de la unul sau mai multe
guverne straine aliate, organizatii internationale sau forte militare cu sau fara rambursare). De
asemenea include planificarea si actiunile legate de o anumita subunitate, activitate sau
componente importante ale sistemelor logistice militare sau acorduri cu unul sau mai multe
guverne straine, organizatii internationale sau forte militare. Cuprinde planificarea si actiunile
legate de folosirea politicii, sistemelor si/sau procedurilor logistice ale S.U.A. de catre organizatii
sau forte internationale.
LOGISTICA STRATEGICA – In general, arta si stiinta de a exploata resursele economice si
sociale ale unei natiuni in scopul apararii nationale. In sens specific, logistica strategica este
procesul de planificare, coordonare si alocare a tehnicii de lupta, a materialului, a infrastructurii
si serviciilor necesare razboiului si pentru sectorul civil. Aceasta necesita o coordonare intre
ramura executiva si cea legislativa, intre guvernul si industria statului. Generarea si mobilizarea
de forte sunt componente inclusive ale logisticii strategice.(inapoi la index)
LOGISTICA - Stiinta planificarii si indeplinirii deplasarii si mentinerii fortelor. In sensul cel mai
cuprinzator, aspectele operatiunilor militare ce privesc proiectarea si elaborarea, achizitionarea,
depozitarea, deplasarea, distribuirea, mentinerea, evacuarea si dispunerea tehnicii de lupta,
deplasarea, evacuarea, spitalizarea personalului, achizitionarea sau construirea, mentinerea,
punerea in aplicare si dispunerea tehnicii de lupta si achizitionarea sau furnizarea de servicii.
LOVITURA(ca tip de actiune militara alta decât razboiul) – Operatia ofensiva desfasurata in
scopul distrugerii sau capturarii unui obiectiv din motive politice.
LOVITURA PREEMTIVA – tip de actiune ce decurge din conceptul operational „primatul"
loviturii, care presupune executarea prin surprindere, la nivel operativ si tactic, a unor lovituri, in
scopul avertizarii inamicului si al prevenirii actiunilor ofensive ale acestuia.
LOVITURA– Un atac intreprins cu intentia de a provoca pagube, de a captura sau de a distruge
un obiectiv.
LUPTA ARMATA – confruntarea militara violenta intre doua sau mai multe forte (grupari)
adverse care urmaresc, fiecare in parte, indeplinirea scopurilor propuse, cu instrumente specifice.
LUPTA DE INTALNIRE – procedeul prin care doua grupari de forte adverse, in miscare din
sensuri opuse, angajeaza lupta urmarind realizarea scopurilor propuse prin actiuni ofensive.
LUPTA – confruntarea armata sau un sir de confruntari intr-un mediu specific, prin care se
urmareste indeplinirea unor scopuri de importanta tactica. Lupta se duce de catre subunitati,
unitati sau mari unitati ori grupari de forte cu rol tactic, care, folosindu-si elementele puterii de
lupta resping, captureaza sau nimicesc gruparile de forte inamice angajate, indeplinind astfel
misiunile primite prin care se realizeaza o etapa (parte) a operatiei/bataliei.

