Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
” (Fridtjof Nansen)
Acest proiect se adreseaza elevilor de liceu. A fost aplicat elevilor clasei a X-a D, pe
grupe de 8 - 10 elevi. Plecam de la ipoteza ca exista, actualmente , necesitatea asistentei
in alegerea carierei - in conditiile in care se constientizeaza ideea ca educatia are o
responsabilitate mai mare in societate decat simpla oferire a unui mediu de invatare.
Asumptia care sta la baza este ca educatia pentru cariera poate sa ii ajute pe elevi sa
treaca mai usor din mediul scolii in campul muncii.
Cu alte cuvinte, educatia devine un mecanism mult mai eficient, depasind statutul de
pregatire a elevilor pentru universitate (scoala de dragul scolii).
SCOPUL
Cunoasterea de catre elevi a propriilor caracteristici de personalitate, abilitati si limite,
deprinderi, interese, valori, convingeri, in vederea luarii unei decizii de cariera - prin :
a) Cresterea auto-constientizarii
b) Identificarea rolurilor profesionale, functiilor si mediilor de munca preferate,
identificarea alternativelor ocupationale
c) Diferentierea intre preferintele ocupationale si hobby-uri.
d) Determinarea surselor de insatisfactie ocupationala/ profesionala
e) Stimularea explorarii educationale.
OBIECTIVE
1. Ilustrarea relatiei dintre valorile, abilitatile, interesele individului si oportunitati.
2. Oferirea unor instrumente de autoevaluare.
3. Cunoasterea unor trasaturi ale propriei personalitati : aptitudini, abilitati, valori,
interese, calitati, limite.
4. Constientizarea oportunitatilor de catre elevi, prin conectarea informatiilor despre
sine cu cele legate de ocupatii.
TEHNICI DE LUCRU
Instrumentele care vor fi folosite in acest program sunt prezentate participantilor intr-o
succesiune care sa le permita construirea treptata a
autoconstientizarii:
1. Exercitii de autocunoastere: prenume – adjectiv, floarea
vietii . 2. Construirea liniei vietii -
prin aceasta activitate elevii dobandesc o perspectiva asupra starii lor prezente si sunt
indemnati sa se orienteze spre viitor.
3. “ Genograma profesiilor” (arborele profesional al familiei) - putem oare vorbi de
„profesii mostenite ?” . Se vor explora interactiunile cu persoanele semnificative care pot
influenta alegerea carierei.
4. Chestionare si activitati de autocunoastere si dezvoltare personala - elevii vor avea
posibilitatea sa isi constientizeze calitatile personale care sa le serveasca ulterior in
identificarea propriului tip de personalitate (Chestionarul de autoevaluare Holland).
Insusirile proprii vor fi relationate cu valorile si interesele individului, identificate prin
chestionare si activitati specifice. Factorii care determina alegerea carierei - se prezinta
schematic acesti factori si se accentueaza importanta autocunoasterii prin prezentarea
schematica a componentelor ei (aptitudini, interese, valori, abilitati, stil de viata, stil
decizional).
5. Luarea deciziei – culegerea informatiilor, stabilirea obiectivelor pe termen scurt/lung ,
stabilirea proiectelor de viitor - ii va ajuta pe elevi sa inteleaga de ce decid intr-un anume
fel. Se vor discuta, de asemenea, modurile eficiente de luare a unei decizii optime .
6. Intocmirea unui CV si a unei scrisori de intentie - corelarea aptitudinilor, abilitatilor si
valorilor personale cu decizia in ceea ce priveste obtinerea unui loc de munca potrivit
propriei personalitati.
METODE DE EVALUARE A PROIECTULUI
• Autoevaluarea – procesul de reflectie asupra comportamentelor proprii si a
rezultatelor obtinute, in scopul monitorizarii progresului in atingerea unui obiectiv stabilit
sau ca suport al procesului de autocunoastere .
• Portofoliul – cuprinde cele mai relevante produse ale activitatii elevului in raport cu
un anumit scop.
• Realizarea de postere, afise – utilizarea unor mijloace artistice pentru transmiterea
unei idei / imagini reprezentative pentru fiecare elev in parte .
• Fise individuale de (auto)evaluare.
BIBLIOGRAFIE selectiva :
1. LEMENI , G., MICLEA, M., (coord.) (2004), Consiliere si orientare – ghid de
educatie pentru cariera, Editura ASCR, Cluj-Napoca
2. LEMENI , G., MICLEA, M., (coord.) (2004), Consiliere si orientare – activitati
pentru clasele IX-XII/SAM, Editura ASCR, Cluj-Napoca
3. MITROFAN, IOLANDA (coord.), Orientarea experientiala in psihoterapie -
Dezvoltare personala, interpersonala, transpersonala, Editura SPER, Colectia Alma
Mater, Bucuresti, 2000
4. MITROFAN, IOLANDA (coord.), Cursa cu obstacole a dezvoltarii umane –
Psihologie, psihopatologie, psihodiagnoza, psihoterapie centrata pe copil si familie ,
Editura POLIROM, Iasi , 2003
Cum selectam elevii mediatori? Care sunt criteriile dupa care ne orientam pentru a-i alege
pe cei mai potriviti elevi pentru Peer mediation? Literatura de specialitate propune seturi
de abilitati de care au nevoie tertii implicati intr-un proces de mediere.
De exemplu, Kressel si Pruitt (1989, apud Deutsch, 1998, apud. Constantin, 2004)
subliniau faptul ca procesul de mediere are sanse mici de reusita in conditii de
adversitate. „Disputele foarte intense, cu o slaba motivare pentru aplanare, care sufera de
discordii sau ambivalenta in cadrul propriilor lor tabere si care negociaza pentru resurse
foarte putine pot sa-i infranga si pe cei mai abili mediatori”. Pentru a face fata cu succes
unui proces de mediere, elevii mediatori au nevoie de patru tipuri de abilitati:
• abilitati de a stabili o relatie de lucru eficienta cu fiecare parte aflata in conflict, pentru
a face participantii sa aiba incredere in ei, sa comunice liber si sa primeasca cu simpatie
sugestiile;
• abilitati de a crea o atitudine de cooperare la partile aflate in conflict;
• abilitati de dezvoltare a unui proces creativ de grup si de adoptare a deciziilor de grup;
• abilitati de a identifica multe informatii independente despre chestiunile in jurul
carora graviteaza conflictul. Acestea ii pot ajuta sa gaseasca solutii la care partile nu se
gandesc.
Noi credem ca aceste abilitati pot fi dezvoltate pe parcursul unui program de formare a
elevilor mediatori si au la baza un set de trasaturi de personalitate esentiale pe care
trebuie sa le avem in vedere in momentul selectiei si anume:
• sociabilitate
• impartialitate si flexibilitate
• creativitate, gandire divergenta
• aptitudini de comunicare
• echilibru emotional (managementul eficient al propriilor emotii)
• empatie si toleranta (intelegerea situatiilor si a oamenilor)
• deschiderea spre alti oameni, respect
• capacitatea de a invata din experienta
• sinceritate, onestitate
• o imagine buna de sine
• aptitudini de leadership
Daniel Shapiro propune metafora celor „cinci chei” de care elevii mediatori au nevoie
pentru a „deschide” comunicarea si a-i ajuta pe cei implicati in conflicte sa-si rezolve
problemele: sa nu judeci, sa nu dai sfaturi, sa fii in mod egal empatic, pastrati
confidentialitatea, arata ca iti pasa. (Anexa 1- Cele cinci chei)
Interventia mediatorului este perceputa diferit de diversi autori, care au opinii diferite
privind nivelul de implicare (observationala sau activa) si momentul interventiei. Care
este momentul cel mai adecvat pentru interventie? Mediatorul trebuie sa astepte criza, sa
astepte ca una dintre parti sa faca primul pas, sa astepte sa fie solicitati, sa previna cearta,
sa o opreasca dupa ce a inceput, sa forteze partile sa discute o chestiune pe care o evita,
sa critice comportamentul sau sa sisteze procesul?
Activitatile mediatorului sunt centrate pe doua aspecte: suportul oferit colegilor aflati in
conflict si controlul asupra procesului rezolvarii conflictului.
