Idealul educational -formarea integrala si creativa a personalitatii- se realizeaza prin intermediul componentelor educatiei,

obiectivelor si continuturilor acestora. Educatia contemporana cuprinde, in principal, urmatoarele dimensiuni: educatia
intelectuala, educatia morala, educatia profesionala, educatia estetica, educatia fizica. Contributii importante la formarea
personalitatii au si alte laturi ale educatiei cum sunt: educatia civica, educatia axiologica, educatia religioasa, educatia pentru
sanatate, educatia ecologica, etc.

Problema formarii si educarii profesionale este de mare actualitate in conditiile societatii moderne. Tanarul trebuie sa
fie pregatit nu pentru a face fata numai unei anumite profesiunii, ci pentru intreaga sa cariera profesionala in mecanismul
schimbarilor care se vor produce. Educarea carierei reclama o munca educativa sustinuta in baza unei pregatiri temeinice
teoretice si practice. Pregatirea tanarului este indispensabila indiferent de aspiratia lui profesionala, pentru a putea face fata
schimbarilor, innoirilor, salturilor din societate. Este nevoie de o mai buna corelare intre pregatirea teoretica si instruirea
practica.
Prin formare profesionala se intelege devenirea individului datorata celor mai diverse influente si actiuni care
marcheaza personalitatea sub unghiul de incidenta cu activitatea profesionala. Insasi ambianta psiho-sociala din clasele cele
mai timpurii sau din familie influenteaza copilul din punct de vedere profesional, cultivand si structurand atitudini, trasaturi,
deprinderi ce se vor rasfrange pozitiv in activitatea profesionala(punctualitate, meticulozizate, responsabilitate, capacitatea de
a lucra in echipa).
Prin educatie profesionala se intelege orice forma de pregatire sau perfectionare in vederea unei activitati
profesionale, care cuprinde insusirea cunostintelor teoretice, formarea deprindelor, priceperilor si transmiterea valorilor etice
si de comportament social necesare unei asemenea activitati. Esenta educatiei profesionale consta in formarea unui orizont
cultural si tehbologic cu privire la o anumita profesiune, concomitent cu dezvoltarea unor capacitati necesare exercitarii ei.
Educatia profesionala cuprinde atat initierea in profesie cat si perfectionarea, specializarea si se realizeaza atat in
scoala cat si in societati comerciale si intreprinderi.
Pregatirea prin scolile pofesionale si liceele de specialitate este o secventa a educatiei profesionale si urmareste
initierea in profesie, dobandirea competentei. Ea cuprinde unitar orientarea scolara, calificarea si inzestrarea cu valori etice si
de comportament social.
Educatia profesionala se fundamenteaza pe toate celelalte dimensiuni ale educatiei:
- pe cunostintele, deprinderile dobandite in plan intelectual
- pe deprinderile competentele in plan moral, actional
- pe comportamentele estetice
- pe calitatea dezvoltarii si funtionarii corpului (pe sanatatea acestuia)
Notiunea de educatie profesionala nu este sinonima nici cu cea de educatie tehnologica nici cu cea politehnica.
Educatia tehnologica formeaza elevii pentru actiune, pentru a fi apti sa explice cunoasterea stiintifica in actiunea. Ea este
legata de educatia intelectuala, deoarece tehnologia este o dimensiune a cunoasterii stiintifice, dimensiunea praxiologica.
Continutul educatiei tehnologice este constituit din notiunile, principiile, legile si teoriile stiintifice fundamentale, orodnate
din punct de vedere al aplicabilitatii lor. O temeinica educatie tehnologica constituie platforma pentru educatia profesionala.
Educatia politehnica vizeaza pregatirea profesionala pentru tehnica in calitate de domeniu distinct al activitatii umane.