O
OBEDIENTA – Modificare a comportamentului prin care un individ raspunde prin supunere la
un ordin venit de la o autoritate legitima.(inapoi la index)
OBIECTIV MILITAR – Gama de reactii ce pot fi proiectate pentru indeplinirea misiunilor.
Operatiunile pot include: combinatii de actiuni pentru sprijinirea organelor puterii locale si
populatiei, asistenta personalului, probleme civile, alte activitati militare prin care sa se dezvolte
raportul de colaborare cu alte state; masuri de consolidare a increderii pentru reducerea
tensiunilor militare; actiuni prin care sa se transmita amenintari adversarilor; mijloace militare de
inducere a inamicului in eroare si operatiuni psihologice; carantine, blocade si operatiuni de
hartuire; raiduri; interventii si campanii; conflicte armate cuprinzând campanii si operatiuni
aeriene, terestre, maritime si strategice; sprijin acordat autoritatilor pentru respectarea legii si
pentru contracararea actiunilor criminale internationale (terorism, trafic de droguri, sclavie si
piraterie)si pentru suprimarea revoltelor interne, a insurgentei, contrainsurgentei si a razboiului
civil in tarile straine.
OBIECTIVE DE FINALIZARE– Obiective specifice care definesc maniera propusa de
solutionare a conflictului si mijloacele militare si diplomatice necesare pentru aceasta.
OBIECTIVE NATIONALE – Telurile si interesele nationale spre care e dirijata o politica sau o
strategie nationala.
OBIECTIVELE INSTRUCTIEI – Finalitatile (ceea ce urmeaza sa fie realizat), catre care este
orientata intreaga activitate de instructie.
OBIECTIVE – Ideal al cunoasterii stiintifice de a realiza descrierea si explicatia fenomenelor
independent de optiunile valorice si de particularitatile subiectului cunoscator.
OBLIGATII TOTALE – ¨ Suma bugetelor conferite pentru un anumit an fiscal; ¨ Suma din anii
anteriori care a ramas disponibila; ¨ Suma autorizata pentru a fi creditata pentru anumite fonduri
pe parcursul unui anumit an.
OBLIGATII – Totalitatea ordinelor, caracterelor, serviciilor si a tranzactiilor similare care
trebuie onorate pe parcursul unei anumite perioade.
OFENSIVA COMBINATA – procedeul prin care se realizeaza atacarea inamicului, aflat in
aparare, cu o parte a fortelor din miscare, iar cu alta din contact.
OFENSIVA DIN CONTACT – Procedeul prin care se realizeaza atacarea inamicului, aflat in
aparare, plecând la ofensiva din pozitiile detinute in fata acestuia.
OFENSIVA DIN MISCARE – Procedeul prin care se realizeaza atacarea inamicului, aflat in
aparare, dupa un mars pe o distanta variabila.
OFENSIVA – forma principala de lupta armata, prin care se urmareste capturarea, izgonirea sau
nimicirea agresorului, in scopul realizarii autoritatii proprii asupra spatiului (terestru, aerian,
maritim, fluvial) sau obiectivului detinut de inamic.
OLIGARHIE – Conducerea unei organizatii, a unei comunitati sau a societatii ca intreg de catre
un grup mic de persoane.
OPERATIV – Care lucreaza repede, expeditiv; termenul se asociaza direct sau indirect unei
actiuni care este de dorit sa se desfasoare cât mai repede, cu o eficienta cât mai apropiata de
scopul propus, deci cu rezultate finale favorabile.(inapoi la index)
OPERATIVITATE – Calitatea de a fi operativ; calitate a conducerii trupelor, concretizata in
rapiditate si eficienta in culegerea, prelucrarea si transmiterea informatiilor (ordinelor,
rapoartelor, sintezelor, dispozitiilor) necesare conducerii actiunilor de lupta.
OPERATIA DE APARARE – Ansamblul actiunilor desfasurate de forte cu rol strategic
(operativ), intr-un spatiu prin care se asigura indeplinirea unor scopuri partiale ale apararii
armate a tarii (ale unei operatii de nivel strategic).
OPERATIA INTRUNITA – Totalitatea actiunilor duse de o grupare de forte cu rol strategic sau
operativ, constituita din trupe apartinând mai multor categorii de forte ale armatei sau din arme si
specialitati apartinând aceleiasi categorii de forte ale armatei, sub o comanda unica, in mediul
corespunzator fiecareia (in mediul specific), dar cu un scop unitar. O.I. produce efecte mai mari
decât suma rezultatelor individuale ale partilor incluse in grupare.
OPERATIA MILITARA – Ansamblul de actiuni militare complexe, desfasurate unitar, in
mediul specific, prin care se urmareste indeplinirea unor scopuri de importanta operativa sau
strategica. O.M. se desfasoara de catre o mare unitate (grupare) cu rol operativ sau strategic care,
folosind manevra si efectele armamentului si tehnicii de lupta din dotare, precum si lupta
esaloanelor tactice din subordine, respinge, captureaza sau nimiceste grupari importante de forte
inamice si indeplineste misiunile stabilite prin care se realizeaza o etapa (parte) a campaniei sau
razboiului.
OPERATIA OFENSIVA – ansamblul actiunilor desfasurate de forte cu rol strategic (operativ),
intr-un spatiu geografic (zona, fâsie) ce include cel putin o directie sau un obiectiv, prin cucerirea
carora se realizeaza unul sau mai multe scopuri partiale ale apararii armate a tarii (operatiei de
nivel strategic).
OPERATIA TERESTRA – Actiunea dusa de o grupare de forte terestre cu rol operativ sau
strategic, independent sau in cooperare cu grupari de forte din celelalte categorii de forte ale
armatei, dupa un plan unic, cu scopul de a apara sau cuceri obiective terestre de importanta
operativa sau strategica.
OPERATIA MILITARA – Ansamblul activitatilor, actiunilor si masurilor pregatite si
desfasurate de catre Fortele Terestre pentru indeplinirea obiectivelor (misiunilor) incredintate,
incluzând actiunea propriu-zisa (deplasarea, transportul, aprovizionarea, atacul, apararea,
manevrele necesare, etc.) sau executarea unei misiuni strategice, operative, tactice, de instruire
sau administrative.
OPERATIE– Actiune militara sau de indeplinire a unei misiuni militare strategice, operative, de
deservire, de pregatire sau administrativa; procesul de ducere a luptei, include deplasarea,
aprovizionarea, atacul, apararea si manevrele necesare pentru indeplinirea obiectivelor oricarei
batalii sau campanii.
OPERATII COMBINATE (MULTINATIONALE) – Totalitatea actiunilor duse de o grupare de
forte cu rol strategic sau operativ, constituita din trupe apartinând mai multor tari, in cadrul unor
aliante sau coalitii, sub o comanda unica si cu scop unitar.
OPERATII DE CAUTARE-SALVARE-EVACUARE (recuperare) – actiuni desfasurate pentru
cautarea, localizarea, identificarea, salvarea si recuperarea personalului, a echipamentului sau
materialelor importante pentru securitatea nationala.
OPERATII DE EVACUARE A NECOMBATANTILOR – actiuni desfasurate pentru a evacua
noncombatantii aflati sub amenintare dintr-o tara straina. Aceste operatii implica in mod normal
cetateni ai României sau ai unei natiuni aliate, a caror viata este in pericol si pot implica,
