Sunteți pe pagina 1din 2

Monologul este o forma a comunicarii in care

emitentul nu implica receptorul.


Forme de monolog:
1. Conferinta: presupune o adresare directa,
publica in care cel care sustine conferinta,
conferentiarul evita sa sustina propriile idei
rezumandu-se sa le prezinte pe cele ale autorilor
despre care conferentiaza.
2. Expunerea: este forma de discurs care
angajeaza in mod explicid personalitatea, opiniile
si sistemul de valori ale celui care vorbeste.
3. Prelegerea: este situatia in care publicul a
avut posibilitatea sa sistematizeze informatia
anterioara.
4. Relatarea: forma de comunicare in care se
face o decodificare a unei realitati obiective, fara
implicare personala.
5. Discursul: forma cea mai evoluata a
monologului, presupune emiterea, argumentarea
si sustinerea unei idei inedite.
6. Toastul: rostire cu prilejul unor evenimente
deosebite care nu depaseste 3-4 minute,
comunicare care face apel la emotionalitatea
celor prezenti.
7. Alocatiunea: interventie din partea unui
vorbitor avand ca scop ilustrarea unui punct dde
vedere. Nu depaseste 10 minute.
8. Povestirea: este forma cea mai ampla, face
apel la imaginatie, la sentimente, subiectivitatea
povestirilor, isi lasa amprenta pe forma si stilul
mesajelor transmise.
9. Pledoria: asemanatoare cu alocatiunea,
prezinta si sustine un punct de vedere propriu.
10. Predica: tip de adresare in care
posibilitatea de contraargumentare si manifestare
critica sunt reduse sau chiar anulate.
11. Interventia: situatia in care emitatorul
vine in sprijinul unui alt participant la discutie,
acesta din urma declarandu-se de acord cu
mesajul enuntat.
12. Interpelare: situatia in care cineva aflat in
situatia de distribuitor de informatie, al unor
anumite surse, o mai buna precizare in anumite
probleme pe anumite probleme.
Cuvinte cheie:
--- comunicare, emitent, vorbitor, informatie/
informatia, mesajul/ mesajelor, valori,
conferentiarul, sustine, contraargumentare/
argumentare, decodificare.