• Suportul oferit colegilor presupune exersarea unui set de comportamente si abilitati
esentiale pentru reusita medierii: ascultarea activa, confirmarea intelegerii (mediatorul le
transmite colegilor ca situatia lor este ascultata si inteleasa, fara sa-si exprime pozitia
personala); initierea unui climat propice comunicarii, bazat pe respect, onestitate,
seriozitate, caracter prietenos, incredere, atentie si confidentialitate. De asemenea, elevul
mediator trebuie abilitat in managementul unor emotii negative puternice, de pilda furia,
actionand in sensul identificarii cauzelor acesteia si controlului manifestarilor. Ascultarea
activa si protectia fizica sunt instrumentele cele mai importante in acest scop.
• Controlul asupra procesului rezolvarii conflictului presupune comportamente ca
echilibrarea participarii partilor, interventia directa in situatii de atac la persoana cand
nivelul ostilitatii partilor creste, cand una dintre parti pare intimidata si este amenintata.
Controlul este exercitat non-directiv, prin intrebari care solicita asumarea
responsabilitatii, identificarea intereselor, nevoilor reale ale partilor, definirea foarte clara
a problemei, inventarierea solutiilor posibile si procesul decizional, alegerea solutiei
optime de rezolvare.
ETAPELE PROCESULUI DE MEDIERE
Pasi in
implementarea
unui sistem de Cum se implementeaza? Posibile dificultati
peer-mediation in
scoala
Pregatirea • Analiza si studiul surselor Neconcordanta dintre diferitele
introducerii bibliografice privind medierea, sectiuni ale proiectului si mai
sistemului de peer- conflictul, comunicarea si abilitatile ales lipsa de precizie si coerenta
mediation sociale, managementul de conflict, etc. in formularea scopului si
• Alcatuirea unui proiect al obiectivelor proiectului.
programului de mediere. Acesta este
necesar pentru obtinerea sprijinului
material si verbal din partea scolii.
Un proiect obisnuit cuprinde
urmatoarele:
• Denumirea programului: un titlu
atractiv si semnificativ pentru
activitatea de mediere.
• Generalitati: descrierea pe scurt a
problemelor scolii si a programului de
mediere.
• Motivatia: o descriere succinta a
punctelor forte ale programului.
• Scopul programului: ce avantaje
ofera programul pentru elevi, profesori
si conducerea scolii? Cum poate rezolva
programul problemele mentionate la
punctul “Generalitati”?
Pasi in
implementarea
unui sistem de Cum se implementeaza? Posibile dificultati
peer-mediation in
scoala
• Obiectivele programului: concrete si
masurabile.
• Durata: de formare pentru elevii
mediatori (numarul activitatilor si
timpul alocat acestora).
• Descrierea temelor abordate in
cadrul sesiunii de formare.
• Modalitati de selectare a elevilor
mediatori.
• Metodologia folosita pentru formare:
resurse procedurale.
• Resurse materiale, spatii, resurse
financiare : se pot mentiona spatiile
puse la dispozitia mediatorilor,
consumabile, insigne, mijloace tehnice,
tricouri pentru a-i identifica pe
mediatori, etc.
3. Obtinerea sprijinului conducerii
scolii. Investigarea resurselor scolii
• Ce nevoi ale scolii poate suplini
programul de mediere?
• Ce situatii se potrivesc sau nu pentru
mediere. Discutati despre politica scolii
in legatura cu disciplina. In majoritatea
scolilor, orice conflict violent NU se
rezolva prin mediere.
• 3. Intalniri cu membri ai conducerii
scolii care va pot ajuta in implementarea
programului.
Asigurarea • Selectarea elevilor: pentru ca Dificultati in asigurarea
functionarii medierea sa fie acceptata si utilizata de reprezentativitatii elevilor.
sistemului intreaga scoala, mediatorii elevi trebuie
sa fie reprezentativi in diversitatea Numarul elevilor interesati
grupului de elevi. De exemplu, daca depaseste numarul maxim de
numai elevii cu rezultate bune sunt participanti la programul de
selectati, este posibil ca cei cu rezultate formare (25 elevi).
mai slabe sa se simta defavorizati si sa
nu participe la program sau sa nu-l Subiectivitatea in evaluarea pe
foloseasca. baza de interviu.
Pasi in
implementarea
unui sistem de Cum se implementeaza? Posibile dificultati
peer-mediation in
scoala
Modalitati posibile de selectie:
• Toti elevii interesati sunt implicati in Renuntarea unor elevi la
program. programul de pregatire.
• Organizarea de interviuri cu elevii
interesati. Intrebarile vor viza Nominalizarea in functie de alte
investigarea motivatiei pentru criterii decat cele dorite de la un
participare, calitatile necesare pentru un elev mediator: relatii de
bun mediator, dar si observarea prietenie, alegerea elevilor cu
abilitatilor de comunicare, a note bune fara ca acestia sa aiba
modalitatilor de relationare cu colegii. calitati potrivite pentru mediere,
Pentru departajarea pe baza de interviu etc.
aveti nevoie de instrumente de evaluare
specifice: ghid de interviu, grile de Probleme de organizare a
observatie, chestionare de opinie, etc. pregatirii:
• Nominalizarea de catre elevi a doi Timpul: cand se vor organiza
colegi de clasa pe care ii considera buni sesiunile de mediere? In afara
mediatori. Interviu ulterior cu acestia. programului scolar sau in
• Autonominalizarea si interviul timpul acestuia?
ulterior. Elevi: acestia fac parte din clase
• Pregatirea elevilor selectati: in diferite si pot aparea dificultati
proiectul descris in prima etapa sunt de corelare a programului
specificate aspectele legate de formarea individual cu cel destinat
elevilor mediatori. De pilda, se pot sesiunilor de formare.
organiza intre 7 si 10 sesiuni de Spatii: lipsa unui spatiu cu
formare, urmarind pasii procesului de destinatie specifica.
mediere, abilitati specifice medierii, Galagie in pauze in “colturile
etc. Intalnirile trebuie sa aiba loc medierii”. Lipsa intimitatii si
saptamanal si sa fie foarte bine confidentialitatii in spatiul
proiectate. public afecteaza calitatea
• Amenajarea unui spatiu cu aceasta procesului de mediere.
destinatie: biroul de mediator. In spatiul Lipsa spatiilor libere din scoala
exterior apropiat biroului se poate posta potrivite pentru amenajarea
o cutie postala si o masa pe care se acestui birou. Se poate intampla
gasesc “cereri de mediere”. Amenajarea ca biroul sa fie folosit de mai
si semnalarea specifica in spatiul scolii multi mediatori in acelasi timp.
a unor “colturi ale medierii”. Cererile de mediere lasate pe
• Organizarea programului: dupa ce hol pot sa dispara sau sa li se
elevii au terminat programul de dea o alta destinatie de catre
mediere, cum pot ceilalti elevi sa-i elevi (avioane de hartie).
gaseasca sau sa stie ca ei sunt elevi Elevii mediatori pot fi perceputi
mediatori? ca paznici sau extensii ale
Pasi in
implementarea
unui sistem de Cum se implementeaza? Posibile dificultati
peer-mediation in
scoala
Strategii posibile: profesorilor.
• clasa este invitata sa apeleze la unul
dintre elevii mediatori: o lista cu acestia Elevii pot juca farse anonime.
se poate consulta la avizierul scolii. Cel
mai simplu este sa apeleze la un coleg Dificultati in coordonarea
de-al lor dar pot opta si pentru alti programului afectat medierii
colegi. pentru: elev mediator, elevi
• daca elevii mediatori vad un participanti la un conflict.
conflict, se pot apropia, spun ca sunt
mediatori si ii intreaba pe cei aflati in Unii elevi mediatori se pot
conflict daca vor sa incerce medierea. retrage din program din diferite
Daca participantii la conflict refuza, motive.
mediatorul trebuie sa renunte.