Formarea orizontului cultural-profesional

Acest aspect contine ansamblul cerintelor necesare executarii unei profesiuni sau unui grup de profesiuni.
Orizontul profesional se constituie pe fondul culturii intelectuale, interdependenta dintre cultura intelectuala si cea
profesionala asigura o pregatire de specialitate de profil larg, care asigura omului posibilitatile de adaptare la schimbari,
mutatii in stiinta si tehnica, in productie si profesiuni; ca unitate dintre cunostintele stiintifice si cele tehnologice, tehnologia
fiind o domensiune a cunoasterii stiintifice, dimensiunea sa praxiologica. Aceasta inseamna ca in activitatea de predare-
invatare legile si teoriile stiintifice fundamentale sa fie ordonate din punct de vedere al aplicabilitatii lor. Predarea stiintei in
scoala trebuie sa se faca in scopul educarii tehnologice a elevilor. Pe de o parte sa se urmareasca intelegerea si insusirea
cunostintelor stiintifice de catre elevi, a semnificatiei si legaturilor reciproce dintre ele si pe de alta parte formarea, in
activitati distincte de primele, a capacitatii de a le folosi, de a le explica. Deci, aplicarea cunostintelor sa se faca nu numai in
interiorul disciplinei respective, ci si in alte domenii de activitate in functie de valoarea transdisciplinarea a acestora.

Formarea unor deprinderi, capacitati si competente in plan actional in vederea desfasurarii unei activitati productive
Acest obiectiv formativ-psihomotor se realizeaza preponderent in cadrul pregatirii practice, in laboratoare si
atelierelor didactice corespunzatoare cerintelor contemporane, in cadrul practicii de specialitate in unitatile de profil-
productie, cerctare, proiectare. In cadrul pregatirii practice, cunostintele teoretice, capacitatile intelectuale, modelele
informational-operationale sunt puse in lucru, elevul se va exersa in activitati tehnologice astfel incat actiunilor sale sa se
integreze functionarii mecanismelor, dispozitivelor, utilajelor in vederea realizarii unor rezultate determinate.
Prin exersare in procesul desfasurarii activitatilor practice elevii isi vor forma priceperi si deprinderi practice, cum ar
fi: priceperea de a citi o schita, un plan, o diagrama; priceperea de a demonta un aparat sau o masina; priceperea de a folosi
diferite unelte si instrumente de munca in vederea efectuarii operatiilor de masurare, taiere, de control si verificare in
conditiilor si stuatiilor noi.
In categoria capacitatilor pe care le are in vedere educatia profesionala se includ: gandirea tehnica, aptitudinea
tehnica, capacitatilor senzoriomotorii.
Gandirea tehnica este o forma specifica a gandirii ce se diferentiaza in functie de continutul sau de domeniul in care
se aplica. In cadrul ei distingem materialul cu care se opereaza, reprezentarii din domeniul tehnicii, operatiile pe care le
foloseste in vederea rezolvarii anumitor sarcini tehnice.
Materialul este asigurat prin intocmirea schitelor, planurilor, diagramelor, schemelor diferitelor obiecte si
mecanisme tehnice care faciliteaza aparitia reprezentarilor si imaginilor care vor fi supuse la randul lor prelucrarii pe plan
mintal pentru a se ajunge la descoperirea unor solutii.
Aptitudinea tehnica presupune elaborarea prealabila pe plan mintal a unor solutii optime care apoi vor fi aplicate in
vederea rezolvarii sarcinilor din domeniul tehnic. Aptitudinea tehnica reprezinta complexul de insusiri psihice -in special o
gandire tehnica conturata- capacitati perceptivo-spatiale evoluate si abilitati motorii dezvoltate, precum si de insusiri fizice-
indeosebi o rezistenta fizica necesara in anumite profesiuni- care asigura succesul in domeniul tehnicii.
Capacitati senzorio-motorii includ perceptiile spatiale, sensibilitatea analizatorilor, aptitudinea motrica, dexteritatea
manuala.
In cadrul instruirii practice elevii isi formeaza si competente practice care nu sunt doar rezultatul aplicarii
cunostintelor teoretice ci provin si din transferul a ceea ce se numeste „savoir-faire” (a sti sa faci).