totodata, evacuarea selectiva a cetatenilor natiunii gazda, precum si cetatenii altor tari.(inapoi la
index)
OPERATII DE IMPUNERE A PACII– Operatii de folosire a fortei militare sau de amenintare cu
aceasta, desfasurate in conformitate cu rezolutiile si sanctiunile destinate mentinerii sau
restabilirii pacii si ordinii.
OPERATII DE MENTINERE A PACII – Operatii militare desfasurate, cu acordul tuturor
partilor implicate, in scopul monitorizarii si implementarii unui acord, urmarindu-se instaurarea
unei stabilitatii politice de perspectiva.
OPERATII DE PACE – Totalitatea operatiilor de mentinere a pacii si a operatiilor de impunere a
pacii.
OPERATII DE RECUPERARE – Operatiile desfasurate in vederea cautarii , a localizarii,
identificarii, salvarii si a recuperarii personalului sau a ramasitelor umane, a echipamentului
special, ori a altor materiale vitale pentru securitatea nationala.
OPERATII DEMONSTRATIVE DE FORTA – Actiuni destinate sa demonstreze hotarârea unei
tari, implicând o activitate crescuta a fortelor sale dislocate intr-o zona, pentru a dezamorsa o
situatie critica.
OPERATII IN ADINCIME – Actiunile si misiunile desfasurate spatial, dincolo de zona de
responsabilitate a unitatilor subordonate nemijlocit, pâna la limita indepartata a zonei de
responsabilitate proprii. Scopul principal al acestor operatii este crearea conditiilor favorabile
desfasurarii operatiilor contact dar, frecvent ele sunt utilizate pentru indeplinirea unor scopuri
generale (partiale) ale operatiei.
OPERATII IN CONTACT – Actiunile si misiunile desfasurate in imediata apropie a fortelor
aflate in contact nemijlocit cu inamicul. In cazul operatiilor liniare putem aprecia, cu un oarecare
grad de relativitate, ca operatiile in contact ale unei unitati se extind de ambele parti ale
aliniamentului de contact cu inamicul, intre limitele zonelor de responsabilitate ale unitatilor
subordonate nemijlocit. In operatiile neliniare delimitarea teoretica a spatiului de desfasurare a
operatiilor este mai dificila, dar elementele principale de referinta ramân, si in acest caz,
aliniamentul de contact si zona de responsabilitate, iar când aceasta din urma nu este precis
delimitata, distanta fata de aliniamentul de contact.
OPERATII IN SPATE – Actiunile si misiunile desfasurate inapoia zonei de responsabilitate a
unitatilor subordonate nemijlocit, pâna la limita dinapoi a zonei de responsabilitate proprii, in
scopul asigurarii libertatii de actiune, prin protectie, sustinerea operatiilor contact si in adâncime
si asigurarea libertatii de manevra a fortelor neangajate. Ele nu se confunda cu logistica fortelor
ci au o arie de cuprindere mult mai larga.
OPERATII IN SPRIJINUL PACII – Actiuni si activitati din domeniile prevenirii conflictelor,
restabilirii pacii, mentinerii pacii, impunerii si edificarii pacii.
OPERATII MILITARE ALTELE DECAT RAZBOIUL – Activitati in care instrumentul militar
al puterii nationale este folosit pentru alte scopuri decât varietatea operatiilor insumate/asociate
razboiului, care urmaresc descurajarea razboiului, rezolvarea conflictului, promovarea pacii si
sprijinul autoritatilor civile in vederea solutionarii crizelor interne.
OPERATII NECOMBATANTE DE EVACUARE – Operatiile desfasurate in vederea evacuarii
dintr-o tara straina a populatiei necombatante amenintate. Aceste operatii implica localnici,
conationali si cetateni straini, a caror siguranta este amenintata.(inapoi la index)
OPERATIONAL – Capacitatea optima a structurilor militare de a putea fi angajate in operatie
(lupta).
OPERATIONALIZARE – Intreprinderea unui summum de operatii (totalizarea, cuantificarea si
evaluarea lor alaturi de niste parametri la care trebuie sa se ajunga), pentru ca sistemele de
conducere subordonate sa devina operationale.
OPERATIONALIZAREA STRUCTURILOR – ansamblul masurilor intreprinse, de catre factorii
de decizie politico-militara, astfel incât, intr-un interval de timp stabilit, sistemul militar
(structura militara) sa fie apt pentru indeplinirea misiunilor specifice.
OPERATIUNE COMUNA – Actiune militara sau indeplinire de misiuni strategice, operative,
tactice, de instructie sau administrative de catre doua sau mai multe departamente militare; de
asemenea, conducerea luptei, inclusiv deplasarea, rezervele, atacul, apararea si tehnicile de
manevra de catre doua sau mai multe departamente militare.
OPERATIUNI DE DESCURAJARE – Variante de actiune sau de tipuri de optiuni de raspuns
militar elaborate pe baza considerentelor economice, diplomatice, politice si militare, destinate sa
determine adversarul real sau potential sa nu inceapa operatiunile ostile preconizate ori sa le
intrerupa pe cele in curs de desfasurare.
OPERATIUNI DE EVACUARE A NECOMBATANTILOR – Operatiuni conduse de Ministerul
de Externe, Ministerul Apararii sau alte organisme abilitate prin care se evacueaza necombatantii
din zonele periculoase.
OPERATIUNI NORMALE – Functii generale pe care le indeplineste un comandant al unei
unitati de lupta când i se repartizeaza responsabilitati pentru o anumita zona geografica sau
functionala. Cu exceptia celor denumite astfel, printre "operatiunile normale" ale unui comandant
combatant se include: planificarea si executarea operatiunilor in situatii neprevazute, de razboi
limitat si razboi general; planificarea si acordarea asistentei militare; mentinerea relatiilor si
exercitarea sau coordonarea autoritatii prevazute in Joint Pubs 0-2 si 4-01 si in Joint Admin Pubs
1.1.
OPERATIUNI PENTRU ANGAJARE DE FORTE – Totalitatea personalului militar, a
sistemelor de arme, a vehiculelor si a rezervelor necesare sau combinatii ale acestora, incarcate
in scopul obtinerii accesului pentru operatiuni terestre, aeriene sau cu amfibii. Angajarea de forte
intr-o zona/obiectiv poate fi cu sau fara opozitie.
OPERATIUNI SPECIALE – Operatiuni conduse de forte militare si paramilitare special
instruite, echipate si organizate pentru atingerea unor obiective militare, politice, economice sau
psihologice prin mijloace armate neconventionale in zone ostile, interzise sau sensibile din punct
de vedere politic.
OPERATIUNI SUCCESIVE – Operatiuni conduse secvential sau pe etape care sa corespunda cu
prioritatile de executie stabilite sau pentru a compensa lipsa de resurse.(inapoi la index)
OPINIA PUBLICA – fenomen de natura psihosociala, cu caracter colectiv, care se constituie ca
reflectare a existentei sociale a oamenilor, ca manifestare a constiintei sociale si care consta
dintr-o apreciere si atitudine comuna, relativ generalizata, intr-o problema de interes general si
care, este impartasita de mai multi membri ai unui grup sau ai unei clase sociale, ai unei natiuni,
ori ai unei societati la un moment dat.
