VIOLENŢA DOMESTICĂ

• Stabilirea problemei

Violenţa domestică este un rău în prezent în orice societate.

În violenţa domestică nu exista limite ale manifestari,iar diferenţele care
se consemnează de la o societate la alta sunt doar date sub aspectul
frecvenţei şi al formelor concrete pe care le îmbracă.
Violenţa domestică este considerată atat o problemă de interes
comunitar,cat şi o problemă de sanatate publică,şi in special,de sănătate
reproductivă.
Violenţa domestică este un fenomen cu impact negativ asupra
sanataţii,afectand negativ comunitaţile în care ea se produce.
În concluzie,violenţa domestică este o problemă care ne afectează pe
toţi.
Violența domestică este o problemă socială ce afecteză viața cotidiană a
societății noastre,care ne amenintă direct sau indirect siguranța de
fiecare zi,în mod dureros.
Violența domestică a cunoscut o ampolare semnificativă după
1990,urmare a sărăciei,a nivelului de trai scăzut și a perioadei de
tranziție.Aceste elemente reprezintă factorii externi ai violenței
conjugale.
Violența domestică a fost considerată multă vreme un fenomen normal
și ascuns în societatea tradițională,pentru că bărbații aveau dreptul de
exercitare a puterii asupra membrilor familiei. Conștientizarea acestei
probleme sociale este în patru decenii,principalul motiv fiind
perceput ,,tabu” de comunitate nefiind admisă nicio intervenție din
afară în cadrul familiei.
• Definirea problemei

Violeţta domestică se manifestă întotdeauna în cadrul unei relaţii

intime,în spaţiu restrans şi privat. (Ieşirea acestiu tip de violenţă în
public este mai rară).
Acţiunile care însotesc violenţa sunt: întimidarea şi manipulare,izolarea
şi sechestrarea,controlul asupra banilor şi abuzuri asupra copiilor.
Ca urmare a nevoii de explicaţii generalizatoare,la nivelul
comunitaţilor,în reprezentarile sociale asupra fenomenului,au inceput
să funcţioneze mituri explicative.1
Astfel:
- ,,alcoolul şi drogurile conduc la incidente de violenţă”;
- ,,tatal lui era un om violent,îşi batea soţia,şi deci el a învăţat acasă
acest mod de comportare ”;
- ,,din cauza necazurilor pe care le au,a greutaţilor vieții,o bate ”;
- ,,ea s-a învățat sa fie fără apărare în faţa lui ”;
- ,,din cauza sarăciei..”;
- ,, ea îl cicăleşte întruna până îl scoate din minţi şi-l face să o
bată”; ,,ea merită să fie batută ”;
- ,,ei îi place ”; ,,altminteri s-ar desparţi ”; ,,femeile bătute sunt
masochiste”;
- ,,există puţine cupluri în care se petrec şcene de violenţa între
parteneri”;
- ,,violenţa exista numai în cuplurile lipsite de educaţie”;
- ,,bătaia este fără urmări,este un fenomen de moment datorat
pierderii controlului”;
- ,,este o parte a dragostei dintre cei doi”;
- ,,Biserica îl va schimba si nu-şi va mai bate partenera”;
- ,,chiar daca îşi bate partenera,este un tata bun pentru copii,şi deci
trebuie sa rămână împreună să crească copiii”;
- ,,dacă vor sta împreuna destul de mult timp,lucrurile se vor
schimba în bine şi el va inceta să o bată”;
Toate aceste afirmații conţin o parte de adevăr,chiar dacă relaţia
cauză-efect nu este cea proclamată de aserţiune si realitate arată mai
degrabă o acompaniere reciprocă în cadrul evenimetelor de violenţă
domestică.Astfel:
- există parteneri violenţi care nu sunt consumatori de alcool; în
18% din cazurile de parteneri violenţi,aceştia nu au avut o
copilărie cu violenţă în familie 2,nu au existat modele de
relaţionare violentă intre soţ şi soţie;
- există situaţii în care familia nu are o viaţă nesigură,marcată de
stresul cotidian al supraveţuirii ;
- există femei care sunt victimele unor astfel de incidente fară să se
poată obişnui cu situaţia şi trăind de fiecare dată evenimetul ca pe
un coşmar ireal.
1
Schechter et al.,1989 în Tratatul de As.Social,coord George Neamţu
2
Catheline,Marcelli,1999 în Tratatul de As.Socială,coord.George Neamţu
 Consiliul de Miniştri al Comisiei Europene defineşte violenţa în
familie ca fiind ,,orice act sau omosiune comisă în interiorul familiei
de către unul din membrii aceşteia şi care aduce atingere
vieţii,integritaţii corporale sau psihologice sau libertaţii altui
membru al acelei familii şi vatămă in mod serios dezvoltarea
personalitaţii lui,ei”.
În România,conform Legii nr. 217/2003 art.2 ( al.1 şi 2 ) violenţa în
familie este definită ca fiind ,,orice acţiune fizică sau verbală
săvârşită cu intenţie de către un membru al familiei,care provoacă o
suferinţa fizică,psihică,sexuală sau un prejudiciu material”.
Constituie de asemenea,violența în familie,împiedicarea femeii de a
exercita drepturile și libertățile fundamentale.
În Declarația Națiunilor Unite privind violența împotriva
femeiilor3 ,violența împotriva femeii a fost definită ca ,,orice act de
violență bazat pe deosebirea de sex din care rezultă sau este posibil
să rezulte pentru femei traumatisme sau suferințe fizice ,psihice sau
sexuale,inclusiv, amenințările cu astfel de acte,constrângerea sau
lipsirea arbitrară de libertate,săvârșită fie în viața publică,fie în viața
privată”.
Din punct de vedere clinic,o definiție largă acceptată a violenței
domestice este aceea formulată de Stark & Flitcraft4.
,,Violența domestică este o amenințare sau provocare petrecută în
prezent sau în trecut,privind rănirea fizică în cadrul relației dintre
partenerii sociali,indiferent de statutul lor legal sau de domiciliu.
Atacul fizic sau sexual poate fi însoțit de întimidarea sau abuzuri
verbale; de distrugerea bunurilor care aparțin victimei; de izolarea
de prieteni,familie sau alte potențiale surse de sprijin; de amenințari
făcute la adresa altor persone semnificative pentru victimă,inclusiv a
copiilor ; de furturi; de controlul asupra banilor,lucrurilor personale
ale victimei,alimentelor,deplasărilor,telefonului și a altor surse de
îngrijire și protecție.
În concluzie,violența domestică presupune putere și control,cel care
abuzează se simte puternic și important când ranește o altă
persoană,și nu întot deuna este implicată violența fizică,câteodată
abuzatorul controlează situația prin intimidare și amenințare.
Deci,violența domestică este o combinație de comportamente de atac
fizic,agresivitate verbală si psihologică,sexuală și economică pe care
un partener le manifestă asupra celuilalt în același spațiu.
3
1993
4
Starch & Flitcraft,1996,Tratatul de asistență socială,coord. George Neamțu,editura Polirom,pag.682
 Violența domestică se consideră și violentă manifestată împotriva
copiilor de către părinți sau întreținătorii acestora,cât și asupra
persoanelor vârstnice în cadrul domestic.
• Factorii,cauzele şi efectele care determină această
problemă socială