• elevii pot completa o cerere de Ironizarea elevilor mediatori si
mediere si o pot lasa in cutia postala de intelegerea deformata de catre
langa biroul mediatorilor. La sfarsitul elevi a obiectivelor procesului
zilei, coordonatorul programului de de mediere.
mediere (profesor, consilier) ridica
cererile si organizeaza sedintele de Elevii pot apela la serviciile
mediere pe baza lor. elevilor mediatori formal, fara
Profesorii pot sa trimita elevii aflati in sa se implice in mod autentic in
conflict la mediatori (pe baza unor rezolvarea amiabila a
formulare special concepute pentru ei). conflictelor. Pot considera
medierea o modalitate prin care
sunt sanctionati de catre
profesori.
Promovarea Modalitatile de promovare trebuie sa Dificultati in a elabora strategii
sistemului in scoala urmareasca cel putin cinci activitati diferite de promovare pentru
si comunitate si specifice: grupuri tinta specifice: elevi,
informarea elevilor - antrenarea in program a elevilor parinti, profesori, conducerea
mediatori; scolii. Mesajele, discursul
- antrenarea in program a conducerii folosit trebuie sa fie diferit si
scolii si a profesorilor interesati; adecvat nivelului si asteptarilor
- promovarea programului in randul fiecarui grup in parte.
cadrelor didactice pentru a incuraja
elevii aflati in conflict sa participe la Lipsa resurselor materiale
procesul de mediere; necesare pentru realizarea
- promovarea programului in randul promovarii.
elevilor pentru a apela la serviciile
Pasi in
implementarea
unui sistem de Cum se implementeaza? Posibile dificultati
peer-mediation in
scoala
elevilor mediatori; Aparitia fenomenelor de
- promovarea programului in randul distorsiune a mesajelor.
parintilor ca model de bune practici
pentru rezolvarea pozitiva a
conflictelor.
Modalitati de promovare: fluturasi,
articole pentru ziarul local sau revista
scolii, brosuri, pliante, prezentare video
a medierii, activitati reprezentative la
clase, anunturi la statia radio a scolii,
purtati insigne cu o sigla semnificativa,
pregatiti un panou publicitar in holul
scolii, anunturi, mesaje publicitare
postate pe reteaua Intranet a scolii, etc.
Monitorizarea si Pot avea loc intalniri saptamanale intre Unii elevi mediatori pot
evaluarea eficientei coordonatorul programului de mediere absenta de la aceste intalniri.
sistemului. si elevii mediatori. Aceste intalniri au
drept scop monitorizarea si evaluarea Pot avea dificultati in
eficientei sistemului prin raportare la constientizarea si definirea
progresul si problemele elevilor. corecta a problemelor pe care le
Se pot analiza problemele pe care elevii intampina in realizarea
mediatori le-au intampinat in medierea medierii.
conflictelor astfel incat sa invete unii
din experienta altora. Se propun solutii Pot avea dificultati in
de imbunatatire a procesului de completarea rapoartelor de
mediere. mediere.
Se pot organiza sedinte de training Erori in prelucrarea
specifice in functie de problemele informatiilor si transpunerea
aparute. statistica.
Evaluarea trebuie sa se bazeze pe
documente specifice: cereri de mediere, Rapoarte nestructurate pe
rapoarte, contracte de intelegere, etc. categorii de probleme, solutii,
Ulterior informatiile ierarhizate si rezultate, etc.
prelucrate vor fi folosite pentru a realiza
statistici cu privire la fenomenele de
violenta din scoala.
Raportari periodice catre conducerea
scolii privind rezultatele obtinute pana
in acel moment datorita implementarii
Pasi in
implementarea
unui sistem de Cum se implementeaza? Posibile dificultati
peer-mediation in
scoala
programului.
Bibliografie:
Constantin, Ana Stoica , 2004– Conflictul interpersonal. Prevenire, rezolvare si
diminuarea efectelor, Editura Polirom, Iasi
Jigau, Mihai (coord.), 2006 – Prevenirea si combaterea violentei in scoala. Ghid practic
pentru directori si cadre didactice, editura Alpha MDN, Buzau
Panisoara, Ion-Ovidiu, 2008– Comunicarea eficienta, editia a III-a revazuta si adaugita,
Editura Polirom, Iasi
Shapiro, Daniel, 1998 – Conflictele si comunicarea. Un ghid prin labirintul artei de a face
fata conflictelor, editura ARC, Bucuresti
Anexa 1 – Cele cinci chei. Foaie de activitate pentru elevi (Daniel Shapiro)
E foarte dificil, chiar imposibil sa deschizi o usa incuiata (daca nu esti foarte, foarte
puternic). Dar daca ai o cheie, o pui in broasca, o intorci si usa se deschide. Uneori cand
prietenii se cearta, sunt ca niste usi incuiate: nu asculta de nimeni si nu se deschid. Daca
ai cheia gandurilor prietenilor tai, ii poti ajuta sa-si rezolve problemele. Din fericire, sunt
chei care te ajuta sa-ti ajuti prietenii. Nu le poti atinge, dar le poti invata si folosi. Sunt
foarte importante pentru ca ii fac pe prieteni si colegi sa vorbeasca deschis despre
conflictele lor, cele cinci chei sunt:
• Sa nu judeci. Mediatorii sunt impartiali, chiar daca ei cred ca una din parti are dreptate
si una greseste.
• Sa nu dai sfaturi. Uneori mediatorii se pot gandi la solutii ale conflictului, dar ei nu
trebuie sa le sugereze celor implicati; e conflictul lor, lasati-i sa si-l rezolve singuri asa
cum doresc. Doar atunci se vor simti cu adevarat responsabili.
• Sa fii in mod egal empatic. Un mediator empatic incearca sa inteleaga ce simt cei doi
implicati in conflict imaginandu-se in locul fiecaruia, intelegand lucrurile din perspectiva
lui. Evitati sa treceti de partea cuiva, dar incercati sa intelegeti cum vede fiecare lucrurile.
• Pastrati confidentialitatea. Oamenii se simt mai bine cand vorbesc despre sentimentele
si problemele lor, daca stiu ca mediatorii nu vor spune nimanui despre conflictul lor.
• Arata ca iti pasa. Mediatorii tin cont de procesul de mediere si de oameni. Ei fac tot
posibilul sa-i ajute pe ceilalti sa se inteleaga si sa-si rezolve conflictele. Daca mediatorii
respecta procesul de mediere, ceilalti vor avea incredere in proces pentru a-si rezolva
problema.
ACORDUL
Ambii elevi considera ca s-a rezolvat conflictul. Ei semneaza mai jos, aratand ca vor duce
la indeplinire conditiile acordului.
Martori:
Skip to content
Skip to main navigation
Skip to first column
Skip to second column
26 febroarie 2007
Abstract:
The prezent study aims to identify the relation between educational results, on a side and
emotional intelligence, distributive attention and extraversion, on the other side. As
methodology, we used the Test for emotional intelligence (the version for children), the
Personality Questionaire Myers-Briggs, the Praga Test (for the assesment of atention
distributivity) and the pupils’ educational results.
Key-words: emotional intelligence, atention distributivity, extraversion, educational
results.
Rezumat
Studiului de fata vizeaza identificarea unei relatii între rezultatele scolare pe de o parte si
inteligenta emotionala, atentia distributiva si extraversia, pe de alta parte. Ca
metodologie, au fost folosite Testul pentru inteligenta emotionala (varianta pentru copii),
Chestionarul de personalitate Myers-Briggs, Testul Praga (pentru evaluarea
distributivitatii atentiei) si rezultatele scolare ale elevilor. Lotul de subiecti este constituit
din 40 de elevi ai unei Scolii Generale din Timisoara, având media de vârsta de 13 ani.
Rezultatele obtinute releva existenta unei corelatii semnificative între rezultatele scolare
ale elevilor si inteligenta emotionala, respectiv distributivitatea atentiei ale acestora si
inexistenta unei relatii semnificative între rezultatele scolare si dimensiunea de
personalitate extraversie.
Cuvinte cheie: inteligenta emotionala, distributivitatea atentiei, extraversie, rezultate
scolare.
Argument
Media generala sau notele reprezinta principala motivatie extrinseca a elevilor, dar si o
masura a succesului procesului educational, atât din punctul de vedere al elevilor cât si al
profesorilor.