OPINIE – Enunt care da expresie optiunii cognitive si afective a unei persoane, grup social sau
colectivitate pentru un anumit punct de vedere cu privire la un fapt sau eveniment, o relatie sau
interactiune sociala etc.
OPTIMIZARE – Tendinta de ridicare a nivelului performantei in conducerea unui sistem.
Optimizarea este o cerinta care se formuleaza in raport cu o activitate desfasurata in toate
domeniile vietii economice, sociale si politice, vizând utilizarea intensiva a mijloacelor materiale
disponibile a conditiilor conjuncturale precum si a factorilor umani si spirituali capabili sa
contribuie la obtinerea celor mai bune rezultate in functie de o situatie data.
ORDIN DE ACTIUNE SPECIAL– ¨ . Ordin emis catre o unitate inferioara ce cuprinde
indeplinirea misiunii totale transferat statului major superior; ¨ Ordin emis catre o unitate pentru
indeplinirea unei misiuni fara a se specifica modul in care trebuie indeplinit.
ORDIN DE ALERTA – Directiva de actiune si interventie intr-o situatie de criza de la Ministrul
Apararii Nationale emisa de Presedintele Comitetului Intrunit al Sefilor de State Majore ce
include indrumari esentiale pentru a planifica si conduce initierea planului de executie pentru
cursul de actiune (modul de executie) ales si autorizat de Ministrul Apararii Nationale. Directiva
de planificare ce include indrumari de planificare si pentru a conduce initierea planului de
executie dupa ce autoritatea conducatoare aproba un curs de actiune militara. Un ordin de alerta
nu autorizeaza executia cursului de actiune aprobat.
ORDIN DE AMPLASARE– Instructiune de planificare din partea ministrului apararii emis de
catre Presedintele Comitetului Intrunit al Sefilor de State Majore, ce autorizeaza si conduce
transferul de forte intre unitatile de lupta prin redistribuire sau detasare. In mod normal un ordin
de amplasare specifica autoritatea pe care comandantul unitatii de lupta o va exercita asupra
fortelor transferate.
ORDIN DE AVERTIZARE ¨ Instiintare preliminara a unui ordin sau unei actiuni care urmeaza
sa aiba loc. ¨ (Presedintele Comitetului Intrunit al Sefilor de State Majore ) – Directive de
planificare a unei actiuni in situatie de criza, emisa de Presedintele Comitetului Intrunit al Sefilor
de State Majore, prin care se initiaza elaborarea si evaluarea unor cursuri de actiune de catre un
comandant asigurat si care este supusa Evaluarii Comandamentului.
ORDIN DE EXECUTIE – Ordin emis de catre Presedintele Comitetului intrunit al sefilor de
state majore, cu autoritatea si indrumarea Ministrului Apararii pentru a indeplini o decizie a
Autoritatii de Comanda Nationala pentru a initia operatiuni militare.
ORDIN DE PLANIFICARE (Presedintele Comitetului Intrunit al Sefilor de State Majore) –
Ordin emis de Presedintele Comitetului Intrunit ale Sefilor de State Majore pentru a initia
planificarea executiei. Ordinul de planificare va urma in mod normal dupa evaluarea
comandantului si va lua locul Ordinului de Alerta al Presedintelui Comitetului Intrunit al Sefilor
de State Major. Nu este necesara aprobarea unui curs de actiune ales, de catre Autoritatea
Nationala de Comanda inainte de emiterea unui Ordin de Planificare al Presedintelui Comitetului
Intrunit al Sefilor de State Majore.(inapoi la index)
ORDIN DE PREGATIRE A AMPLASARII – Ordin emis de autoritatea competenta pentru a
deplasa forte sau pentru a pregati forte pentru deplasare (exemplu: cresterea pozitiei de
amplasare a unitatilor).
ORDIN FRAGMENTAR – Forma prescurtata a unui ordin de lupta de obicei la NATO emisa
zilnic, ce elimina nevoia de reformulare a informatiilor cuprinse intr-un Ordin de lupta de baza.
Poate fi emis pe sectiuni.
ORDINE CONSTITUTIONALA – Starea in care se gaseste ordinea publica intr-un stat la un
moment dat, modul de desfasurare a tuturor activitatilor si actiunilor politice, sociale, economice
si militare, având la baza Constitutia si legile tarii, respectiv modul in care sunt aparate drepturile
omului si sunt executate indatoririle cetatenesti, in vederea asigurarii viabilitatii statului de drept.
ORDINE DE DREPT – Stare a relatiilor sociale, care se caracterizeaza prin desfasurarea
raporturilor juridice in stricta conformitate cu prescriptiile dreptului.
ORDINUL – O prevedere obligatorie, scrisa sau verbala, data de o autoritate (persoana oficiala)
pentru a fi executata intocmai.
ORGAN (Autoritate) - Comandant sau persoana individuala responsabil(a) cu probleme de
coordonare a unor functiuni sau activitati specifice, implicând fortele a doua sau mai multe
servicii sau a doua sau mai multe forte ale aceluiasi serviciu. Comandantul sau persoana
individuala are autoritatea sa solicite consfatuirea intre agentiile implicate, dar nu are autoritatea
sa oblige realizarea vreunui acord.
ORGANIC – Atribuital unei parti esentiale si care formeaza o parte esentiala a unei organizatii
militare. Partile organice ale unei unitati sunt cele listate in tabelul ei de organizare in cazul
Fortelor Terestre, Fortelor Aeriene, si Fortelor Navale ale S.U.A iar in cazul Fortelor Navale sunt
atribuite organizarii administrative a fortelor operative.
ORGANIZAREA – Atribut al conducerii care presupune determinarea activitatilor si actiunilor
tuturor componentelor structurale, iar in cadrul acestora, pe functii (posturi), pentru utilizarea cu
maximum de eficienta a resurselor de orice natura pe care le are la dispozitie o unitate sau o mare
unitate, in vederea indeplinirii unei misiuni sau obiectiv.
ORGANIZATIA – Complex de actiuni si interactiuni sociale, caracterizata prin urmatoarele
trasaturi:1) este o structura de actiuni diferite (de munca, de comunicatie, etc) in cadrul careia
una detine un loc central. 2) in cursul existentei sale actiunile se leaga intre ele sub un raport
temporar fiind succesive, coexistentiale, repetabile, inscrise intr-un orar (de câtiva ani, anual,
lunar, etc). 3) impreuna cu actiunile formeaza o structura ecologica distincta in care ele exista
unele alaturi de altele, se interfereaza. 4) factorul uman constituent se prezinta intr-o varietate de
continuturi si forme in functie de diviziunea muncii, de locul sau in ierarhia functionala si
comunicationala si de relatiile dintre indivizii si grupurile in care el se structureaza. 5) ceea ce da
unitate tuturor faptelor sociale care se petrec in cadrul ei este elementul teleologic, reteaua de
scopuri sau teluri. 6) in ansamblul ei, operatiunea este doar o componenta a societatii cu care se
afla in relatii permanente si variate. 7) exista o mare diversitate de organizatii (politice, juridice,
economice, stiintifice, de invatamânt, etc.), fiecare dintre ele având specificul lor intrinsec si care
se manifesta diferit in functie de societatea in care functioneaza, de factorul de timp si mediul
socio-natural imediat.

