Managementul stresului

Se ştie că până la un punct, stresul este valorizat în orice meserie, la orice loc de muncă,
pentru că el este o sursă de motivaţie, o continuă provocare, stârnind interesul pentru “mai
mult” şi “mai bine”. El ajută la creşterea performanţei, fiind “sarea şi piperul” reuşitei
profesionale. Lipsa stimulului pe care stresul îl aduce cu sine duce la plictiseală, care,
paradoxal, este stresantă.

Fiziologic, stresul este coroborat cu supravieţuirea, cu adaptarea; în faţa provocărilor externe,

corpul secretă adrenalină, care susţine muşchiul cardiac şi creierul, şi pregăteşte individul
pentru confruntare. Dacă nu luăm măsuri pentru a elibera adrenalina din corp, printr-o
activitate fizică, atunci rămânem tensionaţi. Numai stresul prelungit, excesiv, necontrolat
cauzează probleme, mai ales în cazul peroanelor foarte active.

Uneori, stresul poate fi sever şi poate crea probleme de sănătate, cum ar fi: ulcer, infarct
miocardic, anxietate, stare depresivă etc. Toate aceste stări pot fi controlate şi prevenite. Din
nefericire, cultura naţională poate fi un obstacol în prevenire, pentru că mai ales bărbaţii trebuie
să-şi înfrâneze exteriorizarea sentimentelor, a emoţiilor, deci stresul de discuţie tabu, pentru a
nu fi caracterizaţi ca slabi sau incompetenţi.

Eşecul în coordonarea riguroasă acţiune–timp de muncă va induce stresul. Deoarece realitatea

educaţională a devenit mai turbulentă, iar deficienţele de comportament ale elevilor au crescut,
sub influenţa mediului socio-economic şi politic, stresul a devenit mult mai răspândit în rândul
profesorilor. El afectează atât viaţa de familie, cât şi performanţa profesională; pentru ambele
motive trebuie evitat.

Kzriacou (1980) şi Dunham (1986) au studiat stresul în rândul profesorilor, din următoarele
puncte de vedere:

cauze;
simptome;
remedii.

Cauze

Cauzele stresului sunt cumulate: probleme de familie, sarcini de serviciu nerezolvate la timp, cu
grad sporit de dificultate, transpuse la nivel educaţional sunt:

PROMEP - Profesionişti în managementul educaţional preuniversitar Page 1

 comportamentul elevilor;
schimbările din educaţie, condiţii de muncă neadecvate, presiunea timpului;
rolul profesorului, conflictul dintre ceea ce suntem şi ceea ce trebuie să fim;
ethos-ul şcolii, care refuză informaţia şi sprijinul.

Stresul poate fi exacerbat de anumite atitudini sau tipuri de persoane:

perfecţioniştii, care îşi stabilesc standarde prea înalte, greu de atins;
cei care îşi fac griji exagerate pentru impresia pe care o fac în public;
cei care adună în ei prea multe emoţii;
cei care nu au puterea să spună NU unor suprasolicitări.

Simptome, manifestări

Reacţiile indivizilor la stres sunt diferite; simptomele pot fi comportamentale, emoţionale,

mentale sau fizice.
Cercetări în rândul profesorilor au identificat principalele simptome ca starea de oboseală,
reducerea contactelor din afara şcolii, frustrarea datorită neîmplinirilor, apatia, iritabilitatea,
dorinţa de a renunţa la meseria de profesor.
Fiecare simptom se poate datora şi altui motiv, dar dacă descoperiţi mai multe, puneţi-le pe
seama stresului. Experienţa vă va ajuta să recunoaşteţi instalarea stresului; propria diagnoză
este importantă şi de multe ori oferă soluţiile de remediere. Unele dintre simptome sunt
observabile şi vă pot ajuta să discerneţi când un coleg are nevoie de sprijin.

Remedii

Organizaţiile, în general, pot lupta cu stresul prin:

angajarea de personal calificat în depistarea şi tratarea stresului în fază incipientă;
criterii de selecţie a personalului care să permită angajarea omului potrivit la locul
potrivit;
preocupare pentru perfecţionarea permanentă a personalului;
promovarea muncii în echipă.

În organizaţiile educaţionale, în şcoli, directorii pot aplica măsuri similare. Ei pot afla cum să-şi
modeleze stilul managerial, precum şi cultura organizaţională a şcolii, pentru a elimina sursele
externe de stres din rândul personalului. Ei pot revizui temporar atribuţiile specifice ale
profesorilor, cu scopul de a minimiza confuzia, de a evita conflictele, de a reduce
supraîncărcarea.

PROMEP - Profesionişti în managementul educaţional preuniversitar Page 2

Câteva măsuri, care aplicate pot preveni stresul, măsuri la îndemâna fiecăruia dintre noi:
folosirea raţională a timpului;
puterea de a spune NU persoanelor care ne răpesc timpul;
“depozitarea” pe o foaie de hârtie a problemelor care ne produc îngrijorare, seara,
înainte de culcare;
apelarea la exerciţii de respiraţie, alte exerciţii de relaxare (meloterapie);
acordarea de timp pentru hobby-uri;
împărtăşirea problemelor personale unei persoane apropiate, care trebuie să ştie să
asculte şi să aibă capacitatea de a înţelege problemele stresante.

Cauzele stresului

Factori externi:
particularităţile mediului înconjurător;
caracteristicile societăţii;
trăsăturile organizaţiei din care faci parte;
parametrii grupurilor în care eşti implicat;
relaţiile tale interpersonale;
persoane cu care relaţionezi;

Factori interni:
propriile tale gânduri, trăiri şi acţiuni;
autocunoaştere insuficientă;
percepţii greşite asupra oamenilor;
refuzul de a accepta realitatea, aşa cum este;
dezorientarea în raport cu viitorul;
dezorganizare în existenţa personală;
confuzie în definirea nevoilor, aspiraţiilor, aşteptărilor;
implicarea în roluri nepotrivite;

Consecinţe:
alarma;
rezistenţa;
extenuarea.

PROMEP - Profesionişti în managementul educaţional preuniversitar Page 3

Antistres

Precizarea şi definirea valorilor esenţiale;

Autocunoaştere şi auto-acceptare;
Cunoaşterea şi acceptarea realităţii;
Perceperea corectă a oamenilor;
Clarificarea proiectelor de viitor;
Planificarea, organizarea, evaluarea personală.

PROMEP - Profesionişti în managementul educaţional preuniversitar Page 4