În ceea ce priveste managementul clasei de elvi, cadrul didactic adopta rolul de manager
al grupului-clasa si are sarcina de a organiza si conduce procesul educational, definit ca
ansamblu al activitatilor de predare, învatare si evaluare.
În lucrarea de fata ne-am oprit asupra aspectelor psihologice ale managemntului clasei de
elevi si mai precis asupra celor implicate în activitatea de evaluare, considerând ca în
afara factorilor de mediu, factorilor interpersonali (educatie personala, atitudine fata de
disciplina, perceptie asupra copilului si copilariei) si factorilor intrapersonali (dispozitia
de moment) care pot determina erori în evaluare, exista si caracteristici psihologice si de
personalitate ale elevilor care pot relevanta evaluarii vis - a - vis de calitatea efectiva a
achizitiilor subiectului evaluat. Odata cunoscute, acestea pot fi modelate si utilizate în
folosul elevilor si al procesului instructiv-educativ.
CADRU TEORETIC
Copiii petrec o mare parte a timpului în cadrul scolar, unde îsi reflecta întreaga corola a
personalitatii lor. Astfel, rezultatele lor scolare nu depind numai de factori ca inteligenta,
conditiile pedagogice sau mediul social si cultural în care traieste copilul, ci si de alti
factori, psihologici, de pilda, care n-ar trebui deloc neglijati. În acest context, Howard
Gardner observa ca, în cel mai fericit caz, coeficientul de inteligenta contribuie
aproximativ cu 20% la factorii care determina reusita în general, fapt care îi lasa pe
ceilalti 80% prada altor forte.
Desigur, nu se va putea epuiza printr-o cercetare acest „univers” de factori implicati, nici
nu ne propunem un asemenea scop, ci dorim sa aducem la lumina factori asociati cu
reusita scolara mai putin invocati, însa extrem de importanti, în opinia noastra, si anume:
inteligenta emotionala, atentia distributiva si extraversia.
În evidentierea inteligentei emotionale ca factor al reusitei scolare, s-au realizat o serie de
cercetari si programe de dezvoltare în scoli, în urma carora s-au obtinut rezultate
marcante pe mai multe nivele. Astfel, într-un program de dezvoltare sociala din Seattle,
condus de David Hawkins s-au remarcat diferente semnificative între elevii care au
parcurs acest program si cei care nu l-au parcurs, începând de la faptul ca au existat mai
putine exmatriculari si pâna la rezultate mult mai bune la testele standard de învatatura si
o capacitate mai buna de trecere spre gimnaziu. O alta cercetare se refera la un
experiment ingenios efectuat de psihologul W. Mischel care a demonstrat ca elevii care
au un sistem emotional stabil la vârsta de patru ani (testat prin rabdarea copiilor de a
primii doua acadele mai târziu decât o acadea în acel moment), au rezultate mult mai
bune la diversele examinari de admitere la facultate. Astfel, s-a putut afirma ca
dezvoltarea emotionala a elevilor este decisiva pentru obtinerea unor rezultatele scolare
si, în sens mai larg, pentru succesul în viata. În peste 126 de studii diferite, facute pe
36000 de persoane, s-a aratat ca predilectia pentru îngrijorare, adica o inteligenta mai
scazuta în ceea ce priveste gestionarea anxietatii, duce la o mai slaba performanta la
învatatura, indiferent daca aceasta e masurata prin note sau realizari. Anxietatea este doar
unul din acei multi factori negativi care influentraza rezultatele scolare, printre acestia se
mai numara si neîncrederea în sine si o autoeficienta scazuta, care asa cum au
demonstrat-o Mayer si Salovey, pot fi ”anihilati” prin educarea inteligentei emotionale.
Totodata, în cadrul unor investigatii de lunga durata, s-a constat ca un procent
semnificativ al copiilor ce renunta la scoala au un coeficient al inteligentei emotionale
scazut.
În ceea ce priveste atentia, parintii, pedagogii si psihologii au invocat înca din vechi
timpuri tulburarile si deficientele de atentie pentru a explica proasta calitate a activitatii
scolare. M Gilly a demonstrat într-un vast experiment ca în probele de viteza ce necesita
o atentie mai mare, elevii cu rezultate mari la scoala sunt mai buni în aceste sarcini.
Totodata a observat ca elevii slabi au o tendinta generala spre meticulozitate care îi face
sa sacrifice viteza în favoarea calitatii.
Referitor la aspecte ale personalitatii ce sunt asociate cu performante în mediul
educational, s-au efectuat mai multe cercetari, bazate în special pe factorii testului Big
Five. Astfel, Furnham si colaboratorii sai au demonstrat ca factorii acestui test (în special
constiinciozitatea) sunt puternic asociati cu performantele scolare. Lievens, Coetsier,
DeFruyt si DeMaessneer (2002) au facut anumite cercetari pe studenti de la medicina si
au constatat ca alaturi de constiinciozitate, extraversia este la fel de puternic corelata cu
rezultatele academice, însa doar în primul an de facultate, ca în anul trei, extraversia sa
cedeze loc factorului “deschidere spre nou”. Un lucru extrem de important a fost
descoperit de James Michael Loveland în lucrarea sa de dizertatie, în care demonstreaza
ca dintre toti factorii testului Big Five, extraversia este singurul care fluctueaza în timp în
ceea ce priveste gradul de corelatie cu rezultatele scolare. Astfel el observa o corelatie
mult mai mare între acestea la elevii din clasele a IX-a decât la elevii din clasele a VI-a.
Explicatia oferita se refera la faptul ca în momentul în care se trece la liceu, adica la un
mediu scolar mai mare, cu mai multi elevi, capacitatea de a-ti face prieteni si de a te
adapta usor la un alt mediu, sunt mult mai importante în succesul scolar. Tot pe aceasta
idee au mers si Mervielde, Buyst si De Fruyt (1995), care, în urma unor cercetari, au
ajuns la concluzia ca pentru copiii între 6 si 8 ani cea mai puternica corelatie cu
performantele scolare o are extraversia, însa pentru copiii intre 8 si 12 ani, aceasta e
înlocuita de factorul constiinciozitate.
Inteligenta emotionala
„Bine nu poti vedea decât cu sufletul; ceea ce este esential este invizibil pentru ochi.”
(Antoine de Saint-Exupery)
Pentru a se adapta la solicitarile mediului, omul utilizeaza atât mijloace cognitive cât si
mijloace noncognitive. În categoria mijloacelor noncognitive se înscriu, printre altele,
emotiile si sentimentele, acestea fiind esentiale pentru reusita în viata a individului.
Trairile afective, emotiile si sentimentele sunt cele mai puternice resurse dinamico-
energetice cu care este înzestrata fiinta umana. Emotiile ne dau constiinta de sine,
ajutându-ne sa ne cunoastem pe noi însine si pe ceilalti. Ele ne spun care sunt lucrurile
esentiale si valoroase în viata noastra, ne motiveaza, ne energizeaza si ne dinamizeaza în
desfasurarea unor activitati si, totodata, ne ajuta sa ne cultivam autocontrolul si
perseverenta, sa ne bucuram de succesele si realizarile altora. Pentru a conceptualiza
aceste aspecte ale afectivitatii unei persoane s-a introdus conceptul de inteligenta
emotionala.
Termenul „inteligenta emotionala” a fost formulat pentru prima data în SUA, în 1985.
Ulterior, în definirea si caracterizarea lui s-au conturat trei directii principale (M. Roco,
2004):
1.Directia reprezentata de J.D.Mayer si P. Salovey
Acesti doi autori considera ca inteligenta emotionala se refera la capacitatea/abilitatile
individului:
- de a percepe si exprima cât mai corect propriile emotii si emotiile altora;
-de a accede sau genera sentimente atunci când ele faciliteaza gândirea si actiunea
eficienta;
-de a cunoaste, a întelege si a exercita control asupra propriilor sentimente, si asupra
sentimentelor altora, astfel încât acestea sa poata contribui la dezvoltarea persoanei.