Cauzele,factorii ale violenței domestice sunt de ordin social,economic,

familial,medical,psihologic,profesional ș.a.
Principalele cauze care stau la baza infracțiunilor cu violența sunt:
- Alcoolul și drogurile care determină o creștere a agresivități;
- Stările conflictuale legate de situațiile financiare;
- Gelozia,infidelitatea reprezintă o cauză și un produs al
neînțelegerilor din sânul familiei sau a relațiilor de cuplul;
- Afecțiuni psihice ascunse;
- Cauzele individuale: personalitatea,temperamentul și caracterul
sunt factori psihologici ai violenței in familie;
- Frustrarea este un factor important în explicația violenței și a
comportamentului agresiv;
- Toleranța socială fața de un barbat,pentru că încă funcționează
acceptarea socială referitor la dominația bărbatului asupra
femeii,acestă toleranță se leagă de sentimentele de onoare
rănită,gelozia,furia bărbatului provocată de comportamentul
nepotrivit al partenerei,adesea este vorba mai degrabă despre
ceea ce bărbatul își imginează despre comportamentul femeii,și
nu despre actele reale comise de ea;
- Sărăcia,pentru că familiile sărace se confruntă cu numeroase
neînțelegeri ce pornesc,în primul rând,de la lipsa mijloacelor de
subzistență,pentru că familiile numeroase au mulți copii.
Bineînțeles că violența nu apare nu numai în familiile sărace,apare și
în familile înstărite,dar aceștia,de multe ori știu s-o ascundă față de
anturaj.
Deci în concluzie, violența poate apărea în toate familiile,indiferent
de statutul social,economic.
- Stresul;
- Barbații sunt violenți deoarece așa au văzut de mici în familia
parentală.Modelele parentale contează foarte mult în formarea
viitorului adult. Sunt și bărbați care provin din familii normale
dar sunt bărbați violenți;
 - Neînțelegerile din familie. Incapacitatea de a rezolva pe cale
pașnică conflictele;
- Obișnuința de a utilia forța pentru a atinge un scop.
Violenţa domestică,violenţa în familie are cauze multe,cele
enumerate sunt doar cateva și sunt cele mai des întalnite,cele mai
vizibile.
Violența domestica este o problemă socială datorită faptului că este
văzută și ca o formă de tortură a femeii 5,provoacă durere și suferință
acută (fizică și mentală).
Regăsim în violența domestică toate formele de durere fizică și
mentală acută. Sub aspectul manifestărilor fizice,violența domestică
are mecanisme de producere: lovituri cu palma sau pumnul,cu
piciorul,cu diverse,obiecte,îmbrânciri,ștrangulare,mușcături,
înjunghierii,arsuri sau chiar împușcături.
De asemenea,femei care au fost victime ale unor parteneri agresivi
relatează despre violuri și pervesiunile sexuale la care au fost supuse.
Aceste suferințe fizice sunt acompaniate constant de cele psihologice,
căci victimele sunt amenințate,manipulate,private adesea de
resursele economice.
Agresorul impune victimei izolarea socială,chiar și fața de alți
membrii ai familiei,pentru că aceștia să nu afle suferințele care îi
sunt provocate. Poate că suferința mentală cea mai periculoasă
(pentru că este constantă) este cea provocată de ideea că în orice
moment victima se află la bunul-plac al agresorului și fără putință de
apărare.
Conștientizarea acestei situații determină la victimă permanenta
autoculpabilizare și căutare de soluții pentru a preveni incidente
violente,torturante.
Cei mai mici,copii,sunt cele mai mari victime ale violenței în familie.
Recent cercetările au arătat că violența domestică la adulți și
maltratarea copiilor apare deseori împreună.
În 2006 au format un parteneriat cu UNICEF și Secretariatul
General al Națiunilor Unite pentru a publica despre efectele violenței
domestice asupra copiilor. Rezultatele au fost cutremurătoare.
Pentru prima dată au fost investigate efectele acestei probleme.
Ceea ce au descoperit a fost faptul că i-a ajutat sau ne ajută să
înțelegem,de ce efectele violenței domestice reprezintă o problemă

5
Rapotul Organizației Mondiale Contra Torturii ( OMCT ) argumentează această idée,că violența
domestică este o formă de tortură…..
 atât de serioasă pentru cei afectați și de ce impactul asupra lor poate
dura atația ani de zile.
Iată o parte dintre efectele asupra celor mici,copii:
- încetinirea dezvoltări emoționale,social și chiar fizice;
- probleme școlare,concentrare defectuoasă și abilitați scăzute la
citit;
- probleme de comportament și personalitate,inclusiv depresie și
urinare în pat;
- probleme de interactivitate socială și în a-și face prieteni;
- abilități scăzute în rezolvarea problemelor,recurgând adeseori la
un comportament agresiv și violența fizică.
Violența domestică afectează viața femeiilor și copiilor în toate țarile
lumii. Acesta este și motivul pentru care The Body Shop organizează
campania la nivel global,încercând să scoată această problemă din
spatele ușilor închise.Campania ,,Spune STOP violenței în familie”6.