Formarea si dezvoltarea intereselor de cunoastere, a dragostei fata de profesia in care se pregateste tineretul
Interesul apare si se dezvolta in cadrul activitatii fiind expresia intelegerii si adeziunii la anumite domenii si forme
de activitate. El reprezinta satisfacerea anumitor nevoi si trebuinte individuale. Este un stimul intern al orientarii spre anumite
domenii de cunoastere si de activitate, generand si intretinand motivatia necesara.
Concomitent cu familiarizarea elevilor cu anumite profesiuni, cu formarea interesului pentru acestea, se formeaza si
o anumita atitudine fata de munca intelectuala si cea productiva. Sensul educatiei profesionale este asigurarea competentei
profesionale, ca o rezultanta a cunostintelor, priceperilor, deprinderilor, aptitudinilor temperamentale si caracterologice de
care individul dispune in vederea indeplinirii profesiei.

Orientarea scolara si profesionala

Orientarea scolara si profesionala este definita ca un ansamblu de actiuni si influente pedagogice, sociale, medicale
etc. ce se exercita in mod continuu cu scopul realizarii de catre indivizi a optiunilor scolare si profesionale in concordanta cu
particularitatile personalitatii lor si cerintele contextului social la care se raporteaza.
Educatia si orientarea sunt doua laturi complementare ale aceluiasi proces. In procesul orientarii sunt implicate trei
categorii de fenomene psihologice aflate in interdependenta. Cele intelectuale se refera la dezvoltarea aptitudinilor generale si
speciale, a calitatilor proceselor psihice de cunoastere, la formarea unui stil individual de munca, la aprofundarea
cunostintelor elevilor despre un domeniu al realitatii. Cele afectiv-motivationale includ tot ceea ce ar putea constiui un mobil
in realizarea optiunii: interese, nazuinte, inclinatii, preferinte, aspiratii, atractii, atitudini, ideal profesional. Cele volutiv-
caracteriale sunt indispensabile pentru mobilizarea personalitatii in vederea realizarii scopurilor, dorintelor si aspiratiilor sale.
Orientarea scolara si profesionala trebuie sa se faca in functie de individ si de cerintele societatii. Ea se cere sa fie
totalitatea componentelor ei structurale: cunoasterea elevilor, pregatirea lor psihologica pentru o autocunoastere plauzibila,
informarea asupra domeniilor de activitate, asupra grupelor de profesiuni inrudite, asupra diversitatii profesiunilor si asupra
profilurilor de licee, scoli profesionale si asupra celor postliceale; instruirea profesionala incipienta; stabilizarea aspiratiilor si
cristalizarea optiunilor privind drumul de urmat in viata; cultivarea unor interese, inclinatii si aptitudini speciale. Toate aceste
inlesnesc procesul de autoorientare, printr-un sfat de orientare competent si corect acordat.
Pregatirea tineretului pentru optiunea profesionala trebuie sa aiba in vedere urmatoarele:
- domeniul activitatii de pregatire a tineretului pentru optiune scolara/profesionala apartine educatiei si se
implica in toate compartimentele si la toate nivelurile invatamantului
- caracterul interdisciplinar al activitatilor de orientare scolara si profesionala
- rolul personalului didactic in procesul orientarii scolare si profesionale, in accelerarea maturizarii
profesionale a tanarului
- actiunea de orientare scolara si profesionala presupune extinderea campului educational la tot ceea ce poate
imbogati si favoriza o dezvoltare complexa, globala si mai ales creatoare
- sub aspectul metodologiei orientarii scolare si profesionale, se pune problema selectionarii si combinarii
metodelor prin care fiecare tanar poate fi ajutat sa realizeze concordanta aspiratiilor sale profesionale cu cerintele domeniului
vizat
- un cadru institutional, un personal specializat si o anume organizare si dotare a scolilor, care sa corespunda
obiectivelor propuse