2.Directia reprezentata de Reuven Bar-On
Aceasta directie grupeaza componentele esentiale ale inteligentei emotionale în cinci
factori:
-factori intrapersonali (constietizarea propriilor emotii, optimism/asertivitate, respect si
consideratie pentru propria persoana, autorealizare, independenta);
-factori interpersonali (empatie, relatii interpersoanle reciproc pozitive, responsabilitate
sociala);
-adaptabilitate (rezolvarea problemelor, testarea realitatii, flexibilitate);
-controlul stresului (toleranta la frustrare, controlul impulsurilor);
-dispozitia generala (satisfactie, fericire, optimism).
3.Directia reprezentata de D. Goleman
Potrivit acestuia, inteligenta emotionala este construita din:
-constiinta propriilor emotii (constientizarea si denumirea proriilor emotii; întelegerea
cauzelor generatoare; distingerea dintre sentimente si actiuni);
-autocontrolul trairilor afective (stapânirea si exprimarea emotiilor în mod adecvat,
natural; toleranta la frustrare si anxietate; încredere în sine; gândire pozitiva);
-motivatia personala (utilizarea productiva a emotiilor; perseverenta în sarcina;
responsabilitate; flexibilitate, deschidere spre nou si creativitate);
-empatie (observarea si ascultarea atenta a celuilalt; capacitatea de a se situa în postura
celuilalt; sensibilitate si întelegere fata de problemele altora);
-aptitudini sociale (atitudini si comportamente prosociale, relatii pozitive cu ceilalti;
rezolvarea conflictelor; abilitati de comunicare interpersonala).
Per ansamblu, se poate spune ca inteligenta emotionala reprezinta o meta-abilitate
necircumscrisa rigid afectivitatii, ci presupunând corelarea intensa a acesteia cu registrul
cognitiv si cu cel volitiv. Ea presupune a sti sa folosesti emotia drept combustie pentru
rationament, prin medierea atentiei. Totodata se poate afirma ca inteligenta emotionala
apare ca un corolar al dimensiunilor de baza ale psihismului uman, ca o reflectare a
functionalitatii sale globale (Macsinga,2002).
În toata complexitatea ei, inteligenta emotionala sprijina persoanele în cauza sa realizeze
performante deosebite si sa aiba o viata profesioanla, sociala si persoanla plina de succese
si împliniri, însotita de satisfactii si bucurii. În particular, în ceea ce priveste domeniul
educational, elevii cu o inteligenta emotionala crescuta sunt capabili sa tina sub control
impactul devastator pe care îl are socul emotional din timpul evaluarilor asupra
limpezimii mintii, sunt capabili de concentrare asupra informatiilor necesare si nu asupra
emotiilor negative puternice ce abat atentia spre propria lor preocupare si sunt
perseverenti în fata obstacolelor. Totodata, prezinta toleranta în fata frustrarilor, sunt
optimisti, flexibili, au încredere în fortele prorii ceea ce le întareste autoeficienta
personala, sunt creativi, empatici, deschisi si cooperanti.
În urma unui proiect de dezvoltare a copilului, realizat de Eric Schaps în scolile din
California, s-a ajuns la concluzia ca exista foarte multe avantaje în privinta competentei
emotionale si sociale a copiilor vis - a - vis de comportamentul lor în clasa sau în afara
scolii, cât si de capacitatea lor de învatare. Astfel s-a constatat ca acesti elevi erau mai
responsabili, mai afirmativi, mai populari si îndrazneti, mai prosociali si de ajutor, mai
atenti si mai preocupati, mai democrati si mai armoniosi (Goleman, 2001).
Extraversia
Una din caracteristicile da baza ale personalitatii este cea referitoare la modalitatea
dominanta de interactiune cu lumea si de orientare a energiei. Astfel se poate diferentia
extraversia, ce descrie o atitudine preferentiala fata de lumea exterioara a oamenilor si a
lucrurilor cu orientarea energiei predominant catre exterior si, opusul sau, introversia, ce
descrie o atitudine preferentiala fata de lumea interioara a contemplatiei si a gândurilor cu
orientarea energiei predominant catre interior. Din acestea doua se diferentiaza doua
tipuri de personalitate: tipul extravertit, respectiv tipul introvertit.
Extravertitii simt mereu nevoia de a fi în contact cu oamenii, sa comunice, sa
interactioneze, fiind mereu sociabili si prietenosi. Ei se exprima cu usurinta si sunt mai
degraba expansivi decât rezervati. Atentia lor este orientata spre lumea exterioara, spre
evenimentele obiective, mai ales cele ce se produc în imediata lor apropiere, astfel
evenimentele exterioare poseda un farmec inepuizabil pentru ei (Jung, 1997). De cele mai
multe ori discuta deschis cu cei din jur, exprimându-si cu usurinta sentimentele si
parerile. Sunt deseori impulsivi, actionând înainte sa gândeasca, astfel îsi clarifica
gândurile si ideile pe masura ce le expun. Într-un grup, extravertitii vorbesc de cele mai
multe ori primii, facându-si astfel auzite opiniile. Replicile vin cel mai des tot de la
extravertiti, ceea ce-i împiedica pe introvertiti sa ia si ei cuvântul.
Unul din punctele slabe ale extravertitilor este faptul ca ei iau prea putin în calcul
realitatea nevoilor si a necesitatilor lor subiective. Ei executa ceea ce este cel mai necesar
pentru societate si ceea ce aceasta asteapta de la ei, iar bunastarea lor fizica este
subminata, fiind perceptibila abia în clipa în care le apar senzatii fizice anormale.
Gândirea extravertita este orientata dupa datul obiectiv, fiind „vrajita” de obiect, ca si
cum nu ar putea sa existe fara orientare exterioara. Ea atinge punctul culminant în clipa în
care poate sa se reverse într-o idee general valabila. (Jung, 1997).
În cadrul educational, se poate observa ca modul în care se absoarbe informatia si se
învata depinde de tipul de personalitae, mai mult, se asimileaza doar informatiile
accesibile tipului de personalitate respectiv. Extravertitii tind sa vorbeasca despre
lucrurile care le învata, ceea ce le permite sa-si confirme ce au înteles. Daca profesorii ar
judeca elevii dupa comportamentul lor, extravertitii par mai rapizi si mai inteligenti, ceea
ce nu este întotdeauna adevarat (Hedges, 2002).
Distributivitatea atentiei
Atentia consta în orientarea si concentrarea selectiva a activitatii psihice asupra unor
stimuli externi sau interni, în scopul obtinerii unei perceptii optime si de a adapta
organismul la mobilitatea conditiilor mediului, prin cresterea eficientei activitatii pentru
satisfacrerea unor motive interne, terbuinte, interese si învatare. În activitatea cotidiana,
implicarea atentiei este apreciata întotdeauna ca factor al reusitei sau succesului, iar
slabiciunea sau absensa ei, ca factor generator de erori si esecuri. Cu alte cuvinte, ea este
prima realitate psihica ce se scoate în fata, cu titlu pozitiv sau negativ, ori de câte ori
trebuie sa dam seama de rezultatele unei actiuni concrete. Atentia ocupa un loc aparte în
structura si dinamica sistemului psihocomportamental al omului. Ea este, înainte de toate,
o conditie primara, de fond, o stare de pregatire psiho-fiziologica generala care face
posibila declansarea unui proces psihic constient – de perceptie, memorare, reproducere,
gândire – sau efectuarea unei actiuni instrumentale motorii (Golu,2002).
Atentia prezinta un ansamblu de caracteristici obiective, relativ riguros cuantificabile, pe
baza carora poate fi analizata, comparata si evaluata. Cele mai importante caracteristici
sunt: concentrarea – aprofundarea si detasare de ambianta; stabilitate – durata în decursul
careia atentia se poate mentine aproximativ la acelasi nivel; mobilitatea – usurinta cu care
se poate trece de la o problema la alta; selectivitatea – atentia fata de un stimul presupune
neatentia concomitenta fasa de alti stimuli; volumul – numarul de elemente care pot fi
cuprinse deodata în câmpul atentiei; si distributivitatea.