• Tipuri de abuz

Formele recunoscute de abuz domestic sunt: abuzul fizic,abuzul

sexual,abuzul emoțional,psihologic,economic,social.
Urmatoarele semne de indentificare,pe categorii de abuz,sunt important
de recunoscut,cu amendamentul că un abuz se poate încadra ținând cont
de frecvența,intensitatea și durata cu care el se produce.
- Abuzul fizic este forma cea mai raportată de abuz,aceasta nu
înseamnă ca este neapărat forma cea mai frecventă și poate
include:
 loviri cu palma,cu pumnii,tras de par,zgâriere,ruperea
oaselor,arsuri,răsucirea brașelor,izbirea victimei de pereți sau
mobilă,aruncarea de obiecte și folosirea armelor;
 include deasemenea și distrugerea bunurilor din casă,
a mobilei,omorarea animalelor domestice,negarea trebuințelor de
bază (deprivarea de somn și/sau alimentației) -alte clasificări include
aceste tipuri de comportamente la abuzul psihologic,prin harțuirea și
înspăimântarea victimei;
 atacurile pot fi amenințări la integritatea corporala (oase
rupte,răniri serioase). O mare parte a victimelor sunt amenințate
cu moartea,cu arme (cuțite,topoare,arme de foc).Violența fizică se
poate solda cu moartea și adesea la vătămări fizice agresive.
6
Heathy.Sănătate și diete,acest articol a fost publicat pe 10 septembrie 2007
 - Abuzul sexual: violența sexuală este o formă de violență
domestică.
Contactul sexual fără consimțământ este cosiderat atac sexual.
Atacul sexual nu presupune neapărat folosirea forței fizice,el poate fi
“realizat” prin metode de intimidare,harțuire,amenințare,
constrângere.
,,Abuzul sexual este orice contact sexual nedorit de catre partener.
Mulți bărbați continuă să creadă că au dreptul nelimitat de a avea
contact sexual cu soțiile lor”7.
- Abuzul psihologic cuprinde,ca și comportamente manifestate de
catre abuzator: degradarea continuă și umilirea partenerei (este
numită proastă,infidelă,parinte denaturat) ori alte apelative de
acest gen care pot indica existența sau potențialul de violență
domestică.
Chiar dacă abuzul psihologic și cel financiar (economic) nu sunt
considerate comportamente criminale,ele sunt forme ale violenței
domestice care pot duce la abuzuri de tip criminal.
Include abuz verbal: comentarii umilitoare,insulte,jigniri (referitoare
la aspectul fizic,inferioritate,incompetență,incapacitate de
adaptare,rolurile de mamă,gospodină etc.)
Amenințările cu violența și izbucnirile verbale violente induc în
victimă sentimente de teroare,scaderea în timp a stime de
sine,neîncredere în sine și sentimente de neajutorare care o împiedică
mult timp să încerce ieșirea din relația abuzivă.
Abuzul emoțional este folosit în manipularea și controlul
partenerului.
- Abuzul economic
Survine când barbatul are controlul total asupra resurselor
financiare.
Include: interzicerea angajării sau găsirii unei slujbe înafara casei și
caștigarea unui venit care să-i confere femeii
independență,neacceptarea participării ei la decizii referitoare la
cheltuirea banilor,refuză să-i dea bani pentru necesitațile de bază
(haine,mâncare)8.
- Abuzul social este una dintre cauzele care duc la izolarea și
incapacitatea ei de a ieși din situația de violență.
Include abuz verbal în fața altor persoane,umiliri,glume,criticism
referitor la greutatea femeii,aspectul,sexualitatea,inteligența sa
7
Family Violence Professional Education Taskforce, 1991,pag.62
8
Family Violence Professional Education Taskforce,1991,pag 64
 etc.,comportamente de control (urmărirea ei la serviciu și prieteni
pentru a o verifica,acuzații de infidelitate,izolare prin denigrare în
fața prietenilor și familiei,ceea ce o duce la evitarea contactelor
sociale pentru a nu-și înfuria soțul,încuiarea sa în sau înafara
casei,interzicerea accesului la telefon,n-o lasă să folosească
mașina,etc.
,,Rezultatul este umilirea publică a femeii și izolarea de prieteni și
membrii familiei sale”9.
• Consecinţe ale violenţei domestice asupra victimelor

Violenţa domestică afectează toți membrii familiei sub toate aspectele:

social,psihologic,medical,profesional.
Efectele violenței domestice sunt grave și de durată,femeia victimă a
violenței având nevoie de asistență psihologică,socială și medicală
pentru a ieși din situația de violență și mai ales de a depași cu bine
trauma.
Consecințele violenței domestice nu se răsfrâng doar asupra femeii ci
asupra întregii familii,a copiilor mai ales.
Violența în familie duce la tulburări comportamentale ale copiilor
(agresivitate,fugă de acasă,consum de droguri și alcool), probleme
emoționale și mentale (sentimente de vinovăție, anxietate, izolare,
mânie,depresie,nivel intelectual scăzut,deficit de atenție și
concentrare,randament școlar scăzut).
Copiii care cresc într-o atmosferă de violență,chiar dacă nu ei sunt
victimele directe,prezintă tulburări mai profunde și de durată decât în
cazul copiilor care sunt victime directe ale abuzurilor și neglijarii din
partea părinților.
 Trauma psihică este unul dintre cele mai semnificative efecte care
apar în simptomatologia de tip victimologic.
Un numar semnificativ de persoane care sunt expuse unor
evenimente traumatice stresante dezvoltă reacții psihologice de
victimă. Două dintre cele mai frecvente manifestări sunt Tulburarea
de Stres și Tulburarea de Stres Postraumatică.
Nu toate persoanele expuse la un stres vor dezvolta aceste
tulburări,chiar dacă sunt afectate într-o anumită măsură.
Această traumă psihică nu este doar o simplă consecință a expunerii
la stres; este deasemenea o consecință a felului cum un individ
percepe un eveniment traumatic asociat cu un numar de
caracteristici individuale.
9
Idem 8
 Experiențele traumatice și vulnerabilitatea persoanei
Vulnerabilitatea persoanei,asociată cu trauma psihică include factori
externi și interni.
Factorii externi se regasesc în mediul persoanei și include factori
familiali și resursele sociale.
Factorii interni sunt relativ stabili și include sănătatea
mentală,nivelul de dezvoltare/maturizare,istoria de viață traumatică.
1. FACTORI FAMILIALI. Persoanele care nu mai traiesc cu
familie nucleară,provin din familii disfuncționale,expuse
violenței domestice,au în familie antecedente de boli mentale
sau trăiesc în preajma persoanelor cu Stres Acut și/sau Stres
Postraumatic pot deveni victime ale traumei psihologice.
2. FACTORI SOCIALI. Lipsa unui prieten apropiat,lipsa unor
modele adulte pozitive înafara familiei și/sau lagătura cu
organizații sau instituții pro-sociale crește vulnerabilitatea la
traumatizarea psihică.Persoanele care se confruntă cu o
traumă și nu au suport în prieteni sau rude suferă mai mult
decât cei care au cel puțin o sursă de sprijin.
3. SANĂTATEA MENTALĂ. O boală mentală preexistentă
influențează evoluția actuală a stresului și trauma consecventă
psihologică.
4. NIVELUL DE DEZVOLTARE. Dacă imaturitatea în
dezvoltare poate fi un factor protectiv în raportul cu prima
traumă (ex. Copiii mici nu au înțelegerea complectă a unei
prime amenințări,în schimb tinerii sunt într-o situație mare de
risc pentru prima trumă).
5. ISTORIA TRAUMATICĂ. Un trecut cu trauma crește
vulnerabilitatea la traumatizări ulterioare.
 Consecințele violenței domestice asupra victimei sunt multiple și
foarte serioase,ele apar de regulă pe toate planurile,în unele cazuri
apar izolat,în funcție de factorii protectivi,dar toate includ
impactul și rezonanța în câmpul psihic al persoanei afectate.
- Medicale
- Psihologice
- Sociale
- Profesionale
- Economice
 • Elemente specifice care diferenţiază violența
domestică de alte forme de agresiune.

Violența domestică,comparativ cu alte tipuri de violență,are aspectele ei

specifice,încriminate prin lege. Acestea sunt:
- Accesul permanent al agresorului la victimă.
În spațiul privat al căminului nu există locuri sigure,de adapostire și
tocmai de aceea agresorul are control total asupra victimei sau
victimelor.Se evidențiază aici un aspect de terorizare și de neputință
a victimelor.
- Desfășurarea previzibilă a evenimentelor de violență,în forma
ciclică,cu episoade multiple,inevitabile și tot mai frecvente și
severe în timp.
- Angrenarea întregului sistem al familiei.
Toți membrii familiei violente devin victime –directe și indirecte- ale
agresorului.
- In cazul violenței domestice apar modificări de structură
personalitații tuturor celor implicați. Victima își va pierde încet
stima de sine și va dezvolta indezirabile mecanisme defensive prin
care va încerca să facă față situației.
Riscul de a ceda într-un anumit moment crește pe măsură ce situația
se cronicizează.El poate ajunge un șomer cronic,un alcoolic păstrând
relații cu mediul social din afara familiei doar în grupuri selectate
din mediile marginale,cu tulburări de integritate socială.
Cât despre modificările de personalitate ale copiilor sub influența
atmosferei de violență în familie,statisticile care arată o trecere a
comportamentelor violente de la o generație la alta în proporție de
75%, sunt probabil cea mai convingătoare și crudă mărturie.
- Relatiile emoționale dintre cei doi poli ai conflictului sunt un alt
specific al violenței domestice.
Poate că cea mai deviantă manifestare emoțională în relația agresor-
victimă e sindromul Stockholm. Sindromul,descris în situații de
teroare în care victimele ajung să se simtă legate emoțional de
agresor,să fie de partea acestuia în cazul când s-ar lua măsuri din
afară împotriva lui,e o manifestare patologică a ataşamentului.
Regulii după care se instaurează această trăire sunt: amenințarea
vieții și intercalarea unor momente de slabire a amenințării sau chiar
de îngăduință și înțelegere,în cursul amenințării.
De asemenea,ținând seama de anormalul acestor trăiri,explicațiile
amuzante ce se fac auzite adeseori în rândul celor ,,absenți’’: ,,stă
pentru că ii place,dacă nu i-ar placea ar pleca” sau ,, nu mă
amestec,pentru că dacă o fac ,ea va fi cea care mă va blama că am
intervenit și îl va apăra pe agresor” sunt inacceptabile.
- Caracterul secret,privat,care face victima să aibă un acces mai
mic la surse de sprijin,apare invariabil în cazul violenței în
familie.
Dacă la început,victimele suprinse de agresor ar avea intenția de a
căuta ajutor,de a spune celor apropiați,în timp,ele nu o mai pot
face,deoarece se supun unui ordin mai mult sau mai puțin explicit al
agresorului,acela de a-și îndeparta familia și prietenii,cei la care ar
putea să recurgă în momentele dificile.
- Ne-intervenționismul
Reprezenta tendința celorlalți de a trece sub tăcere astfel de
manifestări și e un specific consemnat de toată literatura în domeniu.
- Aspecte de toartură ale femeii victimă sunt prezente în violența
domestică.
- Violența domestică are un registru larg de manifestări:
psihice,fizice,sexuale și sociale.Ele se pot combina într-un
amalgam infernal și cu anumite consecințe evidente,de
suprafață,dar și de profunzime asupra victimelor.
Femei care își pierd încrederea și bucuria vieții,copii care cresc
învățând violența ca pe o metodă de schimb în relațiile cu ceilalți,
apar modificări profunde în cazul victimelor violenței domestice.