R
RAIDUL – Operatia limitata in timp si spatiu, ce implica o patrundere rapida, in teritoriul ostil,
pentru obtinerea de informatii, dezorientarea adversarului sau distrugerea unor obiective si care
se incheie cu o retragere planificata.(inapoi la index)
RAPIDITATEA – Principiul operational conform caruia fortele proprii vor reactiona, devansând
inamicul prin actiuni, in special asupra partilor sale vulnerabile, prin concentrari prompte,
succesive si atacuri neasteptate, care ii fragmenteaza si dezorganizeaza (dezarticuleaza) sistemul
operational.
RAPORT NEAPARTINAND UNEI ANUMITE UNITATI – Fisa de intrare pentru personal si
incarcatura, neapartinând unei anumite unitati; printre caracteristici se includ: tipul de deplasare,
informatii privind ruta, tipul de incarcatura, greutate, volum, suprafata necesara, numarul de
personal necesar pentru transport.
RANITII/BOLNAVII EVACUATI – Persoane ranite, cu leziuni si traume sau bolnave si care
trebuie transportate la serviciile medicale.
RAZBOI AUTOMATIZAT – Tip de razboi in care principalele mijloace de lupta folosite sunt
utilajele automate, fie in totalitatea lor, fie in anumite proportii, iar actul de conducere este
realizat cu mijloace moderne de calcul.
RAZBOI CIVIL – Gen de confruntare armata in care se intrepatrund actiunile militare cu cele
nemilitare, care au loc in interiorul unui stat, intre grupari de forte si mijloace de natura etnico-
religioasa sau structurate dupa criterii politice, economice ori ideologice.
RAZBOI CLASIC (conventional) – Tip de razboi in care nu se folosesc armele de nimicire in
masa, ci numai mijloacele de lupta clasice. Lupta se duce numai cu forte armate regulate,
deosebindu-se, in acest fel, de razboaiele duse cu forte armate neregulate (militii, gherile,
partizani etc.).
RAZBOI DE COALITIE – Razboi bazat pe o alianta militara si politica temporara a unui grup
de state, incheiata in scopul unei actiuni comune.
RAZBOI ELECTRONIC ¨Ansamblul actiunilor militare executate de fortele proprii, intr-o
conceptie unitara, care implica utilizarea energiei electromagnetice pentru determinarea
(precizarea) exploatarea, contracararea, reducerea sau prevenirea folosirii ostile de catre adversar
a spectrului electromagnetic, precum si masurile care asigura exploatarea, in siguranta, a
mijloacelor electronice proprii sau aliate, pentru indeplinirea misiunilor stabilite; ¨ Orice actiune
militara ce implica folosirea energiei electromagnetice pentru a avea controlul asupra spectrului
electromagnetic sau pentru a ataca inamicul. Cele trei subdiviziuni majore ale razboiului
electronic sunt atacul electronic, protectia electronica si sprijinul razboiului electronic.
RAZBOI IN CONCEPTIA S.U.A. – Stare de actiune ostila, declarata sau nedeclarata,
caracterizata prin folosirea sustinuta a Fortelor Armate, intre doua sau mai multe natiuni sau
grupuri organizate in interiorul unei natiuni si care implica forte conventionale sau
neconventionale intr-o serie de operatiuni sau campanii militare conexe in scopul indeplinirii
unor obiective de importanta nationala.
RAZBOI LOCAL (regional) – Tip de razboi spatial, limitat geografic (tara, tari, regiune, zona),
in care se folosesc, de regula, mijloacele de lupta armata clasice, care reprezinta o sursa
permanenta de incordare a situatiei internationale si un focar periculos pentru pacea mondiala.
RAZBOI PSIHOLOGIC – Tip de razboi initiat si desfasurat de un purtator (grup social, stat),
impotriva unui sistem-tinta (alt grup social sau stat), fara mijloace militare, in scopul subminarii
puterii si prestigiului adversarului. R.p. constituie un element al strategiei generale si un
instrument al politicii cercurilor conducatoare agresive din unele tari si vizeaza dezinformarea,
ademenirea sau convertirea convingerilor sistemului tinta, abaterea atentiei si vigilentei,
inducerea unei inalte credibilitati in raport cu continutul celor transmise de purtator, exploatarea,
atât a sprijinului, cât si a opozitiei celor care sunt deja adeptii ori dusmanii cauzei razboiului
psihologic..(inapoi la index)
RAZBOI SPECIAL (NECONVENTIONAL) – Forma de ducere a luptei politice, cu mijloace
nepolitice dar si nemilitare. R.s. reprezinta transpunerea in practica, in mod planificat si
coordonat, a masurilor politice, economice, psihologice, propagandistice, militare etc. impotriva
unui stat pentru destabilizarea sa, inlocuirea puterii politice si aducerea acestuia in stare de
dependenta si subordonare.
RAZBOI – ¨ Fenomen politico-militar care reprezinta forma cea mai violenta de manifestare a
relatiilor conflictuale existente, la un moment dat, intre grupari mari de oameni (popoare, natiuni,
state, coalitii de state, comunitati sociale, etnice, religioase) organizate din punct de vedere
militar, care folosesc lupta armata pentru atingerea scopurilor urmarite, ceea ce confera acestui
fenomen un puternic caracter distructiv; ¨ Fenomen social complex, in cursul caruia se manifesta
in modul cel mai ascutit, prin intermediul fortei al violentei armate, relatiile conflictuale dintre
grupuri mari de oameni (clase, popoare, natiuni, state, grupari de state), organizate din punct de
vedere politic si militar, care urmaresc atingerea anumitor scopuri politice, economice,
ideologice, incompatibile; instrument si prelungire a politicii externe a statelor si – in ultima
analiza instrument si prelungire a politicii lor interne. Datorita mijloacelor de lupta utilizate de
partile angrenate in conflict, razboiul are un puternic caracter distructiv; ¨ Tip de interactiune
sociala intre doua sau mai multe comunitati, desfasurat in forma unui conflict violent, de regula
armat, si in baza unor norme strict determinate; ¨ Reprezinta situatia conflictuala de maxima
incordare ce se manifesta sub forma luptei armate, sângeroase si distrugatoare, intre doua grupari
mari de oameni (natiuni, popoare, state sau civilizatii de state), care folosesc violenta armata
organizata (forte armate, mijloace tehnice si tehnologice – metode si procedee – de nimicire si
distrugere), fiecare urmarind sa-si impuna vointa asupra inamicului, pentru a-si realiza scopurile
economice, politice, sociale, ideologice si religioase.
RAZBOIUL DE APARARE A TARII ¨Angajarea efectiva si la potentialul maxim a tuturor
resurselor apararii nationale, pe care statul român le poate utiliza in vederea apararii
suveranitatii, independentei nationale, unitatii si integritati teritoriale, a democratiei
constitutionale a României; ¨ Reprezinta riposta hotarâta de natura politica, diplomatica,
economica, psihologica, militara etc. data oricarui agresor care atenteaza la suveranitatea,
independenta si integritatea teritoriala a României, a ordinii de drept constitutionale, care va
angaja, intr-un efort militar, toate resursele umane, materiale si spirituale ale tarii pâna la victoria
totala asupra agresorului.
REACTIUNEA POLITICA – Atitudine si actiune politica contrarie mersului general al
societatii, sensului istoriei; pozitie retrograda, reactionara, ce urmareste restaurarea unor stari de
lucruri perimate istoriceste, a unei orânduiri vechi, a puterii claselor rasturnate de la conducerea
statului de mersul obiectiv ascendent al istoriei societatii omenesti.
REAMPLASARE – Transferul unei unitati sau a unor rezerve dintr-o zona in alta, in alt loc din
zona respectiva sau intr-o zona din interior, in scopul unei angajari ulterioare in lupta.
REAPROVIZIONARE PLANIFICATA – Expedierea rezervelor intr-un flux constant prezentat
in programul planificat existent care include de cele mai multe ori unele forme de aprovizionare
prestabilite..(inapoi la index)
REDIMENSIONAREA FORTELOR TERESTRE – Trecerea succesiva a marilor unitati si
unitatilor, apartinând acestei categorii de forte, de la starea de pace, la starea de razboi, in functie
de necesitatile impuse de situatiile create. In vederea desfasurarii actiunilor militare, la ordinul
esalonului superior, marile unitati cu rol operativ din compunerea fortelor terestre se pot
redimensiona, prin luarea in subordine sau punerea la dispozitie de mari unitati (unitati)
apartinând celorlalte categorii de forte ale armatei si altor structuri ale fortelor armate, precum si
de mari unitati (unitati) de arma si specialitate, in functie de existentul si necesarul in forte si
mijloace, rolul in actiune, misiunile primite, precum si de situatia concreta din zona de operatii
(de actiune).
REGENERARE– Capacitatea de a genera forte militare aditionale pentru a contracara o
concentrare rapida a fortelor inamice. Actiunile includ activarea tuturor componentelor de
rezerva cu o capacitate sporita de instructie pentru lupta si cu un nivel crescut de instruire (pâna
la o mobilizare completa), precum si accelerarea bazei de productie industriala.
REGENERAREA FORTELOR TERESTRE – Capacitatea sistemului logistic de a forma si