Distributivitatea atentiei se refera la posibilitatea atentiei de a permite realizarea
simultana a doua sau mai multor activitati diferite. Subiectul uman poate în mod obisnuit
sa efectueze concomitent doua sau mai multe activitati. Totusi acest lucru este destul de
controversat, în sensul ca unele teorii, îndeosebi cele neurofiziologice, considera ca într-
un moment dat de timp, nu se poate efectua decât o singura activitate principala, celelalte
fiind secundare si subordonate. Astfel, prima activitate solicita mobilizare si concentrare
voluntara, iar celelalte sunt automatizate. Posibilitatea executarii simultan a doua
activitati, când una are un caracter automatizat, se explica prin faptul ca activitatea
involuntara este dirijata de catre regiuni corticale partial inhibate, iar atentia se poate
îndrepta spre celelalte activitati.
Distributivitatea atentiei este o caracteristica necesara în mediul educational, întrucât ea
ofera posibilitatea elevilor si studentilor sa receptioneze si sa analizeze mai multi stimuli
în acelasi timp, ca, de pilda: luarea de notite si urmarirea explicatiilor cadrului didactic
sau analiza schitelor de la tabla, ori urmarirea diferitelor mijloace didactice folosite la
ora.
Rezultatele scolare
Rezultatele scolare sunt exprimate prin intermediul calificativelor obtinute în urma
procesului de evaluare. Un calificativ, indiferent de forma lui de exprimare efectiva,
devine expresia terminala, în contextul dat, a operatiei de apreciere, de emitere a unei
judecati de valoare, în raport cu performanta elevului evaluat ( Ungureanu, 2001).
Calificativele pot fi de mai multe feluri, dintre care, cele mai des folosite în cadrul
scolaritatii mijlocii (gimnaziu) sunt calificativele numerice, adica obisnuitele note
scolare.
Nota scolara marcheaza actul de decizie asumat de profesor în cadrul activitatii de
evaluare didactica, dupa realizarea integrala a actiunilor de masurare cantitativa si de
apreciere calitativa a gradului si a modului în care elevul asigura îndeplinirea sarcinilor
definite la nivelul obiectivelor operationale (Cristea, 2000). Functia notei scolare reflecta
finalitatile angajate în orice activitate de evaluare care vizeaza aprecierea rezultatelor
obtinute în raport cu anumite obiective de învatare si de dezvolatre individuala.
Pentru a putea surprinde cât mai bine rezultatul scolar al fiecarui elev în parte, în aceasta
cercetare am apelat la media generala pe semestrul I, care exprima per ansamblu si relativ
recent rezultatul scolar al acestora.
Obiective:
O1 - Demonstrarea asocierii între rezultatele scolare si inteligenta emotionala;
O2 - Identificarea unei relatii între rezultatele scolare si distributivitatea atentiei;
O3 - Evaluarea legaturii dintre rezultatele scolare si extraversie;
Ipoteze:
Pentru atingerea obiectivelor de mai sus s-au avansat urmatoarele ipoteze:
Ip1:-Daca elevul are o inteligenta emotionala mare, atunci are si rezultate scolare bune;
Ip2:-Cu cât elevul dispune de o atentie distributiva mai buna, cu atât mai bune sunt
rezultatele scolare ale acestuia;
Ip3:-Daca elevul este extravertit, atunci are si rezultate scolare bune;
METODOLOGIA STUDIULUI
Design-ul cercetarii
Întrucât în aceasta cercetare s-a avut în vedere asocierea între variabile, design-ul folosit
este unul corelational în care variabilele implicate sunt urmatoarele:
• rezultatele scolare – operationalizate prin media generala pe semestrul I;
• inteligenta emotionala – operationalizata prin coeficientul de inteligenta emotionala
(QE);
• extraversia – operationalizata prin cota obtinuta la scala referitoare la extraversie a
testului MBTI;
• atentia distributiva – operationalizata prin cota obtinuta la Testul Praga.
Eşantionul
Subiectii cercetarii de fata au fost 40 de elevi (26 de sex feminin si 14 de sex masculin),
selectati aleator din cadrul unei scolii generale din Timisoara. Toti subiectii sunt elevi în
clasa VII-a (16 din clasa VII-a A si 24 din clasa VII-a B), având media de vârsta de 13
ani.
Metode
Metodele utilizate în scopul testarii ipotezelor cercetarii sunt urmatoarele:
•Testul pentru inteligenta emotionela (varianta pentru copii) adaptat de Mihaela Roco
dupa varianta pentru adulti (adaptat la rândul lui dupa Bar-On si D. Goleman). Testul este
publicat în lucrarea Creativitate si Inteligenta emotionala a Mihaelei Roco (2001).
Cuprinde 10 itemi ce prezinta situatii (scenarii) în care se poate afla orice copil. Pentru
fiecare item sunt prezentate câte patru variante de raspuns, dintre care copilul trebuie sa-l
aleaga pe acela care descrie cel mai bine reactia lui la respectiva situatie. Prin adunarea
punctelor la cele zece raspunsuri se poate interpreta nivelul inteligentei emotionale a
fiecarui copil dupa cum urmeaza: sub 100 – sub medie; 100-150 – mediu; peste 150 –
peste medie; 200 – exceptional.
•Chestionarul de personalitate Myers-Briggs (Myers-Briggs Type Indicator)- MBTI
elaborat de Katharine Myers si fiica ei Isabel pornind de la tipurile psihologice din
teoriile lui C.G.Jung. Acesta testeaza modalitatea dominanta de a lua decizii (reflexiv sau
afectiv), modul preferat de asimilare a informatiilor (senzorial sau intuitiv), directia
majora de orientare a energiei psihice (extravertit sau introvertit) si modul personal de
concepere, reflectare a lumii obiective (judicativ sau perceptiv). Chestionarul cuprinde 32
de itemi cu doua variante între care subiectul trebuie sa distribuie cinci puncte,
proportional cu masura în care acestea sunt conforme cu modul sau de a fi si de a se
comporta. În urma calcularii sumei pe fiecare sub-dimensiune, subiectul va fi definit
printr-o formula de personbalitate cu patru pozitii ce contine aspectele cu scorul cel mai
mare din perechile prezentate mai sus. Scorul maxim pe fiecare dimensiune în parte este
de 40 si semnifica o prezenta crescuta a acesteia. În cercetarea de fata a fost aplicat întreg
chestionarul, însa pentru testarea ipotezelor s-a avut în vedere doar dimensiunea
extraversie.
•Testul Praga ete o proba ce evalueaza distributivitatea atentiei. Este compus dintr-o
plansa si o foaie de raspuns. Astfel, pe plansa sunt înscrise într-un tabel o serie de
numere, fiecare casuta cuprinzând un numar de dimensiuni mari si unul de dimensiuni
mai mici. Pe foaia de raspuns sunt prezentate patru siruri de câte 25 de numere
reprezentând numerele de dimensiuni mari din tabel, în ordine aleatoare. Sarcina
subiectului este de a gasi numere din foaia de raspuns pe plansa si de a nota alaturi
numarul corespunzator de dimensiune mica. Cota finala a subiectului este reprezentata de
suma tuturor raspunsurilor gasite corect. Scorul maxim care se poate obtine este de 97 de
puncte, semnificând o atentie distributiva excelenta. Proba se administreaza cu un timp
standard de 4 minute pentru fiecare coloana, cu 1 minut de pauza între trecerea de la o
coloana la alta. În unele cazuri se poate administra testul fara pauze, timp de 16 minute.
Având în vederea ca în cercetarea de fata testele au fost administrate colectiv la mai multi
subiecti, s-a folosit ultima varianta de cronometrare (16 minute, fara pauza).
Procedura
Cercetarea a fost efectuata în doua zile consecutive la doua clase a VII-a, în cadrul orelor
de dirigentie. Elevilor li s-a adus la cunostinta faptul ca pot participa benevol, fara nici o
constrângere, la o cercetare din domeniul psihologiei educatiei. În clasa a VII-a A toti
elevii au fost de acord, însa în clasa a VII-a B, un subiect a abandonat sarcina, acesta
fiind scos din baza de date.
Prima proba aplicata a fost Testul Praga, întrucât necesita un efort cognitiv mai mare
decât celelalte probe. Subiectii au primit fiecare doua foi si urmatorul instructaj: „Aveti în
fata dumneavoastra o plansa ce contine un tabel cu o serie de numere, în fiecare casuta
sunt trecute câte doua numere, unul de dimensiuni mari si unul de dimensiuni mici.