• Legislaţia violenţei domestice

Din punct de vedere legislativ,violenţa în familie, are mai multe
reglementări legale,dar cea mai importantă este Legea nr. 217/2003
cu privire la prevenirea și combaterea violenței în familie.
Ea definește violența în familie și oferă informații exacte despre
organizarea și atribuțiile Agenției Naționale pentru Protecția
Familiei (ANPF), agenție ce are ca scop protejarea,sprijinirea și
îndrumarea victimelor violenței domestice.
De asemenea există reglementări exacte în Codul Penal,reglementări
ce au ca scop prevenirea,combaterea acestui tip de infracțiuni,
pedepsirea agresorilor,dar mai ales protejarea victimelor și sunt
următoarele exemple:
 Art.180 Lovirea sau alte violențe;
Art.181 Vătămarea corporală;
Art.182 Vătămarea corporală gravă;
Art.189 Lipsirea și libertatea în mod ilegal;
Art.190 Sclavia;
Art.191 Supunerea la muncă forțată sau obligate;
Art.193 Amenințarea;
Art.197 Violul;
Art.198 Actul sexual cu un minor.
Toate infracțiunile enumerate mai sus fac parte din ,,fenomenul
violență domestică”.

• Statistici privind violența domestică

In România,numărul violenței în familie a crescut cu 50% în ultimii

5 ani,de la 8.104 în 2004 la 12.161 în 2009,în același interval
înregistrându-se 778 de decese cauzate de incidentele domestice.10
Cea mai mare pondere în cazurile de violență domestică din
intervalul 2004-2009 o au victimele de sex feminin din grupele de
vârstă 0-14 ani (17,69 %), 25-35 ani (14,25%) și 35-45 ani (14,16%).
În ceea ce privește demersurile legale,întreprinse de victimele
violenței în familie,37% dintre acestea au solicitat expertiza medico-
legală,30% au depus plângere la Poliție,iar 2% au început procedura
de divorț.11
Victimele sunt agresate zilnic,în cea mai mare proporție urmată de cea
săptămânală.
Femeiile sunt principalele victime ale violenței în familie.
În primele 6 luni din 2009,aproape 50% dintre victime în cazurile de
violență domestică au fost femeile,18% bărbații,iar restul cazurilor au
sexul neprecizat,potrivit statisticilor.12
În regimul lui Ceaușescu toate româncele erau ,,muncitoate neobosite”,
însă azi femeile din România încearcă să se impună în politică și
economie depășind obstacolele unei societați încă puternic dominată de
bărbați.

10
Potrivit Agenției Naționale pentru Protecția Familiei (ANPF)
11
Arată datele ANPF
12
Relatează Realitatea.net
În România,o femeie este lovita o dată la 2 minute,așa arată statisticile
recente.Așa se întâmplă într-o societate unde violența se învață în
familie și principala cauză care o generează este alcoolismul.13
Violența în familie,potrivit unor ONG-uri care se ocupă de această
problemă,nu cunoaște diferențele de clasă socială,iar femeile sunt lovite
și umilite indiferent de statutul pe care îl ocupă în societate.
Iar eradicarea fenomenului este până la urmă o problemă care trebuie
rezolvată de autorități.
În România sunt multe femeii care sunt victimele violenței domestice,iar
decesele în urma bătăilor crunte și a abuzurilor îngroașă statisticile.
În perioada 2004-2009,potrivit cifrelor agenției Naționale pentru
Protecția Familiei,s-au înregistrat 60 de mii de cazuri de violență în
familie.În fapt,numărul lor este mai mult,mult mai mare.
Majoritatea femeilor abuzate nu-și reclamă partenerul violent.
Așa se face că,potrivit acelorași date,aproape 800 de cazuri de violență
domestică au dus la decesul victimei. (ex. ,,Şi-a lovit în cap soţia apoi
i-a dat foc,în Constanţa; Femeie măcelărită de propriul soţ într-un
autobuz în Braşov; O femeie din Bacău bătută măr de soț pentru că nu
câștiga suficienți bani”).
Femeiile care se află într-o astfel de situație,adică sunt bătute și abuzate
de soți sau iubiți,pot cere ajutor mai multor instituții.Se pot adresa în
primul rând Poliției sau Direcției de Asistență Socială și Protecția
Copilului din județul lor.
Sunt de asemenea ONG-uri și centre specializate care pot oferi sprijin.
În România,există 50 de adăposturi pentru victimele violenței
domestice,2 centre de recuperare și 6 centre destinate agresorilor.
Puține la nivelul național,dar există. Toate statisticile arată numărul
victimelor violenței domestice este în România într-o continuă
crestere.14
Cercetările întreprinse în diferite țări au scos la iveală proporția
îngrijorătoare a violenței asupra femeii.
Pentru S.U.A se apreciază ca fiind cuprinsă între 1,8 și 4 milioane de
femei15; alte studii vorbesc de 12 milioane de femei maltratate în
familie.16
Pentru Germania aprecierile sunt între 100.000 și 4 milioane de femei-
aproape fiecare a treia femei casătorită pe an.17
13
Articol publicat în Osservatorio-Balcani
14
Family Time antena 1,articol publicat pe 9 noiembrie 2010
15
Brukoner 1982
16
Pagelow 1984
17
Lau 1979
Studiile întreprinse în Filanda arată că numărul femeilor victime ale
violenței în familie este între 40.000 și 60.000 în fiecare an.
În concluzie,cercetările făcute la nivel global,sau analizate la nivel
global,arată că numărul cel mai mare de abuzuri au loc în casă,între
membrii familiei,și că din confruntarea dintre femei și bărbați,victimele
sunt mai ales femeile,iar autori sunt în majoritatea cazurilor bărbați.
Dobash & Dobash au constat că: în 90% din cazurile de violență
domestică autorii sunt bărbați,iar femeile reprezintă doar 9%.
Dintre cazurile de violență îm familie:
76% victime sunt femeile
11% victime sunt copii
1% victime sunt bărbați
• Instituţile care ţin cont de violenţa domestică
Victima violenței domestice se poate adresa următoarelor instituți:
- Poliția: pentru a depune plăgere împotriva agresorului;
- Unitățile de primire urgente din cadrul spitalului sau medicului
de familie,pentru îngrijiri medicale;
- Direcția de Sănătatea Publică;
- Direcția de Muncă,solidaritate Socială și Familie: compartimetul
pentru combatrea violenței în familie,pentru a obține
informații,consiliere și îndrumare către instituțiile competente;
- Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului: pentru a
beneficia de servicii sociale specifice;
- Serviciul de Medicină Legală: pentru a obține certificat medico-
legal;
- Comandamentele de jandarmi;
- Inspectoratul Scolar;
- Agenția Națională pentru Protecția Familiei;
- Centre de Violență în Familie: adăposturi,centre de recuperare
pentru victemele violenței domestice,pentru a beneficia de
găzduire temporară,asistență socială,consiliere psihologică și
juridică,reinserție socială și profesională,informare sau
indrumare către alte instituții;
- ONG,organizatii neguvernamentale care oferă servicii sociale
specializate pentru victemele violenței în familie.
• Nivelul de conștientizare a violenței domestice de către
specialiști
 Conştientizarea fenomenului de violență domestică s-a petrecut
relativ recent în lume.
Începuturile se situează prin anii ’70 în societatea britanică.
Acest semnal de alarmă și-a avut imediat răspunsul în SUA.
Comisia Drepturilor Civile a avut o inițiativă federală lansată sub
titlul: ,,Femeia bătută”; o problemă a politici publice.18
Această campanie a atras imediat fonduri,crearea de servici de
urgență de tipul refugiilor,schimbări de legislație pentru protecția
victimelor și a lansat conceptul de ,,violență domestică”.
În fiecare an, peste 1,5 milioane de femei din SUA necesită tratament
medical ca urmare a injurilor suferite în urma episoadelor de
violență domestică.19
Violența domestică este un fenomen social care poate fi asociat cu o
maladie socială. Cu toate acestea,luarea în considerare a violenței
domestice ca o problemă de sănătate publică necesită o politică și
servicii sociale adecvate.
Profesioniști practicanți chemați să se implice în abordare complexă
a violenței domestice sunt medicii,psihologii,asistenții sociali,juriști și
poliția.
În absența unei pregătiri inițiale și a posibilitaților de specializare în
domeniul prevenirii și intervenției în violență domestică,atitudinea
specialiștilor oscilează între amuzament și compasiune,ceea ce
generează o conduită profesională superficială adresată în special
simptomului,și mai puțin cauzei.
Nu există nici reglementări care să oblige specialistul la o intervenție
asupra violenței domestice. Polițiști,din 1998 au primit noi
reglementări prin care sunt chemați să intervină în situații de
violență în familie,dar există absența unei pregătiri speciale.
În ceea ce priveşte pe jurişti,ei recunosc că singura lege aplicabilă în
situațiile de violență este codul Penal și se referă la vătămările
corporale de orice fel. Și tot ei consideră că această lege este
suficientă pentru încriminarea violenței domestice și menționează
că,deoarece violența domestică se petrece în general ,,în spatele ușilor
închise”,se recurge rar la această lege.
Vederea juriștilor asupra fenomenului este una de suprafață,
nespecifică,așa cum este și legea invocată și,în general, consideră
violența domestică doar ca pe un argument pentru susținerea