completa, total sau partial, in timp oportun, structurile si infrastructurile acestei categorii de forte
ale armatei.
REGIM POLITIC – Modul concret in care functioneaza un sistem politic considerat, adica
structurarea in actiunea politica propriu-zisa a relatiilor dintre guvernanti si guvernati; implica
forma de guvernare, statuarea rolurilor actorilor politici si tipul de raspuns al masei de
guvernanti.
REGRUPARE – Actiunea prin care se realizeaza o noua grupare a fortelor si mijloacelor, in
scopul indeplinirii aceleiasi misiuni sau uneia noi.
REGULAMENT DE EMITERI – Colectia de emiteri importante rezultând din trecerea in revista
a Memorandum-umului Programe-Obiective de catre personalul Cabinetului Ministrului
Apararii.
REGULAMENT – Act normativ specific, care normeaza actiunea militara, stipuleaza principii si
reguli ale vietii ostasesti pe timp de pace, in situatii de criza si la razboi, de pregatire si ducere a
actiunilor militare, ale activitatilor de conducere si asigurare a fortelor.
REGULI DE INSTRUCTIE – Normele dupa care se organizeaza si se desfasoara instructia.
REPARTIZARE – A plasa unitati sau personal intr-o organizatie in care o astfel de amplasare
este relativ constanta si/sau unde o astfel de organizatie controleaza si administreaza unitatile sau
personalul.
RESTABILIREA PACII ¨Actiunile postconflictuale – predominant diplomatice si economice,
care consolideaza si reorganizeaza infrastructura si institutiile guvernamentale in scopul evitarii
relansarii conflictului; ¨ Ansamblu de actiuni desfasurate dupa declansarea unui conflict, in
scopul convenirii asupra unui aranjament de pace. Restabilirea pacii se realizeaza prin: bune
oficii, mediere, conciliere, izolare diplomatica si impunere de sanctiuni.
RESTRICTIA (principiu al actiunilor militare altele decât razboiul) – Aplicarea, cu prudenta, a
capabilitatilor militare.
RESURSA FINANCIARA (A INSTRUCTIEI) – Suma (in bani) alocata Fortelor Terestre pentru
instructie, cu implicatii determinante in planificarea obiectivelor si scopurilor ce trebuie
indeplinite intr-o unitate de timp..(inapoi la index)
RESURSA MATERIALA (A INSTRUCTIEI) – Totalitatea materialelor pentru instructie, a
echipamentelor, utilajelor si thenicii din dotare, precum si a infrastructurii necesare instructiei
(poligoane, piste, servicii etc.), care, planificate si folosite in mod judicios, contribuie la
instructia trupelor, conform programului stabilit.
RESURSA UMANA (a procesului de instructie) – Personalul de decizie si executie din sistemul
de instructie, care asigura realizarea documentelor care stau la baza instructiei Fortelor Terestre
si punerea in practica a prevederilor acestora, concomitent cu planificarea si gestionarea
resurselor materiale si financiare.
RESUSRE – Forte, materiale, mijloace de transport si alte materiale repartizate sau alocate
comandantului unui comandament unificat sau specificat.
RESURSELE INSTRUCTIEI – Totalitatea posibilitatilor pe care le are societatea, la un moment
dat, de a pune la dispozitia Fortelor Terestre efectivele, baza materiala si financiara necesare
instructiei, in conformitate cu obiectivele stabilite.
RETRAGERE A INCARCATURII – Evacuarea incarcaturii din raionul actiunilor de lupta.
RETRAGEREA PERSONALULUI – Evacuarea personalului din teatrul actiunilor de lupta –
poate include raniti, personal necombatant si civil.
RETRAGEREA – Procedeu defensiv prin care fortele angajate in lupta intârzie actiunile
inamicului si se sustrag loviturilor puternice ale acestuia, schimbându-si pozitiile de lupta spre
inapoi.
RETINERE – Ordin folosit in contextul unei planificari deliberate, prin care Comandamentul va
retine in forma neactiva Planul de actiune, Planul de actiune in format de conceptie sau orice
sisteme comune de planificare a operatiilor asociate sau orice sisteme de procesare automata a
datelor. Planul si fisierele asociate acestuia nu vor fi mentinute decât daca se repeta ordinul.
REUNIT – Termen ce denumeste activitati, operatiuni, organizatii etc., la care participa
subunitati ale mai multor departamente militare ale aceleiasi natiuni. (Când nu sunt implicate
toate departamentele militare, sunt identificate Serviciile participante, exemplu: Fortele terestre
si navale reunite).
REVOLUTIE – Orice schimbare spectaculoasa de structura a unei sfere importante a vietii
sociale..(inapoi la index)
REZERVA DE MATERIALE EXISTENTA IN RAIONELE PROBABILE ALE ACTIUNILOR
DE LUPTA – Bunurile destinate sa satisfaca necesarul de rezerve de mobilizare existente in
raioanele probabile ale actiunilor de lupta.
REZERVA FLOTEI AERIENE CIVILE – Program in care Ministerul Apararii foloseste aparate
de zbor aflate in posesia cetatenilor statului. Aparatele de zbor sunt alocate de Ministerul
Apararii. Aceste aparate de zbor sunt distribuite la solicitarea Ministerului Apararii, in functie de
posibilitatile lor, unor segmente cum ar fi:
Long-Range-International (marfuri de pasageri) – cursa lunga
Short-Range-Intrnational – Cursa scurta
Domestic
Alaskan
Aeromedial
si a altor segmente.
Rezerva flotei aeriene poate fi activata de Ministerul Apararii in 3 stadii (etape) ca raspuns la
situatiile de aparare – orientata cuprinzând o situatie de urgenta pentru a indeplini solicitarile
legate de deplasarea aeriana a Ministerului Apararii.
Aparatele de zbor ale rezervei flotei aeriene civile, atunci când sunt activate se afla sub controlul
Ministerului Apararii, iar resursele civile se afla sub controlul operational din responsabilitatea
statului.
a) Rezerva flotei ariene civile – Etapa I. Acest stadiu implica folosirea rezervei aeriene civile pe
care transportoarele aeriene le vor furniza Ministerului Apararii pentru a sustine solicitarile
legate de transporturi aeriene militare pe timp de pace. Comandantul Transporturilor aeriene
poate autoriza activarea acestui stadiu si are misiunea de a controla efectivul de necesitati
angajate in aceasta etapa.
b) Rezerva flotei aeriene civile. Etapa a II-a Acest stadiu implica folosirea rezervei aeriene civile
pe care transportoarele aeriene o va furniza Ministerului Apararii in situatii de urgenta in aparare
aeriana. Ministrul Apararii sau loctiitorul acestuia pot autoriza activarea acestui stadiu permitând
Comandantului de Transporturi aeriene sa-si asume misiunea de a controla efectivul de necesitati
angajate in aceasta etapa.
c) Rezerva flotei aeriene civile – Etapa a III-a. Acest stadiu implica folosirea rezervei aeriene
civile aflata in posesia statului pe care transportoarele aeriene o va furniza Ministerului Apararii
in stare de urgenta sau pe timp de razboi sau oricând este necesar pentru apararea nationala.
Aparatele de zbor in acest stadiu sunt alocate de catre Ministerul Transporturilor catre Ministerul
Apararii. Ministerul Apararii poate autoriza activarea acestei etape permitând Comandantului de
Transporturi aeriene sa isi asume misiunea de a controla efectivul de necesitati angajate in etapa
a III-a.
REZERVA – Element component al dispozitivului de lupta, intrebuintat pentru rezolvarea unor
situatii critice neprevazute care pot sa apara pe timpul desfasurarii operatiei. R. se constituie din
mari unitati (unitati) de arme intrunite, din arme si specialitati, in functie de existentul acestora,
complexitatea situatiei si caracteristicile geoclimatice ale zonei..(inapoi la index)
REZERVA DE SUSTINERE – Material pentru sprijinirea unei unitati dupa sosirea in raionul
actiunilor de lupta, din momentul in care sunt anticipate rezervele de insotire si stocul de
materiale de rezerva pâna la urmatoarea reaprovizionare.
REZERVE COMUNE – Rezerve comune pentru doua sau mai multe Servicii
REZUMAT AL PLANIFICARII – Elemente necesare ale unui plan de operatiune care ofera o
descriere pe scurt a misiunii, a situatiei generale, a conceptiei operatiunilor, a fortelor majore
necesare, a aranjamentelor si aprecierea comandantului privind posibilitatile logistice reale de
realizare a planului de actiune.
RIPOSTA ARMATA – Ansamblul de actiuni spatiale si temporale, care include totalitatea
atitudinilor ofensive si defensive ale unei categorii de forte armate, ca raspuns la actiunile
adversarului.
RISC – Probabilitatea de producere a unui eveniment sau curs de actiune, de regula nedorite
pentru subiect.
RISCUL LA ADRESA SECURITATII NETIONALE – Prezenta unor factori activi sau
potentiali care pot afecta securitatea unui stat.
RITM – Viteza cu care se realizeaza, intr-o perioada data, anumite actiuni de lupta sau alte
activitati militare.
RUPEREA APARARII– Actiune de lupta dusa impotriva unui inamic aflat in aparare, incluzând
executarea loviturii frontale si crearea unei brese in dispozitivul apararii inamice, pe o largime si
adâncime care sa permita dezvoltarea ulterioara a ofensivei in adâncime si spre flancuri..