Sarcina dumneavoastra este de a gasi numerele din foaia de raspuns pe plansa si de a nota
alaturi numarul corespunzator de dimensiune mai mica. Aveti la dispozitie 16 minute. ”
Dupa acordarea instructajului, s-a efectuat ca exercitiu primele trei numere, astfel încât
fiecare sa înteleaga ceea ce are de facut în mod concret.
Urmatoarea proba a fost Chestionarul de personalitate Myers-Briggs, deoarece necesita
un pic mai multa atentie în oferirea raspunsului si pentru ca are mai multi itemi decât
celalalt test, putându-se evita cât de cât plictiseala ce se instaleaza spre sfârsitul
sarcinilor. Si în acest caz subiectii au primit doua foi, una de raspuns si una ce continea
itemii. Instructajul a fost urmatorul: „Sarcina dumneavoastra este sa distribuiti 5 puncte
între variantele a si b ale fiecarei afirmatii, proportional cu masura în care acestea sunt
conforme cu modul dumneavoastra de a fi si de a va comporta. Sunteti nevoiti sa folositi
numere întregi. Notele vor fi trecute de voi în fisa de raspuns.”
Dupa ce toti subiectii au terminat de complectat MBTI-ul, li s-a dat ultima proba, si
anume Testul de inteligenta emotionala, având urmatorul instructaj: „În continuare aveti
prezentate 10 scenarii cu câte patru variante de raspuns. Sarcina dumneavoastra este sa
alegeti raspunsul care descrie cel mai bine reactia voastra la aceste scenarii. Raspundeti
pe baza a ceea ce ati fi vrut sa faceti în realitate, nu cum credeti ca ar trebui sa fie.”
Ca o conditie a participarii lor, subiectii au solicitat rezultatele la teste, astfel au decis sa-
si treaca propriul nume pentru a putea fi identificati ulterior. Pe fiecare proba subiectii si-
au trecut numele si genul.
Media generala de pe semestrul întâi a fost obtinuta prin intermediul dirigintilor. Toata
activitatea de testare a durat o ora.
Prima ipoteza a acestei cercetari este sustinuta de rezultatele statistice, între cele doua
variabile implicate existând o corelatie pozitiva semnificativa statistic la un p< .01.
Intensitatea relatiei dintre aceste doua variabile este foarte puternica, având un coeficient
de determinare de r2= 0.14. Prin urmare, o inteligenta emotionala crescuta se asociaza cu
rezultate scolare ridicate.
Cu ajutorul unui coeficient de inteligenta emotionala crescut, elevul este capabil sa se
motiveze si sa persevereze în fata frustrarilor, este capabil de a-si stapâni impulsurile si
de a amâna satisfactiile; de a-si regla starile de spirit si de a împiedica necazurile sa-i
întunece gândirea; de a fi staruitor si de a spera. Toate aceste virtuti îl ajuta sa treaca
peste eventuale esecuri scolare si sa persevereze mai departe în sarcina fara a o abandona;
îi ofera încredere în sine si speranta ca data viitoare va reusi, conturând totodata o
autoeficienta crescuta.
Capacitatea empatica a elevilor le determina o mai buna adaptare emotionala în mediul
educational, îi face mai populari, mai deschisi si mai sensibili; le da un farmec aparte,
reusita sociala si carisma. Stapânirea capacitatii empatice ajuta la o mai mare eficienta si
la cursuri, poate si prin faptul ca îi determina pe profesori sa-i îndrageasca mai tare.
(Goleman, 2001).
Motivarea de sine, ca un atuu al inteligentei emotionale, are un rol hotarâtor în
performanta scolara, întrucât punerea emotiilor în serviciul unui scop este absolut esential
pentru a-i acorda atentia cuvenita, pentru motivarea de sine, pentru stapânire si
creativitate.
Elevii cu o inteligenta emotionala crescuta sunt învaluiti mai des de o buna dispozitie,
care sporeste capacitatea de a gândi flexibil si mai complex, solutiile problemelor fiind
gasite mult mai usor, indiferent ca se refera la sarcini intelectuale, creative sau
interpersonale.
Ca o caracteristica fundamentala a inteligentei emotionale crescute, gestionarea emotiilor
apare vitala în cadrul testelor sau a altor forme de evaluare, întrucât anxietatea, depresia,
furia, au un impact devastator asupra limpezimii mintii. Elevii prinsi în asemenea stari de
spirit nu primesc informatiile în mod eficient sau nu stiu ce sa faca pâna la urma cu ele.
Pentr elevii prea anxiosi, teama dinaintea testelor interfereaza cu gândirea logica si cu
memoria necesara pentru a învata eficient, iar în timpul testului le tulbura limpezimea
mintala. Elevii care stiu sa-si stapâneasca emotiile se pot folosi de aceasta anxietate
anticipativa, motivându-se pentru o pregatire mai temeinica si, deci, pentru obtinerea
unor rezultate mai bune.
În concluzie, rezulatele scolare mai bune ale elevilor cu inteligenta emotionala crescuta
se datoreaza avantajelor pe care aceasta le întruneste si care se îmbina ca factori
indispensabili în reusita scolara.
Datele statistice obtinute sprijina ipoteza lansata, între variabile existând o corelatie
pozitiva semnificativa la un p< .05 (p= .01). Magnitudinea acestei realtii este foarte
puternica, având un coeficient de determinare de r2= 0.13. Astfel, cu cât atentia
distributiva a elevului este mai buna cu atât rezultatele scolare ale acestuia vor fi mai
mari.
În cursul orelor scolare, elevii sunt supusi la o serie de activitati simultane datorita
timpului limitat si al volumului destul de mare de activitati pe care profesorii trebuie sa le
desfasoare pentru îndeplinirea obiectivelor.
Pentru învatarea eficienta se recomanda stimularea a cât mai multi analizatori (vizuali,
auditivi, kinestezici etc), fapt ce îi determina pe profesori sa foloseasca o serie de
mijloace didactice, ca de exemplu: planse, mulaje, casete audio-video, instrumente etc.
Toate acestea cresc semnificativ randamentul în realizarea unor scopuri ca: transmitere de
informatii, formare de priceperi si deprinderi, dezvoltare de abilitati si aptitudini. În
aceste cazuri, elevul trebuie sa fie receptiv si sa raspunda activ la interactiunile
profesorului cu clasa, ceea ce este posibil doar în prezenta unei bune distributivitati a
atentiei.
Astfel, elevii cu o distributivitate buna a atentiei reusesc sa gestioneze mult mai bine toti
acesti stimuli, realizând cu usurinta mai multe activitati necesare în acele momente. Ei
reusesc sa-si pregateasca o stare psiho-fiziologica generala propice pentru declansarea
proceselor psihice de percepere, memorare, reproducere, gândire sau efectuarea unor
actiuni.
În momentul evaluarii, indiferent ca este sub forma scrisa sau orala, elevul are de accesat
simultan o serie de informatii ce trebuie prelucrate si redate într-o forma adecvata. Toate
acestea pe un fond emotional amplu, într-un timp delimitat si de cele mai multe ori si în
prezenta unor factori disturbatori. Astfel elevii cu o atentie distributiva slaba vor reusi cu
greu sa cuprinda toate sarcinile necesare si vor obtine astfel o nota semnificativ mai mica.
În concluzie, virtutile distributivitatii atentiei asigura o buna functionare în cadrul
educational, ce se va reflecta ulterior în rezultate scolare mai ridicate.
Rezultatele obtinute în urma prelucrarii statistice nu sustin ipoteza lansata, deci, la nivelul
lotului de subiecti investigati, nu exista o corelatie semnificativa statistic între
dimensiunea extraversie a personalitatii si rezultatele scolare.
Infirmarea ipotezei arata ca desi extravertitii sunt mai activi în timpul orelor, vorbesc des
despre ceea ce au învatat si sunt mai rapizi, acest lucru nu înseamna ca sunt mai
inteligenti sau ca vor avea rezultate scolare mai bune. Una din explicatii ar merge chiar
pe faptul ca aceasta ”extraversie” nu ar fi chiar atât de agreata de profesori pe cum se
pare. Acestia s-ar putea sa încurajeze mai degraba un comportament mai linistit, aparent
mai conformist ce se pliaza pe stilul clasic de predare frontal fara prea multe interactiuni.