18
Stark,Flitcraft,1998
19
American Medical Association Council on Scientific Affairs,1992,apud Stark,Flitcraft,1996
 divorțului partenerilor,și nu ca pe un eveniment care necesită
abordare separată,specială.
Această categorie de juriști exemplifică însă o realitate care trebuie
avută în vedere: orice lege sau serviciu care există în comunitate
funcționează pe terenul mentalității.
Dacă mentalitatea comună nu încriminează și nu consideră gravă
problema violenței domestice,ca fiind o dramă ce afectează viețile
membrilor familiei,făcând victime care trec de la o generație la alta,
reglementările sau serviciile care apar rămân fără audiență.
Există și juriști care afirmă insuficiența legislaței și recunosc
posibilitațile de a schimba atitudinea comună față de violența
domestică prin aplicarea unor legi mai precise și mai severe.
Una dintre problemele care apar în general în rândul specialiștilor și
care se datorează lipsei de înțelegere profesională a fenomenului de
violență domestică este faptul că interesul și viziunea lor asupra
intervenției se opresc la:
- pedepsirea agresorului;
- eventual,sprijinirea victimei.
Viziunea intervenției educative și terapeutice la nivelul agresorului și
a familiei,luată ca unitate de intervenție,ca și viziunea acțiunilor
preventive sunt aproape absente.
Violența domestică este un subiect important.
50% dintre femeile victime ale violenței în familie ajung în servicii de
psihiatrie cu acuze grave în general neurotice,cum ar fi
insomnii,anorexie.20
Singurul serviciu medical unde femeile victime sunt luate în
considerare ca atare s-a dovedit a fi serviciul de medicină legală.
Femeile ajung aici mânate de dorința de a abține un certificat
medical prin care să se protejeze într-un fel față de agresor.
Serviciile pentru investigații medico-legale,fiind solicitate de
victime,manifestă un interes real pentru o mai bună cunoaștere a
fenomenului și crearea unor servicii de sprijin.
Pentru a face aceste investigații,este necesar ca,la nivelul
comunitații,violența domestică să apară ca un rău care trebuie
tratat,și nu ascuns sau ignorat,căci: ,,Faptele care nu se văd și sunt
ignorate continuă să existe.”21
Până la a exista servicii,legi,până la specialiști pregătiți,
conștientizarea pericolului,violența în familie continuă să fie privită
20
Violence in the family,1994
21
Huxley
 atât de către specialiști,cât și de către comunitate ca un subiect de
rușine,compasiune,amuzament și chiar iritare.
Obstacolele privind crearea și implementarea unei politici sociale
favorabile familiei:22
- naționalismul;
- limitele translației demografice;
- ignoranța și indiferența;
- conflictele valorice;
- absența unui demers integrativ în politicile sociale;
- insuficiența fondurilor alocate.
Consider că ignoranța și indiferența exprimate de mentalitatea
românească,fenomene ilustrate în cercetare,caracterizând mediile
incriminate de lucrarea citată,dar,în egală măsură aproape,și mediile
educative sau de specialitate,sunt principala cauză a absenței unei
politici sociale de crearea a unor spații pentru victime și de
intervenție preventivă complexă.