S
SCHIMBARE SOCIALA– Consta in trecerea unui sistem social sau a unei componente a
acestuia de la o stare la o alta stare diferita calitativ si/sau cantitativ.
SCOPUL INTEROPERABILITATII – Cerinta (norma) privind perfectionarea capacitatii
operationale, tehnice si administrative a marilor unitati/unitatilor, nominalizate sa actioneze in
comun cu forte care apartin structurilor de securitate internationala, pentru pregatirea si
executarea operatiilor multinationale de sprijinire a pacii.
SECURITATE SOCIALA – Sistem de legi, institutii si activitati destinate asistarii persoanelor
afectate de anumite riscuri la care este expusa, in principiu, intreaga populatie (somaj, saracie,
accidente de munca, boli profesionale sau de alta natura, invaliditate, maternitate, vaduvie,
batrânete etc.).
SECURITATE – ¨Situatie in care o persoana (sau un stat), in urma unor masuri specifice
adoptate individual sau in intelegere cu alte persoane (sau state), capata certitudinea ca existenta,
integritatea si interesele sale fundamentale nu sunt primejduite;¨Reprezinta starea in care trebuie
sa se gaseasca statul român pentru a putea sa se dezvolte liber si sa actioneze neingradit pentru
promovarea intereselor fundamentale ale României; ¨ Reprezinta starea ce trebuie realizata
pentru ca o persoana, un grup de persoane, un stat sau un grup de state sa poata actiona
neingradit pentru promovarea intereselor proprii, in conditiile respectarii normelor si intereselor
generale adoptate si recunoscute pe plan international.
SECURITATEA ACTIUNILOR DE LUPTA – Proces de identificare a informatiilor vitale si
analizarea ulterioara a actiunilor proprii care iau parte la operatiunile militare si la alte activitati
pentru a indeplinii urmatoarele:
a) identificarea actiunilor care pot fi observate de sistemele inamice de informatii;
b) determinarea indicatorilor pe care sistemele inamice de informatii le-ar putea obtine si care ar
putea fi interpretate ca informatii vitale utile adversarilor;
c) alegerea si indeplinirea de masuri prin care sa se elimine sau sa se reduca pâna la un nivel
acceptabil vulnerabilitatea actiunilor proprii fata de cercetarea adversarilor.
SERVICIUL DE ASIGURARE A UNITATILOR DE LUPTA – Functiuni, activitati si sarcini
esentiale necesare pentru a sustine toate elementele actiunii militare la toate nivelele luptei. In
interiorul sistemelor nationale si logistice este inclus suportul oferit de forte de serviciu pentru
asigurarea rezervelor, mentinere, servicii de transport si sanatate si alte servicii cerute de fortele
terestre si cele de aviatie pentru a permite acestor unitati sa-si indeplineasca misiunile in lupta.
Serviciul de asigurare a unitatilor de lupta cuprinde activitati la toate nivelele luptei prin care se
realizeaza sustinerea tuturor fortelor operationale de pe câmpul de lupta. Conducerea actiunilor
combatante apartine comandantului unei unitati de lupta pentru efectuarea functiunilor asupra
fortelor repartizate si implica organizarea si angajarea unitatilor si fortelor, indeplinirea
sarcinilor, precizarea obiectivelor si a directivelor tuturor aspectelor unei operatiuni militare,
instruirea comuna, activitatile logistice necesare pentru indeplinirea misiunilor. Conducerea
actiunilor combatante trebuie sa fie exercitata prin comandantii subordonati. Conducerea
actiunilor combatante confera autoritate deplina pentru a organiza si pentru a angaja unitati si
forte pe care Comandantii structurilor militare de actiune le considera necesare pentru realizarea
misiunilor stabilite..(inapoi la index)
SERVICIUL MILITAR – Ramura a Fortelor armate a Statelor Unite, intemeiata printr-un Act al
Congresului in care anumite persoane sunt numite, inrolate si recrutate in serviciul militar si care
functioneaza si este administrata in cadrul unui departament militar sau executiv. Serviciile
militare sunt Fortele Terestre ale Statelor Unite, Fortelor Maritime ale Statelor Unite, Fortele
Aeriene ale Statelor Unite, Infanteria Marina a Statelor Unite si Garda de Coasta a Statelor
Unite.
SERVICIUL PENTRU DIRIJAREA EVACUARII RANITILOR – Agentie comuna a Armatei,
Marinei si Fortelor Aeriene condusa de Seful Statului Major al Fortelor Aeriane ale S.U.A. ca
agent executiv al Presedintelui Comitetului Intrunit al Sefilor de State Majore, care dirijeaza
deplasarea pacientilor autorizând transferul de echipament pentru tratamente medicale catre
Departamentul pentru Problemele Veteranilor si echipamente pentru Sistemul Medical cu
probleme de Catastrofe Nationale.
SEVERITATEA/SERIOZITATEA CRIZEI – termen care se refera la perceptia gradului de
importanta pe care partile implicate il atribuie crizei si care reprezinta gravitatea si urgenta unei
amenintari la adresa valorilor, a obiectivelor sau a intereselor prioritare.
SIGURANTA – Ansamblul masurilor si actiunilor de supraveghere, paza si aparare nemijlocita
si generala, atât a intregului dispozitiv, cât si a fiecarui element al acestuia in toate conditiile si in
toate actiunile militare, care se executa in scopul prevenirii fortelor proprii, zadarnicirii cercetarii
si al altor actiuni desfasurate de catre inamic.
SIMBOL – Obiect material, imagine, idee menite sa trezeasca in indivizii grupului care le adopta
anumite sentimente politice, evocarea unei realitati, convingeri, apartenente etc.
SIMPLITATEA PLANURILOR SI A ORDINELOR – Principiu de pregatire si desfasurare a
actiunilor militare, care presupune elaborarea unor planuri clare, necomplicate, precum si a unor
ordine concise pentru a asigura o intelegere completa a misiunii.
SIMULARE CONSTRUCTIVA – Forma de pregatire, specifica pregatirii instructiei
comandamentelor/comenzilor, de la nivel batalion, pâna la nivel strategic, ce se realizeaza prin
antrenamente de stat major/aplicatii de comandament asistate de calculator.
SIMULARE VIRTUALA – Forma de instructie care asigura instruirea militarilor si echipajelor
prin utilizarea machetelor electronice ale tehnicii de lupta.
SIMULAREA IN TEREN CU TRUPE – Forma de instructie cea mai complexa care asigura
instruirea militarilor, subunitatilor, comenzilor si comandamentelor prin exercitii si aplicatii
tactice in teren, in cele mai apropiate conditii impuse de câmpul de lupta modern, fara utilizarea
munitiilor de razboi.
SINCRONIZAREA ACTIUNILOR – Principiu operational care presupune integrarea activitatii
de cercetare, de sprijin cu foc si logistic, cu manevra in cadrul operatiilor. Ea are in atentie
obtinerea puterii de lupta necesare, care, in context operational, este precedata de protectia,
pregatirea cercetarii, logistica, generarea fortei (concentrarea fortelor) si accesul la infrastructura
in conditiile, in care, trupele nu sunt inca desfasurate in zona de actiune.
SISTEM AL COMANDAMENTULUI MILITAR NATIONAL –