Inexistenta unei legaturi semnificative între aceste variabile îsi gaseste explicatia si în
teoria lui Eysenck asupra legaturii dintre extraversie si inteligenta. Astfel, el a demonstrat
ca extravertitii, desi sunt mai rapizi si intra mai usor în sarcina, devin mult mai lenti decât
introvertitii spre finalul sarcinii, fiind mult mai probabil sa renunte la aceasta. În cazul
testelor docimologice, elevii extravertiti se vor plafona spre sfârsit, ca o compensatie a
vitezei cu care încep rezolvarea testului, ceea ce nu va spune, însa, nimic deosebit de
rezultatele lor la testele respective. Totodata s-a demonstrat ca introvertitii obtin
performante semnificativ mai bune de cât extravertitii la testele de inteligenta verbala,
ceea ce le va da un avantaj în plus elevilor introvertiti în evaluarea orala. Extravertitii au
o reflectivitate scazuta, fapt ce îi determina sa actioneze la primul impuls. Acest lucru
poate sa fie un avantaj, daca primul impuls se dovedeste a fi corect sau un dezavantaj
daca va conduce spre o eroare.
Astfel, extravertitii pot obtine mai multe note mari cu un efort mai mic datorita
caracteristicilor lor de personalitate, iar introvertitii fie obtine mai putine note, fie vor
muncii mai mult pentru ele, ceea ce nu se reflecta în media lor generala. Evaluarea, scrisa
sau orala, este în general individuala si realizata în cadrul unor secvente specifice din
lectie, unde personalitatea intervine doar în ceea ce priveste modul de rezolvare a sarcinii.
Astfel, se întâmpla uneori ca la sfârsitul unei lectii sa fie notati elevii care au fost cei mai
activi si au dat raspunsuri bune, acestia fiind în marea majoritate extravertiti. Asta nu
înseamna ca introvertitii vor lua o nota mica, pur si simplu ei nu vor fi notati.
O alta cauza se reflecta si la nivelul cercetarilor anterioare care sustin o fluctuatie a
intensitatii asociatiei dintre extraversie si rezultate scolare în functie de vârsta sau anul
universitar al subiectilor. Astfel, dupa cum am precizat si anterior, extraversia se
coreleaza puternic cu performantele scolare la copiii între 6 si 8 ani, la elevii de clasa a
IX-a si la studentii din anul I. Acest lucru explica într-un fel infirmarea ipotezei, având în
vedere ca lotul de subiecti testat are o medie de vârsta de 13 ani si se afla în clasa a VII-a.
În concluzie, desi am tinde sa credem ca elevii extravertiti au rezultate scolare mai bune,
acest lucru este eronat, fapt demonstrat prin infirmarea acestei ipoteze, precum si de late
studii mai ample citate de noi în cadrul teoretic al acestui studiu.
CONCLUZII SI SUGESTII
Concluziile studiului de fata releva faptul ca rezultatele scolare sunt asociate cu anumiti
factori precum inteligenta emotionala si distributivitatea atentiei, în sensul ca rezultatele
scolare bune ale elevilor sunt în relatie cu un coeficient crescut al inteligentei emotionale
si cu o buna distributivitate a atentiei. Totodata s-a demonstrat ca extraversia, ca o
caracteristica esentiala a personalitatii nu are nici o legatura cu rezultatele scolare ale
lotului de subiecti testat, lucru ce poate fi explicat îndeosebi prin media de vârsta la care
se situeaza acest lot.
Astfel, se pot semnala anumite limite ale cercetarii, ce vizeaza în special vârsta
subiectilor si operationalizarea rezultatelor scolare.
Media de vârsta a subiectilor este de 13 ani, vârsta ce poate fi asociata cu o pregnanta a
cautarii identitatii ce poate periclita modul de percepere de sine si implicit, modul de a
raspunde la itemii chestionarului de personalitate. Dificultatea elevilor de a raspunde la
acest chestionar l-am observat si pe parcursul administrarii probei, prin timpul îndelungat
necesar complectarii acestuia, cât si prin multitudinea de solicitari de a-i lasa sa împarta
cele cinci puncte în mod egal variantelor corespunzatoare. Totodata nu se pot neglija nici
adevaratele revolutii ce se rasfrâng asupra emotionalitatii la aceasta vârsta, lucru ce ar
putea determina fluctuatii la nivelul inteligentei emotionale. Din rezultatele statistice se
poate observa ca lotul de subiecti se afla sub medie în ceea ce priveste inteligenta
emotionala. Referitor la acest lucru putem surprinde si o limita de ordin metodologic, în
sensul ca nu este suficient un singur test pentru a estima complexitatea competentei
emotionale a unei persoane.
În ceea ce priveste rezultatele scolare, se pot surprinde anumite limite la nivelul
operationalizarii acestei variabile, în sensul ca a fost luata în considerare media generala
pe semestrul I, care s-ar putea sa nu reflecte suficient de bine rezultatul scolar al elevului.
Desigur, ideal ar fi fost sa luam în considerare media generala pe întreg anul, ce ar fi
putut surprinde mult mai complex acest fenomen, însa având în vedere ca cercetarea s-a
efectuat în timpul anului scolar, acest lucru nu a fost posibil. Iar luarea în considerare a
mediei de pe anul trecut, nu ni s-a parut relevanta, întrucât ar fi putut interveni o serie de
variabile straine dependente de timpul îndelungat ce a trecut din acel moment si pâna la
testarea subiectilor.
În acest context, cercetari urmatoare ar putea efectua studii pe modul în care evolueaza
inteligenta emotionala de-a lungul timpului si ce legatura exista între aceasta si rezultatele
scolare pe diferite etape ale ciclului scolar, în care rezultatele scolare sa fie
operationalizate prin media generala pe întreg anul scolar respectiv.
Bibliografie:
1. Bogathy, Z., Sulea, C. (2004). Manual de tehnici si abilitati academice, Editura
Universitatii de Vest, Timisoara;
2. Cristea, S. (2000). Dictionar de pedagogie, Editura Litera international, Bucuresti;
3. Goleman, D. (2001). Inteligenta emotionala, Editura Curtea veche, Bucuresti;
4. Golu, M. (2002). Bazele psihologiei generale, Editura Universitara, Bucuresti;
5. Gilly, M. (1976). Elev bun, elev slab, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti;
6. Hedges, P. (2002). Personalitate si temperament. Ghidul tipurilor psihologice, Editura
Humanitas, Bucuresti;
7. Jung, C.G. (1997). Tipuri psihologice, Editura Humanitas;
8. Macsinga, I. (2002). Teme ale cercetarii psihologice studentesti, Editura Mirton,
Timisoara;
9. Ribot, T. (2000). Atentia si patologia ei, Editura IRI, Bucuresti;
10. Roco, M. (2004). Creativitate si inteligenta emotionala, Editura Polirom, Iasi;
11. Sava, F. (2004). Analiza datelor în cercetarea psihologica. Metode statistice
complementare, Editura ASCR, Cluj-Napoca;
12. Ungureanu, D. (2001). Teoria si practica evaluarii în educatie, Editura Mirton,
Timisoara;
13. Susan Rae Perry (2003). Big Five personality traits and work drive as predictors of
adolescent academic performance, de pe www.scirus.com;
14. Celeste Nobles Shuler (2004). An analysis of the emotional quotient inventory: youth
version as a measure of emotional intelligence in children and adolescents, de pe
http://proquest.umi.com;
15. James Michael Loveland (2004). Cognitive ability, Big Five, and narrow personality
traits in the prediction of academic performance de pe www.scirus.com.
Citare:
Ilie. Marian. (coord.). (2007). (26.feb.). Elevi buni, elevi slabi – cine-i de vina? apărut în
Revista de Cercetare în Ştiinţele Educaţiei. Timisoara. disponibil la:
http://www.rcsedu.info
http://htmlimg4.scribdassets.com/1294ohp1tsnjqj7/images/1-26bc69501a/001.jpg