• Nivelul de conştientizare a violenței domestice în

comunitați

Obiectivul cercetării din 1996 a fost investigarea opiniei publice

privind înțelegerea complexității fenomenului,precum și atitudinea
față de fenomenul de violență în familie.
Totalul de 78 de persoane care au răspuns,dintre care 48 sunt femei
și 30 sunt bărbați,cu vârstele cuprinse între 20 de ani (studenți) și 61
de ani,se repartizează astfel:
- 20 de subiecți au fost studenți aleatoriu,pe stradă;
- 29 de subiecți au fost studenți,ingineri;
- 15 subiecți proveneau din mediul educațional;
- 8 din cel medical.
La întrebarea privind prezența unor comportamente violente între
părinți,în familia subiectului investigat,în copilaria acestuia,
răspunsurile apar semnificativ pozitive.
Subiectul investigat care are o formațiune profesională cu mai mare
înțelegere asupra fenomenului (de exemplu,o formație medicală) sau
în cazul în care este asigurat anonimatul total al subiectului (pe
stradă),răspunsurile atestând prezența scenelor de violență în
propria copilărie între părinți apar la jumătate dintre subiecții
22
Lucrarea Politici Sociale,coord. Zamfir,1995
 intervievați. În realitate,procentul subiecților care au trăit experiența
unor scene de violență domestică în casă copilăriei lor este mult mai
ridicat.Pe de altă parte,pe stradă,unde anonimatul era total,precum și
în mediul medical,unde exista o altă comprehensiune și atitudine față
de situațiile anormale,apar procente ridicate.
O altă întrebare,vizând indirect frecvența fenomenului,este
formulată astfel: ,,Cunoașteți personal o femeie care a fost lovită de
soț sau partener?”.
Din 78 de persoane care răspund,doar 26 (dintre care 23 sunt
studenți) neagă că ar cunoaște astfel de situații. Rezultă o cunoaștere
a fenomenulu în proporție de 66%.
Această întrebare,precum și relevanța răspunsului sunt agravate de
întrebările referitoare la:
a) timpul când s-a petrecut evenimentele de violență
domestică despre care stiu;
b) dacă au cunoștință despre femei gravide care au fost
bătute de soț.
69% din populație afirmă că evenimentele de violență domestică pe care
le menționează s-au petrecut recent (în cursul anului). 20% din subiecți,
comparabil cu statisticile americane23,confirmă cunoașterea unor
situații în care femei gravide au fost bătute de parteneri.
Statisticile americane arată că femeile gravide sunt bătute de partenerii
lor în proporție de 15-25%,și că agresiunile la care este supusă gravida
sunt cauza cea mai frecventă a handicapurilor prezentate de copil la
naștere.24
Răspunsurile subiecților mai arată că,în proporție de 43%,aceștia
cunosc femei care au necesitat îngrijiri medicale în urma agresiunilor
partenerului. Revenind la statisticile americane,acestea arată că,în
fiecare an,mai mult de un milion de femei necesită tratament medical în
urma evenimetelor de violență domestică .
Răspunsurile la întrebarea referitoare la comportamentul violent al
propriului partener sunt relevante privind sentimentul de stimă pe care
îl trăiește victima tratamentelor agresive ale partenerului. Din 50 de
subiecți investigați,15 (aproximativ 30%) refuză să răspundă,și aceasta
chiar în situația de deplin anonimat a sondajului făcut aleatoriu,pe
stradă.

23
Național Victim Center and Crime Victimes Research and Treatment,Center’s 1994 Report
24
Oklahoma Coalition on Domestic Violence and Sexual Assault,1994
Întrebarea privind propria opinie asupra tratării cu violență a femeii în
familie a suscitat răspunsuri relevante pentru luarea unuor măsuri de
intervenție pe plan național:
- 50% din totalul de subiecți au considerat că violența domestică
este în creștere;
- 16 subiecți (20%) consideră că ar trebui făcut ceva,dar nu au nici
un fel de sugestie;
- Apar răspunsuri negative astfel: deși apare evidentă
conștientizarea tot mai pregnantă,la mai mult de jumătate dintre
subiecții intervievați,a riscului și a aspectului de anomalie a
violenței domestice,au existat și răspunsuri dezarmante de
tipul: ,,Nu cred că e o problemă care trebuie luată în considerare”
(bărbat inginer); ,,Nu cred că este o situație care merită atenție și
oricum nu se va face nimic” (bărbat pe stradă); ,,Poate că unele
femei merită bătaie.Poate nu este cea mai bună metodă,dar este
cea mai la îndemână” (bărbat pe stradă); ,,Există situații când
bătaia este bună” (student); ,,Femeia trebuie să se teamă de
bărbat” (student); ,,Femeia trebuie să fie un ajutor pentru
om.Dumnezeu trebuie să mențină dragostea între ei” (student).
Consider că răspunsurile studenților sunt cele mai îngrijorătoare.
Femeia este exclusă din conceptul de ,,om” și este considerată o
entitate menită ,,să fie un ajutor pentru om”; aceste răspunsuri
venite din partea tinerei generații obligă societatea la luarea unor
măsuri educative urgente.
Referitor la cauze,opinia publică vede,în ordinea descrescătoare a
frecvenței cu care apar,următoarele situații ca fiind generatoare de
violență domestică:
- nivelul de trai scăzut;
- toleranța femeii față de violență;
- lipsa de cultură;
- tradiția care favorizează poziția bărbatului;
- prezența copiilor în familie;
- dependența materială a soției de soț;
- alcoolul.
Este relevant faptul că doar 17 persoane din 78 au răspuns la
întrebarea privind cauzele. Celelalte persoane intervievate răspund
că nu știu care ar putea fi cauzele.
Acest răspuns vădește mai degrabă o îngrijorătoare lipsă de interes
pentru fenomenul violenței domestice. Subiecți nu consideră violența
 în familie ca pe un fenomen grav,care necesită o bună înțelegere și
stabilirea unor practici adecvate,speciale,de intervenție.
La întrebare referitoare la tipurile de schimbări care ar trebui să se
producă în societate,doar o treime dintre persoanele care au fost
intervievate au răspuns la această întrebare,iar ordinea frecvenţei cu
care apar,sugestiile sunt următoarele:
- instituții de protecție;
- legi;
- educația comunitară;
- cunoașterea fenomenului la nivelul comunității și al
profesioniștilor.
Așadar,opinia publică din România nu este pregătită să înțeleagă
fenomenul violenței în familie. Răspunsurile tinerei generații ne fac
să credem că încă nu poate fi vorba nici măcar de a discuta cu
interes,pertinența și atitudine deschisă acest subiect.
Ca o concluzie la datele relevate de investigarea opiniei publice,se
poate spune că ignoranța și indiferența,puternic înrădăcinate în
mentalitatea românescă,reprezintă principala cauză a absenței unei
politici sociale de creare a unor spații sigure pentru victime,de luare
a unor măsuri preventive și de intervenție complexă și de
reglementare legală protectivă eficientă.
• Strategii generale de abordare a violenţei domestice