BIBLIOGRAFIE

* Constitutia României, Monitorul Oficial al Românei nr. 233, Bucuresti, 1991

* Legea privind infiintarea, organizarea si functionarea Consiliului Suprem de Aparare a tarii,
nr. 39/1990
* Legea privind Siguranta nationala a României, nr. 51, Monitorul Oficial al României nr.
163, Bucuresti, 1991
* Legea apararii nationale a României, nr. 45, Monitorul Oficial al Românei, partea 1, nr. 172,
Bucuresti 1994
* Legea privind pregatirea economiei nationale si a teritoriului pentru aparare, nr. 73,
Monitorul Oficial al României, nr. 145, Bucuresti, 1995
 * Legea privind organizarea si functionarea Ministerului Apararii Nationale, nr. 41, Monitorul
Oficial al României nr. 147, Bucuresti, 1990
* Legea protectiei Civile, nr. 106, Monitorul Oficial al României, nr. 241, Bucuresti, 1996
* Legea privind pregatirea populatiei pentru aparare, nr. 46, Monitorul oficial al României, nr.
120, Bucuresti, 1996
* Hotarârea Consiliului Suprem de Apararea a Tarii, nr. 103, 1995
* Hotarâre privind aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a Comisiei
Guvernamentale pentru Apararea impotriva Dezastrelor, Monitorul Oficial al României, nr. 103,
Bucuresti, 1997
* Hotarârea privind Regulamentul de organizare si functionare a Comisiei Centrale pentru
Apararea impotriva Inundatiilor, Fenomenelor Meteorologice Periculoase si Accidentelor la
Constructiile Hidrotehnice, Monitorul Oficial al României, nr., 103, Bucuresti, 1997
* Hotarâre privind Organizarea Ministerului Apararii Nationale, Monitorul Oficial al
României, nr. 227, Bucuresti, 1999
* Ordonanta privind planificarea apararii nationale a Românei, Monitorul Oficial al României,
nr. 302, Bucuresti, 1998
* Ordonanta de Urgenta a Guvernului României, nr. 30, 1996
* Ordonanta de Urgenta privind regimul starii de asediu si regimul starii de urgenta

**

* A.N.-1, Regulamentul general al actiunilor militare, 1996

* A.N.-2, Regulamentul activitatii de comandament in campanie, 1999
* Av. Ap A.A.-1, Regulamentul operatiilor Aviatiei si Trupelor de Aparare Antiaeriana,
proiect
* M.-1, Regulamentul operatiilor Marinei Militare
* M.-3, Regulamentul activitatii de comandament in Marina Militara la campanie, proiect
* T.U.1, Regulamentul actiunilor Trupelor de Uscat in campanie, Bucuresti, 1995

**

* * * * Dictionar explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti 1998,

editia a II-a
* * * * Doctrina operationala a Fortelor Terestre, Bucuresti, 2000
* * * * Lexicon Militar, Editura Saka, Chisinau, 1994
* * * * Mica enciclopedie de politologie, Editura stiintifica si enciclopedica, Bucuresti, 1977
* CATALIN ZAMFIR, LAZAR VLASCEANU, Dictionar de sociologie, Editura Babel,
Bucuresti, 1998
* JACK C. PLANO, ROBERT E. RIGGIS, HELENAN S. ROBIN, Dictionar de analiza
politica, Editura Ecce Homo, Bucuresti, 1993

*
**

* ARSENIE V., CEARAPIN T., VELICIU G. – Actualitatea strategiei. Studii de arta militara
si strategie a ordinii publice, Editura Sitech, Craiova, 1998
* ATANASIU A. – Manevra strategica, Universul, Bucuresti, 1938
* BARRET, JOHN – Prevenirea si gestionarea crizelor. Abordarea N.A.T.O.
* CERNAIANU I. – Conceptia, organizarea si modul de actiune a acoperirii, Bucuresti, 1935
* Col. dr. GROZEA T. – Tendinte, orientari, controverse in strategiile militare contemporane,
Editura Militara, Bucuresti, 1987
* BONCU SIMION – Securitatea europeana. Provocari si solutii, Editura America Press,
Bucuresti, 1955
* BRUCAN SILVIU – Lumea dupa razboiul rece. Locul României si viitorul ei, Editura
România Libera, Bucuresti, 1996
* CARL von CLAUSEWITZ - Despre razboi, Editura Militara, Bucuresti, 1982
* Gl.c.a. CIOFLINA DUMITRU, Gl.bg.prof.dr. HABIAN, LIVIU – Arta operativa. Trecut,
prezent, viitor, Editura A.I.S.M., Bucuresti, 1999
* CONSTANTINESCU, EMIL - Alocutiunea presedintelui României la reuniunea Consiliului
N.A.T.O., Buxelles, 1997
* CULDA, LUCIAN – Particularitati ale strategiilor de securitate nationala in conditiile
sporirii posibilitatilor de manipulare informationala, in „România in situatii limita", Editura
Licorna, Bucuresti, 1995
* DAVID V. AUREL – Natiunea intre „starea de securitate" si „criza politico-militara",
Editura Licorna, Bucuresti, 2000
* DEGERATU, CONSTANTN – Securitatea in Europa Centrala, Cazul României, Strategii
XXI, Nr. 2/1997
* FLORIN, RADU – Crizele Europei, Institutul de teorie sociala a Academiei Române,
Bucuresti, 1992
* Col.dr. HABIAN LIVIU – Eseu despre strategie si tactica militara, Editura A.I.S.M.,
Bucuresti, 1995
* ILIE, MARIN – Reflectarea legilor si principiilor luptei armate in conducerea strategica a
fortelor, Editura Militara, 1997
* Amiral LIBERIS, CHRISTOS – Strategia nationala si gestionarea crizelor, Grecia, 1997
* LIDELL, HART – Strategia. Actiunile indirecte, Editura Militara, Bucuresti, 1972
* Col. MÂNDRU, MIRCEA – Managementul crizelor politico-militare, Bucuresti, 1999
* Col. COSMA, MIRCEA – De la geopolitica la geostrategie, Editura Academiei Fortelor
Terestre, Sibiu, 1999
* Col. COSMA, MIRCEA – Gestionarea crizei, Editura Academiei Fortelor Terestre, Sibiu,
2001
* TOFFLER, ALVIN si HEIDI – Razboi anti-razboi. Supravietuirea in secolul al XXI-lea,
editura Antet, Bucuresti, 1995
* TOFFLER, ALVIN – Puterea in miscare, Editura Antet, Bucuresti, 1995
* Col.ing. VASILESCU, DORU – Evolutia si gestionarea crizelor, Gândirea Militara
Româneasca, nr.4/1998
* Col.ing. VASILESCU, DORU, cpt. ARDELEANU, CRISTIAN – Terminologia
N.A.T.O./U.E.O. privind gestionarea crizelor, Gândirea Militara româneasca, nr. 4/1998
 * Col.ing. VASILESCU DORU – Aspecte ale activitatii de informatii in actiuni umanitare a
pacii, Gândirea Militara Româneasca, nr. 3/1997
* W. DAVIS, REES – Arta managementului, Editura Tehnica, Bucuresti, 1996
* WERNER, BAUWENS, LUC, REVCHLER – Arta prevenirii conflictelor, Bucuresti, 1996

**
* * * – Strategia de securitate nationala a României

* * * – România. Optiune strategica nationala – integrarea in N.A.T.O., Editura Militara,

Bucuresti, 1997

* * * – Teoria cunoasterii stiintifice, Editura Academiei Române, Bucuresti, 1988

* * * – Tipologia conflictelor armate contemporane, Editura Militara, Bucuresti, 1988

* * * – Manual N.A.T.O. Parteneriat si cooperare, Editura Minerva, Bucuresti, 1997

* * * – România in situatii limita, Editura Licorna, Bucuresti, 1995

* * * – Interesul national in politica de securitate, Institutul Român de studii Internationale,

Bucuresti, 1995

**

* Gândirea Militara Româneasca

* Buletinul A.I.S.M.
* Revista Trupelor de Uscat
* Revista Fortelor Terestre
* Strategii XXI
* Revista româna de studii internationale
* Défense nationale, Franta

Armées d¢ aujourd¢ hui, Franta