Reamintim faptul că violenţa fizică nu survine niciodată izolat,ci în

conexiune cu alte tipuri de abuz.
Victima de regulă încearcă să se adapteze situațiilor de violență în
primele stadii. Motivele pentru care rămân femeile în situație de
violență: speranța că lucrurile se vor îmbunătați; promisiuni din
partea abuzatorului; dependență emoțională și/sau financiară;
sentimentele de loialitate și iubire față de agresor,combinate cu frică
de bătăi ulterioare; se simte incapabilă să facă față singură vieții;
lipsa de suport și presiune din partea grupurilor sociale (familia de
origine,grupul de colegi); izolare socială care se agravează în timp;
existența copiilor ( nu dorește să-i priveze de prezența tatălui);
interdicți religioase de separare; stereotipii de rol masculin și
feminin,ineficiența unor demersuri anterioare de ieșire din situația
de violență.
În momentul când ea apelează la suport exterior,de regulă nu mai poate
gestiona situația de violență și nu găsește resurse nici externe nici
interne ca să reușescă sau se află în pericol aproape constant.
De foarte multe ori,ea dorește ca violența să înceteze,nu ca să rupă
relația cu partenerul. Ea poate fi confuză,disperată,înfricoșată,neclară
în idei și nu își poate identifica ușor nevoile și resursele.
Pentru ușurarea demersurilor se poate urma o strategie de lucru:
Strategia aplicabilă în abordarea situației de violență domestică urmează
următorii pași și implică activ clientul în propria capacitare:
a) Intervievarea. Începe cu întrebări generale și treptat se focusează
spre întrebări particulare referitor la violența în
familie.Întrebările abordează stilul de rezoluție a
conflictelor,abuzul verbal și fizic.
Poate urma un standard de interviu semi-structurat,permițând victimei
și descărcarea emoțională.Această procedură necesită o formare
specială în tehnici de intervievare a victimelor.
b) Evaluarea gradului de pericol/risc. Este importantă în identificarea
pașilor de intervenție ,limpezește controversa referitor la existența
violenței. Informații relevante: consumul de drog sau
alcool,episoade agresive anterioare,contacte anterioare cu poliția
sau alte instituții,riscul de omucidere.
Informațiile de aflat se vor centra pe evaluarea riscului și letalității
(amenințări cu moartea,abuzul sexual,tentative suicidare etc.).
c) Responsivitate la raportarea victimei. Este importantă atitudinea
față de mărturisirea victimei. Elemetele pozitive în abordarea
victimei: ,,povestea” să fie crezută,victima nu este vinovata pentru
comportamentele abuzive,confidențialitatea asupra informațiilor
date.
d) Planul de siguranță. La baza elaborării planului de siguranță stă
identificarea resurselor clientei (materiale,sociale, psihologice,
legale,etc.) și ale comunității (servici de
asistare,suport,grupuri,adăpost,servicii sociale,telefoane de
urgență).Se stabilește,conform riscului,dacă situația necesită
intervenție de urgență și protecție (adăpost,ordin de
restricție,consiliere de urgență etc.) sau intervenția pe termen
mediu și lung.
e) Monitorizarea. Este necesară coordonarea serviciilor de suport a
victimei,nu includerea unei verigi eficiente de management de caz.
Are ca scop revizuirea planului de intervenție și monitorizare
rezultatelor,reconstituirea cognitivă a atitudinii victimei față de violență
și capacitatea sa în cazul blocajelor sau distorsiunilor cognitive care
împiedică procesul de recuperare și securitate.Motivul principal este
dificultatea de ieșire dintr-o situație de violență de cauzalitate multiplă.
f) Documentarea. Etapă necesară datorită riscului de omucidere sau
suicid,injurii fizice.În primul rând,documentarea periculozității și
pașilor de urmat reduce riscul,protejează victima,asigură
securitatea sa.În al doilea rând,victima este adesea izolată și
lipsită de suport exterior. Informațiile documentate asigură
probatoriul în demersurile de care se pot beneficia (custodia
copiilor,divorț,etc.). Nu în ultimul rând,o documentarea
profesionistă furnizează validitatea asupra informațiilor și credit
pentru victimă.
O abordare eficientă presupune colaborarea între specialiștii și insituții
care pot proteja și recupera victima,respectând valorile și principiile de
bună practică și apărare și dreptul le securitate a persoanei.
Având domenii diferite,dar nu necesar exclusive,aceștia pot accesa
resurse informaționale și tehnice multiple care pot aduce un plus de
acuratețe în stabilirea profilului și deciziilor de rezolvare a situațiilor
de violență intrafamilială.
Sinonim pentru violenţa domestică se mai utilizează termenul
violenţă intrafamiliară.
Concluzia mea este că ,violența domestică,se află la originea celor mai
dificile probleme sociale ale comunităților.
Atâta vreme cât violența domestică e ignorată,lăsătă să își continuie
existența secretă și devastatoare,nu putem vorbi de o reală politică
socială,ținând spre o bună calitate a vieții individului și a familiei.
Violența domestică nu este luată în seamă atât căt să se vadă
adevărata față a acestei probleme,care afectează pe toți membrii
familiei,ducând la traume atât fizice cât și psihice.
Violența domestică este un rău în orice societate,fiind un fenomen cu
impact negativ asupra sănătății.
Spune: ,,STOP VIOLENȚEI DOMESTICE!”